CÂTEODATĂ IUBIREA-I AMARĂ

Nu pot să-ți spun ce nu a mers cum mi-am dorit,

probabil am crezut prea mult în povești,

locuia în tine un demon nestăvilit

pe care n-ai încercat niciodată să-l oprești

Dacă aș mai fi avut puțină răbdare

poate te-ai fi întors în timpul meu,

nu m-ai fi sfârtecat cu o rază de soare,

aș fi rămas până la capăt curcubeu

Nu știu ce mai ai din acel înger

ce m-a chemat într-o seară la zbor,

printre lacrimi, în raiul lui sincer,

nu știu ce s-a întâmplat, dar mi-e dor

Durează atât de mult să accepți văpaia

ce-ți amplifică rana, durerea,

sângele bolnav ți-l amestecă ploaia,

câteodată iubirea-i mai amară ca fierea

Nu știi ce ai pierdut, nimeni nu știe,

când ai închis inima cu drugul de fier,

mi-ai lăsat întunericul numai mie

abia de mai scriu cu creta pe cer

De câte ori cad stelele mi-amintesc

clipele magice, dumnezeiești,

nu știu de ce accept să retrăiesc

ceea ce tu ai renunțat să iubești...

22 iunie 2025

SOMETIMES LOVE IS BITTER

I cannot tell you what went wrong, what slipped away,
perhaps I trusted too much in fairy tales,
there lived in you a wild demon, night and day,
one you never tried to hold within your veils.

Had I held on a little longer, just a while,
maybe you'd have returned in my own time,
you wouldn't have cut me with sunlight’s smile,
I’d have stayed, a rainbow's final rhyme.

I don’t know what’s left of that angel bright
who once called me to fly through evening’s door,
through tears, in his heaven of honest light—
I don’t know what changed, but I miss him more.

It takes so long to accept the flame
that deepens the wound and makes pain sear,
your poisoned blood, the rain can't tame—
sometimes love is more bitter than fear.

You don't know what you lost—no one can see—
when you locked your heart with an iron bar,
you left the darkness only for me,
now I barely write with chalk on a star.

Each time the stars fall, I remember
the magical, godlike moments we kissed,
I don’t know why I choose to surrender
to what you no longer wished to miss…