Felix și cu Mihaela se plimbă cu umbrela

                       Dacă ar fi să ne luăm după Einstein, universul și prostia sunt infinite. Asupra universului cică  avea unele îndoieli, de prostie era sigur. O fi vorbit serios zburlitul sau o fi aruncat-o așa, la mișto ? Nu cumva tocmai el a pus bazele teoriei relativității ca să nu ne mai înțelegem om cu femeie? Mă întreb ce-ar fi spus, preocupat fiind de problemele globale ale universului, de sinergia faptelor și de meandrele concretului, despre relația abisală dintre Felix nu-mai-știu-cum și Mihaela Țiganu-Rădulescu-Bănică-Scwartzenberg-Etc pe care o știe toată omenirea de la Fălticeni și până la Lehliu-Gară!...Ar fi fost încântat sau i-ar fi dat toate teoriile de-a berbeleacul? ”E” ar mai fi fost egal cu ”mc pătrat”? Mă  îndoiesc. Deci exist ...Ei, vedeți că și noi o ardem cu filosofia? Nimic din ce este omenesc nu ne este străin.

                  Felix ăsta nu e ăla la care se gândește plângând cu lacrimi de crocodil Mircea Badea, ci e dilimanul care s-a aruncat cu dovleacul în jos din stratosferă, fără parașută cu două picioare ,ca să se întrepătrundă la sol cu Mihaela, deși, conform teoriei chibritului, nu mai avea nevoie de respirație bușon la bușon. Și după cum zic cronicarii saltului în gol, austriacului nebun i-a fost atât de dor de girafa din Carpați încât, în grabă, a depășit viteza luminii. Băi, ce poate face iubirea din cauza Mihaelei: se șterge cu legile fizicii la the popow! E adevărat, dacă se lega de arzoaică în stratosferă și o lua la vale spre pământ, nu mai ajungea la destinație. Făcea body-jumping până la sfârșitul lumii ...

                Mă întreb cum s-o simți acum Dani Oțil, băiatul din talaș și plastilină cu care se mai dădea huța petarduța când mai venea pe la țară, de la Monaco ... Cred că destul de foarte nasol, mai ales că a plimbat-o pe bezmetică cu motoscârțâitoarea prin toate hârtoapele, consumându-și energia cu gesturi de pitecantrop îndrăgostit, că așa pretindea iguana că se simte fericită și atinge absolutul cu nasul pinocchian. Cine l-o mai legăna pe mititel înainte de culcare, cine i-o mai da suzeta, cine l-o mai hrăni cu lăptic direct de la sursă? Am zis lăptic? Scuze, iar n-am fost atent la detalii din cauza viziunii mele pășuniste asupra sexului slab și aproape la fel de frumos ca și cel opus. Silicon trebuia să scriu, dar în loc să mă ia mintea pe dinainte m-a luat pixul. Chestie tipic masculină.

                  Dar blândul Elan, atoateștiutorul și atoatefăcătorul fost soț al recidivei, ce-o fi zicând pe-acolo pe unde s-o fi ascunzând de injustiția românească? "Mi-ai mâncat Mi aelo banii și te-ntinzi cu toți golanii!"  Mai mult de atât nu cred că zice că-i destul de bine crescut, Mossadul nu angajează pitici isterici decât s-o tragă de limbă, cu patentul, pe Albă ca Zăpada.

                    Ștefan Bănică junior-junior nu zice nimic, că a și uitat că a fost însurat și cu asta, iar revoluționarul iliescian Dan Iosif a scăpat de revelații mistice și gelozii retroactive prin deces .Totuși, nu-i cea mai bună soluție să scapi de Mihaela Rădulescu: e de ajuns să-i sugerezi că prin conturile tale bate vântul. Altul decât Sorin Ovidiu ...

                      Lista ar putea continua dar spațiul editorialului este limitat și trebuie să mă îndrept spre final măcar cu viteza luminii. Și cu satisfacția că Felix cel cu numele aproape la fel de imposibil ca și al meu, s-a făcut băiat de casă și n-o mai arde pe deasupra hogeacurilor noastre ca Moș Crăciun. Adică, fără parașută. Ba, mai mult, folosește produse românești, aproape naturale, trecute de multe ori prin ciur și prin dârmon. Și se știe că parașutele mioritice țin la tăvăleală. Pentru ele, un salt din stratosferă cu un muțunache din Imperiul Habsburgic contraatacă legat de buric, e ca mersul pe tricicletă.

P.S.  Aștept cu nerăbdare reacția celeilalte devoratoare de pseudobărbați, Andreea Marin-Bănică-Tuncay-Etc. Ca să fie la nivelul Mihaelei n-are la îndemână decât soluția finală de a se cupla cu sultana Hurrem. Soliman Magnificul e prea underground. 

30 noiembrie 2014

editorial ARENA BUZOIANĂ

SPORTUL MINȚII

              Dintre toate sporturile de pe pământ cel mai ciudat este sportul minții practicat cu înverșunare și sadism de cei lipsiți de duh. Adică, pe înțelesul lui  Radu Banciu, mare specialist în porcăism, biciclism și sticlism (în sensul că-i sticlesc ochii după pliurile fustei lui Johnie Walker), e dificil să-ți folosești în spațiul public ceea ce n-ai .  

               Desigur, unii dintre voi, obișnuiți cu cititul, păstoritul și țuicăritul, v-ați putea revolta și ați vrea să-mi strigați ca de la obraz gros la obraz catifelat că sportul minții e șahul și că n-ar strica să mut niște piese în L, să pască niște iarbă ,sau să bea apă rece de izvor, cu proprietăți terapeutice legate de durere și de dor. O fi fost așa mai demult, înaintea erei noastre ,dar acum, în postmodernism, singurele piese de pe tabla în pătrățele, cu succes maxim la publicul televizist, sunt nebunii. Caii nu mai nechează demult, regele e permanent ținut în șah, iar blonda regină a ciclopului de la Cotroceni a trădat monarhia pentru republică  ,după modelul norvegian, brevetat chiar de ea. Și era atât de suavă că la tizul meu, Soare, te puteai uita, dar la dânsa bea. Sau ba, cine mai știe. E clar că între aceste rocade ale istoriei singurii pe care te poți baza sunt spionii, care la poporul român, vorba filosofului fără puță Nicolae Guță, sunt băieți de viață, unde-i pui acolo te îngheață.   Așa că sportul minții a rămas în seama unor dilimani ca Radu Banciu ori Mircea Badea, supranumit și valetul Varanului .                 

                Pentru aceia care au deschis ochii mai târziu din cauza privitului excesiv pe canalele pentru adulți gen ”Antena 3”, Voiculescu e semifondistul care  a alergat pe terenurile stațiunilor de cercetare din jurul Bucureștilor, conform unui program riguros stabilit de marele nutriționist Minciunicopschi, până a luat potul cel mare, cu cazare all inclusive în cea mai exclusivistă locație din România, Jilava Interlop Hotel.  E adevărat, îi lipsesc pupăturile dese și apăsate ale saltimbancului de la miezul nopții, dar în viața de apoi nu poți să le ai pe toate.

                  Simțind că i-au crăpat buzele de dorul Varanului,  Mircică s-a răzvrătit împotriva întregii inumanități care i-a jignit idolul din tablă zincată.      D-aia marele afacerist cu chibrituri fabricate la Gherla - asta da predestinare! -recunoscut din Rahova și până-n Balta Albă drept cel mai mare crăcănăgiu din câți au existat vreodată pe fața și pe lateralele planetei, s-a hotărât să-i dea o bătaie soră cu moartea de la " Acces Direct '', la o oră de maximă audiență, unui alt diliman care a avut neobrăzarea istorică să-i transmită, printre pârțâiturile bicicletei cu motor, cele mai diverse urări de bine, atât lui cât și întregii familii.

                    Din cauza huruielii din capul unidimensional al antenistului nu s-a înțeles în ce context au fost folosiți termenii ciochist, pupincurist, alupigus, și alte asemenea bijuterii ale limbii române populare, cert este că Mircea s-a hotărât să-l facă pastă de mici pe bizon, să-i smulgă organele cu dinții și să i le doneze Varanului, că niciodată nu se știe când ai nevoie de-o identitate nouă.   După care să-i batjocorească umbra și să i-o arunce la câinii de la '' Fotosinteza zilei ''. Și credeți-mă pe cuvântul meu de pioner fruntaș pe stadioanele patriei, că așa ar fi făcut dacă ar fi putut. Badea n-are toată țigla pe casă și, după privirea-i flămândă, ar fi în stare să mănânce carne de om, dacă ăștia c-o găleată pe cap și c-o țeavă care pârâie și scoate fum pe post de coadă  pot fi numiți astfel.

                      Cafteala a fost totală. De pe vremea Olimpiadei de la Los Angeles - orașul îngerilor, pentru francofoni - de la sprinturile Maricicăi Puică, n-am mai simțit asemenea emoții. Ca să nu vă mai țin în tensiune, că vă știu slabi de țâțână, hamsterul lui Voiculescu a luat-o-n mufă de la început până la sfârșit dovedindu-se, dacă mai era nevoie, că numai gura-i de el. Și dacă-i mai dădea ăla două capace, rămânea și fără obiectul muncii, care se știe, de la pecenegi încoace, că bate relaxat sudul corpului omenesc.

                       Acest băiat cu freza dată cu muci a făcut multe prostii pe micul ecran, dar asta le-a întrecut pe toate. Păi cum să provoci pe cineva la bumbăceală când  tu, toată viața, te-ai remarcat prin vrăjeală. Singura întrecere în care Mircea ar fi avut o șansă, ar fi fost maratonul. După viteza cu care fugea prin ring, ca o oaie capie speriată de propria-i umbră, bag mâna în foc ca Mucius Scaevola că motosticlistul  nu l-ar fi prins nici dacă, în loc de coada de mătură cu ghidon și oglindă retrovizoare, l-ar fi alergat cu un  bolid de formula 1.

 P.S.Nu știți cine a fost Mucius Scaevola ? Nici eu nu-mi mai amintesc exact, dar mi se pare un nume frumos...

24 noiembrie 2014

KLAUS, KLAUS, NE-AI SCĂPAT DE MICKEY MOUSE

          Gary Lineker spunea că fotbalul e un joc de bărbați pe care-l câștigă întotdeauna nemții. Asta a simțit-o pe pielea lui de reptilian și Victor Ponta care, în loc să aibă grijă și de generația lui, facebooksistă până la uitarea de sine, s-a lăsat sedus de cântecul de sirenă perversă al armatei de pensionari imună la brizele schimbării.

             Meciul  Ponta-Klaus mi-a amintit de nu mai puțin celebrul Dinamo-Foresta, 4 la 5. Știți povestea, nu-mi mai răcesc gura de pomană. Hai, totuși, dacă insistați, v-o rezum, poate sunt fani care au deschis ochii mai târziu: Dinamo, antrenată de filozoful de  cartier, cu trabuc și cățel, Cornel Dinu, a condus cu 4 la 0 și își trata în sictir adversarul pentru ca în a doua parte a scrutinului, pardon, a jocului, Robert Niță și compania să le dea 5 boabe, una după alta, de parcă uitaseră leasa deschisă .

            Cam asta s-a întâmplat și acum, numai că duminica viitoare nu va fi o nouă etapă să-și poată lua revanșa, așa că Victoraș  va trebui să aibă grijă de copilașii de mingi.

             Și când te gândești că totul era aranjat: se juca pe teren propriu, publicul era format din pensionari înfometați, atras cu  friptură din umbră de iepure și cu miros de pâine caldă, unsă cu untură de urs împușcat în sentimente de unicul Adrian Năstase  ,întâiul hoțoman ,pardon, vânător al țării, prin pădurile bântuite de guzgani rozalii. Arbitrii trecuseră deja pe la casierie, iar folcloristele, lepădându-și fotele și iile inexistente, inspectaseră vestiarele. Șampania era pusă la rece iar caviarul era adus cu caiacul de la gurile Dunării de însuși Fernando Magellan Mazăre, însoțit de niște nimfe culese de la Academia de Expunere și Poluare de pe celebra șosea Hârșova - Giurgeni -Vadu Oii. Ce să mai vorbim, Raiul era atât de aproape că mai că-ți venea să dai o raită prin el, să te amețești cu mirosul de trandafiri și șosete chinezești.

            Dar politica, asemeni fotbalului, este imprevizibilă .Nu e pentru cine se pregătește ci pentru cine se nimerește să-i cadă cu tronc galeriei. Și s-a nimerit să fie un oarecare Klaus Johannis, acest Maximilian Nicu al politicii, un neamț bolovănos și pe deasupra și profesor de fizică. Și se știe, profesorii de fizică nu e prea simpatici la un popor de poeți care a fugit de științele exacte mai ceva ca Usain Bolt de tămâie. Dar românii sunt unici pe mapamondul lumii, după cum spunea un distins diliu din Cluj, fost și el catindat fără noroc. Noi am inventat roata nenorocului, triunghiul isoșcel, vorbitul la poartă, mersul biped, creștinismul, narcisismul, sărutul franțuzesc, țuicăritul, liber-schimbismul striptisul și mișcarea de revoluție. Și, evident, paradoxul, noi înșine fiind un popor paradoxal, așezat permanent cu MS DOS-ul în două luntrii. D-aia am și făcut dintr-un neamț antipatic, colțuros, fără copii xerox, fără discurs, nedus la biserica ortodoxă, președinte de țară. Pentru că ne-am gândit - o noutate istorică - că dacă nu e paradoxal ca noi, ca să nu zic mai multe de n-o să mă mai creadă nimeni că sunt mândru că sunt pamfletar, trebuie să fie ceva de capul lui și va echilibra societatea românească. Rămâne de văzut, au mai fost cazuri de mari fotbaliști, aduși cu surle și trâmbițe la cererea tribunei și au sfârșit huiduiți, ba chiar și mai nașpa, împușcați cu whisky, pentru că se înconjuraseră de-un staf îndoielnic ce uita frecvent să pună  la locul predestinat cele patru cuburi de gheață.

             Dar acum galeria îl adoră și-i mulțumește în versuri care m-au făcut  să nu dorm toată noaptea de invidie și admirație : ''Klaus, Klaus, ne-ai scăpat de Mickey Mouse ''. Vorba lui Corleone din Bălcești : ''Fir-ați ai dracu de simpatici !.. ''             

18 noiembrie 2014

 Editorial ARENA BUZOIANĂ

Cum a devenit Gigi Becali scriitor

                         Aproape nimeni nu mai e interesat de cine câștigă campionatul ci de cine o mai ia cătinel spre țuhaus. De curând s-au așezat la celulele lor Gheorghe Ștefan ,zis Pinalti, cel care a introdus tradiția folcloristică românească în camerele unor arbitri străini ,și Marian Iancu, butoiul de osânză și tupeu care a călărit Timișoara până i-au ieșit ochii din cap după modelul patentat la RAFO Onești. Nici marele Mititelu nu se simte mai bine deși s-a pus în slujba Justiției doar, doar îi va ajuta să ajungă la Mititica pe Nașul și pe Corleone. Din nefericire, n-a reușit mare lucru. Pe banca de rezerve se încălzesc de zor Marius Stan, tartorul Galațiului, Dumitru Bucșaru, paiața de la Urziceni,  și Arpad Paszkany, pionul serviciilor secrete maghiare, ceea ce l-ar putea salva în eventualitatea unui troc la nivel înalt. Adică ei îl vor extrăda pe Arpi, iar noi le vom da Ardealul. Peste bot.

                  Deci marele meci se joacă între DNA și hoții de la cluburi. Justiția are un atac penetrant, dovadă că a umplut pușcăriile cu alde Becali, Nețoiu, Copos ,MM Stoica, Pădureanu ori Borcea, adică exact cu ăia de se jucau prin Liga I de-a Dumnezeu deși n-aveau nimic sfânt în ei.

                  Dar băieții veseli de la răcoare au început să contraatace pe toate fronturile de se zguduie mapamondul. Vârful de lance e însuși Gigi Becali, luptătorul luminii stinse, oratorul neîntrecut în agramaticalități - ca să citez din filologul Gică Hagi -care pune virgula între subiect și predicat și când vorbește. Ei bine, dușmanul de moarte al limbii române a anunțat apariția primei cărți, scrisă și vorbită chiar de el.

                 Iată, iubiți cititori, cât de mult schimbă pușcăria un om și ce rol educativ grozav are! În loc să-l strice, să-l învețe trucuri noi prin care să fure și mai mult, l-a transformat într-un mare scriitor. Chiar unul colosal, pentru că la banii lui nu și-ar putea permite să fie unul de duzină. Și,oricum, nu i-ar fi permis familia. Imaginați-vă ce-ar zice verii lui dacă ar descoperi că Gigi Magnificul ar fi un scribălău de duzină? N-ar zice nimic că nici ei nu știu să citească.

               Totuși, mă întreb, cum a putut Gigi să se apropie de un lucru diavolesc cum este scrisul? Tocmai el, care avea niște principii ferme în această privință! Să fie de vină Dan Pavel sau  spațiul contracenționar? Sau doar a vrut să ne facă concurență neloială, să ne demonstreze că nu-i mare vrăjeală să dai cu pixul? Dracu știe, cert este că la Jilava a intrat un semianalfabet care a citit cu o carte mai puțin decât Băsescu, iar de la Poarta Albă va ieși un Thomas Man cu chimirul plin de best-seller-uri. Primul dintre ele va fi "Muntele  vrăjelii",  în ediție de lux, cu o prefață de MM Stoica. Vor urma, mai mult ca sigur, și altele : "Cum am furat primul milion" ,  "Bătrânul și marea devalizare" ,  "Terenurile nimănui " și ,evident ,  "Steaua fără nume " . Că va aborda toate genurile, la geniul lui ar fi și păcat să se oprească . Și cine l-ar putea împiedica? Odată pornit ar scrie și încătușat, orice vrea el. Chiar și Biblia. Și ar povesti de la fața locului cum a fost răstignit Iisus și ce i-a declarat, în exclusivitate, pentru  România-OTV.

             Sper să nu vă întrebați cum e posibil?! Foarte simplu: Gigi era unul dintre cei doi tâlhari. Ăla cu pixul între degetele de la picioare...

11 noiembrie 2014

GÂNDITORUL DE LA HAMANGIA

       "Soarta mea a fost hotărâtă de destin ", zicea socratic Marean Vanghelie, surprins și el de cât de multă filosofie trage de mușchiul țigănesc de pe abdomenul burții proprietate personală. Adevăr grăit-a, însă nu numai soarta-i a fost hotărâtă cu atâta amuzament de destin, ci și traseul existențial, printre meandrele concretului, al lui Claudiu Răducanu, supranumit pentru inefabilul sistemului său filosofic, bazat pe ciorbă de momițe și mititei cu muștar, ”Gânditorul de la Hamangia”.

           Iute de picior și cu lipici la gol a  ajuns golgeter la Steaua, deși părea imposibil după cum se scărpina în cap când se uita în buletin și nu înțelegea de unde-l cunoaște pe tipul ăla din poză, că i-a mai văzut undeva fața de fraier coclit. N-a găsit răspunsul adecvat deși colegii de vestiar, doctori docenți în borfeturi, manele și miștouri, i l-au tot sugerat. L-au luat cam prea pe departe, tocmai prin Africa de Nord, și i-a fost imposibil să le priceapă bunele intenții.  

           Odată, când treceau un firicel de apă pe la Ciorogârla, Claudiu a fost întrebat cum se numește gârla respectivă. Ca să-l scoată din încurcătură,Trică, oltean cu un bun simț ieșit din comun și, totodată, un prieten desăvârșit, i-a șoptit:  ''E Nilul!''  '' Lasă-mă, Eugene, că știam! E Nilul, bă proștilor, vai de capul vostru...''

        Îmbâcsit de atâta cultură, cel mai tare înaintaș de pe mapamondul lumii a declarat într-un interviu că o dată cu performanțele au venit și banii și că se va muta cu familia într-un bloc-notes ca să aibă mai mult confort. N-a precizat dacă noua locuință va avea coperți din piele sau din vinilin din banalul motiv că, la valoarea lui, chiar nu conta, spațiu să fie. 

       Dar până la urmă nu toți fotbaliștii se trag din Kant ca Hagi, important e să ai bulan și s-o bagi în ațe. Ceea ce a și făcut Claudiu de a ajuns la Espanyol Barcelona. E adevărat, numai după ce catalanii n-au reușit să transfere un vârf de valoare. Antrenorul nu se dumirea de ce românul nu-i înțelege tactica, dar l-a băgat pe teren, doar plătiseră un milion de euro pentru el. Și inevitabilul s-a produs: a marcat și s-a bucurat în fața tribunei care, consternată și ea, s-a prăbușit cu spectatori cu tot.

        După acest incident a colindat pe la mai multe cluburi însă nu s-a mai întâlnit cu gloria de altădată. Ba, mai mult, a rămas și fără iubita lui nevastă care, cu ocazia divorțului, i-a luat și o mică amintire: toți banii. Pe care îi agonisise cu sudoarea frunții, pardon, a picioarelor, și pe care-i trecuse, din spirit de echipă și dintr-o proverbială prostie ,pe numele ei și pe al soacrei. ”Niște curve!'' după cum decretează cu patos și durere în conturi sora fotbalistului pe la toate televiziunile însetate de cultură acum când, în Mexic, omul-orchestră vroia să dea niște goluri în bancomate din poziție flagrantă de ofsaid. Adică poseda sălbatic niște carduri false. Probabil a fost băgat la înaintare de vreun antrenor de interlopi că pe el nu l-ar fi dus mintea atât de departe din firescul motiv că nu posedă așa ceva.

          Arestat și eliberat pe cauțiune, așteaptă decizia Comisiei de Disciplină și Ardei Iute din Mexic care l-ar putea trimite într-un cantonament prelungit. Condițiile nu-s prea grozave pe acolo pe unde lumea consumă fasole  în exces și zeamă de varză din pasiune, așa că ar putea să înduplece tribunalul folosind citatul senatoarei ierbivore Rozalia Biro care declara, convinsă de perenitatea spuselor sal e,că  ''nu am niciun biped în familie ''. Ceea ce mi se pare destul de evident și în cazul familiei gânditorului de la Hamangia ...

3 noiembrie 2014

editorial Arena Buzoiană