HAI ACASĂ

Caii strigă-n desfrunziri de toamnă,

pe pământ nu-i loc de da și nu,

cad din fluturi, prea frumoasă doamnă,

amintiri în care tu nu mai ești tu

Iarna se strecoară iarăși prin trahee,

la un colț de suflet plânge-un curcubeu,

ce frumoasă ai fost și-ai rămas femeie,

a avut dreptate Dumnezeu

când a aruncat în ochii-ți primăvara

cu tot corul păsărilor vii,

plânge în surdină călimara

și totuși e noapte și tu întârzii

Vara răzvrătită caută pretexte

să te-așeze-n bancă lângă fiul ei,

de atâta iubire revărsată-n texte

ne bat la fereastră florile de tei

Hai acasă strigă caii la fereastră,

e o nebunie de înfloriri în munți,

drumuri cresc în mine, noaptea-i mai albastră,

hai acasă, mâine o să fim cărunți...

3 iunie 2025