Noi nu avem un loc pe pământ
unde eu să fiu tu, iar tu să fii eu,
mă bați în cuie de rouă și vânt
și-mi plânge sufletul-minereu
Și nu mai am aripi de ceară și lut
și-mi plânge tăcerea în oase,
aș vrea existența terestră s-o uit
și privirile tale frumoase
Și-mi pare-n oglindă secunda de fier
și gheara și-o înfige în chip,
mă întorc pe scut în foaier
și umbra se preface-n nisip
Și nu înțeleg ce se întâmplă acum,
tu nu mai ești aceeași deloc,
te prefaci în femeie de fum
și la tine în suflet n-am loc
27 februarie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu