Când copilul din tine plânge
rănit și-orgolios că nu înțelege dorul,
aprinde focul care nu se stinge
chiar dacă norii au deschis zăvorul
Zefirul nopților pierdute-n amintire
va îmbăta tristețea pân la capăt,
la seminarul ultim de iubire
te-ai încuiat, să nu te pierzi, cu-n lacăt
Te va durea întreaga odisee
că n-o să știi pe unde să revii
în brațele acelea de femeie
ce a zdrobit toți strugurii din vii
Și dacă te va întreba lumina
de unde vii așa transfigurat,
tu n-ai să știi a cui e vina
că vii exact de unde ai plecat...
2 ianuarie 2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu