DEFINITIV ȘI EFEMER

În toamna care n-a venit

dar care o să vină într-o zi

tu să nu uiți că te-am iubit

și te-am ascuns în poezii

să nu te mai găsească nimeni

oricâți intruși ar căuta

noi doi am fost odată tineri

și locuiam în preajma ta

cu toată armata de cuvinte

pe care le-am reinventat

și mă strângeai iubito-n minte

ca pe un dezertor uitat

venit acasă de pe front

prin șuierul hain de gloanțe

și nu-mi făceai niciun afront

și toate marile instanțe

au decretat că sunt nebun

și trebuie răpus pe fugă

dar funia n-avea săpun

și m-ascundeai la tine-n rugă

să nu mă ia cu ei de-aici

călăii timpului frumos

mă bați în cuie cu un bici

și mă strecori la tine-n os

să nu mă mai găsească nimeni

la ceasul marii răzvrătiri

noi doi iubito eram tineri

și aveai gleznele subțiri

și m-ai înfășurat cu grijă

să nu mă doară niciun gând

dar m-a lovit din nou o schijă

și m-am evaporat plângând

Neantul m-a privit cu spaimă

ca pe un hoț de nesfârșiri

și nu m-am încheiat la haină

străpuns de sadice amăgiri

Dar mă întorc ,cunosc cărarea

printre atâtea dezertări

n-o să mă împiedice uitarea

să navighez pe acele mări

pe care o corabie cu pânze

se zbate-n valuri de smarald

și mi-amintesc acele frunze

ce-n poza de profil mai ard

ca-n toamna-n care am fugit

cu tine în brațe către cer

și-n toate viețile eu te-am iubit

definitiv și efemer

7 martie 2015