ISTORIA NECENZURATĂ A ROMÂNILOR

ISTORIA NECENZURATĂ A ROMÂNILOR

EPISODUL 41: CU SPATELE ÎNAINTE

Motto: „Ori suntem istorici, ori nu mai suntem!”

Cei doi copii ai lui Vlad Dracul lăsaţi zălog la Înalta Poartă au fost total diferiţi şi nu se înghiţeau deloc. În timp ce Vlad era dintr-o bucată şi nu-i suporta sub nicio formă pe turcaleţi, Radu era alunecos şi se îndrăgostise nebuneşte de Mehmed al II-lea cu care îşi bătea adesea joc de articolul 200. Datorită calităţilor sale de valoros om de stat în iatac, sultanul i-a conferit în cadrul unei ceremonii intime, titlul neoficial de „cel Fumos” Şi-l ţinea numai de-a dreapta sa că la marele padişah pasiunile erau devastatoare. Dar ca orice atracţie fatală nici asta n-a durat mai mult de trei zile şi atunci ce şi-a zis turcaletul: „ Alah mi l-a dat, a fost bunuţ, dar trebuie să scap de el că nu rămâne gravid şi mie îmi trebuie moştenitori...”

Să nu credeţi acum că sultanul i-a tăiat capul frumosului său partener de ghiduşii, cum ar fi procedat cu siguranţă înaintaşii săi! Nici vorbă de aşa ceva, ba dimpotrivă, în amintirea clipelor plăcute, i-a oferit tronul Valahiei, care momentan era ocupat de Vlad Ţepeş. Cum Radu era adeptul proverbului „ Frate, frate, dar tronu-i pe bani”, a primit bucuros, şi după ce Vlad a fost arestat de Matei Corvin, ajunge domn (1462-1474). Se zice că scaunul de pe care prezida şedinţele divanului avea multe protuberanţe, că era făcut la comandă după gustul augustului domnitor.

Domnia sa a fost un cacaimas. Turcilor le-a rămas fidel până la capăt, n-a comentat niciodată poziţia lor, oricât de inconvenabilă ar fi fost. Inconvenabilă în teorie că în practică s-a descurcat binişor. Dar cum gagicilor de teapa lui Radu le convine mai mult diversitatea decât monotonia s-a avut bine şi cu ungurii cărora le comunica din când în când mişcările ondulatorii ale paşei de la Vidin. Trimiţând regulat, pardon de expresie, tributul turcilor şi întreţinând relaţii nepermise, dar folositoare pentru fizic, cu boanghenii, Radu a zis că o să conducă Valahia multă vreme, fără să-l doară capul. D-aia şi-a luat şi-o nevastă, femeie autentică, care i-a dăruit şi-o fetiţă. În felul acesta, Radu credea că le-a închis gura valahilor de la revistele de moravuri uşoare, care îl luau în vârful pixului, pe la spate, făcându-l un fel de Hopa-Mitică al Evului Mediu. Dar un Hopa-Mitică original care cade în fund şi se bucură. Nu prea le-a închis-o dar exemplul istoric pe care l-a dat a fost elocvent astfel încât după vreo 500 de ani l-au adoptat şi alţii. Dar poziţia provocatoare a lui Radu l-a enervat rău de tot pe Ştefan cel Mare care l-a bătut în toate luptele pe care le-a desfăşurat cu scopul absolut normal de a-l înlătura pe voievodul-cârpă de pe tronul Valahiei. Luat de val, moldoveanul i-a ars valahului Flocii, Brăila şi Ialomiţa, târguri respectabile şi bine întreţinute la acea vreme, ba pe deasupra, după ultimul show i-a luat prizonieră şi nevasta, care oricum asta vroia. Şi fata, care a şi ajuns a treia nevastă oficială a lui Fane trei ani mai târziu (1477). După decesul survenit natural, de inimă rea, în Transilvania (1474) Radu iese pe uşa din dos din istorie, adică tot aşa cum intrase.

PROMOUŞĂN: Iubite cetitorule, fă ochii cât cepele că data viitoare va cădea o adevărată pleaşcă pe capul tău; Radu cel Mare va veni cu rădvanul să încurajeze relaţiile extraconjugale şi tipăriturile. O adevărată binecuvântare pentru leneşii şi filosofii de ocazie de care Valahia n-a dus niciodată lipsă.