DANS LA COUR DE LA MAISON* O LUME NEBUNĂ, NEBUNĂ, NEBUNĂ* DE CE E (ȘI) ENGLEJII ȚIGANI? *BOMBONICA DE PE COLIVA PSD-ULUI * OARE S-A APUCAT SEBASTIAN GHIȚĂ DE FURAT?! * DISIDENȚI DE CLOSET.* OPERAȚII PREZIDENȚIALE
Lucrurile merg atât de prost în țara asta încât ar trebui inventată mașina de dat palme cu piciorul. Ultima rușine internațională e cea legată de eliminarea României de la Eurovision pentru neplata unei datorii de 10 milioane de euro. Păi bine, măi, fraților, unde va mai turna beton bietul Anton? Dans la cour de maison?! Păi se poate un asemenea afront? * Acum, despre Neurovision se pot spune o mulțime de minciuni, care mai de care mai adevărate, însă, un lucru e cert: e bine să fii, totuși, acolo. Mai află lumea de tine, mai ciugulești câte-o măslină, mai ciordești o scobitoare, îți mai clădești privirile ochilor flămânzi. Că e marfă de marfă. Cu muzica stă lumea mai prost, dar nimeni nu se duce acolo ca să asculte lălăielile care mai de care mai ciudate. Toți merg ca să fie văzuți și, mai ales, să aibă de unde se întoarce. Că dacă te duci lăutar, n-ai cum să te întorci cântăreț de operă. Invers, e posibil. Chiar aș putea să vă dau câteva exemple, dar s-ar supăra pe mine Cezar Ouatu și parcă n-aș vrea.* De-a lungul ultimilor ani, Neurovisionul s-a întrecut în ciudățenii, ceea ce mi-a creat o mâncărime de pix de nu vă pot povesti. Cel mult pot să mă reproduc, pardon, rectific, să vă reproduc câte ceva, scormonind prin tranșeele minții cu târnăcopul. Deunăzi, festivalul de la Tataia a fost câștigat de o chestie căreia bărbații îi zic femeie, iar femeile nu-i zic nimic. * După care, anul următor, la Viena, ca-ntr-un coșmar ce nu se mai sfârșește, am revăzut-o pe femeia cu barbă din postura ingrată de prezentator și mi-am reamintit că madmoazel Cârnat e laureata concursului de dansuri din buric și bune maniere numit, într-o criză majoră de inspirație, Eurovision, și că-i ofeream, cu generozitatea caracteristică, bucuria de a o nemuri într-o odă nepieritoare intitulată, cum altfel?, ”O lume nebună, nebună, nebună...” . Iată începutul, pentru că nimic nu-i nou sub soare într-o Europă în care anormalitatea e considerată mare artă, iar toți evadații de la ospiciu ne sunt prezentați pe post de mucenici:
''Acum că femeia cu barbă şi push-up a câştigat lălăiala de la Copenhaga, nu mai rămâne nimic de spus despre moralitate fiindcă orice aş spune ar fi prea puţin. Mizeria lumii contemporane se revarsă din vidanja cu ecran plat sub forma unui bărbat care se crede femeie, dar care a uitat să năpârlească, şi a unor votanţi-melomani care se cred deschişi la minte în spiritul aşa zisei politici corecte, şi care ne prezintă anormalitatea ca pe un lucru absolut firesc, un mod de viaţă numai bun de urmat. Potrivit acestei teorii, nu-i nimic mai normal pe lumea asta decât ca bărbaţii să-şi taie mandravelele, să se îmbrace în rochii-curcubeu şi să miaune precum cotoii castraţi ''Corul vânătorilor'' fără puşcă. Iar frumoasele femei ar trebui să-şi repună bărbile pe care şi le-au dat jos când au coborât din copaci şi, după ce i-au dat fraierului de Adam mărul de rigoare, au intrat la hair-stilistul Dârţă comandând cu voce guturală : ''ras, tuns, frezat şi epilat inghinal''. După care să-şi comande nişte vibratoare din acacia şi să înţepe în stânga şi-n dreapta, la întâmplare, în căutarea timpului pierdut. Vi se pare că vorbesc prostii ? Aşa este, dar parcă prea s-a întors lumea cu fundul, pardon, rectific, cu roatele în sus.''
N-am ce face, trebuie să citez din autorul meu preferat și să merg mai departe, cu bocancii prin deșertul vieții noastre...
Ce dovadă mai grăitoare poate să existe pentru degradarea morală a societății bizare în care trăim decât că în magica Vienă, orașul valsului și al lebedelor, pe post de primadonă ne este prezentată Conchita Wurst, o sfidare a ideii de frumusețe și de bun simț! Pentru că numele de scenă și atitudinea ei frizează paranormalul. Ar fi câștigat vreodată Eurovisionul dacă nu se arăta ca o poznă a firii ? Nem tudom, vorba englezilor din județul Covasna.
În raporturile cu vienezii parcă au fost mai cinstiți țiganii, care au halit în doi timpi și trei mișcări lebedele fiindcă, oricum, semănau cu niște gâște dependente de droguri. Măcar le era foame și până la urmă pe asta se bazează cultura lor: să bage la jgheab tot ce este apetisant, are gâtul lung și nu cârâie, ca să nu fie acuzați de canibalism. Și dacă acel ceva nici nu le aparține, cu atât mai bine, înseamnă că-și respectă tradiția. Așa că să nu vă mirați dacă pe străzile Vienei veți întâlni pe lângă femei cu barbă și cu voce de scapete și câte un țigan cu gură de lup în buzunar și cioc de lebădă în loc de trompă. * Dar nu vă zic că m-au supărat și englejii! La început am crezut că doar francezii au orbul găinilor şi că, deşi au ditamai bârna în ochi, nu văd decât paiul dintr-al nostru. Ştiţi povestea, şi dacă n-o ştiţi căscaţi felinarele că vă fuck rezumatul. La meciurile Naţionalei din Franţa, pe afişul României era un ţigan cu vioara. Probabil l-au văzut pe Medelin Voicu pe la Metrou cântând ''Inel, inel de aur...''şi, oportunist ca toţi hartiştii, l-au zburătăcit pe afiş. Eroare majoră, artist a fost tatăl vicontelui de Ferentari, el fiind doar fiul mamei sale, o franţuzoaică căreia atât i-a plăcut şlagărul ''M-am născut într-un salcâm...'' încât s-a mutat şi ea în cuib .
Acesta n-a fost singurul afront adus românilor de urmaşii lui D'Artagnan, sunt celebre emisiunile de umor căznit în care ne catalogau drept naţie de cerşetori. E adevărat, pe la Paris întâlneşti nenumăraţi cetăţeni însetaţi de cultura banului, care fac o muncă cinstită, tradiţională la ţigani: cerşesc. În prima fază se ţin de treabă fără ca măcar să-ţi dea în cap. Nu mi se pare corect să se lege de beemviştii corturari, nomazi din tată-n fiu, ba ar trebui să se bucure că le deschid noi orizonturi culturale, tot se dau ei în bărci că sunt centrul universului...
Dacă nu le place diversitatea să sară gârla în Marea Britanie, că ăia se topesc după lucruri noi pe care le cercetează specialiştii lor până le dă sângele pe nas. Sincer să fiu aveam o părere bunicică despre englezi, dar vorba aia, în ciuda aparenţelor, nici eu nu sunt perfect. Admiram umorul lor şi-i respectam că au inventat fotbalul, chiar dacă acum nu prea se mai pricep să-l practice de s-au dus până în Brazilia doar ca să aibă de unde se întoarce. Mi-a plăcut de Shakespeare despre care unii mai neduşi la biserica anglicană zic, cu jumătate de gură, că a fost cel mai mare copist al lumii, foarte apreciat de Francis Bacon.
Dar, în ultimul timp, s-au făcut ai dracu şi li s-a pus pata pe români. Adică nu prea ne-ar dori prezenţa în insulă, asta după ce i-au exploatat la sânge pe alde Răducioiu, Viorel Moldovan, Ilie Dumitrescu şi Gică Popescu. Cu tot c.v.-ul lor onorabil nu prea le-au intrat la inimă, singurul care le bântuie nopţile este Dan Petrescu, căruia i-au dedicat hit-ul ''Super Dan '', în traducerea genialului oralagiu Nicolae Guţă , ''Sunt barosan ''. Bine, Chiricheş, Tamaş şi Pantilimon par nişte găinari, nu fotbalişti, dar ăsta nu-i un motiv să se poarte cu noi mai rău decât o face clanul Bercea Mondial cu clanul Băseştilor .
Zilele trecute, urmaşii lui Wiliam Falsificatorul, l-au inclus pe Gică Hagi într-o echipă celebră de ţigani europeni, adică regele ar fi un demn reprezentant al acestor culegători de portofele, inele, brăţărele şi orice altceva nu le aparţine, dar care, într-un viitor apropiat, bazându-se pe îndemânarea proprie şi nebăgarea de seamă a celorlalţi ar putea fi al lor .
Băi, englezilor, Hagi e filozof practician, Kant a fost mic copil pe lângă el. E lingvist - se citeşte cum se scrie - Dumitru Graur îl ascultă şi acum cu gura căscată. E antrenor, e patron, e Maradona din Carpaţi, dacă înţelegeţi ce vreau să zic, e orice vreţi voi să fie, numai ţigan nu e. E aromân, adică românul absolut cum zicea Petre Ţuţea, un mijlocaş de creaţie care a jucat treisprezece ani cu tricoul în dungi pentru un popor de proşti. Aşa a zis el, probabil au fost probleme cu contractul, ori cantonamentele au fost cam dure pentru un degustător de Heidegger. Norocul vostru e că nu-mi pun mintea cu voi, că aţi rămas marcaţi de contactul cu rafinatul iubitor de artă modernă şi sămânţă de dovleac Ilie Dumitrescu, care v-a luat pirandele la ştangă şi v-a făcut să credeţi că ne tragem cu toţii din voievodul ţiganilor .
Să ştiţi că-mi eraţi simpatici cu hoaşca aia a voastră căreia-i ziceţi regină, cu Charlică ăla cu urechile model farfurie zburătoare care bântuie prin Transilvania doar-doar o ajunge şi el bulibaşă pe undeva. Şi, recunosc, am un feeling pentru Kate Middleton, că seamănă la nume cu Roxana, Prinţesa Ardealului. Ca să nu mai vorbesc de cumnatul ei, dracu ăla roşcat, care n-are toată ţigla pe casă şi dacă ar ajunge rege ar fi multă veselie în Perfidul Albion, iar pe Tamisa ar curge whisky scoţian .
Cât despre beţivanul Nigel Farage doar două vorbe vreau să-i spun: fuck you. Nu vă revoltaţi degeaba, le merită, e genul de individ care când vede un român necăjit pe străzile Londrei îi dă una în cap ca să nu se mai chinuie .
Şi totuşi - vorba inegalabilei gânditoare de bucătărie Adriana Bahmuţeanu -''dacă nu vrea o bordură între dinţi să-şi ţină clanţa '' . Adică, pe englezeşte, mucles, nu vă puneţi cu ai noştri că e periculoşi...
( Traducerea a fost asigurată de Irina Margareta Nistor ) * Liviu Dragnea a fost condamnat definitiv la doi ani de închisoare. Din fericire, pentru el, cu suspendare. Morții din Teleorman, se simt tot în nesiguranță. Mai ales că urmează două rânduri de alegeri. Iar scularea la ora 666 dimineața, iar încolonarea în autobuze, iar parastase. După care, tăcere mormântală.* Va mai ieși Livică din groapa istoriei pe care o săpase cu atâta patimă pentru un alt personaj odios al (pseudo)istoriei contemporane? Oare cum va accepta acest partid cinstit cu șoricioaică ca în fruntea lui să se afle un cetățean dovedit de lege că a încercat să fie mai șmecher decât codul penal. În orice caz, această sentință târzie e bombonica de pe coliva PSD-ului. * Hans Klum, ambasadorul SUA la București (asta e de fapt gluma principală, el fiind, de fapt, guvernatorul României) a zis că Dragnea ar trebui să cam stea pe acasă. din cauza relațiilor neprincipiale pe care le are cu justiția. Ideea e bună, însă nu înțelegem de ce ambasadorul unei țări străine se amestecă în treburile interne ale altei țări. Dacă tot sunt ei așa de scrofuloși la datorie, poate ne dau înapoi banii hașmangliți de șmecherii de la Bechtel sau, măcar, să-l pedepsească pe derbedeul care l-a ucis, conducând ca un bezmetic, pe Teo Peter. Despre faptul că au sprijinit, sau, mai corect, au impus, conducători de proastă calitate în fruntea României nu-i mai întrebăm că, oricum, nu s-ar obosi să ne dea vreun răspuns. * Sebastian Ghiță, patronul lui Victor Ponta și al celui mai mincinos post de televiziune, a reușit să depună cauțiunea de 13 milioane de euro! Săracu de el, cum o fi făcut rost de atâția mangoți? Sper că nu s-a apucat de furat deși, e lucru dovedit, te mai strică și anturajul. * Într-un interviu pentru ”Adevărul de weekend”, marele handbalist român de etnie maghiară Ștefan Birtalan povestește cum, în 1968, la Praga, îl îmbrățișa lumea pe stradă pentru gestul eroic al lui Ceaușescu de a se opune și de a condamna invazia Cehoslovaciei de URSS și trupele Tratatului de la Varșovia. Am avut și noi momentele noastre de glorie pe fondul unor acte de curaj și de demnitate memorabile. Păcat că l-au împușcat ca pe un câine pe marele patriot care a fost Nicolae Ceaușescu! Ar fi meritat un proces corect. Dar ce mai e corect în țara asta? * Că tot veni vorba, la așa zisa revoluție, Constantin Dăscălescu, ultimul (?) premier comunist s-a ascuns în veceu, ca să nu se urce în elicopter. Cel puțin așa declara el, la câțiva ani după evenimente, încercând să pară altfel decât era. Adică pe ultima sută de metri a fost un fel de disident. Apăi, de disidenți d-ăștia de closet, care au fost deversați pe ecranul TVR-ului din decembrie 1989 încoace, suntem scârbiți. * KWJ a fost operat la umăr. Pentru durerea în cot doctorii n-au găsit nicio soluție. Dar, cică, se mai fac cercetări.* Cred că v-ați dat seama că întrebarea din subtitlu (Oare s-a apucat Sebastian Ghiță de furat?!) e o glumă. Ca să se apuce de nobila îndeletnicire a politicianului român, ar trebui, mai întâi să ia o pauză...
CONTELE DE MONTE-CRISTO
27 aprilie 2016
