În ceașca spartă de cafea
se odihnește-o jartieră,
destinul pare a concura
cu vampa de pe etajeră
Pe lângă punctul cardinal
pe care l-am călcat desculți,
tot trece-un fluture-hamal
pe care n-ai cum să-l insulți
că-ți cară timpul în spinare
de parc-ar fi un minereu,
și nici nu-ți spune ce te doare
și nici de ce îți este greu
Probabil vei fi osândit
să rătăcești printre naivi
și tot ce-ai aruncat în infinit
în propriul suflet să cultivi
Și când fereastra dinspre Univers
de dor de albastru se va sparge,
ai să întorci secundele invers
și-ai să te legi cu ele de catarge
4 ianuarie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu