Mii de greieri cântă-n ascunzișuri,
stelele i-ascultă și se aprind,
păsări adormite în frunzișuri
aripile calde peste noi le-ntind
Latră câte un câine plictisit
de atâta rai căzut în transă,
sufletul cu îngeri e ticsit,
întunericul nu are nicio șansă
Tu pe unde ești, iubita mea?
din acest peisaj doar tu lipsești,
cerul mai aruncă câte-o stea
peste ochii tăi dumnezeiești
Să te întorci în basmul meu în care
poți să joci când vrei doar primul rol,
chiar dacă te-ai rătăcit pe mare
poți să-i dai acestui timp ocol
Mă găsești aici, de strajă nopții,
la o margine de univers,
flori de tei m-or ninge-n pragul morții
într-un tragic și sublim demers
Să-mi aduci când vii o stea amară
să mi-o pun în frunte ca un rege,
când făptura ta din timp coboară
ce n-a fost să fie va-nțelege
Însă peste tot nisipul vieții mele
se vor cerne cântece de greieri
și din noaptea încuiată-n stele
va ploua cu amintiri în creier
17 iunie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu