Când mă gândesc la tine, numai iubire,
dar acea poveste nu mai există,
timpul a fixat în amintire
o dragoste incredibil de tristă
În inimă vechile străluciri
luminează sfârșitul de lume,
câteodată visez că suntem miri,
dar nu mai pot nici să îți spun pe nume
Altădată mă întreb cum de a fost posibil
să pierdem o iubire atât de mare,
nimeni nu știe de ce luna
luminează noaptea adâncă și se îneacă în mare
Toate s-au risipit duse de vânt,
doar amintirile mai păstrează parfumul
iubirii cerești ce-a căzut pe pământ
din care n-a rămas nici fumul...
25 ianuarie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu