Speranța îți păstrează inima vie,
hrana îți ține trupul în viață,
ce va fi într-adevăr nu se știe,
nu rătăci niciodată prin ceață
Într-un port pierdut îngerii cântă
așteptând naufragiul să vină,
lumina cu întunericul luptă
și, vai!, nu e nimeni la cină
Tristețea-și întinde privirile-n larg,
în spatele ușii, uitare și fum,
vechi sentimente de suflet se sparg
nu-i nimeni, iubito, pe drum
Sărim în ape tulburi cu ochii închiși,
căutăm nevăzutul în soare,
printre fluturi și îngeri uciși
întunericul ne întinde o floare
N-apuci să te bucuri că s-au și dus
zilele frumoase-n pustie,
singur pe lume, vânător de apus,
doar inima bate de parc-ar fi vie...
25 iunie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu