ISTORIA NECENZURATĂ A ROMÂNILOR

Episodul 46

UIMITORUL RADU DE LA AFUMAŢI

Măi vericilor, dacă pricepeţi cât de cât cum merg treburile în ţara asta, sunteţi de acord cu mandea că nimic nu-i nou sub soare de câteva sute de ani. Că şi atunci domnitorii erau mătrăşiţi de la putere după cum aveau chef boierii grupaţi în partide. Diferenţa e nesemnificativă şi ţine doar de titulatură: atunci se numeau partide boiereşti, acum partide politice. Deci tot boierii avuţi fac cărţile. În Valahia dinainte şi după domnul Neagoe Basarab, cei mai tari pe felie erau Craioveştii care nici nu mai ţineau socoteala conducătorilor de ţară cărora le făcuseră felul. E firesc, aşadar, ca după decesul lui Neagoe, regenţa o ţineau Elena-Despina, mămica muciosului Theodosie şi Preda Craiovescu, banul Craiovei. Lucrul nu le-a fost pe plac buzoienilor, care nu-i înghiţeau pe olteni nici în poze că prea erau plini de fiţe. Nemulţumirii lor s-a adăugat cea a pribegilor din Moldova cu care au pus la cale să-l înlocuiască pe Theodosie şi dinastia consumatorilor de praz şi bancuri cu unul Călugărul Dragomir, căruia i-au creat un nou look, numindu-l Vlad. Buzoienii înving la Târgovişte, Preda moare ca prostu’ în luptă dar intervin turcii care răstoarnă calculele bătăliei. Dragomir este, fireşte, executat, iar buzoienii sunt jefuiţi ca-n Simileasca de otomani. Mehmet pofteşte să rămână conducătorul ţării, pretextând că-i rudă cu Basarabii. Cică la viaţa lui răsturnase fete de munteni prin iatac din care pricină devenise os de valah prin soţie. Pe figurantul de Theodosie, ce nu apucase să citească nici prefaţa la cartea scrisă de tac’su, l-a trimis plocon la Stambul să aibă sultanul de cine se râde. Mehmet îşi pune oamenii lui în funcţii şi-şi freacă palmele de bucurie că va transforma în paşalâc Valahia.

Nu te speria, iubite cetitorule, că n-a fost pe voia câinelui de turcalet fiindcă noi, românii, am fost ocrotiţi întotdeauna de o stea norocoasă. Când eram băgaţi în rahat pân’ la gât, ne-a dat Dumnezeu câte-un domnitor cu grupa sanguină AB4 care a pus mâna pe sabie şi ne-a scos la suprafaţă. Aşa se face că în ianuarie 1522 se ridică cu voia valahilor, care-i suportau pe turci tot atât cât îi suportă şi astăzi, un pretendent nou, Radu, de loc din Afumaţi. Cu voia tuturor boierilor. Că şi ei erau îndrăgostiţi de turci ca dracu’ de tămâie. După mai multe lupte încheiate neconvenabil, Radu se retrage în Transilvania de unde revine în iunie şi-i surclaseaă pe otomani. Prima măsură pusă în practică a fost una de bun simţ: Radu a trimis oamenii să le taie capetele slujbaşilor otomani şi, conform algoritmului, a pus valahi în loc. În august, Radu este alungat în Transilvania de Mehmet şi de boierii Craioveşti care-l aduceau pe tron pe Bădica, vărul lor. În octombrie, Afumatul revine pentru un mandat constituţional de patru luni că Mehmet îl trimite iarăşi la plimbare pentru vreo patruzeci de zile. Vodă se intoarce pe tron ca sa aibă de unde pleca întrucât Craioveştii şi turcii îl impun pe Vladislav al III-lea, nepotul lui Vladislav al II-lea, cel ucis la Târgşor de Iancu de Hunedoara dacă mai ţineţi minte că vă ştiu slabi de memorie. Dar Vladislav al III-lea nu face mulţi purici pe tron că-i supără pe Craioveşti. Aceştia îl impun în septembrie 1523 pe Bădica, ruda lor, care este ucis frumos în ianuarie 1524. În ziua de 19, Bădica iese să-i întâmpine pe cei 300 de turci care veniseră să-i aducă steagul confirmării domniei. A fost ultima ieşire la aer a lui Bădica, al cărui cap a fost trimis la Stambul. În original şi fără trup fiindcă p-ăsta-l inmormântase la Mănăstirea Dealul, urmaşul său, Radu. Perseverentul domnitor a fost alungat de Vladislav al III-lea din iunie până în septembrie, când se întoarce, sprijinit pana si de Craioveşti. Nu vă miraţi, nu e o greşeală; oltenii după ce au încercat mai multe variante necâştigătoare, au considerat că Radu e cel mai potrivit pentru vremurile îmbârligate pe care le trăiau. În 1525 turcii îl confirmă pe Radu, dar din iunie până în august, pe tron stă Vladislav al III-lea. După care îl mai supără un ţângău din Mehedinţi pe care Pârvu Craiovescu l-a lăsat fără dinţi. Şi, după obiceiul vremii, şi fără cap. În 1526, Radu obţine o victorie importantă: devine rudă cu boierii Craioveşti după ce se căsătoreşte (a doua oară) cu Ruxandra, fiica cea mai mică a lui Neagoe Basarab. Asigurat din partea asta, Vodă are parte de alte belele. Ştefăniţă, domnul Moldovei, jefuieşte Valahia fiindcă şi el poftise să i-o pună fiicei lui Neagoe..

Ca la orice cutremur, urmează replicile şi astfel distracţia medievală a continuat în spaţiul carpato-danubiano-pontic cu şi mai mare însufleţire. Şi când te gândeşti că după trei ani de lupte grele cu tot soiul de adversari periculoşi, Radu nu putea să-şi savureze liniştit succesul din pricina unui bulan de femeie!

Însă până la urmă, Ştefăniţă dă colţu’ iar Radu crede că în sfârşit se poate bucura de faptul că ajunsese domn. Se înşeală, că Opoziţia nu doarme. Unelteşte. Drăgan postelnicul şi Neagoe din Periş, sfătuiţi de Mehmet-paşa, îl surprind pe Radu fără oaste. Acesta fuge spre Oltenia dar la Râmnicu-Vâlcea este prins de complotişti şi ucis împreună cu fiul său într-o biserică sub ochii îngroziţi de plăcere ai preotului, mare amator de filme horror. Era 2 ianuarie 1529 când s-a comis incredibila crimă, monstruoasă mai ales prin locul unde s-a desfăşurat. Uneori, noi, românii ne întrecem în zburdălnicii şi din astă pricină a păţit-o şi Radu de la Afumaţi, un domn adevărat printre rataţi..

Dintre copiii lui din cele două căsnicii, cu Voica şi Ruxandra, doar Radu Ilie a ajuns cineva. Nu ca tatăl său pe care solul regelui Ferdinand de Habsburg, îl aprecia ca fiind uimitor, dar a băut şi el din cupa cu gust îndoielnIc a puterii vremelnice.

Cât despre acest Radu de la Afumaţi (1523-1529) valahul ştie prea puţine din cauza amatorismului  istoricilor de budoar care s-au aplecat cu sârg mai mult asupra legendelor de ocazie, decât asupra faptelor esenţiale ale acestui remarcabil personaj. Că dacă Radu Afumatul (să mă ierte nenea Nicu Văcăroiu, că-i amintesc de starea lui naturală)nu poftea domnia la 1522, era jale mare,  azi eram turci cu ilic şi şalvari şi ne băteam între noi pentru moldovencele de peste Milcov  care ar fi năvălit călare cu gândul rostit prin semne să facem dracului odată unirea aia mare, dorită de toată lumea.Unirea dintre yng şi yang.

PROMOUŞĂN: Păcat de acest mare viteaz că a dat colţu’ când îi era lumea mai dragă. Şi când te gândeşti că participase activ la douăzeci de bătălii grele şi nimeni nu reuşise să-l răpună. Dar asta-i viaţa domnitorilor în Valahia, n-avem cu cine ne certa, vărsăm o lacrimă de crocodil şi mergem mai departe. În episodul viitor o să aflaţi istoria neromanţată a unor conducători de ţară care în vremuri normale, n-ar fi fost angajaţi nici ca vânzători la tarabă.

Istoria necenzurata a românilor

                          Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie
    Praleo ,am buchinisit  aceasta carte ca sa stii cum sa -i conduci pe valahi ,ca sunt firi nestatornice,isi schimba convingerile dupa cum bate vantul istoriei .Nu mi-a fost usor desi barfitorii de profesie m-au inclus in categoria oameni de cultura .Om de cultura o laie ,poate de cultura de grau ca, in rest ,Dumnezeu cu mila ,nici sa scriu nu stiu .Noroc cu sfatuitorul meu ,calugarul Vasile ,pardon, Macarie care se pricepe la caligrafie ca altfel ciuciu carte ,ciuciu invataturi si nu aveai dupa ce te orienta in viata .Ghidul asta sa iti intre bine in cap ca in el se regaseste toata intelepciunea pe care am castigat-o studiind cu atentie viata domnilor dinaintea mea ,asasinati cu maxima pricepere de de-alde mine.Am tras si invatamintele necesare si pun ramasag ca am sa decedez in patul meu .Cata vreme ai sa ramai pe tron sa fii demn ,sa nu faci compromisuri cu toti nespalatii si ,mai ales ,sa nu iesi din vorba boierilor.Daca ai iesit ,ai mierlit-o ,crede-ma pe cuvant .Cand este cazul si te supara vreun demnitar care n-are sange de oltean prin vene taie-i  capul ,nu sta in cumpana ,c-altfel ti-l reteaza el .Eu asa am procedat ,mii de tolomaci au cazut sub securea calaului  de ma si mir cum de mi-au scos istoricii de profesie vorbe ca as fi fost un Voda bland.Abureala.Fii viclean, prefa-te credincios ,du-te la biserica -am construit destule ,poate in mandatul tau reusesti sa le zugravesti-fii popular(popular am spus,unde ti-e gandul?),arata-i valahului ca te gandesti la Dumnezeu, chiar daca n-ai chef.Ia exemplu de la mandea; i-am adus ramasitele mitropolitului Nifon nu pentru ca nu mai puteam dormi de grija lor ci fiindca in felul asta am capatat capital electoral.Mi-am creat un nou look dupa macelaririle din primii ani .Si pana la urma Nifon asta se opusese casatoriei lui Bogdan cu sora lui Radu cel Mare .Iar acest Bogdarn era sa  ma faca de belea in timpul lui Vlad cel Tanar.E drept ca dupa ce am preluat puterea l-am schingiuit pana si-a dat sufletul si m-am simtit cool.Invata ceva din toate astea ,ca altfel e vai si amar de tartacuta ta .
Incurajeaza cultura chiar daca n-o intelegi ca lumea te apreciaza,  fara sa stie de ce si pentru ce .Inconjoara-te de oameni vrednici care stiu cum se tine sabia in teaca .Cu turcii nu are rost sa te pui ca ,mai nou ,noi valahii ,suntem oameni fini ,normali,si n-avem timp de razboaie.Plateste-le tribut si petrece-ti viata frumos ,ca femeile noastre sunt cele mai sexy din zona si-ar fi  pacat sa nu benficiezi de favorurile lor  .Acu` tu esti destul de puriu si atractia este   mare ,dar te sfatuiesc s-o lasi mai moale cu discotecile ca-ti strici cresterea .
Nu stiu daca ti-ai dat seama ,dar in jurul tarii mai avem niste vecini.Nu te bate cu ei,insa fii cu ochii -n patru,ca de pe acolo vin pretendentii la domnie .Nu fugii din fata lor ,mergi incet,si ia-o cu tine si pe ma-ta ,ca te-a facut si ti-a dat ţâţă .De ce nu ti-am dat eu?Ei, asta e deja alta poveste .
In final ,am o vorba si pentru valahi : nu mai fiti tantalai!Fiti ca soimii si va paziti cuibusorul vostru de nebunii!Si inca ceva : nu fiti ca acea pasare de se cheama cuc si-si lasa ouale sa le cloceasca alte pasari; turci,japonezi ori ciprioti.Faceti-va singuri treaba ca-i plina tara de manastiri de maici si sexy cluburi.
PROMOUSAN:Iubite cetitorule ,data viitoare te vei convinge ca istoria noastra nu e numai ironica ci e de-a dreptul bascalioasa.Daca  pe un Radu l-a numit cel Frumos iar pe altul cel Mare , pe cel mai vrednic dintre ei l-a botezat ,la misto,de la Afumati  .E corect, fratilor?In niciun caz .E ca si cum lui Adi  Nastase i-ati zice cel Frumos ,lui Severin cel Mare iar lui mandel  de la Suchea.

DOMNUL NEAGOE BASARAB (XLIII)

                                                
       De la moartea lui Radu cel Mare și până la urcarea pe tron a  lui Mihai Viteazul, Valahia a ajuns de râsul curcilor. Nu mai puțin de 25 de titulari ai tronului au fost nominalizați, din care 23 au cârmuit efectiv totalizând 34 de domnii efemere. Instabilitatea instituției domniei a fost determinata de labilitatea psihică a marii boierimi care impunea  un domnitor numai pentru a  avea împotriva cui complota (cea mai pasionată de fenomen era familia Craioveștilor). Turcii profită de situație și cresc haraciul de la 8000 la 155.000 de galbeni, iar peșcheșurile față de diverși băgători de seamă cu turban secătuiesc visteria țării. 
       Domnii care s-au perindat pe la putere au fost moi, lipsiți de coloană  vertebrală, cu excepția lui Radu de la Afumați. Asasinatele erau la modă în întreaga Europă dar la valahi deveniseră sport național. Nu putea un domnitor să scoată capul în lume că imediat se găsea vreun pasionat care sa i-l taie.
     Între 1508 si 1510 (ianuarie), Valahia l-a avut în frunte pe Mihnea cel Rău, fiul lui Vlad Țepes, care, din 1509, s-a asociat cu fiul său Mircea. Fire dintr-o bucată, Mihnea s-a orientat să-i pună pe boieri cu botul pe labele de la picioare. Faptul în sine i-a supărat rău pe frații Craiovești, adevărații conducători ai țarii încă de pe vremea lui Vlad Călugărul care, după  ce constată ca vodă cam taie capete bogate si se culcă cu femeile lor, în sensul că le binecuvântează cu hadarânga domnească, o șterg la sud de Dunăre de unde se întorc cu ajutor turcesc. Atât Mihnea cât și fiul său fug în Transilvania, la Sibiu. Mihnea e asasinat (12 martie 1521) de rivalii săi, care la rândul lor sunt omorâți pe loc de Mircea ajutat de orășeni. Fiindcă nu mai avea nicio preocupare domnească, Mircea a procreat.  Din cei 12 copii - 6 băieți și 6 fete - doi, Alexandru (în Valahia) și Petru Șchiopul (în Moldova) au ajuns domnitori.
       Craioveștii îl impun pe  Vlad cel Tânar (1510-1512) cu care concubinează mișto până când vodă află că aceștia vor să-l schimbe cu Neagoe. Boierii repetă faza cu Mehmet-beg, vin cu oaste, îl înving pe Vlădut și, fiindcă tot veniseră, îi taie și capul sub un păr (23 ianuarie 1512) de unde și expresia ''pică pară mălăiață în gura lui nătăfleață''.
      Noul conducător, Neagoe Basarab (1512-1521), va domni mai mult întrucât era exponentul Craioveștilor. Unele surse aghesmuite îl scot drept fiu al lui Țepluș cu o soră a Craioveștilor, Neaga, iar altele, bine informate, drept fiu nelegitim al aceluiași tot cu Neaga, dar care ar fi fost de fapt soția lui Pârvu Craiovescu, nicidecum soră. Noi credem ca adevărul e undeva  la mijlocul Neagăi. Aceasta, rea de muscă, și-a trișat soțul cu voievodul. Dar l-a înșelat și pe vodă cu propriul soț și astfel nici ea nu mai știa al cui e copchilul. Cert este ca Neagoe, după ce a ocupat mari dregătorii, ajunge domn. După obiceiul locului își ucide adversarii și se închină până la nivelul subsolului turcilor cu ajutorul cărora ocupase tronul. N-a avut  conflicte decât cu Bogdan al-III-lea, dar  s-a astâmpărat după ce fiecare a respins pretendentul spijinit de celălalt. Neieșind din vorba rudelor sale, Neagoe a avut timp să se ocupe de cultură. 
     Cu ajutorul meșterului Manole a ridicat biserica de la Curtea de Arges (sfințită la 17 august 1517), iar cu ajutorul lui Dumnezeu a înființat multe mănăstiri ortodoxe și a  adus în țară racla  mitropolitului  Nifon, cel ce-și scuturase papucii la plecarea din Valahia din cauza curvăsărelii de pe lângă curțile domnești. Setea de cultura e mai grea decât holera și din acest motiv Neagoe a scris și o carte, ''Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie'' în care încearcă să-i explice nevârstnicului fiu, care stătea cât îi ziulica de lungă cu căștile-n urechi, cum se  conduce o țară de valahi fără să-ți taie nimeni capul. Acum Neagoe a neglijat aspectul că Teodosie nu știa să citească dar a murit  cu  conștiința împăcată tocmai când să înceapă reforma în învățământ, la 15 septembrie1521 .
     L-a plâns cu lacrimi de crocodil călugărul Macarie care, cu sponsorizarea lui Neagoe, tipărise ”Evangheliarul” (1512), a treia carte, după ”Liturghier”(1508) și ”Octoih”(1510).
     Nevastă-sa, sârboaica Elena-Despina, i-a supraviețuit 33 de ani,  iar dintre copii, doar Ruxandra, soția lui Radu de la Afumați, și Stana, sotia lui Ștefăniță, au ajuns mai bine în urma îmbârligăturilor sentimentale ale Mamei Omida. Ceilalți patru copii au dat colțu` repede, ispășind păcatele tatălui care l-a decapitat fără milă pe Vlăduț si pe încă vreo 3000 de boieri care nu-i sufereau pe Craiovești nici în filmele documentare.

PROMOUŞĂN
      
      Data viitoare faceți ochii cât cepele și băgați la cutia ucrainiană învățaturile lui Neagoe către Pralică. Că el nu prea și le-a însușit, a falsificat niște sondaje de opinie și s-a dus la fund. Că valahii nu sunt proști, doar se prefac ca să supraviețuiască  democrației originale.

Radu cel Mare Smecher

       Dupa decesul survenit natural , de inima rea,in Transilvania(1474) Radu iese pe usa din dos din istorie,adica tot asa cum a intrat si-i lasa locul lui Laiota Basarab (1474-1477),un bosorog pe care-l impusese tot Fane cu scopul de a crea un front antiotoman eficient .Dar mos Partag  se dă de  partea turcilor,ceea ce-l determina pe Fane  sa-l inlocuiasca in noiembrie 1476 cu Vlad Tepes. Insa Laiota se intoarce cu turcii dupa el si-l ucide pe Tepes.Lucrul il supara pe Fane care-l inlocuieste cu un alt  ciumec,Basarab cel Tanar (1477-1482)zis si Tepelus,fiindca-l  plagiase pe  Vlad in ceea ce priveste pedepsirea dusmanilor sai .Dar tinerelul n-a calcat in  urmele stralucitului voievod ,l-a tradat pe Fane ,si a pupat poala sultanului cu accesorii cu tot. 
Moldavul se supara ,il zdrobeste (1481) si incearca sa-l impuna pe Mircea , fiul lui Vlad Dracul.Renunta la idee in urma scrisorilor marlanesti primite de la locuitorii de locuitori  din zona  Buzaului dar numai dupa ce ocupa cetatea Craciuna. Tepelus ramane pe tron cu chiu cu vai pana in 1482 ,cand boierii mehedinteni isi fac pomana cu el si-l omoara.In locul lui se pune domn unu care-n tinerete se dadea Calugarul Pahomie ,dar pe care istoria l-a pastrat ca fiind Vlad Calugarul(1482-1495),sluga prea-plecata a turcilor si , in general, a tuturor celor care-i scuipau seminte in basca.Cea mai semnificativa fapta a acestui figurant e ca a murit si i-a lasat locul  lui fi-su  Radu,  caruia propagandistii i-au zis ''cel Mare'', in ciuda evidentei .Dar asta n-ar trebui sa mire pe  nimeni  ca noi  romanii ,suntem mesteri neintrecuti  in a  preface negrul in alb.Acest Radu era atat de ''mare'' incat in fiecare an mergea la sultan sa-i pupe mana,chiar si dupa 1501 cand din cauza podagrei circula numai cu radvanul.De altfel inclinatiile de sluga credincioasa   i le-au evidentiat mai toti maharii din jurul Valahiei .Numai cu Bogdan(fiul lu Stefan) ,conducatorul Moldovei ,a avut un conflict fiindca sprijinise pe unul Roman in  tentativa esuata de a prealua tronul moldovenilor.Dar dupa ce a pradat 10 zile,prin zona Ramnic -Siret ,Bogdan al -III-lea  a fost convins de calugarul Maxim s-o lase mai moale cu razboiul ca in  realitate  n-are cu cine sa se bata.Bogdan s-a retras(10 noiembrie 1507)iar calugarul Maxim a ramas in istorie ca opusul calugarului Vasile ,zis si din asta cauza ,calugarul Minim. 
 Insa lui Radu ,noi scribalaii ar  trebui sa-i fim recunoscatori intrucat el a introdus tiparul in Valahia ,prin intermediul calugarului  Macarie ,de origine sarba ,care s-a instalat la manastirea Dealul si a intocmit Liturghierul ,prima carte realizata acolo  .Impreuna cu Nifon ,fost patriarh al Constantinopolului ,organizeaza ierarhia bisericiasca.Dupa trebusoara asta ,Radu  se cearta cu Nifon sub pretextul ca avea o alta parere despre moravuri si  se impotrivise casatoriei dintre sora voievodului,Caplea cu  vornicul Bogdan fiindca acesta  din urma divortase de prima sotie.La plecarea din Targoviste ,Nifon facu un gest memorabil: isi scutura papucii sa nu ia  pe talpi  nici un fir de praf din pamantul unde se  curvasarea cu evidenta placere pana si prin casele cele mai mari.Dar pe Radu  l-a durut in freza  de Nifon si a a continuat sa faca  copii(sase oficiali ,doi din flori) ca sa aiba cine conduce Valahia in secolul al-XVI-lea .Pana la urma a dat ortu`popii ,dupa Pastele lui 1508 ,fiind  jelit de carturari,lenesi si alte animale  nefolositoare ale acelor  vremuri.
    Desi , in  aparenta ,de capul lui Radu  nu era mai nimic ,sultanul Baiazid  al II-lea  il aprecia pentru viclenia nativa(el ii zicea inteligenta)care l-a ajutat sa conduca Valahia de pe targa in ultimi sapte ani ai vietii.Asa ca voievodul care nici nu stia unde-i capitala tarii -ca statea ba la Targoviste ,ba la Bucuresti ,ba la Craiova ,si nu numai -dar care nu iesea din vorba boierilor Craiovesti,ramane in istorie drept voievodul cel mai putin indicat sa conduca o tara,dar care a  reusit s-o faca desi avea un picior in groapa,starnind admiratia tuturor vecinilor incapabili sa inteleaga o asemenea situatie la un popor care in vremea lui Mircea cel Batran sau a lui Vlad Tepes,parea destul de viu.
PROMOUSAN
Iubite cetitorule ,baga-ti picioarele intr-o galeata cu apa rece primita cu ocazia ultimei mite electorale, ca data viitoare bagam cultura la greu:Neagoe Basarab cu invataturile sale si Mesteru`Gigi  Manole ,cel cu aripile de sindrila ,trec din legenda in istorie.Sau viceversa.

ISTORIA NECENZURATĂ A ROMÂNILOR

ISTORIA NECENZURATĂ A ROMÂNILOR

EPISODUL 41: CU SPATELE ÎNAINTE

Motto: „Ori suntem istorici, ori nu mai suntem!”

Cei doi copii ai lui Vlad Dracul lăsaţi zălog la Înalta Poartă au fost total diferiţi şi nu se înghiţeau deloc. În timp ce Vlad era dintr-o bucată şi nu-i suporta sub nicio formă pe turcaleţi, Radu era alunecos şi se îndrăgostise nebuneşte de Mehmed al II-lea cu care îşi bătea adesea joc de articolul 200. Datorită calităţilor sale de valoros om de stat în iatac, sultanul i-a conferit în cadrul unei ceremonii intime, titlul neoficial de „cel Fumos” Şi-l ţinea numai de-a dreapta sa că la marele padişah pasiunile erau devastatoare. Dar ca orice atracţie fatală nici asta n-a durat mai mult de trei zile şi atunci ce şi-a zis turcaletul: „ Alah mi l-a dat, a fost bunuţ, dar trebuie să scap de el că nu rămâne gravid şi mie îmi trebuie moştenitori...”

Să nu credeţi acum că sultanul i-a tăiat capul frumosului său partener de ghiduşii, cum ar fi procedat cu siguranţă înaintaşii săi! Nici vorbă de aşa ceva, ba dimpotrivă, în amintirea clipelor plăcute, i-a oferit tronul Valahiei, care momentan era ocupat de Vlad Ţepeş. Cum Radu era adeptul proverbului „ Frate, frate, dar tronu-i pe bani”, a primit bucuros, şi după ce Vlad a fost arestat de Matei Corvin, ajunge domn (1462-1474). Se zice că scaunul de pe care prezida şedinţele divanului avea multe protuberanţe, că era făcut la comandă după gustul augustului domnitor.

Domnia sa a fost un cacaimas. Turcilor le-a rămas fidel până la capăt, n-a comentat niciodată poziţia lor, oricât de inconvenabilă ar fi fost. Inconvenabilă în teorie că în practică s-a descurcat binişor. Dar cum gagicilor de teapa lui Radu le convine mai mult diversitatea decât monotonia s-a avut bine şi cu ungurii cărora le comunica din când în când mişcările ondulatorii ale paşei de la Vidin. Trimiţând regulat, pardon de expresie, tributul turcilor şi întreţinând relaţii nepermise, dar folositoare pentru fizic, cu boanghenii, Radu a zis că o să conducă Valahia multă vreme, fără să-l doară capul. D-aia şi-a luat şi-o nevastă, femeie autentică, care i-a dăruit şi-o fetiţă. În felul acesta, Radu credea că le-a închis gura valahilor de la revistele de moravuri uşoare, care îl luau în vârful pixului, pe la spate, făcându-l un fel de Hopa-Mitică al Evului Mediu. Dar un Hopa-Mitică original care cade în fund şi se bucură. Nu prea le-a închis-o dar exemplul istoric pe care l-a dat a fost elocvent astfel încât după vreo 500 de ani l-au adoptat şi alţii. Dar poziţia provocatoare a lui Radu l-a enervat rău de tot pe Ştefan cel Mare care l-a bătut în toate luptele pe care le-a desfăşurat cu scopul absolut normal de a-l înlătura pe voievodul-cârpă de pe tronul Valahiei. Luat de val, moldoveanul i-a ars valahului Flocii, Brăila şi Ialomiţa, târguri respectabile şi bine întreţinute la acea vreme, ba pe deasupra, după ultimul show i-a luat prizonieră şi nevasta, care oricum asta vroia. Şi fata, care a şi ajuns a treia nevastă oficială a lui Fane trei ani mai târziu (1477). După decesul survenit natural, de inimă rea, în Transilvania (1474) Radu iese pe uşa din dos din istorie, adică tot aşa cum intrase.

PROMOUŞĂN: Iubite cetitorule, fă ochii cât cepele că data viitoare va cădea o adevărată pleaşcă pe capul tău; Radu cel Mare va veni cu rădvanul să încurajeze relaţiile extraconjugale şi tipăriturile. O adevărată binecuvântare pentru leneşii şi filosofii de ocazie de care Valahia n-a dus niciodată lipsă.

Elegia întâmplărilor de Dragobete

Eram poate prea mic să fiu sentimental,

îmi plesneau genunchii căţărându-mă pe orice val

Ieşit la promenadă din nesfârşirile mele,

pomii ninşi se scuturau de umbrele

Fetele îmi păreau metafore  nedefinite,

arcul din mine trăgea săgeţi infinite

Ținta eram  tot eu, aşa m-am născut,

paharul  a fost plin de la început

N-auzisem de întâmplarile de Dragobete,

turbau fetele în straie cochete

căutându-şi  ursitul sub perne,

n-aveam timp sau nu credeam în baliverne

Acel timp era nerăbdător şi grăbit,

cărările mă alergau, eram neobosit

Nu mă dau nici acum la o parte să treacă maşina,

vânzările de trupuri au coborât de pe muntele Găina

Am devenit o insulă de latinitate prin puicuţe,

vremurile de demult poate erau drăguţe,

ielele se izgoneau prin nopţile de iarbă

nu îmi crescuse umbră şi nici un fir de barbă

Înfrigurat, priveam fetiţele rebele

ce dănţuiau  mirese in valuri de perdele

Mult mai târziu, crescându-mi ochi, am inventat idei

privindu-mă-n oglindă de Valentine's Day

N-am înţeles  prilejul, însă am spart vitrina

în care coborâse tot muntele Găina

cu fete pregătite pentru altfel de slujbă;

adio, Cosânzene,  şi cântece de drujbă,

mileniul ce se cască ne înghite ca un plug,

poveştile postume aprind un ultim rug

în care ard mocnite bătrânele cochete,

vândute la bucată, demult, de Dragobete

24 FEBRUARIE 2011

ISTORIA NECENZURATA A ROMÂNILOR/Fănel cel Măiastru şi Daniel Sihastru

Motto:''Ori suntem istorici ori nu mai suntem''                                                                       
''Zori de ziua se revarsă/Acuma mă- intorc acasă/Daca-ar stii nevasta mea/Cu toporul m-ar tăia''.
 Aşa  cânta  Fane  de    răsunau  codrii  Moldovei într-o dimineaţă de toamnă târzie când se întorcea de la cotidiana petrecere a moldovenilor cu accent rusesc.Calul era cam posomorât, că Vodă se pilise de cu  seară  şi uitase  să  ia o cameră  cu două paturi la han , lasându-l  să doarmă în picioare ca pe ultima mârţoagă .Însă şi-a  pus în gând  să i-o coacă stăpânului  că în ultima vreme  ,mai ales după ce-l caftise pe Mateiaş, devenise cam figurant.Avea numai şmecherii în  ţeastă şi se credea buricul pământului .Tot într-o călăreală îl ţinea de parcă era câştigat la Super bingo .Nu mai avea timp nici să-şi vadă mânjii ,iar de iepe nici pomeneală.În schimb ,Fane era pe ele,cum se zice,umpluse Moldova de Fănei mititei de era un scâncet fermecator în această parte tulbure a universului său poetic.Calul nu ştia dacă această creştere a natalitaţii era rezultatul numeroaselor butoaie umilite de Vodă ,dar constată , cu surprindere,că micuţii se năşteau abţiguiţi şi cu chef de scandal.
   În timp ce Vifor cugeta adânc ,Fane epuizase repertoriul lui Nicolae Guţă  şi-l  atacase,cam de sus e drept ,pe-al  lui Vică Abetovenei,solistul lui se suflet pe care la un ospăţ îl lăsase fără cap  întrucăt o dăduse pe orientalisme .Şi la Vodă toate sunt în regulă  pâna aude de turci.Atunci i se  înroşesc ochii ,pune mâna pe sabie şi o face lată ,ucide din apropiaţi,adeseori nevinovaţi, cum a fost şi cazul rapsodului favorit.Ulterior ,Fane a suferit îngrozitor ,dar l-a mai liniştit ideea că Abetovenei a murit fără să fi suferit prea mult,deoarece era surd şi probabil nu l-a auzit pe călău când îşi ascuţea securea.''Sunt un om plin de păcate'',urlă Vodă câteva note la care se repezise  cu simţ de răspundere ,...că ucid fără dreptate/Că nu am timp de giudeţe/Când mă-mbăt pe la ospeţe'',,.Mai taci dracului din gură că m-asurzeşti!''îl repezi calul ,dar tonalitatea nu-i plăcu voievodului că-i  trase una peste bot cu butelca de-l bui borşul.''Bine ,Fane!''     concluzionă în gând calul şi-l  lăsa in plata domnului
.Jos ,că de durere se ridicase in două picioare  şi-l răsturnase pe dolarul Moldovei pe  un povârniş.Acesta se rostogoli până întâlni în cale un copac viguros de care-şi rezemă brusc trupul nu mare de stat,dar bine pătruns de cele mai diverse alcooluri.Se scutură,îl fluieră pe Vifor ,dar acesta necheza mînzeşte şi-i făcea gesturi obscene de pe acoperişul uni chilii clădită în stâncă.Vodă-l zări ca prin ceaţă ,dar i se păru că  Vifor e mai mulţi.''Al dracu',iar a agăţat prospături'' îşi zise înciudat şi ciocăni la uşa chiliei. Nu-i  răspunse nimeni ,deşi insistase si cu dovleacul .Intră încetişor ,dar se împletici şi căzu peste nişte străchini cu lapte acru ieşite inoportun în calea sa.''Care  mă deranjezi din rugăciune?'' sună a reproş o voce stinsă ca din altă lume.Fane consideră ca nu-i necesar să  răspundă,alungă motanii  de la strachină si sorbi până la fund conţinutul.''Buun!''Îşi şterse mustătile,îşi recăpătă vederea si un pic  din bunul simţ dupa care catadicsi să răspundă:''Eu sunt  Ştefan cel Mare!''  ''A ,bine mişelule!''i-o întoarse vocea  : ''Stai jos şi mănâncă până-mi termin programul''.Fane nu insistă ,termină ce începuse şi se uită pe gaura cheii de oaie care acoperea  intrarea în camera de dincolo.Ce-i văzură ochii?Un bătrân gârbov ,cu barba albă până la pământ,îmbrăcat sărăcăcios în nişte bermude fosforescente ,stătea in genunchi intr-un fotoliu capitonat si cu mâinile împreunate de suspans şi ochii ţintă ,se ruga fierbinte ca serialul ''Sfânta Varvara'', filmat în oraşul îngerilor(Los Angeles,pentru francofoni)să nu se mai sfârşeasca niciodată.Vodă  nu-l tulbură că aţipi.Îl trezi parţial o mâna translucidă şi o voce  greu încercată de alcooluri îl interpelă:''Care-i  treaba ,Fane  ?'' ''Treaba este proastă .Vreau să merg acasă la  a mea nevastă!'  '''Cine te opreşte ?Eşti rănit,învins?''  '' Nu,nici pomeneală.Sunt lovit în goarnă.Că prin cele baruri ,toată lumea -mi toarnă!'' ''Stai un pic aicea ,să te odihneşti''.''Bunule părinte,ce de treabă eşti!.Ce mişto-i la tine!Ştii că mi-este bine?Ce-ai zice ,Moldova la turci să se-nchine''.''Mă, dar eşti beat tare!Te-ai tâmpit de tot!''.''Ia taci dracu' popo ,că-ţi dau una-n bot.Vouă vă convine:staţi şi vă rugaţi.Puneţi tot pe mine de mă cocoşaţi.Că eu n-am odihnă ,fac numai războaie''  ''.Las-o moale Fane ,c-o faci şi de oaie .De exemplu acuma,eşti mai beat ca ROIU!'' ''Că  nea Văcă ,popo ,ăla bea cu ţoiul.E copil de trupă ,e un amator.Eu sunt primul Dane ,că sunt domnitor''.''Oi fi tu, Caisă ,mare voievod.Dar  nici Sihastru  nu e vreun nărod.Şi cum sunt aicea ca să te îndrum .Când te-adună calul milos  de pe drum.De -aia  eu consider că tot ce ai zis/Este-un fals istoric,mă înşeală auzul ,iar eu am un vis.Aşa că revino-ţi ,ştiu că ai prestanţă.Luptă-te cu turcii şi dă-le şi clanţă.Că eşti iute tare ,lupţi şi pe noroaie/Capul care-i tare,sabia nu-i taie  .Fii viteaz ,Ştefane ,cum te ştie ţara/Şi acuma mă lasă la ''Santa Barbara''.''Bunule părinte ,ai dreptate -i  clar/Uite ,penrtu asta,îţi dau un pahar...''.''Un pahar băiete ,ţine-l pentru tine/Că te văd ca tremuri mai ceva ca mine.Haide acuma ,du-te,că te strigă calul /Spune-i când mai vine s-ocolească malul/Că poate să-ţi rupă dracului vreun os/Şi-i păcat de tine ,eşti băiat frumos!''.''Iartă-mă .părinte,dacă ţi-am greşit!''.''Du-te mă ,acasă ,nu fi fandosit.Sunt bărbat ,nu cârpă,ştii că prea te crezi?Du-te că-ţi trag una de vezi stele verzi ...''.''Am plecat, părinte,pe curând ,good-bay!'' '' Orvoar ,măi   Fănele !Doamne ,ce afon!A uitat săracu:eu sunt .francofon''
    Fănel parasi chilia împacat cu sine şi cu Vifor.Că patrupedul nu era duşmanos de felul lui şi-l aşteptase la intrare.''Până la urma nu merita să-l  las pe jos că Vodă  nu-i băiat rau.Păcat că-i sare ţandăra din te miri ce!Uite-l ce uşor se suie-n şa ,se vede că i-a prins bine întrevederea cu Daniel Sihastru.Nu se mai bălăngăne ,nu mai tremură ,şi-a revenit.Nici măcar nu mai cântă!'' ''Vifore,băiete ,haidem să-i dăm brînci/Vreau s-ajung acasă să tai nişte curci''.''Iarăşi sânt bolnave?Doamne ce năpastă !'' '' Nu-s bolnave Vifor/Foamea mă apasă.'' ''D-aia tu,stăpâne ,vorbeşte numa-în versuri?Se cruceşte lumea ca de Păunescu!'' ''Ţi-aş răspunde acuma,dar nu pot concret/Că tu n-ai idee ce e un poet''.''Cum să n-am idee?Nu-i ca Isărescu/De semnează  zilnic peste  Eminescu ?'' ''Cam aşa ,fârtate ,însa mult mai bun/Şi când doarmen-n stradă şi când e beat tun..'' ''Vrei să zici  că poate -i  mai bun Stolojan''.''A, nici vorbă , frate ,nu mai face-un ban''.''Poate Iliescu ţi-ar place cumva?'' ''Fugi cu circu' mare de la Moscova''.''Măi ,dar nu se  poate ,tu eşti fan Emil?'' ''Nu căluţe dragă,ăsta-i prea umil.Mie-mi plac poeţii care mai înjură/Şi-au lumină-n suflet şi în bătătură/Care ştiu că ţara-i plină de păcate/Şi pun peste rană mâinile curate.''  ''Să grăbim spre casă,că mă enervezi /Iar eşti patriot şi-o îmbulinezi/De te-aud străinii de jur împrejur?Ştii ce îţi vor face?''  ''M-or pupa în tur...Şi-n retur''
PROMĂUŞĂN   Multe a făcut la viaţa lui dictatorul Fănel încât nici el nu le mai ştie pe toate.Sigur este că în episodul următor -41-tipu' dă pe faţă multe din culisele domniei sale.Tare până la capăt ,dolarul Moldovei dovedeşte că inflaţia nu l-a atins nici un pic în cei 47 de ani de dictatură.Şi când te gândeşti că în programul lui de guvernare n-avea prevăzut decât următorul punct:te naşti patriot,munceşti aidoma mori la fel.Dar ce să înveţe ciumeţii de astăzi din exemplul lui Fane?Nafing.D-aia zic ,iubite cetitorule,să nu scapi confesiunea marelui voievod ,să caşti bine ochii şi să-ţi imaginezi că în fruntea ţării ar ajunge unul ca Fane,care i-ar decapita fără judecată pe judecătorii corupţi ,pe demnitarii trădători ,pe criminali şi pe violatori ,iar
duşmanilor ţării le-ar da clanţă.Îţi dai seama în ce hal de cinste şi de bunăstare am putea ajunge? 
P.S.Vă întrebaţi poate unde sunt celelalte 39 de episoade din inegalabila noastră istorie?În cronici ,mişeilor...Pe ADI SFINTES BLOG SPOT.

RELIGIE

Dumnezeu   telefona îngerilor;                                  băieţii
nu-i răspundeau,
erau ocupaţi cu şedinţele
organizaţiei de bază

Din respect
în pauza de masă
îşi dădeau bipuri
şi râdeau
de se cutremurau cupele de nectar

Ba unul mai şugubăţ
şi-a băgat piciorul în gips

Când şi-a luat zborul
s-a prăbuşit până-n fundul pământului
constatând
că au şi glumele greutatea lor

8 august 2005