DOMNUL NEAGOE BASARAB (XLIII)

                                                
       De la moartea lui Radu cel Mare și până la urcarea pe tron a  lui Mihai Viteazul, Valahia a ajuns de râsul curcilor. Nu mai puțin de 25 de titulari ai tronului au fost nominalizați, din care 23 au cârmuit efectiv totalizând 34 de domnii efemere. Instabilitatea instituției domniei a fost determinata de labilitatea psihică a marii boierimi care impunea  un domnitor numai pentru a  avea împotriva cui complota (cea mai pasionată de fenomen era familia Craioveștilor). Turcii profită de situație și cresc haraciul de la 8000 la 155.000 de galbeni, iar peșcheșurile față de diverși băgători de seamă cu turban secătuiesc visteria țării. 
       Domnii care s-au perindat pe la putere au fost moi, lipsiți de coloană  vertebrală, cu excepția lui Radu de la Afumați. Asasinatele erau la modă în întreaga Europă dar la valahi deveniseră sport național. Nu putea un domnitor să scoată capul în lume că imediat se găsea vreun pasionat care sa i-l taie.
     Între 1508 si 1510 (ianuarie), Valahia l-a avut în frunte pe Mihnea cel Rău, fiul lui Vlad Țepes, care, din 1509, s-a asociat cu fiul său Mircea. Fire dintr-o bucată, Mihnea s-a orientat să-i pună pe boieri cu botul pe labele de la picioare. Faptul în sine i-a supărat rău pe frații Craiovești, adevărații conducători ai țarii încă de pe vremea lui Vlad Călugărul care, după  ce constată ca vodă cam taie capete bogate si se culcă cu femeile lor, în sensul că le binecuvântează cu hadarânga domnească, o șterg la sud de Dunăre de unde se întorc cu ajutor turcesc. Atât Mihnea cât și fiul său fug în Transilvania, la Sibiu. Mihnea e asasinat (12 martie 1521) de rivalii săi, care la rândul lor sunt omorâți pe loc de Mircea ajutat de orășeni. Fiindcă nu mai avea nicio preocupare domnească, Mircea a procreat.  Din cei 12 copii - 6 băieți și 6 fete - doi, Alexandru (în Valahia) și Petru Șchiopul (în Moldova) au ajuns domnitori.
       Craioveștii îl impun pe  Vlad cel Tânar (1510-1512) cu care concubinează mișto până când vodă află că aceștia vor să-l schimbe cu Neagoe. Boierii repetă faza cu Mehmet-beg, vin cu oaste, îl înving pe Vlădut și, fiindcă tot veniseră, îi taie și capul sub un păr (23 ianuarie 1512) de unde și expresia ''pică pară mălăiață în gura lui nătăfleață''.
      Noul conducător, Neagoe Basarab (1512-1521), va domni mai mult întrucât era exponentul Craioveștilor. Unele surse aghesmuite îl scot drept fiu al lui Țepluș cu o soră a Craioveștilor, Neaga, iar altele, bine informate, drept fiu nelegitim al aceluiași tot cu Neaga, dar care ar fi fost de fapt soția lui Pârvu Craiovescu, nicidecum soră. Noi credem ca adevărul e undeva  la mijlocul Neagăi. Aceasta, rea de muscă, și-a trișat soțul cu voievodul. Dar l-a înșelat și pe vodă cu propriul soț și astfel nici ea nu mai știa al cui e copchilul. Cert este ca Neagoe, după ce a ocupat mari dregătorii, ajunge domn. După obiceiul locului își ucide adversarii și se închină până la nivelul subsolului turcilor cu ajutorul cărora ocupase tronul. N-a avut  conflicte decât cu Bogdan al-III-lea, dar  s-a astâmpărat după ce fiecare a respins pretendentul spijinit de celălalt. Neieșind din vorba rudelor sale, Neagoe a avut timp să se ocupe de cultură. 
     Cu ajutorul meșterului Manole a ridicat biserica de la Curtea de Arges (sfințită la 17 august 1517), iar cu ajutorul lui Dumnezeu a înființat multe mănăstiri ortodoxe și a  adus în țară racla  mitropolitului  Nifon, cel ce-și scuturase papucii la plecarea din Valahia din cauza curvăsărelii de pe lângă curțile domnești. Setea de cultura e mai grea decât holera și din acest motiv Neagoe a scris și o carte, ''Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie'' în care încearcă să-i explice nevârstnicului fiu, care stătea cât îi ziulica de lungă cu căștile-n urechi, cum se  conduce o țară de valahi fără să-ți taie nimeni capul. Acum Neagoe a neglijat aspectul că Teodosie nu știa să citească dar a murit  cu  conștiința împăcată tocmai când să înceapă reforma în învățământ, la 15 septembrie1521 .
     L-a plâns cu lacrimi de crocodil călugărul Macarie care, cu sponsorizarea lui Neagoe, tipărise ”Evangheliarul” (1512), a treia carte, după ”Liturghier”(1508) și ”Octoih”(1510).
     Nevastă-sa, sârboaica Elena-Despina, i-a supraviețuit 33 de ani,  iar dintre copii, doar Ruxandra, soția lui Radu de la Afumați, și Stana, sotia lui Ștefăniță, au ajuns mai bine în urma îmbârligăturilor sentimentale ale Mamei Omida. Ceilalți patru copii au dat colțu` repede, ispășind păcatele tatălui care l-a decapitat fără milă pe Vlăduț si pe încă vreo 3000 de boieri care nu-i sufereau pe Craiovești nici în filmele documentare.

PROMOUŞĂN
      
      Data viitoare faceți ochii cât cepele și băgați la cutia ucrainiană învățaturile lui Neagoe către Pralică. Că el nu prea și le-a însușit, a falsificat niște sondaje de opinie și s-a dus la fund. Că valahii nu sunt proști, doar se prefac ca să supraviețuiască  democrației originale.

Radu cel Mare Smecher

       Dupa decesul survenit natural , de inima rea,in Transilvania(1474) Radu iese pe usa din dos din istorie,adica tot asa cum a intrat si-i lasa locul lui Laiota Basarab (1474-1477),un bosorog pe care-l impusese tot Fane cu scopul de a crea un front antiotoman eficient .Dar mos Partag  se dă de  partea turcilor,ceea ce-l determina pe Fane  sa-l inlocuiasca in noiembrie 1476 cu Vlad Tepes. Insa Laiota se intoarce cu turcii dupa el si-l ucide pe Tepes.Lucrul il supara pe Fane care-l inlocuieste cu un alt  ciumec,Basarab cel Tanar (1477-1482)zis si Tepelus,fiindca-l  plagiase pe  Vlad in ceea ce priveste pedepsirea dusmanilor sai .Dar tinerelul n-a calcat in  urmele stralucitului voievod ,l-a tradat pe Fane ,si a pupat poala sultanului cu accesorii cu tot. 
Moldavul se supara ,il zdrobeste (1481) si incearca sa-l impuna pe Mircea , fiul lui Vlad Dracul.Renunta la idee in urma scrisorilor marlanesti primite de la locuitorii de locuitori  din zona  Buzaului dar numai dupa ce ocupa cetatea Craciuna. Tepelus ramane pe tron cu chiu cu vai pana in 1482 ,cand boierii mehedinteni isi fac pomana cu el si-l omoara.In locul lui se pune domn unu care-n tinerete se dadea Calugarul Pahomie ,dar pe care istoria l-a pastrat ca fiind Vlad Calugarul(1482-1495),sluga prea-plecata a turcilor si , in general, a tuturor celor care-i scuipau seminte in basca.Cea mai semnificativa fapta a acestui figurant e ca a murit si i-a lasat locul  lui fi-su  Radu,  caruia propagandistii i-au zis ''cel Mare'', in ciuda evidentei .Dar asta n-ar trebui sa mire pe  nimeni  ca noi  romanii ,suntem mesteri neintrecuti  in a  preface negrul in alb.Acest Radu era atat de ''mare'' incat in fiecare an mergea la sultan sa-i pupe mana,chiar si dupa 1501 cand din cauza podagrei circula numai cu radvanul.De altfel inclinatiile de sluga credincioasa   i le-au evidentiat mai toti maharii din jurul Valahiei .Numai cu Bogdan(fiul lu Stefan) ,conducatorul Moldovei ,a avut un conflict fiindca sprijinise pe unul Roman in  tentativa esuata de a prealua tronul moldovenilor.Dar dupa ce a pradat 10 zile,prin zona Ramnic -Siret ,Bogdan al -III-lea  a fost convins de calugarul Maxim s-o lase mai moale cu razboiul ca in  realitate  n-are cu cine sa se bata.Bogdan s-a retras(10 noiembrie 1507)iar calugarul Maxim a ramas in istorie ca opusul calugarului Vasile ,zis si din asta cauza ,calugarul Minim. 
 Insa lui Radu ,noi scribalaii ar  trebui sa-i fim recunoscatori intrucat el a introdus tiparul in Valahia ,prin intermediul calugarului  Macarie ,de origine sarba ,care s-a instalat la manastirea Dealul si a intocmit Liturghierul ,prima carte realizata acolo  .Impreuna cu Nifon ,fost patriarh al Constantinopolului ,organizeaza ierarhia bisericiasca.Dupa trebusoara asta ,Radu  se cearta cu Nifon sub pretextul ca avea o alta parere despre moravuri si  se impotrivise casatoriei dintre sora voievodului,Caplea cu  vornicul Bogdan fiindca acesta  din urma divortase de prima sotie.La plecarea din Targoviste ,Nifon facu un gest memorabil: isi scutura papucii sa nu ia  pe talpi  nici un fir de praf din pamantul unde se  curvasarea cu evidenta placere pana si prin casele cele mai mari.Dar pe Radu  l-a durut in freza  de Nifon si a a continuat sa faca  copii(sase oficiali ,doi din flori) ca sa aiba cine conduce Valahia in secolul al-XVI-lea .Pana la urma a dat ortu`popii ,dupa Pastele lui 1508 ,fiind  jelit de carturari,lenesi si alte animale  nefolositoare ale acelor  vremuri.
    Desi , in  aparenta ,de capul lui Radu  nu era mai nimic ,sultanul Baiazid  al II-lea  il aprecia pentru viclenia nativa(el ii zicea inteligenta)care l-a ajutat sa conduca Valahia de pe targa in ultimi sapte ani ai vietii.Asa ca voievodul care nici nu stia unde-i capitala tarii -ca statea ba la Targoviste ,ba la Bucuresti ,ba la Craiova ,si nu numai -dar care nu iesea din vorba boierilor Craiovesti,ramane in istorie drept voievodul cel mai putin indicat sa conduca o tara,dar care a  reusit s-o faca desi avea un picior in groapa,starnind admiratia tuturor vecinilor incapabili sa inteleaga o asemenea situatie la un popor care in vremea lui Mircea cel Batran sau a lui Vlad Tepes,parea destul de viu.
PROMOUSAN
Iubite cetitorule ,baga-ti picioarele intr-o galeata cu apa rece primita cu ocazia ultimei mite electorale, ca data viitoare bagam cultura la greu:Neagoe Basarab cu invataturile sale si Mesteru`Gigi  Manole ,cel cu aripile de sindrila ,trec din legenda in istorie.Sau viceversa.

ISTORIA NECENZURATĂ A ROMÂNILOR

ISTORIA NECENZURATĂ A ROMÂNILOR

EPISODUL 41: CU SPATELE ÎNAINTE

Motto: „Ori suntem istorici, ori nu mai suntem!”

Cei doi copii ai lui Vlad Dracul lăsaţi zălog la Înalta Poartă au fost total diferiţi şi nu se înghiţeau deloc. În timp ce Vlad era dintr-o bucată şi nu-i suporta sub nicio formă pe turcaleţi, Radu era alunecos şi se îndrăgostise nebuneşte de Mehmed al II-lea cu care îşi bătea adesea joc de articolul 200. Datorită calităţilor sale de valoros om de stat în iatac, sultanul i-a conferit în cadrul unei ceremonii intime, titlul neoficial de „cel Fumos” Şi-l ţinea numai de-a dreapta sa că la marele padişah pasiunile erau devastatoare. Dar ca orice atracţie fatală nici asta n-a durat mai mult de trei zile şi atunci ce şi-a zis turcaletul: „ Alah mi l-a dat, a fost bunuţ, dar trebuie să scap de el că nu rămâne gravid şi mie îmi trebuie moştenitori...”

Să nu credeţi acum că sultanul i-a tăiat capul frumosului său partener de ghiduşii, cum ar fi procedat cu siguranţă înaintaşii săi! Nici vorbă de aşa ceva, ba dimpotrivă, în amintirea clipelor plăcute, i-a oferit tronul Valahiei, care momentan era ocupat de Vlad Ţepeş. Cum Radu era adeptul proverbului „ Frate, frate, dar tronu-i pe bani”, a primit bucuros, şi după ce Vlad a fost arestat de Matei Corvin, ajunge domn (1462-1474). Se zice că scaunul de pe care prezida şedinţele divanului avea multe protuberanţe, că era făcut la comandă după gustul augustului domnitor.

Domnia sa a fost un cacaimas. Turcilor le-a rămas fidel până la capăt, n-a comentat niciodată poziţia lor, oricât de inconvenabilă ar fi fost. Inconvenabilă în teorie că în practică s-a descurcat binişor. Dar cum gagicilor de teapa lui Radu le convine mai mult diversitatea decât monotonia s-a avut bine şi cu ungurii cărora le comunica din când în când mişcările ondulatorii ale paşei de la Vidin. Trimiţând regulat, pardon de expresie, tributul turcilor şi întreţinând relaţii nepermise, dar folositoare pentru fizic, cu boanghenii, Radu a zis că o să conducă Valahia multă vreme, fără să-l doară capul. D-aia şi-a luat şi-o nevastă, femeie autentică, care i-a dăruit şi-o fetiţă. În felul acesta, Radu credea că le-a închis gura valahilor de la revistele de moravuri uşoare, care îl luau în vârful pixului, pe la spate, făcându-l un fel de Hopa-Mitică al Evului Mediu. Dar un Hopa-Mitică original care cade în fund şi se bucură. Nu prea le-a închis-o dar exemplul istoric pe care l-a dat a fost elocvent astfel încât după vreo 500 de ani l-au adoptat şi alţii. Dar poziţia provocatoare a lui Radu l-a enervat rău de tot pe Ştefan cel Mare care l-a bătut în toate luptele pe care le-a desfăşurat cu scopul absolut normal de a-l înlătura pe voievodul-cârpă de pe tronul Valahiei. Luat de val, moldoveanul i-a ars valahului Flocii, Brăila şi Ialomiţa, târguri respectabile şi bine întreţinute la acea vreme, ba pe deasupra, după ultimul show i-a luat prizonieră şi nevasta, care oricum asta vroia. Şi fata, care a şi ajuns a treia nevastă oficială a lui Fane trei ani mai târziu (1477). După decesul survenit natural, de inimă rea, în Transilvania (1474) Radu iese pe uşa din dos din istorie, adică tot aşa cum intrase.

PROMOUŞĂN: Iubite cetitorule, fă ochii cât cepele că data viitoare va cădea o adevărată pleaşcă pe capul tău; Radu cel Mare va veni cu rădvanul să încurajeze relaţiile extraconjugale şi tipăriturile. O adevărată binecuvântare pentru leneşii şi filosofii de ocazie de care Valahia n-a dus niciodată lipsă.