Pe o insulă de alge într-o mare de smarald
unde visele pierdute pe un rug de carne ard
o fantomă dintr-o lume ce n-a fost și n-o să fie
îmi trimite ilustrate cu o inimă pustie
în care doruri uitate într-un creuzet se fierb
cântă-n mine la un flaut neînlănțuitul cerb
și dansează libelule printre oamenii-rebuturi
tragedia vieții mele se ascunde în țesuturi
M-am întors cu neființa dăltuită-n stâlpul sorții
și-am intrat în nemurire pe sub faldurile morții
era a opta minune încastrată-n curcubeu
tot albastrul coborâse-n grota sufletului meu
Zburau fluturi în privirea mărginită de pădure
fericirea absolută nimeni nu putea s-o fure
venea din cealaltă eră ,ea era nemuritoare
s-a întors la mine-n suflet dup-un secol de-așteptare
Însă timpul întindea între noi capcane sumbre
viața-i un melanj haotic de lumini scuipate-n umbre
nu erau distanțe-n trupuri dar tăcerile creșteau
să mai joc aceeași dramă niciodată nu mai vreau
Câmpuri de prigorii-n sânge se-ntindeau inexistente
ne păreau lacrimi celeste ploile adiacente
prima oară absolutul s-a grăbit să decoreze
sufletele răvășite prinse-n trup cu pioneze
Și-n finalul primei ere îngerii au coborât
și-au adus cu ei lumina gândului nemaivăzut
dar tristețile de plastic se-ntindeau între etaje
unde palizi muritorii reintraseră-n sevraje
Și pe-acolo și fantoma mării înjugate-n vânt
s-a ascuns într-o himeră dezlipită dintr-un gând
și înălțările din vise se preschimbă în tăceri
s-a vândut ziua de mâine pe secunda altui ieri
Căutând pretexte-n fugă pe scările altui tren
sângele-l transportă-n coarne enigmaticul ei ren
și-o să vină iarăși iarna ,cu tristețile postume
astăzi cu un pix pragmatic ea a scris pe vânt cutume
ca să le citesc când luna îngropată în privire
își înfige clonțul putred în regrete cu uimire
și se scurge absolutul pe conducta altui trend
și în inima pustie marea s-a înecat (the end)
22 FEBRUARIE 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu