sâmbătă, 7 iunie 2025

OPRIȚI-VĂ, N-AUZIȚI UNIVERSUL CUM PLÂNGE...

Aș vrea să fiu un înger, nu un soldat,

aș vrea să iubesc, nu să ucid,

aș vrea să le arăt tuturor raiul,

iubesc cerul albastru, nu nopțile de carbid


Lumea a devenit un teatru al umbrelor,

armele pândesc din întunericul dizgrațios,

câinii războiului au fost dezlegați,

moare omul frumos


Monștrii le ordonă oamenilor să se ucidă între ei,

sclavii nu ridică privirea din pământ,

execută ordine barbare,

au uitat că sunt copiii lui Dumnezeu

zămisliți din cuvânt


Opriți-vă până nu e prea târziu,

cerul e încă albastru chiar dacă

la capătul oceanului curcubeul bea sânge

Opriți-vă,

n-auziți universul cum plânge!


Nu mai acceptați ordine macabre,

oamenii trebuie să se iubească nu să se omoare,

pământul trebuie să răsune de râsetele copiilor

nu de țipătul morții,

nu mai aruncați cu întuneric în soare!


Eu sunt un înger, nu un soldat,

eu vă iubesc, oameni, nu vă ucid,

haideți să vă arăt raiul promis!

Veniți desculți, vom merge prin rouă

pe sens interzis


6 iunie 2025



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu