luni, 30 iunie 2025

PUȚINĂ LINIȘTE

Ca un foc ce arde-n cenușă,

ca un viscol încuiat într-un zid,

ca o floare surprinsă de iarnă la ușă,

ca un înger învins de un demon perfid


Așa mă simt când planeta albastră

se-nvârte prin ființă invers,

undeva așteaptă dragostea noastră;

prin mine mai e un mileniu de mers


Știu că mai am de dăruit și tu știi,

multe poeme așteaptă să fie scrise,

încă mai pot cânta fericirea de-a fi

pasăre-n zbor descuiată din vise


Și totuși o iarnă-mi bântuie-n gânduri,

corăbiile naufragiază în sânge,

strigă copacii prefăcuți în scânduri

și-aud universul cum plânge


Nu-i timp pentru liniște, pacea-i departe,

se cară lemne pentru rugul meu,

m-ascund între copertele de carte

și-o să ies după ploaie, voi fi curcubeu...


29 iunie 2025

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu