AI MAI VREA O DATĂ ACEA ÎMBRĂȚIȘARE

Mereu m-am întrebat

dacă iubirea magică ți-a fost de ajuns

Poate nu știi, dar dăruindu-ți infinitul

îngerii de zăpadă au plâns

Orice îmbrățișare era o călătorie pe Marte,

aripi îmi erau brațele tale, privirile,

am zburat atât de departe

că s-au rătăcit și-amintirile 

Poate a fost puțin ce ți-am oferit

dar inima mea e tot ce-am avut,

ai sfâșiat-o nemiloasă

și m-a durut

Dacă nu mai poți să fii fericit

nu mai știi pe cine și de ce ai iubit

Când noaptea vine

ai mai vrea o dată acea îmbrățișare,

dar nu e nimeni în golul din jur,

nicio rază de soare...

16 iunie 2025

YOU'D WANT THAT EMBRACE ONCE MORE
Translated from Romanian

I always wondered
if the magic love I gave was enough.

Maybe you don't know, but in gifting you infinity,
even the snow angels wept.

Every embrace was a trip to Mars,
your arms were wings, your gaze — the flight.
We flew so far
that even memories lost their light.

Maybe what I gave was small,
but my heart was all I had at all.
You tore it, ruthless and unaware,
and yes — it hurt, beyond repair.

If you no longer know how to be glad,
you've forgotten who you loved — and why — and that is sad.

When night arrives,
you'd want that embrace once more,
but there's no one in the empty space,
no sunlight through the door...