Adie briza printre copaci,
umbra se ascunde sub streașina lunii,
ecoul te întreabă ce faci,
fugim unul din altul ca nebunii
E ultima respirație a nopții,
în zori vei pleca odată cu vântul,
te arunci în brațele sorții,
se-nvârte cu noi laolaltă pământul
E ultima noastră întâlnire,
mâine dimineață din vise vei pleca,
te iubesc atât de mult, draga mea,
dar nu am dreptul la fericire
Adio, așadar, iubire sublimă,
trandafirii albi s-au sinucis în glastră,
o lună albastră veghează
ce-a mai rămas din dragostea noastră
Vin zorii de zi și mi-e teamă,
circulă cu viteză pe sens interzis,
te rog să rămâi cu mine în ramă
să nu mai pleci, niciodată, din vis...
12 iunie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu