Noaptea de adio

În ziua despărțirii noastre
cădeau din cer păsări albastre
și niciodată nu vom ști-o
că erau păsări de adio

Și eu eram, și tu erai,
două statui închise-n rai
cu inimi încuiate-n piatră
prin amintiri ce ne mai latră

N-am înțeles ce se întâmplă
ce e cu noaptea-nchisă-n tâmplă
și ne iubeam și ne-am iubit
în noaptea când ne-am despărțit

În ziua-n care nu vom fi
bieți călători prin galaxii
cu siguranță noi vom ști-o
că a fost noaptea de adio

30 mai 2016

Și moartea-i poate nemurirea

Te simt străină și departe
prin mine bate vântul surd
mă-ndrept ca un taifun spre moarte
și pasul tău mă calcă crud

Nu mai rămâne nicio urmă
din spaima ta, din visul meu,
prin sânge rinocerii scurmă
și mă îndrept spre Dumnezeu

Poate acolo, în fereastră,
privirea mea te va vedea
mai palidă și mai albastră
decât te-am tras eu la rindea

Și am să-ți intru-n trup tăcut
și-ai să mimezi din nou uimirea
în viitor, azi, e trecut,
și moartea-i poate nemurirea

29 mai 2016

Elegia ferestrelor sparte

Mi-ai intrat în suflet pe o fereastră spartă,
din cioburile inimii încă mai curgea sânge,
te-ai așezat ca un fluture în lumină
și ai ascultat întunericul cum se strânge

Te-a izbit lumina în tâmple
și ai zburat în sus și în jos, străpunsă de dor,
până într-o zi în care te-ai așezat pe calea ferată
aducând absența-n decor

Pe acolo trecea trenul ce-mi intrase în suflet
printr-un tunel nesfârșit, abraziv,
mai găsesc fragmente de ceață pe câmpuri,
când umblu prin mine fără motiv

Uneori, cioburile inimii, întâmplătoare,
se scurg precum șerpii bolnavi din privire,
prin ferestrele sparte mătură vântul
și nu mai rămâi nici măcar amintire

27 mai 2016

Ne obișnuisem așa

Ne obișnuisem așa: să ne iubim de dimineața până seara,
să ne curgem prin vene unul altuia
Ne răsturnam sufletele în nisip
și peste ele turnam vise
Îmbrățișați, aveam aripi și tot universul era prizonierul nostru
Eram o ființă. Și iubeam ființa aceea

Ne obișnuisem așa: să ne iubim în toate zilele
și în toate nopțile în care nu eram împreună
Ne turnam visele în vânt 

și ele călătoreau îmbrățișate prin ființă
Eram un vis. Și iubeam visul acela.

Ne obișnuisem așa: să ne iubim ca în toate viețile celelalte
din care ne-am smuls ca să fim din nou împreună
De data asta până la capăt, spuneam nevăzând
ascunzișurile din spatele ochilor tăi

Ne obișnuisem așa: să ne iubim definitiv în fiecare secundă
Dar, într-o zi, am înțeles că tu erai obișnuită cu despărțirile

24 mai 2016

Te întorci în viața viitoare

Simți cum din cerul albastru țâșnește o lumină

și te izbește în piept cu putere

Mâinile se deschid ca niște porți și îmbrățișează aerul,

inima se sparge și cere încă o doză de aer lichid

Cântă de jur-împrejurul încuiat în tăcere

tu ești vaierul

Simți că dincolo de granițele blestematului trup,

ciocănitorile nu-ți mai caută scorburi în suflet,

că se întinde ființa prin tine

ca un șarpe de lut.

Știi că de undeva, din cerul mai albastru decât ochii ei,

te veghează necuprinsul și-i bine

Și ca o pasăre călătoare

ruptă din visul postum

te întorci în viața viitoare

ca o durere, ca un parfum

24 mai 2016

Macii vomită cheaguri de sânge

Dureri supreme, tragedii cumplite,
o lună nouă scuipată-n sânge,
ore de spaimă, vise zdrobite,
și-un înger ce trupul de mirare și-l plânge

Trădări bizare, lașități, dezertări,
măști ciudate spânzurate de cer,
priviri îngropate-n haotice mări,
și nopțile închise în gânduri de ger

Deodată-n blestemul nesfârșit
țipă păsările călătoare,
și-acei ce de spaimă supremă-au greșit
se-ntorc în viața următoare

Iluzii se reînnoadă cu zâmbete prime,
viscolul nu le mai poate opri,
chiar de îndeamnă tristețea la crime,
îngerii-n demoni se vor retopi

Dar timpul umblă desculț prin mansardă
și vrea despărțiri de calvar,
îngerul începe magia să-și ardă
și se întoarce în groapa de var

De unde nu s-a mai întors nicăieri,
dezertarea-n tăcere uitarea și-o plânge,
eternitatea a ținut până ieri,
macii vomită cheaguri de sânge

23 mai 2016

Când sufletul pleacă

Nu mai știe sufletul ce să facă
după atâtea înrobiri de bazalt
s-a predat celuilalt
dus în depărtări de cea care pleacă

Inima bate tristețea pe ceas
măsurând trasee postume
am fi strivit algoritmi și cutume
de-ai fi rămas

Mai rătăcesc prin oglindă apatic
ca un demon răpus de lumină
știu că nu am nicio vină
pentru sfârșitul hepatic

Viața e-o cinică vampă
lovește anapoda balastul din trup
de noi n-aș putea să mă rup
ca un fluture subjugat de o lampă

Și nu mai știe sufletul ce să facă
subjugat de iluzii ce-au fost
putrezește-ntr-un vechi avanpost
inimii umbra, de magie să-i treacă

23 mai 2016

ÎN SEVRAJ

          Un final cât se poate de trist pentru cariera de mare sportiv a lui Lucian Bute, care, vorba cotoarbelor de la APACA, din 1990, referitoare la premierul fără gât, te bate până te lasă pe ”mute”. Nu știu dacă era foarte cunoscut cuvântul ”mute” pe atunci, însă strigătele lor orgasmice puteau fi interpretate și astfel.        După meciul cât se poate de aranjat cu un arbore de cauciuc, mai negru decât cerul gurii Laurei Cruduței Kovesi, în urma căruia a încasat mălai frumușel, a fost depistat pozitiv. Pozitiv nu în sensul că practicase cine știe ce box, ofensiv, spectaculos, ci că halise medicamente interzise cotonogarilor. Și ăsta n-ar fi singurul necaz al gălățeanului, fiindcă mai are și un proces pe cap, după ce balconul unei proprietăți de-a lui, din Canada, s-a prăbușit, făcându-i knock-aut pe cei care admirau gaura din stratul de ozon. Degeaba a numărat arbitrul printre dărâmături, de la podea nu s-a mai ridicat nimeni. La fel ca și după ”gala Bute”de la București, care a pus-o la pământ pe Elena Udrea. Rudel Obreja și negrișmanul din ring au fost victime colaterale. 
        Câteodată mă gândesc dacă nu avea dreptate Doroftei, alt caftangiu profesionist, care afirma, cu oarecare invidie, dar și ca fin cunoscător al subteranelor boxului, că mai toată cariera lui Bute a fost dirijată subtil, din umbră, de iubitorii de arginți. Adevărul e că Lucian, un băiat respectuos și la locul lui, părea aterizat de pe altă planetă în așa zisa lume a boxului profesionist. Lucru pe care l-a cam demonstrat Carl Froch. 
     Dar a fost o săptămână plină pentru dopați.  Pe lângă bietul Lucică, a fost depistat pozitiv cu  meldonium, gustarea preferată și a Sharapovei, tot lotul de coniac-canoe. Așa că la Olimpiada de la Rio ne bazăm doar pe Ivan Patzaichin și pe pagaia sa ruptă. 
       După cum lesne se poate observa, vremurile eroilor legendari au apus. Astăzi până și sportivii sunt hoți. De fapt ei nu sunt altceva decât oglinda societății în care trăiesc. 
        Și ca tacâmul să fie complet, s-a retras și Adi Mutu din activitate. Iar. Cine va mai toca iarba cu crampoanele de fițe? Cine o va mai trage pe nas? Lumea sportului cu balonul cât de cât rotund devine din ce în ce mai tristă.
         Cariera acestui consumator de tot ce-i frumos și dăunător sănătății și performanței sportive poate fi rezumată astfel: când n-ai caracter, talentul nu face doi bani. Sau cum mi-a spus mie un antrenor cu două clase mai multe decât trenul pe vremea când eram copil și am marcat cinci goluri într-un meci: ”măi, băiatule, tu te-ai născut talent și-o să mori speranță. Că-ți place cartea”. 
Ăsta o fi blestemul cărturarilor, că și lui Mutu i-a plăcut cititul. În fiecare cantonament ștergea praful de pe noptieră ca idiotul. Pardon, cu ”Idiotul”, romanul lui Dostoievski. Asta când nu arunca cu el după vreun chelner care nu-i pasa la timp. 

P.S. În cinstea retragerii din activitate, Poliția rutieră i-a suspendat permisul de conducere. Încă nu știm dacă agentul a primit obișnuitul cap în gură.


editorial ARENA BUZOIANĂ
28 mai 2016

SĂPTĂMÂNA PE SCURT (22)

Cine-i mai apără pe români? * Voicu are o râmă mică * Reforma reformei reformelor din educație * Mafia din sănătate nu se dă bătută * Dopajul și etajul *Rețete țigănești * Teoria transpirației * Iar se retrage Mutu (nu cel de la Cotroceni)

Ana Maria Nedelcu, românca acuzată că și-a răpit fiul, din Canada, va fi extrădată riscând zece ani de închisoare. Pentru cine încă nu știe, românca a fost măritată cu-n diliman care a căzut în butoiul cu whisky când era mic (nu știm dacă era butoiul președintelui-jucător) și n-a mai ieșit nici până astăzi. Acolo procreează, acolo doarme, acolo mănâncă. Pardon, nu mănâncă, deoarece, și în Canada, la anumite categorii de filateliști pasionați, mâncarea-i fudulie, băutura-i temelie. Dacă Ana s-a lăsat aburită de acest bezmetic, care se poza cu sticlele de bere în mână, alături de copilaș, trage ponoasele propriei inocențe. Sau propriei mâncărimi. Are și sexul rolul lui, e un proces tehnologic destul de plăcut, dar e indicat să  te gândești de două ori și să-l faci o singură dată. Și tot așa: de patru ori dacă vrei să-l faci de două ori, de opt ori, dacă vrei să intri în Cartea Dezacordurilor... Mult mai gravă mi se pare decizia instanței românești care, în acest caz, nu protejează nici mama, nici copilul, ba, mai mult, îi trimit în iad. Dar de ce ne mirăm?! Cine-i mai protejează pe români? Nimeni. După ce politicienii trădători i-au împins să fie slugi la străini, ca să poată supraviețui, acum îi abandonează ca pe maidanezi. Am devenit sclavii lumii fiind vânduți de conducătorii noștri. Aici a dus politica de deznaționalizare de după 1989. Cât despre justiție, să-i fie rușine, a devenit o cârpă de șters suflete în mâinile vidanjorilor politici! * Reforma curriculară a pătruns adânc și în abecedar. Copiii pot citi despre tragedia lui Voicu (”Voicu are o râmă mică.”), ori despre norocul mamei (”Mama are multă lână.”). Se pune o întrebare: cum îi ajutăm pe acești nefericiți? Pe mă-sa o epilăm, fie cu mașina de tuns, fie cu bricheta. Cu ceară sau cu benzi epilatoare ar fi imposibil, iar biata creatură ar putea sfârși în chinuri groaznice. Și dacă, prin minune, ar scăpa cu viață nu s-ar mai reproduce în veci, indiferent cât de metrosexual ar fi berbecul. Problema e cum îl ajutăm pe Voicu, că are o râmă mică. Îi mai înșurubăm una? Tragem de ea cu patentul, poate se mai lungește?! În literatura de specialitate se zice că mărimea nu contează, dar, dacă bietul Voicu citește aceste rânduri, ar fi bine să se aplece serios asupra problemei și să ia niște măsuri. Alte măsuri. Sau măcar să se retragă cu demnitate din abecedar, până nu-i sunt dezvăluite toate secretele. Mai ales cele legate de prietenul său, Niki Scorpion. Că, după atâte detalii tulburătoare, prenumele lui Voicu nu poate să fie decât Mădălin. Fiindcă pe aceeași pagină, e și o tipă, Ana, care cântă. Acum nu știm dacă pentru acompaniament folosește vioara sau fluierul piciorului, cert este că are înclinații muzicale. Suntem convinși că e un cântecel vesel, pe placul DNA-ului. * Oricum, mi se pare o idee genială înlocuirea abecedarului cu educația sexuală. Fără să știi să scrii și să citești nu se moare în Țara Românească, ba, dimpotrivă, poți să ajungi parlamentar, milionar sau scriitor de penitenciar, dar fără să ai noțiuni fundamentale despre epilare, masturbare și rinocerizare, ești condamnat le moarte civică. Nu vei mai fi privit drept Voicu cu vioara, ci Voicu cel cu râma mică. Așadar, grăbiți-vă să aprofundați reforma reformei reformelor din educație până nu e prea târziu și-i crește mamei lâna la loc. Iar berbecului, coarne (de unde și programul ”Cornul și laptele ”). *  Corupția din sănătate n-are leac. Deși știau că Sistemul Informatic Unic Integrat din Sănătate a fost nefuncțional de la început, șefii Casei Naționale de Asigurări de Sănătate au acoperit neregulile și au derulat contractul ca și cum nici ceapă n-au mâncat, nici gura nu le miroase a rahat. Valoarea contractului a fost de peste 200 de milioane de euro așa că ne așteptăm ca, după o anchetă riguroasă a DNA, capii răutăților să fie condamnați la doi ani cu suspendarea executării pedepsei sau, mai drastic, la o lună-două de muncă în folosul comunității. Din păcate, printre cei aflați în culpă, se numără și eminentul doctor Irinel Popescu. * Aceeași mafie se află și în spatele afacerii cu cardul de sănătate, care creează periodic probleme pacienților și medicilor de familie. * Directorul Spitalului Județean Constanța, un oarecare Căpățână, și-a făcut offshore pentru a încasa șpăgile. Om de omenie, fidel jurământului lui Hippocrate, accepta și plata în rate, ba, dacă era cu treabă la București, nu-l deranja să primească plicul nici în sediul Ministerului Nesănătății. Bine-a zis poporul român acum vreo două sute de ani lumină: unde nu-s picioare iuți, ca să fugi de DNA, vai de Căpățână! * Călin Popescu Tăriceanu a dat de necaz. Nu, nu l-a părăsit a nu știm câta nevastă, deci nu trebuie să alerge iar după ea cu motoreta Mobra ca să-i redea libertatea, ci l-a prins DNA cu aia mică. Cu ocaua mică, nu vă mai gândiți la ce se gândesc și fostele consoarte. Omul, dacă ne permite să-i zicem așa, că-i ditamai președintele Senatului, ar fi mințit ca să-și apere tovarășii de haiducie economică transfrontalieră, adică pe Tal Silberstein, Dan Andronic și Marius Marcovici, cercetați pentru retrocedări de 145 de milioane de euro în dosarul ”Ferma Băneasa”. Dar domnul Călin Anton Popescu Tăriceanu susține că este nevinovat. Din păcate, nu-l prea ajută fața. * Un final cât se poate de trist pentru cariera de mare sportiv a lui Lucian Bute, care, vorba cotoarbelor de la APACA, din 1990, referitoare la premierul fără gât, te bate până te lasă pe ”mute”. Nu știu dacă era foarte cunoscut cuvântul ”mute” pe atunci, însă strigătele lor orgasmice puteau fi interpretate și astfel. După meciul cât se poate de aranjat cu un arbore de cauciuc, mai negru decât cerul gurii Laurei Cruduța, în urma căruia a încasat mălai frumușel, a fost depistat pozitiv. Pozitiv nu în sensul că practicase cine știe ce box, ofensiv, spectaculos, ci că halise medicamente interzise cotonogarilor. Și ăsta n-ar fi singurul necaz al gălățeanului fiindcă mai are și un proces pe cap, după ce balconul unei proprietăți de-a lui din Canada s-a prăbușit, făcându-i knock-aut pe cei care admirau gaura din stratul de ozon. Degeaba a numărat arbitrul printre dărâmături, de la podea nu s-a mai ridicat nimeni. La fel ca și după ”gala Bute”de la București care a pus-o la pământ pe Elena Udrea. Rudel Obreja și negrișmanul din ring au fost victime colaterale. Câteodată mă gândesc dacă nu avea dreptate Doroftei, alt caftangiu profesionist, care afirma, cu oarecare invidie, dar și ca fin cunoscător al subteranelor boxului, că mai toată cariera lui Lucian a fost dirijată subtil, din umbră, de iubitorii de arginți. Adevărul e că Lucian, un băiat respectuos și la locul lui, părea aterizat de pe altă planetă în așa zisa lume a boxului profesionist. Lucru pe care l-a cam demonstrat Carl Froch. *  Între timp tot lotul de coniac-canoe a fost depistat pozitiv  cu meldonium, gustarea preferată și a Sharapovei. Așa că la Olimpiadă ne bazăm tot pe Ivan Patzaichin și pe pagaia sa ruptă. Vremurile eroilor legendari au apus. Astăzi până și sportivii sunt hoți. Până la urmă ei nu sunt altceva decât oglinda societății în care trăiesc. * Moartea patronului de la Hexipharma, sinucis de prietenii lui Codruț Marta pe altarul luptei anticorupție, a devenit mai misterioasă decât asasinarea lui JFK. Singurul martor credibil, copacul, a intrat în programul de protecție a martorilor și a devenit mut ca o lebădă. În cazul în care îi va foșni vreo frunză se va împiedica, absolut întâmplător, de vreo drujbă model mai vechi, sovietic. * A fost descoperit locul unde-și dormea, aproape liniștit, Aristotel din Stagira, eternitatea. Ținând cont că a fost incinerat, cenușa s-a păstrat foarte bine în urna volantă. Dacă o vor trage pe nas, există posibilitatea ca grecii să iasă din criza care nu-i mai părăsește de două mii de ani. Și atunci s-ar putea apuca de muncă, deși îi cam încurcă soarele mediteranean, plajele cu nisipul fin, apa cristalină și împrumuturile de la UE și alți fraieri. * Știți cum începea o rețetă țigănească clasică de prăjituri? Cam așa: mai întâi se fură patru ouă...Dar societatea a evoluat iar consumatorii de negrese și pandișpan s-au perfecționat, au devenit mult mai rafinați. Și, evident, mult mai practici. În zilele noastre orice rețetă care se respectă începe așa: mai întâi se dezactivează sistemul de alarmă de la cofetărie...* Mie, afacerea ”Black Cube”, cea în care doi șpioni de comedie îi sunau cu număr ascuns pe tatăl și pe iubitul Laurei Cruduței Kovesi, mi se pare o făcătură ridicolă menită să acopere niște matrapazlâcuri legate de povestea terenurilor hașmanglite de la ferma Băneasa. Și, în general, am dreptate. * Vanghelie vrea să facă, citez, ”un oraș” în sectorul 5. Care, se știe, e la țară. Se înțelege că în acest oraș nu vor exista poliție, DNA și alte instituții care nu te lasă să furi...  * Ați văzut câți pungași sunt pe lista rușinii publicată de ANAF? Dar nu orice fel de pungași ci dintre aceia care cer să fie votați la alegerile din 5 iunie. Că dacă vor ajunge primari vor avea de unde să-și plătească datoriile. Sau vor face altele și mai mari  ca să aibă motive ca să vă ceară să-i mai votați o dată. * Teoria conspirației a devenit teoria transpirației. Mai că te apucă râsul când vezi cine o alimentează cu gogoși. După nora lui Măgureanu a ieșit la rampă o altă nesatisfăcută; prima nevastă a lui Condrea. Dacă un regizor cu un pic de umor le-ar vedea în exercițiul funcțiunii ar putea turna un sitcom cu titlul ”Nevestele vesele de pe Dâmbovița.” Și le-ar putea duce cu pluta din televiziune în televiziune. Că regizorul ăsta de le tot scoate în față, nu le pune deloc în valoare calitățile irefutabile (ce cuvânt frumos!). * Cățelușa Adelinei Pestrițu este imaginea unui centru de înfrumusețare canină și primește parale pentru asta! Oase nu, că e vegetariană. Singura chestie nasoală e că nu se pricepe la contabilitate. Dar ce, Cioloș se pricepe? Și uite ce bine o duce! * Nicoleta Luciu, pe care unii o tot calomniază considerând-o frumoasă, e o mamă model. Nu scapă nicio ocazie să meargă cu puradeii în parc unde, împreună, dau cu pietre în păsărele, smulg iarbă și omoară furnici. În ciuda faptului că nu-i deloc simplu să realizezi toate astea, mai ales când ai tripleți, susține cu toată tăria că-i înnebunită după ceea ce face și i se pare că a te sacrifica pentru a le da copiilor cea mai bună educație este cel mai important lucru pe care poate să-l facă o mamă siliconată din encefal și până în tălpi. E păcat că alte mămici nu procedează la fel. Că materie primă e destulă: și pietre, și iarbă, și furnici. * Degeaba îl acuză poporul pe Johannis că nu face nimic pentru el, că l-a dezamăgit, întrucât Klaus i-a oferit tot ce și-a dorit: un alt președinte decât Ponta. * Iar s-a retras Adi Mutu. Cariera lui poate fi rezumată astfel: când n-ai caracter, talentul nu face doi bani. Sau cum mi-a spus mie un antrenor pe vremea când eram copil și am marcat cinci goluri într-un meci: ”măi, băiatule, tu te-ai născut talent și-o să mori speranță. Că-ți place cartea”. Ăsta o fi blestemul cărturarilor, că și lui Mutu i-a plăcut cititul. În fiecare cantonament ștergea praful de pe noptieră ca idiotul. Pardon, cu ”Idiotul”, romanul lui Dostoievski. Asta când nu arunca cu el după vreun chelner care nu-i pasa la timp. * Cristian Mungiu a luat premiul pentru regie la Cannes. Băiatul ăsta nu e prost deloc. Nu seamănă cu soră-sa.


CONTELE DE MONTE-CRISTO
28 mai 2016      

PERFORMANȚE...

        FC Sevilla a înhățat pentru a treia oară, consecutiv și la rând, UEFA League! Antrenorul Unai Emery a egalat performanța legendarului italian Giovanni Trapattoni , care câștigase tot de trei ori competiția, însă cu două echipe diferite (Juventus și Inter). Și iată că, pentru a doua oară consecutiv, ambele trofee europene sunt obținute de echipe spaniole. Se mai îndoiește cineva că acesta e cel mai tare campionat din lume, în care evoluează cei mai buni fotbaliatori?  Poate vreun fraier coclit.
       Mircea Lucescu, cel mai strălucitor antrenor român, care a schimbat în bine toate echipele pe care le-a antrenat, s-a despărțit de Sahtior Donețk după 12 sezoane în care a câștigat 22 de trofee. Ultimul a fost Cupa Ucrainei, obținută la meciul de  adio. La fel ca Napoleon, Il Luce se pregătește să invadeze Rusia cu schemele lui tactice. Nu-i văd bine pe ruși. Singura lor șansă este iarna grea, ca în 1812, dar mi se pare că nea Mircea nu s-a dus acolo până n-a fost asigurat că toate terenurile sunt încălzite. Deși bate la 70 de ani, steaua marelui antrenor nu este la zenit... 
        În condițiile în care în toate campionatele performante ale Europei nu se joacă fragmentat, e absolut necesară revenirea Ligii I la vechiul format, mult mai interesant și mai corect. Experimentele nu folosesc nimănui, iar ăsta a fost lamentabil. Lăsați orgoliile și ipocrizia la o parte și reparați ceea ce ați stricat. Paradoxal, dar campionatul a devenit mult mai neatractiv în noul sistem în care primele 6 echipe au terminat competiția, iar ultimele opt încă mai joacă. Nu s-au umplut stadioanele, iar audiențele TV au scăzut și ele. Nu mai vorbim că în cupele europene vor juca echipele care s-au luptat pentru salvarea de la retrogradare și de multe alte ciudățenii ale acestui sistem care seamănă cu o tochitură moldovenească nereușită. Știu că ați vrut binele fotbalului românesc, dar până și drumul spre iad e pavat cu intenții bune. 
    Și-n vremea asta DNA-ul cercetează golurile din visteria hoțomanilor de la  CFR Cluj, de unde ar fi dispărut peste 8 milioane de euro din cele peste 45 primite pentru participarea în Liga Campionilor. Prestidigitatorii care dețineau parolele de la conturi ar fi fost Arpad Paszkany, agent maghiar, și Iuliu Mureșan, doctor veterinar de penitenciar.
      N-ar fi nimic nou sub soare. Să ne amintim cum au devalizat cluburile Unirea Urziceni și Oțelul Galați niște derbedei bătrâni care-și ziceau investitori, Bucșaru și Adamescu, care, după ce au pus ghearele pe câte (peste) 18 milioane de euro, și-au luat tălpășița. Care pe la țuhaus, care pe la curve, după cum i-a dus mintea.
      Pe același drum se pare că merge și Astra, câștigătoarea campionatului de țurcă 2015/2016.
      Apropos de chestia asta, că o echipă cu mari probleme financiare a câștigat titlul datorită nebuniei unui antrenor de cartier, vroiam să vă-ntreb pe toți ăștia care umblați cu șublerul în buzunar: o mai are mică Șumudică?

editorial ARENA BUZOIANĂ
22 mai 2016 

SĂPTĂMÂNA PE SCURT (21)

Efectele devastatoare ale  Eurovisionului * Cea mai frumoasă noapte * Omul negru a sosit * Prima grădină zoologică exclusivistă * Ce se dă la DNA * Durerile de cot ale Universului * Niște paraziți * Există sufletul?

Și s-a dus și Eurovisionul. Singura noutate e că locul 20 n-a mai fost ocupat de România. În rest, totul e la fel; un concurs cântat de geopolitică. A câștigat o petardă din Ucraina care a lălăit o piesă despre deportarea tătarilor de către Stalin. Și cum coana Europa vroia să-i dea o clanță lui Putin, i-a dat-o. Nu știm dacă Vladimir Vladimirovici s-a prins și dacă a apreciat gestul de sfidare pe note, cert este că de nimic nu s-a prins prezentatoarea daneză care a transmis punctajul țării ei și i-a acordat ucrainiencei 12 puncte, deși nici măcar nu figura în clasamentul lor! Cică din cauza asta mișcarea de rotație a planetei a fost încetinită, axa s-a cocoșat sub greutatea importanței concursului, iar schimbările climatice vor fi devastatoare. Adică iarna va fi frig, iar vara o să nădușim din cauza efectului de seră. Nu mai vorbim de faptul că Australia s-a răsturnat peste Europa și a înhățat deja locul doi la celebrul concurs de manele unde lui Ovidiu Anton i-a fost interzis dreptul sacru, dacic, de a turna beton * FC Sevilla a înhățat pentru a treia oară, consecutiv și la rând, UEFA League! Antrenorul Unai Emery a egalat performanța legendarului italian Giovanni Trapattoni  care câștigase tot de trei ori competiția, însă cu două echipe diferite (Juventus și Inter). Și iată că, pentru a doua oară consecutiv, ambele trofee europene sunt obținute de echipe spaniole. Se mai îndoiește cineva că acesta e cel mai tare campionat din lume, în care evoluează cei mai buni fotbaliatori?  Poate vreun fraier coclit * În noaptea nunții, o mireasă din Arabia Saudită a preferat să stea călare pe telefon decât să-și piardă timpul făcând sex . Ceea ce nu l-a satisfăcut deloc, dar absolut deloc, pe proaspătul soț care, într-un moment de luciditate, a decis să divorțeze. Totuși, omul a fost supercorect și a întrebat-o pe cotoarbă dacă-i virgină. Pardon, a întrebat-o dacă prietenii ei sunt mai importanți. Iar ea, mai corectă decât prevede legea, i-a răspuns că da. Chiar dacă soțul dezamăgit n-a insistat cu întrebarea care e cel mai important, mariajul a luat sfârșit după câteva ore fiindcă o fi familia celula de bază a societății, dar la baza ei stă jocul de-a mama și de-a tata. Chiar și în Arabia Saudită. Întâmplarea mi-aduce aminte de o tipă romantică din spațiul carpato-danubiano-erotic care, tot așa, în noaptea nunții stătea cu ochii zgâiți pe fereastră fiindcă auzise de la măsamare că asta ar fi cea mai frumoasă noapte * Canadianul Brian Zembic (55 de ani și restul zile) și-a scos, după 20 de ani, silicoanele, implantate în urma unui pariu cu motanul Oanei Zăvoranu, ceea ce l-a făcut celebru. Din surse bine informate se pare că materialul didactic, corespunzător cupei C, va ajunge la criticul Alex Ștefănescu, fidelul lui Nicolae Manolescu, mare specialist în teoria literară comparată, (co)fondator al teoriei chibritului. * Campania electorală continuă. Minciunile gogonate o împing înainte. La capătul ei levitează tristețea. * Cel mai cinstit candidat e un țigan din Botoșani, Florin Zbierea, care, cu lozinca ”Un om negru pentru o viață roz” speră să câștige, nu sută la sută ci ”o mie la mie”. În proporție de ”patru sferturi, trei sferturi și ceva”, e primar. Are și studii: opt sau nouă clase. Documentele atestă că are opt, domnul Zbierea susține că a fost la școală și-ntr-a noua. Dar, de fapt, n-are nicio importanță acest aspect. Cine mai dă astăzi doi bani pe oamenii cu carte?! Nimeni. Și dacă se alege primar face cinci-șase facultăți într-o vară. Mie la mie. În proporție de ”patru sferturi”, omul negru e cu un picior în curtea Academiei și cu o mână în bugetul primăriei. Numai de-ar fi rămas ceva acolo de pe urma oamenilor roșii care văd viața în roz. Că pe unde trec ei nici iarba nu mai crește. * Alți oameni, cică de știință, au stabilit că girafa e singurul animal care își poate introduce limba în ureche. Evident, cu excepția lui Mihai Gâdea. * În fiecare an, pe Terra, aproximativ 475 000 de oameni sunt uciși de semenii lor. În această statistică nu au fost cuprinși românii care se mănâncă între ei. Mult mai puțini humanoizi cad victime celorlalte fiare. Mușcați de șerpi mor 50 000, de câini-25 000, de scorpioni-5000, de crocodili-cam 1500, de hipopotami și elefanți-câte 500. Paradoxul e că mor mai mulți oameni din cauza cerbilor (120), decât din pricina leilor (cam 70). Cele mai multe decese sunt provocate însă de bolile transmise de țânțari și de muște. Ce-o s-o mai lungim, moartea pândește din fiecare ungher al planetei. Important este să nu intri în vorbă cu ea. * Parcul Natural Văcărești, înconjurat de betoanele apocaliptice ale Capitalei, a devenit primul parc urban din Europa Continentală, cu regim de arie protejată. În curând va fi inaugurată și prima grădină zoologică pentru politicienii urmăriți prin jungla economică a României de DNA. Hoțomanii vor fi înăuntru. Până atunci îi puteți vizita gratuit la Palatul Parlamentului și în alte locuri de pierzanie... * Economia României are cea mai mare creștere economică din UE pe trimestrul I. Din păcate, acest avânt se bazează pe consum, nu pe producție (care a scăzut), ceea ce va duce, în final, la supraîncălzirea economiei și la o nouă recesiune. Pentru că importurile și împrumuturile destinate exclusiv consumului sunt frecții ”Adriana” la piciorul de lemn al lui Silviu Prigoană. * ”Demnitatea mea e atât de mare că o vreau înapoi”. Adânc grăiește Heidegger din Ferentari, care este, momental, fără nicio calitate oficială, victimă nevinovată a lecturilor din arestul preventiv. *  La DNA Ploiești s-a băgat carne, altfel nu se explică de ce este tot timpul coadă. Sebi Ghiță s-a dus și el crezând că se va da ceva ”pe degeaba”, așa cum îl învățase un prieten de-al lui, Doctor Honoris Pausa al economiei politice subterane. Nu, nu se dă nimic pe degeaba, trebuie să ai un bagaj infracțional solid în spate. Dacă nu-l ai, nu te bagă nimeni în seamă. Stai ca prostu-n târg când vinde linguri și te uiți la piloșii care intră prin față și ies prin spate.* Ne întoarcem în Ferentari unde primarul imponderabil pune, cu ascuțișul minții sale, punctul pe Y. ”Împreună învățăm și, până la urmă, tot proști murim.” Problema existențială e alta: noi murim, dar prostia e nemuritoare. * Vă mai amintiți unde era sediul PRM, din care a fost evacuat de Mafia imobiliară, după un scandal monstruos? Dacă nu vă mai ajută memoria minții, vă ajut eu, că tot n-am nicio treabă. Pe strada Emile Zola. Știți povestea; Vadim a demonstrat că așa zisul proprietar murise deja de doi ani și că la mijloc sunt interesele samsarilor de case, sprijiniți de Mafia politică. După ce a lâncezit o vreme fără stăpân, în superba construcție se pozează unul Claudiu Florică, artizanul afacerii Microsoft, care i-a băgat, un pic, la beci, pe Cocoș, Pinalty și comapania de dihori. Nu i-a băgat pentru că era vreun monument de cinste, dimpotrivă, ci pentru că și-a turnat foștii parteneri de tâlhării economice, ca să-și scape pielea de sconcs. Că așa prevede Codul Penal. Dacă torni fapte încă nedescoperite de organele în drept, ești absolvit de vină. Da, așa se scrie istoria murdară a acestei țări; cel mai patriotic partid a fost scos, cu scandal, din casa lui, deținută legal, ca să-și facă hogeac unul dintre gulerele albe, care a fost printre artizanii celui mai mare jaf al ultimului deceniu, denumit generic ”dosarul Microsoft”. Care dosar nu a fost cercetat până la capăt întrucât sunt implicați prea mulți politicieni cu mare greutate, de la trei foști premieri și până la gușterii care ne fericesc zilnic pe ecran cu chipul lor isteț de oaie creață. Dar presa ce făcea la ora la care PRM, prin președintele său, se apăra, cu toată energia, de Mafie? Ne făcea nebuni, în timp ce corupții își rânjeau fasolea de satisfacție. Măi băieți, dacă dreptatea umblă cu capul spart prin Țara Românească, aveți și voi un pic de vină. * Andreea Bălan, cântăcioasa-dansatoare, cu părul mai verde decât susaiul, e mai vizionară decât Carmen Hara. Zice că dacă visezi în fiecare zi, cu ochii zgâiți în tavan, ”universul îți va răspunde”. Măi, fato, ascultă acilea la nentu: pe univers îl doare-n cot de visele tale. Se vede că te-a lăsat cam de mică tactu, singură, la mare. Oi fi nimerit și tu în vreo spirală MISA cu Antoneasca și cu alte lacto-vegetariene, unde-l așteptați nerăbdătoare pe ”moșule, ce tânăr ești”, ca să vă împlinească visele de cotoarbe supraelastice. * Abia acum am înțeles de ce s-au înmulțit atât de rapid microbii în România. Soluția electorală a fost diluată și de 1000 de ori, iar politicienii, care-i îmbată cu apă chioară pe alde gură-cască, au devenit și mai rezistenți. Practic sunt imuni la bunul simț. În schimb, la promisiuni fără acoperire, la minciuni sfruntate, la gogomănii, nu-i întrece nimeni. Niște paraziți. * E absolut necesară revenirea Ligii I la vechiul format, mult mai interesant și mai corect. Experimentele nu folosesc nimănui, iar ăsta a fost lamentabil. Lăsați orgoliile și ipocrizia la o parte și reparați ceea ce ați stricat. Paradoxal, dar campionatul a devenit mult mai neatractiv în noul sistem în care primele 6 echipe au terminat competiția, iar ultimele opt încă mai joacă. Nu s-au umplut stadioanele, iar audiențele TV au scăzut și ele. Nu mai vorbim că în cupele europene vor juca echipele care s-au luptat pentru salvarea de la retrogradare și de multe alte ciudățenii ale acestui sistem care seamănă c-o tochitură moldovenească nereușită. Știu că intențiile au fost lăudabile, dar până și drumul spre Iad e pavat cu intenții bune. * În România nimeni nu învață nimic, niciodată. După tragedia de la Colectiv, o altă nenorocire era să se întâmple - într-un Mall din Piatra Neamț - la spectacolul formației Carla s Dreams. Într-un cadru neadecvat s-au înghesuit circa 3000 de persoane. Lăutarii tatuați au înțeles rapid că lucrurile nu sunt în regulă și au întrerupt balamucul. Nici măcar n-au apucat să interpreteze lălăiala ”Heroina”, sau cam așa ceva, că atmosfera era atât de încinsă încât nu-i mai ardea nimănui de tras pe nas. * Am primit o notificare pe Goagăl în care eram întrebat dacă există sufletul. N-am citit și teoriile care o însoțeau pentru că oricum eu le știu pe toate. Inclusiv că toți aceia care au condus România postdecembristă pe ultimul drum nu posedă așa ceva. * Guvernul Cioloș își dă iar în petec. A însăilat o lege a salarizării în care profesorii sunt lăsați la coada grilei. Băi, Daciane, dacă n-ai înțeles că la baza oricărei societăți normale stă educația, înseamnă că ai trecut degeaba pe la școala de tractoriști și dansuri din buric. Tot ceea ce vezi în jurul tău are legătură cu școala sau, mai ales, cu lipsa ei. Dacă nu ne crezi, să vii la noi că avem planuri mari cu tine; vrem să-ți acordăm o bursă la școala de corecție ca să-ți completezi studiile. * Mircea Lucescu, cel mai strălucitor antrenor român, care a schimbat în bine toate echipele pe care le-a antrenat, s-a despărțit de Sahtior Donețk după 12 sezoane în care a câștigat 22 de trofee. Ultimul a fost Cupa Ucrainei, obținută la meciul de  adio. La fel ca Napoleon, Il Luce se pregătește să invadeze Rusia cu schemele lui tactice. Nu-i văd bine pe ruși. Singura lor șansă este iarna grea, ca în 1812, dar mi se pare că nea Mircea nu s-a dus până n-a fost asigurat că toate terenurile sunt încălzite. Deși bate la 70 de ani, steaua marelui antrenor nu este la zenit...* Un celebru aforism de-al lui Vadim sună astfel: ”Românii numesc dictatură orice regim care nu-i lasă să fure. ” De ce vă spun asta? Ca să știți de ce are nevoie România pentru stârpirea corupției înfiorătoare.


CONTELE DE MONTE-CRISTO
21 mai 2016

Dacă ai muri

Dacă ai muri aș veni la tine îndată
să mă ierți pentru spaima de ieri,
să știi că dincolo de noaptea pătrată,
te-așteaptă, iubito, fantomatice veri

Dacă am să mor nu vreau să vii la mine,
vreau să plutești fericită prin viață,
să nu-ți faci griji, voi fi bine
legat de inima ta cu o ață

Dacă ne-ar fi dată o planetă de zestre,
cu o singură mare strivită de țărm,
ne-am întorce iubito-n poveste,
și-n sfârșit aș putea lângă tine s-adorm

19 mai 2016

Viața aceasta e o vampă

Am renunțat la mine și la tine,
am renunțat la vise și la tot,
m-am rătăcit prin spaimele haine,
dar singur nu mai sunt un tot

E existența paranteză dreaptă
în care m-am închis ca un protest,
și pentru soarta mea nedreaptă
nu am pe cine să detest

Alegerile ni le facem singuri,
întotdeauna le greșim,
căci nu am fost și nici nu suntem siguri
de ce fugim de ceea ce iubim

Și așteptăm în pivnițele nopții
să cadă universul peste noi,
sperând că-n epitaful sorții
e loc în paradis pentru amândoi

Nu se aprinde însă nicio lampă
să lumineze visul ce l-ai stins,
viața aceasta e o vampă
ce ne-amăgește dinadins


19 mai 2016

Cea mai frumoasă floare de pe Marte

Eram mai singur decât moartea
iar pașii nu mă mai duceau departe
când s-a deschis în mine cartea
cu florile ce-au înflorit pe Marte

Mi-am pus toți caii inimii să tragă
la carul vântului întors invers
de absolut doar visul mă mai leagă
și merg prin mine și mai am de mers

Și poate n-am s-ajung până la capăt
lovit de spaime rupte din trecut
va putrezi cu mine vechiul lacăt
sub care amintirea a tăcut

Și când mă vor deschide ca pe-o carte
se vor mira cum crește-n urna mea
cea mai frumoasă floare de pe Marte
ce seamănă cu tine, trista mea


17 mai 2016

Nu te-am iubit pentru cum erai

Nu te-am iubit pentru cum erai, 

frumoasă ca o lună-n fereastră,

ci pentru că lângă tine

lumina trecea prin mine albastră

Nu te-am iubit pentru ce erai,

un semn permanent de mirare,

ci pentru că lângă mine

creștea în tine o floare

Nu ți-am iubit chipul, nici numele,

nici tăcerile,

ci ceea ce deveneam lângă tine

căutându-mi himerele

Nu te-am iubit pentru că ești așa cum ești,

frumoasă ca ultima zi pe pământ,

ci pentru c-ai umplut golul

cu tine, cu vânt

17 mai 2016

Nu sunt vinovat

Nu sunt vinovat că sunt construit așa,
viața a fost cu mine nedreaptă.
Nimeni nu mi-a deschis inimii ușa,
toți au sărit prin fereastră

Cioburile s-au împrăștiat peste tot,
mi-au tăiat în drame aorta,
sunt victima unui veșnic complot,
se hrănește din mine cohorta

de îngeri cu aripi crescute invers,
printre corbii însetați de otrava din sânge,
prin mine un secol în urmă-i de mers,
iar eu nu sunt eu, sunt umbra ce plânge

Sărmanii lumii în mine-și au capăt
și tot ce-i nedrept mă izbește,
mă-ncui în tristețe cu-n arbore-lacăt
și-mi scot inima din uitare cu-n clește

Nicăieri nu mă paște-o cerească privire,
sunt singurul meu dezertor,
nu sunt vinovat decât de iubire
și mie-mi rămân de-un mileniu dator

Nu sunt vinovat că sunt construit așa,
viața a fost atât de crudă cu mine,
nimeni nu mi-a deschis ușa inimii
în care te-așteptam cu o floare, pe tine


16 mai 2016

Femeile sunt un mister

Femeile sunt un mister.

Nu știi niciodată cu ce te vei alege.

Nu știi când vin, nu știi când pleacă.

Nu știi de ce te iubesc, nu știi de ce te urăsc. 

Nu știi de unde vin, nu știi încotro se duc.

Femeile sunt un mister. 

Nu știi de ce te sfâșie, te descompun, te recompun
și de ce în amintire
ca o lumină aprinsă rămân

Și cu toate acestea, deși este imposibil,

ai vrea să știi de unde vin 
și încotro pleacă.

Că de întors, 
nu se mai întorc niciodată...

15 mai 2016

Forma absolută a iubirii

Mi-ai deschis paginile cărții,

paginile sufletului, una câte una

Le-ai mângâiat, le-ai sărutat, le-ai strâns în brațe,

le-ai închis și le-ai deschis într-un du-te vino continuu

Le-ai răsfoit, le-ai făcut evantai, le-ai presat între frunze,

O, da, atât de des și de profund 

ai deschis paginile vieții mele,

dar nu le-ai citit

Nu, nu le-ai citit niciodată

N-ai putut să fii sinceră până la capăt;

sinceritatea e forma absolută a iubirii

12 mai 2016

Elegia ștergerii urmelor

Poți să ștergi urmele gândului tău scrise pe vânt

cu lacrimi de iubire, cu dor,

cu sfâșieri de carne, de vis,

dar n-ai să poți să-ți ștergi urmele din suflet,

rănile, cicatricile,

umbra mea spulberată te urmează precis

Poți să negi că ești tu, când nu mai știi cine ești,

poți să negi existența iubirii,

 a nopților nesfârșite,

dar n-ai să poți să mă scoți din neantul privirii

Poți să negi că mi-ai sorbit sufletul din ceașca de cafea

că eram aerul tău, pământul pe care în somn

câteodată mai calci,

că n-am zburat împreună prin inimă și înapoi
că n-a existat câmpul cu maci

Poți să ștergi cu buretele tastaturii visele,

poți să taci, 
dar n-or să te soarbă abisele

că-n tine-i cenușă și dor,

și-n somn de mână un viscol te-o prinde,

va sufla peste rănile tale

și rugul pe care ai ars

din carnea mea, o mie de vieți, se va aprinde

11 mai 2016 

Fluturii aceștia au venit prea târziu

Uneori ne dăm seama prea târziu de ce s-a întâmplat,
unele fapte le-am interpretat greșit,
n-am înțeles cu adevărat ce se întâmplă
decât când nu mai era nimic de făcut,
și-n noi definitiv ne-am prăbușit

Ne-am simțit răniți și am fost răniți,
dar în alt fel decât am crezut,
dacă îngerul ar fi venit să ne spună adevărul
despre iubirea noastră,
totul ar fi fost magic, dar îngerul a tăcut

Cântecele uitării le-am ascultat prea târziu,
când Titanicul deja se înecase în sine
Ele vorbeau despre tristeți nemărginite
despre iluzii, despre singurătate,
în niciunul nu mai eram eu și cu tine

Niciun ghețar nu mai plutește-n derivă, pe mare,
doar fluturii nopții zboară prin mine-n derivă,
se izbesc de lumina sub care tristețea-mi rescriu
M-ajută să înțeleg ce s-a întâmplat în inima mea,
dar fluturii aceștia au venit prea târziu...


10 mai 2016

SĂPTĂMÂNA PE SCURT (20)

Sănătatea e bolnavă * Bâlciul deșertăciunilor * Binging toată noaptea * Cei mai deștepți oameni de pe mapamondul lumii * Scutul antiprostie * Știința hoției * Și fără case și cu banii luați * E femeile gospodine?  


Ne-a bucurat enorm câștigarea Ligii Campionilor la handbal feminin de către CSM București, la prima ei participare în această competiție faimoasă, învingându-le pe propriul teren, la lovituri de la 7 metri, pe unguroaicele de la Eto Gyor. Ce poate fi mai frumos, mai ales că totul s-a întâmplat la 30 de ani și o zi de când Steaua București a cucerit Cupa Campionilor la fotbal, în urma loviturilor de la 11 metri! Și tot în deplasare! Când am spus unguroaice am exagerat un pic întrucât majoritatea jucătoarelor sunt străine, la fel ca și la echipa bucureșteană. A fost un meci superb în care jucătoarele au dat maximum, sacrificându-se chiar, pentru a readuce în România, după 52 de ani, prețiosul trofeu. Suedezele, braziliencele, spanioloaicele, rusoaicele, olandezele, prenandezele, româncele, unguroaicele și toate celelalte naționalități aflate pe teren au dovedit că, cel puțin în sport, unitatea în diversitate nu este doar o lozincă de laborator. * Corupția din sistemul sanitar românesc e înfiorătoare. Ultimul scandal, legat de diluarea dezinfectanților, e doar o pagină din marea carte a fărădelegii. În spitalele românești au murit copii arși în incubatoare, tineri cu afecțiuni banale, pe care dacă le tratau cu leacuri băbești trăiau și astăzi, bătrâni plimbați între instituții de profil pentru că nu aveau bani să dea la doctori, mame aflate în travaliu și câte și mai câte nenorociri. Nu mai vorbim de banalele operații la piciorul stâng când de fapt pacientul avea probleme la cel drept, ori de retezarea penisului de către vreun doctor frustrat care se credea pe maidanul cu dragoste la cules de ciuperci. Una dintre cele mai organizate mafii e cea a medicamentelor care a făcut ravagii nu numai prin buzunarele românilor ci și prin viețile lor, fiindcă, din nenorocire, cele mai multe sunt contrafăcute. În România se face comerț cu viața oamenilor. Sistemul sanitar românesc suferă de o boală grea; boala corupției. Din păcate, vindecarea ar trebui să vină dinspre clasa politică, care, însă, e infestată cu microbi rezistenți la orice tratament. Inclusiv la tratamentul ambulatoriu al DNA. Fiindcă după o scurtă perioadă în care se părea că s-a descoperit leacul anticorupției, virușii s-au adaptat și au dezvoltat rezistență sporită. Și atunci ce soluție nediluată ar mai rămâne? Aia clasică, de la țară, căreia cunoscătorii îi zic cu nostalgie ”tata glonțu”. * A început campania electorală. Același bâlci al deșertăciunilor, aceleași ”proiecte răsuflate”, aceleași strategii meschine de campanie, aceeași manipulare de doi bani. Se minte ca-n târgul lui Cremene. Iar proștii stau cu mâna în nas și-i ascultă pe acești ambuscați profesioniști, care i-au condus pe fundul prăpastiei, în loc să-i ia la scărmănat. Ajunge cu atâta minciună, deșteptarea România! Mai ai o singură soluție: PRM. Altminteri se alege praful. * Potrivit ”Institutului American pentru Biografii ”, cei mai deștepți oameni din lume ar fi fost: Goethe (IQ=230), Newton (IQ=220) și Einstein (IQ=215). Potrivit Institutului Național pentru Biografii de la Făurei, cei mai deștepți din România și de pe întreg mapamondul globului pământesc sunt Marean Vanghelie, Cristian Popescu Piedone și Gheorghe Becali. N-au ăia deștepți IQ câte dosare penale au descurcăreții ăștia. Mă întreb ce s-ar întâmpla dacă între cele două tabere s-ar face binging toată noaptea? Oare ar trece IQ-ul alor noștri de nivelul mării? * Și s-a inaugurat scutul antirachetă de la Deveselu. Muică, să fi văzut acolo distracție! A crescut consumul de zaibăr pe cap de locuitor ceva de speriat. Cică acum, că au venit americanii, li s-au luat oltenilor toate grijile: s-au mărit pensiile, au crescut brusc salariile, bătrânii au întinerit, tinerii au încărunțit, deștepții s-au mai deșteptat un pic, iar proștii au rămas cum au fost. Minune mare, toată populația umană e fericită. Mai puțin unul Putin care a zis că scutul ăsta e o formă de agresiune împotriva Rusiei și va lua măsuri de apărare. Adică ăștia de peste gârla aia numită Atlantic ies la interval cu scutul, iar rușii se apără cu platoșa ”Sankt Petersburg”. Locul întâlnirii: România. Viitorul nu sună prea bine. Măi, ne lăsați cu trucurile voastre? Aici sunt jocuri de strategie geopolitică, scutul în sine nu reprezintă mare lucru. În schimb, prezența americanilor ar trebui să constituie un imbold pentru investitorii care, teoretic, se pregătesc să năvălească în România care a devenit o țară mai sigură. Se te ții bunăstare pe banii unchiului Sam! Dar am îndoieli serioase că se va întâmpla așa întrucât România e aproape stoarsă de resursele vizibile. Cât despre alea invizibile, la care se benoclează ei din satelit cât e ziulica de lungă, sunt ținute la păstrare. Iar domnul Putin n-are de ce să se supere, că urmașii lui nea Marin, fost miliardar, nu-l vor ataca decât cu silicoanele oltencelor fierbinți. Dar numai după ce-i vor pune cu botul pe labele de la picioare pe americani. Că noi suntem învățați să întoarcem armele când ți-e lumea mai dragă * La sfârșitul lunii martie datoria externă a României era de peste 89 de miliarde de euro. Se răsucește Ceaușescu în groapa istoriei. D-aia l-ați împușcat, mă, că nu vă lăsa să deveniți milogii lumii? Că nu vă lăsa să amanetați cămătarilor planetari viitorul copiilor voștri? Proștilor! * Liviu Dragnea a zis că principalul obiectiv, pe lângă învierea morților din Teleorman în anul electoral 2016, este modernizarea partidului. Adică nașii, finii și cumetrii actualilor lideri vor fi înlocuiți cu nașii, finii și cumetrii viitorilor lideri. Care, la rândul lor, sunt nașii, finii și cumetrii foștilor lideri. * La țuhaus, Relu Fenechiu a inventat un dispozitiv de la care poți să furi fără să fii prins. Ba, mai mult, dacă i-ai șterpelit transformatorul de energie electrică poți să i-l vinzi înapoi la prețuri de trei-patru ori mai mari decât unele noi. E incredibil până unde a ajuns știința hoției! * În județul Vaslui a fost descoperit un cetățean tupilat într-o clucă de păpușoi care nu crede că politica e o curvă. Bețivă știa că e, dar și curvă, i se pare  prea mult! Oricum o va lua de nevastă și o va bate până-i va dispărea năravul, deși o vecină care-și înfipsese gâtul de plăcere între șipcile gardului, i-a zis să aibă mare grijă, să nu-l îmbrobodească. Că o să ajungă să dea bună ziua la gâște, obicei des întâlnit la bărbații înhăitați cu politica. Ceea ce face și Crin Antonescu după ce l-a chemat DNA-ul, cam de dimineață, e drept, să-l întrebe cum și-a cumpărat apartamentul ăla de 250 000 de euro, la roșu, de la familia Măgureanu, deși el e un om cinstit...* Revenim la Relu Fenechiu că, între timp, a mai patentat două invenții și a scris și două cărți cu caracter științific. A inventat privitul în spatele oglinzii și aparatul de scărpinat pielea chiar și atunci când cel mai mare organ al corpului nu te mănâncă. Nu-i puțin! Cât despre cărți...sunt adevărate capodopere, cu două clase peste ale marilor scriitori de penitenciar. Sunt cel puțin de clasa a treia. Și cu toate astea, justiția nedreaptă din România, care i-a frânt cariera glorioasă de infractor tocmai când trecuse la următorul nivel, nivelul gulerelor albe, nu se îndură să-i dea drumul. Probabil cântărește greu argumentul științific: păi, ce, dacă-l eliberează mai scrie ceva? Ne-am lins pe bot. Apreciem această tendință a justiției de a încuraja știința. * Până la urmă alegerile locale se vor desfășura într-un singur tur. Deci vor fi fraudate prin lege, prin avantajarea actualilor deținători ale portofoliilor hoției. Asta-i disprețocrația  de care vă povesteam și altădată. * Neșansa fotbalistului Ekeng este că a suferit infarctul în România, la doi pași de spital. Dacă i se întâmpla asta la el acasă, în Africa, probabil ar fi murit de bătrânețe. * Legea dării în plată este un succes, în sensul că foarte mulți români renunță la propriile case pentru care au plătit biruri înrobitoare ani de zile. Și tot băncile făceau pe nisnaiul deși i-au lăsat pe oameni și fără case și cu banii luați. Măi, Isărescule, chiar nu ți-e rușine? Îți răspundem tot noi, ca să nu obosești: cine a văzut mason căruia să-i roșească pingeaua obrazului. * Peste patru milioane de români sunt robi la străini. Și-n vremea asta țara piere cotropită de hoardele de politicieni veroși. Fraților, veniți acasă să facem ordine! Singuri e greu. * Laura Codruța are ”relații personale” de iubire fierbinte cu un oarecare Florin Nemeș, care joacă roluri de mafiot în reclamele RCS/RDS , firmă unde-și desfășoară activitatea obștească. Bravo ei, deșteaptă fată, întrebarea e dacă, din când în când, îl încătușează pe bietul băiat ca să nu-și iasă din mână. Păi dacă nici în reclame nu-l lasă să joace roluri de om liber, mă gândesc că-l cam paște mandatul de arestare cu lăutari și doi martori la oficiul stării civile. * Marean Vanghelie mărturisește cu mâna pe portofelul sectorului 5 că respectă femeile. Ba, mai mult, le respectă și pe gospodine. Chiar și pe cele care se trag din Mizil. Întrebarea e: e femeile gospodine, sau sunt două categorii filosofice diferite? Răspunde, Mareane, n-o face pe misteriosul! * Dragnea a declarat că vrea să-l planteze pe Victor Ponta în fruntea Camerei Deputaților fiindcă este multilateral pregătit, citez, ”pentru toate funcțiile”. Ce înseamnă să ai doctoratul! * Am și eu o întrebare întrebătoare: dacă Parlamentul arată în halul ăsta, ce fel de legi ies pe poarta acestei fabrici de biografii false? Nu-mi răspundeți, întrebam și eu ca să mă aflu în treabă. * Adriana Bahmuțeanu ne amintește că a fost, cândva, mireasă.  Cum cândva? Că noi numai mireasă te știm? E adevărat că nu te-a furat nimeni în noaptea nunții, dar ai furat-o tu destul de la omul cu pliciul, cânta-i-ar un greiere în piciorul de frasin! * Traian Băsescu a fost pus sub acuzare pentru spălare de bani. D-aia a numit-o el pe fata aia căreia i-a luat telefonul ”țigancă împuțită”; lui îi plăcea curățenia. * Leicester a câștigat campionatul Angliei, iar Astra pe-al României. Ia spuneți băieți: o mai are mică Șumudică? Dar Ranieri? * Cioloș a cerut în plenul Camerei Derutaților să fie ajutat să eradicheze plagiatul. Are tupeu să solicite așa ceva pe domeniul lui Ponta. Și să zică mersi că nu l-a auzit Tobă, ministrul tehnocrat de la Interne!


CONTELE DE MONTE CRISTO
14 MAI 2016 

MOARTEA CITEȘTE ZIARUL DE SPORT

         În sport, ca și în viață, nu-i decât un pas de la sublim la ridicol. Iar extazul și agonia se împletesc într-o îmbrățișare sfâșietoare, minunată mereu. De aceea nu-i nimic mai frumos decât să scrii despre fascinanta lume a sportului, mai ales atunci când vrei să transmiți celorlalți bucuria învingătorilor și să ștergi lacrimile de durere ale învinșilor. Pentru că sportul de performanță înseamnă și multă suferință.
       Simona Halep a câștigat turneul de la Madrid, revenind pe aleea principală a tenisului, dar victoria ei ne-a lăsat un gust amar din cauza comportamentului din timpul meciului cu Irina Begu, pentru accederea în semifinale, și, mai ales, a declarațiilor de după încheierea partidei. Domnișoara înfumurată a spus că setul al doilea, câștigat cu 6 la 0 de către Irina, i l-a lăsat ea, din generozitate, dar realitatea a fost cu totul alta. La asemenea mârlănie Irina nu a răspuns preferând să-i întoarcă și celălalt obraz, adică exact acea parte a corpului pe care Simona n-o (mai) are. Nu e prima dată când domnișoara Halep dă cu oiștea-n gardul bunului simț ceea ce face ca să nu ne bucurăm pe deplin de succesurile ei, ca să cităm o altă înfumurată. Marii sportivi sunt și mari caractere, or Simonei îi scapă acest amănunt, aparent nesemnificativ. Dacă ai niște rezultate nu înseamnă că trebuie să-i tratezi pe ceilalți cu MS Dosul sau  cu alte sisteme de operare de pe malul Dâmboviței. Simona nu e încă un star mondial în adevăratul sens al cuvântului, și nici nu va fi dacă nu va privi cu un ochi critic oglinda care-i deformează imaginea în fiecare zi. Din păcate, bucuria de a avea patru românce calificate în sferturi ne-a fost umbrită de comportamentul mitocănesc al celei mai talentate dintre ele.
     În schimb ne-a bucurat enorm câștigarea Ligii Campionilor la handbal feminin de către CSM București, la prima ei participare în această competiție faimoasă, învingându-le pe propriul teren, la lovituri de la 7 metri, pe unguroaicele de la Eto Gyor. Ce poate fi mai frumos, mai ales că totul s-a întâmplat la 30 de ani și o zi de când Steaua București a cucerit Cupa Campionilor la fotbal, în urma loviturilor de la 11 metri! Și tot în deplasare! 
Când am spus unguroaice am exagerat un pic întrucât majoritatea jucătoarelor sunt străine, la fel ca și la echipa bucureșteană. A fost un meci superb în care jucătoarele au dat maximum, sacrificându-se chiar, pentru a readuce în România, după 52 de ani, prețiosul trofeu. Suedezele, braziliencele, spanioloaicele, rusoaicele, olandezele, prenandezele, româncele, unguroaicele și toate celelalte naționalități aflate pe teren au dovedit că, cel puțin în sport, unitatea în diversitate nu este doar o lozincă de laborator.
      Dar nimeni nu s-a bucurat pe deplin de aceste victorii ale sfârșitului de săptămână pentru că tragedii cumplite au lovit sportul românesc. Moartea fotbalistului camerunez Patrick Ekeng în timpul meciului dintre Dinamo și Viitorul, la câteva minute după ce intrase pe teren, ne arată cât de expuși sunt sportivii de performanță unor riscuri majore, în urma medicației excesive care, se zice, mărește capacitatea de efort. Sigur, aceste tragedii se produc și pe fondul unor suferințe preexistente, nedescoperite la timp sau pur și simplu ascunse intenționat. Despre modul în care s-a intervenit pentru salvarea sportivului nici măcar nu mai vorbim din silă față de un sistem medical putred de corupt, de multe ori de-a dreptul criminal. Ekeng a murit pe un teren aflat la un minut de spital!
        În același timp, în Afganistan, era ucis, alături de un coleg de arme, arbitrul buzoian Adrian Vizireanu. Țara care l-a trimis acolo îi va fi recunoscătoare. Pe hârtie. În realitate, dacă militarii români ar fi bine plătiți, nu ar pleca niciunul ”voluntar” în misiuni care speră să-i scoată din sărăcie. Dar statul mafiot care ne sugrumă zilnic nu manifestă niciun interes pentru soarta noastră. Suntem doar personaje secundare într-o tragedie macabră. 
         Dacă în privința rezultatelor sportive ale Simonei Halep și ale echipei CSM București clasa politică mizerabilă n-are niciun merit, în privința morții lui Ekeng, privit cu nepăsare, din tribună, de doctorița care spărgea semințe de bostan, și a lui Adrian Vizireanu, împușcat de talibani pentru o cauză care nu era a lui, are toată vina.        Din cauza nenorociților care conduc România pe ultimul drum, moartea citește regulat ziarul de sport.


editorial ARENA BUZOIANĂ
9 MAI 2016 
   

SĂPTĂMÂNA PE SCURT (19)

PSD lovește la rotula de jos * Camera Derutaților * Școala de corecție a vieții * Cum se distrează fiii maneliștilor * Oamenii e muritori * Alte tradiții din noaptea de Paște * Fata babei și fata moșului * Moartea citește ziarul de sport

PSD, așa cum era de așteptat, își calcă în picioare propriile reguli și nu renunță la proaspăt condamnatul Liviu Dragnea, magicianul din Teleorman care, periodic, a înviat morții și i-a dus la vot, iar pe vii i-a îngropat chiar în urnă, ca să nu greșească partidul. Ba, culmea lipsei de respect față de personalitățile istoriei contemporane, l-a mazilit pe vel-logofătul Zgonea și l-a dat pe mâna călăului, deși distinsul lăcătuș mecanic a fost coleg de bancă, la școala de meserii și servicii ciudate, cu mai puțin cunoscutul Mihai Viteazul. E corect? Depinde cum privești problema. Dacă îți place cum se măcelăresc șobolanii roșii între ei, e cât se poate de corect. Dacă te gândești că cel mai mare și mai hoț partid din România e condus de indivizi fără niciun scrupul, dispuși să încalce orice norme ale bunului simț numai ca să-și satisfacă propriile interese, e cât se poate de nașpa. Și se mai miră corbii ăștia însetați de sânge că-i numește lumea ciuma roșie și că ar vota ca președinte al țării pe oricine altcineva decât pe vreun reprezentant al acestui circ ambulant care-și buzunărește proprii spectatori. Și, când le vine bine, le-o dă și la rotula de jos, ca să-l cităm pe nemuritorul Octavian Paler de Ferentari, care are asigurat un loc de veci pe Facebook. *  Dar nu e totul pierdut. Salvarea (112) vine tot de la personajul isteric Valeriu Zgonea, care asigură mapamondul lumii pesediste că: ”funcția aceasta, pe care mi-au dat-o colegii mei într-un congres (desfășurat, cu siguranță, prin mlaștinile Neajlovului), mă obligă să blochez moartea partidului sub povara problemelor unor lideri”. Adânc. Mi-au dat lacrimile de crocodil. În această stare de necesitate, singura soluție este invadarea Teleormanului, hăituirea crocodilului Dragnea prin bălțile Dunării de către niște hăitași profesioniști, înarmați cu Codul Penal, prinderea și descăpățânarea lui (în sensul că e prea încăpățânat și și-a lipit cu super-glue organul prin care sunt filtrate strategiile PSD-ului de scaunul de mare șef de bandă) și aducerea corpului delict, într-o traistă de rafie, la noul domn Zgonea. Că Mihai Viteazul, pretenarul  lui de la școala ajutătoare, așa a procedat cu unul Andrei Bathory, care vroia, indirect, să-l facă la portofelul burții. Mă gândesc că, totuși, stând atâta amar de vreme alături de Mișu Caftangiul, e imposibil să nu se fi lipit nimic de Zgonea. Deși, sincer să fiu, e foarte probabil ca Valerică, în loc să studieze cu atenție meandrele concretului din PSD, era mai preocupat de înșurubări legislative, piulițe rotative, consumabile cu două picioare și alte activități de loisir, absolut obligatorii în nobila meserie de  președinte decorativ al Camerei Derutaților. Cum, asta nu-i o meserie? Atunci, ce-i? E o funcție politică, rezultat al negocierilor dintre mafioți? N-am știut, omul cât trăiește, învață. Totuși, așa se explică de ce o ocupă numai necalificați. Dar, oare, nu mai e valabilă teoria aia potrivit căreia funcția doboară gradul? * Să rămânem în același registru, al marilor personalități care conduc România pe ultimul drum. Adrian Copilul Minune, președinte al Camerei Manelelor, l-a bătut la cur pe Sigmund Freud, între două nunți de politicieni și o tăiere de moț, cu sabia, prilejuită de înmormântare pe acorduri de Schubert de la Vaslui, a unor sponsori care s-au răcit din cauză de deces mortal. ”Mie îmi place să mai rămân singur cu mine și să încerc să mă descopăr, să gândesc altfel decât gândesc în fiecare zi, pentru că am învățat la școală să mă autodepășesc, să fac altceva... Când sunt singur în casă fac niște chestii de-ale mele, pe care le am eu separat. Azi a fost ultima dată când am fost singur cu mine.” Uite de ce nu-i bună școala de corecție a vieții: te face să te  gândești la nemurirea sufletului. Păi, ce avem noi aici? Filosofie pură. Se tăvăleștee Kant de invidie, în țărână, iar Tony Poptămaș a fost exclus de pe Facebook cu șuturi în sistemul de operare. În schimb, Valerică Zgonea s-a luminat, dacă ar fi posibilă o asemenea minune. În loc să-i ia locul lui Liviu Pușcărie în fruntea Batalioanelor Foamei, e mai sănătos să stea singur cu el și să facă niște chestii separate, d-ale lui. Și poate așa își va (auto)satisface setea de putere. Dacă nu, să înșurubeze ceva, orice, că, până la urmă, meseria-i brățară de aur. Concluzia se impune de la sine: nu faceți ca Adrian Copilul Bătrân, dar nici ka Kant de la Camera Derutaților. *  Din aceeași lume bună aflăm că fiul lui Nicolae Guță, Ministrul Familiilor Destrămate, s-a dat la o gagică iar asta s-a opus, deși băiatul, pe nume Nicu, a încercat toate tehnicele de convingere, specifice unui preludiu țigănesc: i-a arătat portofelul, i-a spus cine-i ta-su, a înjurat-o de mă-sa, a tras-o de păr... Ba a încercat și tehnica mortală a lovirii cu sticla în cap, dar fără niciun rezultat. Golanul mai are multe de învățat de la derbedeul ăl bătrân, care a umplut țara de puradei liniștiți, pentru că el i-a caftit preventiv, încă din burta mamelor. Ce ți-e și cu fetele din ziua de azi! Nu mai cedează avansurilor maneliștilor după primul croncănit, chiar dacă umblă cu cașcavalul în plisc. Ajung bieții hartiști, obligați de situație, să le bată bine ca să poată, ulterior, să le violeze și să le facă un copil-doi, pe care să-i abandoneze pe la emisiunile culturale de la miezul nopții. Sperăm ca instituțiile statului să-și facă datoria și să le convingă pe tinerele amazoane să cedeze într-un fel sau altul, să nu mai existe atâtea cazuri nerezolvate. Sau să-și retragă plângerile, că e și interlopii oameni. Ca în cazul interlopului Palesică, care, culmea coincidenței, s-a petrecut exact în același stabiliment din Straja unde, dacă nu bați bine o femeie frumoasă nu ești privit cu ochi buni. Și, oricum, nu mai ești primit a doua oară decât dacă ai plătit o taxă de protecție pentru comportament civilizat, de nesuportat în acea zonă crepusculară. * Dar concurența nu doarme. Fulgerică, sau cam așa ceva, un fel de Mozart hrănit direct din teica Mc Donald s de niște lălăitori de la Clejani, a prins prime-time-ul știrilor de Paște, surclasându-l pe Iisus cu banala lui Înviere, fiindcă s-a deplasat prin București cu 175 de km pe oră. Nu pe jos, că nu strigase nimeni ”6, poliția!”, ci cu bolidul din dotare. Nu se știe dacă în timp ce apăsa pedala de accelerație până la orgasm, trăgea vreo demoazelă de podoaba capilară sau și-o imagina pe trecerea de pietoni. Oricum, cercetările continuă. * Hai să mai vorbim și despre oameni normali! Carmen Hara...Nu, că am luat-o și eu pe arătură. Deci, Carmen Mureșan, celebra prezicătoare postcoitum, a zguduit lumea cu ultima viziune (9,5 grade pe scara Richter); cică oamenii e muritori, și dacă e muritori, vor muri! Iată că la numai 48 de ore după ce lăutarul Prince a dat colțul spre Michael Jackson, fosta componentă a formației ”Trio Expres”, a prezis, în direct la TV, că hartistul va muri și va fi incinerat. Ba, mai mult, cu o precizie uluitoare a anunțat întreg mapamondul că în urma lui Prince nu va rămâne multă cenușă... * Mare lucru nu va rămâne nici de pe urma lui Dacian Cioloș și guvernul lui de comici vestiți ai ecranului care par adunați cu furca. Așa că sălăjanul nu va fi șeful PNL-ului mai spre toamnă întrucât rezultatele guvernării tind spre zero. D-aia a și zis: ”Nu am să fiu kamikaze doar de dragul de a mă arunca în aer ca să se vadă bucățile de pe pereți.” Băi, Cioloșe, tu ești băiat simpatic, dar dacă nu ești kamikaze, atunci ce ești? Ai avut o șansă uriașă să însemni ceva, să pui cu botul pe labe clasa politică, dar n-ai înțeles deloc ce-a vrut lumea de la tine, după tragedia de la ”Colectiv”. Ba, dimpotrivă, te-ai făcut frate cu dracul ca să treci puntea. Care punte, prietene? Tu trebuia să-ți impui voința și să conduci alături de popor, nu să fii sluga prea-plecată a odioasei oligarhii politice transpartinice. Acum deja e prea târziu și, știi cum se spune în fotbal, ocaziile se răzbună. Ai văzut o chestie? Lui Piedone nu i-au dat voie urmașii victimelor de la Colectiv să candideze, dar pe tine te-au lăsat să guvernezi. Din păcate, ai făcut-o prost. Nu pentru că ești băiat rău, că nu ești, ci pentru că nu te-ai priceput. Îți lipsește viziunea de ansamblu. N-ai depășit, din păcate, complexul de ministru al agriculturii. * Când să zică și Patriarhul hop, c-a sărit groapa cu banii din noaptea de Paște, și cânta cu foc ”Veniți de luați benzină!”(sau cam așa ceva, că n-am cine știe ce ureche muzicală), de-i luceau ochii lui Johannis ca la dracii de consilieri prezidențiali, din galerie s-a auzit un strigăt de bun simț: ”Demisia!”. Nasol moment, mișto colivă electorală! Pentru că nu s-a știut exact la demisia cui se referă (patriarh, președinte, sobor de preoți, popor, alți gură cască), Tarzanul valah a fost amendat cu 2000 de lei. Nici Vali Vijelie nu primește atât pentru un singur răget. Dar astea-s tarifele practicate în zonă. Totuși, poate asta ar fi soluția ieșirii României din sărăcie; amendarea cu câte 2000 de lei a tuturor acelora care strigă demisia. Vă dați seama în ce hal de bunăstare am putea ajunge? Ar fi bani pentru alocații, pentru pensii, pentru  profesori, pentru doctori (alții decât Victor Ponta) și pentru alte categorii sociale defavorizate. Iar clasa politică ar avea de unde să fure și mai abitir. Ar fi un fel de perpetuum mobile alimentându-se însuși cu parale, ca să-l parafrazăm pe Petrache Poenaru (cine era Petrache Poenaru nu vă mai spun că sunt obosit și-mi plânge stiloul în mână). *  La turneul de tenis de la Madrid (cu t, nu cu p, în sensul că e vorba despre confruntarea feminină), patronat de mistrețul cu mustăți de argint, s-au calificat în sferturi, pentru prima dată în istorie, patru românce: Simona Halep, Irina Begu, Patricia Țig și Cătălina Cârstea! În semifinale a ajuns doar Simona Halep, care a eliminat-o pe Irina Begu. Din păcate Simona și-a pus poalele în cap. Nu e pentru prima dată  când o ia gura pe dinainte, crezându-se mai importantă decât este în realitate. Mai multă modestie nu strică nimănui, chiar dacă te-ai ridicat prin efort propriu dintre meduze și cochilii de scoici. A-i respecta pe alții, înseamnă a te respecta pe tine însuți, mai ales când ești un mare campion. A recunoaște calitățile adversarului, te ridică nu te coboară. Remarca ta că al doilea set i l-ai făcut cadou Irinei (0 la 6), nu că ea a jucat mai bine, e cel puțin deplasată. Irina n-a comentat, întorcându-ți și celălalt obraz. Adică exact acea parte a corpului care ție-ți lipsește. * Calitățile sportive, însă, nu i le ia nimeni, chiar dacă, uneori, infatuarea îi joacă feste. Așa că o felicităm pentru câștigarea turneului, pe care l-a dominat destul de clar * Știți ce face lumea de Paște? Plătește birul la popă, ascultă ceva muzică bizantină și bagă la jgheab ouă, pască, miel, cățel sau orice altă vietate comestibilă cu două sau cu patru picioare, care a avut neinspirația să treacă alandala prin raza de acțiune a bunului creștin. Toate stropite la greu cu vin, țuică, bere și alte anestezice. După care vreun apropiat mai puțin lacom sună la 112 pentru tradiționala plimbare cu ambulanța. Există și excepții. De exemplu, o tipă, Flore Salalidis, un fel de Moni a lui Iri, de rit nou, zice că ea are altă tradiție: pentru a se spăla (de păcate, sper), se aruncă goală pușcă în mare, eventual împreună cu alte petarde. Melcul rămâne pe mal admirând peisajul, ca orice bun creștin de 120 de centimetri, plus sau minus doi milimetri, înălțime. * Fata babei, Iulia Albu, căreia găina vorbitoare-i ouă în cuibarul de deasupra cutiei cu maimuțe, numită, fără nicio dovadă științifică, cap, doar o mărgică, și fata moșului, Oana Lis,  se alintă cât e ziulica de lungă. Prima zice că Oana Roman ar fi un fel de Scufița Roșie hrănită cu hamburgheri, puțin cam parașută, după vestimentația neconformă cu standardele dilimancei, iar nevasta lui Tutankamon e sigură că Viorel Lis s-ar sinucide dacă faraoanca lui ar păți ceva, eventual vreun deces mortal. Oano, nu-l crede pe cuvânt, Viorel e curvă bătrână! Vrea să scape de tine ca să se arunce în mare, gol pușcă, cu blonda lui Iri. Și dacă nu-i halesc peștii puțulica o să-i facă și un copil ca să aibă și Iri un tovarăș de joacă. * Jucătorul echipei Dinamo, Patrick Ekeng (26 de ani), a murit  în urma unui stop cardiac, în timpul meciului cu Viitorul Constanța, la câteva minute după ce a intrat pe teren din postura de rezervă. Nu e primul caz (vă mai amintiți de rapidistul Vrăbioru sau de mult mai celebrul Hâldan?), și, din păcate, nici ultimul. Cauza e, fără îndoială, medicația excesivă (probabil pe fondul unor probleme preexistente), care ”susține” sportul de performanță. * Peste 70% dintre românii care au de lucru câștigă sub 400 de euro pe lună, adică mai puțin de jumătate din cât iau unii șomeri din Vest. De asemeni, România este pe primul loc în UE la nivelul de sărăcie al celor care lucrează! Nu mai vorbim de aceia care n-au niciun loc de muncă. Dar credeți că-i pasă cuiva? Da de unde! Altminteri cum se explică votul masiv acordat de 26 de ani încoace tocmai acelora care i-au adus în această situație? Atracția victimei față de călău e fatală la  valahi.* Încă doi militari au murit în Afganistan. Măi, nenorociților, de ce trebuie să moară tinerii români pentru cauze care nu sunt ale lor, la mii de kilometri de patrie? Să nu-mi spuneți că au plecat acolo de bunăvoie. Nu, mă, nemernicilor, au plecat acolo împinși de sărăcie, pentru că în slujba patriei lor sunt plătiți cu salarii de mizerie. Cei doi tineri buzoieni, Adrian Vizireanu (care era și arbitru de fotbal) și Iulian Dumitrescu, au fost secerați de gloanțele talibanilor travestiți în polițiști afgani. Vor fi avansați post-mortem la gradul de sublocotenent, dar cui mai folosește? Lor, în niciun caz.



7 mai 2016
CONTELE DE MONTE-CRISTO