NU ȘTIU DACĂ ȚI-AM SPUS

Tu ești începutul dimineții de vară,

tu ești amurgul ce din mine coboară,

ești la fel cum ai fost prima oară,

tu ești băutura mea dulce-amară

pe care o beau ori de câte ori

luna se înfășoară-n perdea,

tu ești ploaia ce cade din nori

când traversez deșertul, draga mea

Și mi-e așa, așa de dor de tine

când ești departe de aici,

întind cărări de lumină, iubito,

și-n noaptea adâncă aprind licurici

În mintea mea rulează imagini cu noi

și toată magia de atunci,

uneori e bine să mergi desculț prin noroi,

nu știu dacă ți-am spus că ești așa de frumoasă când plângi...

28 iunie 2025