Soarele a pășit prin inimă ușor,
miroase universul a pâine coaptă,
se aude din ecou o șoaptă;
cine se ascunde după soarele orbitor?
Prin grâu, însângerați și răspândiți,
toți macii treieră lumina rece,
desculț prin suflet îngerul îmi trece
și-mi cad din suflet doi îndrăgostiți
Cine sunt ei?, întreabă gândul
De ce oglinda e așa surprinsă?
Miroase a pâine vatra stinsă,
adie prin retină vântul
Doar umbra mea desprinsă din halou
își amintește că a fost pereche
într-o poveste atât de veche
că abia se mai întoarce din ecou
Fata din grâu avea-n privire maci,
în suflet vara-i treiera comete
și când, robit de foame și de sete,
o întrebam: iubito, ce mai faci?
abia de-o auzeam în timpul pământesc
cum îmi șoptește tainicul răspuns:
”Iubite-n lanuri m-am ascuns
să pot definitiv să te iubesc...”
22 iunie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu