CÂND TE ÎNTORCI ACASĂ

Când te întorci acasă

pașii tăi calcă pe amintiri

Fiecare amintire e o floare

dintr-un ierbar cu iubiri

Și totuși, îi simți mirosul, 

aroma îmbătătoare de copilărie,

prima iubire și primele evadări 

din tine însuți, sunt poezie

Cărarea cea veche e plină de spini,

la fel ca sufletul tău,

dar nu ți-e teamă să mergi mai departe

prin hău

Știi că undeva, într-un ungher,

te așteaptă un felinar

pe care trebuie să-l aprinzi

într-un suflet amar

Vei lumina noaptea din jur

să fii fericit până la capăt,

vei arunca în neant

luna încuiată cu-n lacăt

Te-amesteci cu amintirile

până devii amintire sublimă,

vei călca desculț printre spini

și vei sorbi lumină

25 ianuarie 2026

WHEN YOU RETURN HOME

When you return home,
your steps tread upon memories.

Each memory is a flower
from a herbarium of loves.

And yet, you can still sense their scent,
the intoxicating aroma of childhood,
first love and the first escapes
from yourself — they are poetry.

The old path is filled with thorns,
just like your soul,
yet you are not afraid to go on
through the abyss.

You know that somewhere, in a corner,
a lantern awaits you,
one you must light
within a bitter soul.

You will brighten the night around you,
to be happy until the end,
you will cast into the void
the moon locked with a padlock.

You blend with the memories
until you become a sublime memory,
you will walk barefoot among thorns
and you will drink in the light.

January 25, 2026