Să nu plângi niciodată, țară,
că l-ai răni pe Dumnezeu,
ți-am fost și cal de povară
și curcubeu
Povestea noastră a fost miraculoasă,
ne-am iubit de la începutul și până
la sfârșitul timpului,
iar tu erai atât de frumoasă!
Ochii de copil mi se umpleau de lumină,
abia de mă-ncăpea pământul,
prin munții inimii, liber ca o pasăre-n zbor,
mă întreceam cu vântul
Nici întunericul nu mă putea opri
să zbor peste zare,
te îmbrățișam cu bătăile inimii mele,
eram o lacrimă-n soare
Nu s-a schimbat nimic;
când am atins cu fruntea stelele
îmbăiate în dor,
am îmbrăcat cămașa cu zale
și am fost acolo unde a fost nevoie
de un luptător.
Nu m-am dat la o parte,
am luptat pentru cauze drepte;
nu am fugit de pe câmpul de luptă
și nici n-am să fug
chiar dacă voi fi ars în piața publică
pe rug
Și chiar de nu va mai fi loc pentru mine
pe pământ
voi fi candelă-n vânt
Să nu plângi pentru mine, România,
când de aici în alt cer voi pleca!
Mi-ai fost și-ai rămas bucuria
și-ți voi lăsa zălog inima mea
Îi vei auzi bătăile dureroase
în fiecare curcubeu
Când va ploua numai tu vei știi
că e lacrima surâsului meu
22 iunie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu