Mă-ngrozesc câte deșeuri în mine au ars
sunt un proiectil radioactiv
îmi beau paharul de vinars
și îmi invit iluzia la dans
și suferință . Alternativ
Tu stai pe colțul lunii și privești
căderile-n metafore de lut
și-ai vrea cu ochii tăi nepământești
definitiv să mă iubești
magia s-o reiei de la început
Dar frică-ți e de zborul frânt
în prăpăstii prinse-n pioneze
sufletul se împrăștie-n vânt
și nu se întoarce curând
răpus de atâtea ipoteze
Un zeu al tăcerii coboară parșiv
pe scara de incendiu cu fermoar
se încolăcește de tine lasciv
efemerul e definitiv
și-mi beau cucuta din pahar
până-mi crapă buzele pe rând
de fug fluturii disperați
aș vrea undeva să m-ascund
într-un colț de uitare flămând
unde dorm îngerii masacrați
Că dor toate cometele simple
ce trec prin mine rapid
steaua polară mă izbește în tâmple
sufletul de tristețe se umple
și inima inventează carbid
Și-mi amintesc, iubito ,acel dans
atât de pătimaș și de carnal
n-a fost tango ,n-a fost nici vals
dar întunericul l-a ars
Și în decorul hibernal
nu mai eram nici eu ,nici tu
nu mai erau nici depărtări
cânta Celine doar ''I Love You ''
și n-am știut ,iubito ,nu
că sunt în tine atâtea mări
pe care navighez abstract
în scoica risipită-n val
c-am să mă-ntorc la tine din neant
Și-am să rejoc un ultim act
în care-ți mor în brațe la final
25 februarie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu