Dați-mi un semn dacă vă doare un pic dinspre țară...

Mai e nevoie de oameni care țin capul  sus?

Mai e nevoie să se spună adevăruri ce nu s-au spus?

Vedeți bine cum se înmulțesc ca o pacoste, monștri

Și-i țin în gheare ascuțite pe ai noștri?!...

Dați-mi un semn dacă vă doare un pic dinspre țară!

Vă deranjează cumva ofensiva pegrei barbară?

Ordinea de zi e plină de curve și pești

Voi stați la taclale cu surogate regești

Ciocniți cupe și râdeți bolnav

Sindromul de țară hăcuită e silnic și grav

Trupele de asalt se sufocă de vomă

Și nu-i niciun doctor să le scoată din comă

Dimpotrivă, înflorește comerțul de coșciuge

Și-un dihor nesătul jugulara Patriei suge

Am toate rețetele potrivite-n sistem

De nimeni și de nimic nu mă tem

Aș sparge-ntr-o clipă vitrina cu monștri,

Dar aș ucide și câțiva dintr-ai noștri...

Haideți lângă mine, țineți capul sus!

Să ne bată în cuie, lângă Iisus...

26 septembrie 2016

Nu ești viu dacă nu trăiești cu adevărat

Nu ești viu dacă nu trăiești cu adevărat

ești doar un semn blestemat de întrebare

ce-ar fi fost dacă n-ai fi existat

corabie căutându-și disperată o mare...

De câte ori se sting luminile-n burguri

și-n tine cu un lacăt greu te-ai încuiat

în ochii stinși ca soarele-n amurguri

o lacrimă sărată s-a-înecat

Când o șterg de lumină zorile-n stânci

nu vezi nicăieri nicio umbră

și-n toate dezertările adânci

ți se pare lumina corabie sumbră

Și-ai vrea să-ntâlnești o frântură de zbor

prin timpul tău nearat

apusul se rostogolește-n decor

nu ești viu dacă nu trăiești cu adevărat

26 septembrie 2016

Doamna în negru

Stau în camera inimii, singur

În cealaltă cameră e o fotografie

Ești îmbrăcată în negru

în spatele tău e Marea Neagră, 
și toamna inventeaz-o simfonie

Eu nu văd hainele, nici culorile

mă pierd în ochii tăi triști 

și-mi amintesc depărtările

cât de mult m-am bucurat

că vii din viața viitoare

și că exiști.

Stau în camera mea cu amintiri

Tu privești în oglindă

și te miri,
 mlădiindu-te maiestuoasă:

”Iubitul meu, nu te credeam

când îmi spuneai

că sunt așa de frumoasă...”

Și, dintr-odată, 
ți-au crescut aripi de seară,

și ai zburat, 
probabil, în soare,

că-mi picură-n suflet și acum
 lacrimi de ceară
amare

26 septembrie 2016

Mi-e dor de voi, prieteni...

Nu mai e destul vin în pahare
Sunt numai semne absolute de plecare.
Cântă cucuvelele părăsite de nopți,
Se-ntoarce toamna înviată din morți.

Nu mai știu unde sunt, dacă sunt,
Prietenii mei cei vechi, de pământ,
Ce lume străină i-a îmbrățișat,
Mi-e dor de ei de când au plecat!

Se scurge timpul ca un tren de marfă,
Viața nu-i decât o cinică boarfă,
Prea multe punți de secetă rupte,
Nu-i nimeni cu tăcerile să se lupte

Melancolii vechi dintr-un secol de lut,
Tot ce-a fost frumos repede a trecut.
Cerul e la fel de albastru în zare,
Dar nu mai e vin, prieteni, în aceleași pahare

Pe care le-am spart împreună în sânge,
Aud și acum tinerețea cum plânge...
Viața-i cel mai ieftin produs,
Mi-e dor de voi înainte de-apus...


24 septembrie 2016

SĂPTĂMÂNA PE SCURT (39)

 Hoardele țigănești bat (și) melomani * Romeo și Julieta, scena balconului parlamentar * Ceata lui Pițigoi, varianta tehnocrată * Limba șmangleză * Dureri în țeava de eșapament *Există bordeluri naționaliste? * Ce se va întâmpla cu Cârpa Kaghebistă? * Ultimele aventuri ale preacuvioasei Elena Udrea * Sodoma și Gomora la Curtea Constituțională * Marian Godină, filosoful absolut * Jos laba de pe Olivia Știr! * Adevărul despre cutremurele din Vrancea  

Deschidem ediția cu o veste bună: Florin Salam emigrează! * Unul din patru copii români are IQ-ul peste 130! În contrapartidă, niciun parlamentar n-are I.Q., deși există o hotărâre a Curții Anticonstituționale de la Ciorogârla în acest sens! * Leonardo Acaprei atrage atenția guvernului prostocrat că trebuie să protejeze pădurea. Tu vorbești, mă, carea-i scufundat în lacrimi Titanicul când era atât de simplu să-l salvezi?! Cum? Dacă-l acceptai pe Băsescu comandat de vas, icebergul ăla ar fi sfârșit în paharul de whisky, iar Kate Winslet s-ar fi așezat comod pe birou, cu ugerul la vedere, ca să citez din Andrei Preșu și să mă dau cult la cap. Leonaș, nu prea mai sunt păduri de salvat, îți răcești gura de pomană! Apără-ne de prostocrați! * Un italian a fost îngropat în Vâlcea fiindcă autoritățile din peninsulă au încurcat morții, după cutremurul de la Amatrice. Adevărul e că filmele cu proști sunt specialitatea macaronarilor. Ca de obicei, ei vin cu personajul principal, noi-cu lumânările! * O hoardă țigănească din Timișoara a snopit în bătaie doi melomani (români) aflați într-un club de manele. Nici nu mai contează de la ce s-au luat, probabil de la repertoriu, cert este că infractorii țigani fac mult rău imaginii propriei etnii. Și cum procentul de infracționalitate în rândul țiganilor este mai mare decât la oricare altă etnie, se impun măsuri grabnice. Ferme, nu formale. Prima ar fi ca românii să nu mai asculte manele. Restul e tăcere, vorba lui Nicolae Guță...* Dacă nu aveți timp să mergeți la teatrul de păpuși, puteți să vedeți în reluare scena balconului din Parlamentul Rușinii Naționale, jucată magistral de Dragnea și Cioloș. Cei doi, regizori și actori în același timp, au stârnit ropote de aplauze și huiduieli în sala timpului pierdut, în funcție de cum se așezaseră plătitorii de bilete parlamentare. Nu vă mai povestesc toată piesa, o trăiți pe propria dumneavoastră piele, cert este că punctul culminant a fost atins atunci când țărano-franțuzul Dacian-Julien i-a dat un lat de palmă partenerului de dialoguri culturale: ”Pentru mine, patriotismul înseamnă să ai bun simț, să nu minți, să îți ții cuvântul, să fii judecat după fapte.” Adânc, până la lacrimi de crocodil. Teoria ca teoria, dar practica te omoară, ca să (re)citez din Nicolae Guță, filosoful vostru preferat. Păi, măi, băieți, nu cumva guvernul Cioloș rezistă de nouă luni tocmai pentru că îl susține uriașul cu picioare de lut condus în marșarier de Livică? Și-atunci de ce mai faceți teatrul ăsta ieftin? Nu ridicați deștele, lăsați-le-n nas, scormoniți în continuare după creier, că vă dau tot eu răspunsul. Voi sunteți doar niște personaje în drama care se numește România. Manipulați, mințiți cu nerușinare, vă jucați de-a dușmanii de clasă, cu un singur scop: să puneți iarăși gheara pe putere, ca să furați vârtos pentru voi și clica voastră, indiferent cum s-ar numi ea. Adevărul e că vă și pricepeți: hașmangliți la patru mâini ca-ntr-un concert de Rahmaninov! Ca să nu existe vreun dubiu; întreaga clasă politică este o mizerie ce trebuie spălată cu furtunul și aruncată la canalul istoriei. Dar nu numai clasa politică. Și Justiția infamă, și Poliția jecmănitoare, și toate instituțiile unde capii mafiei și-au instalat clonele în funcții de conducere. Pe trupul țării mișună omizile. Să vină iarna politică să le înghețe, pe urmă să se facă primăvară. * Datorită ”performanțelor” cetei lui Pițigoi, căreia fraierii îi zic ”guvernul tehnocrat”, se aud zilnic strigătele de foame ale protestatarilor (șoferi, medici, grefieri, profesori și alte categorii defavorizate). Tehnocrații îi duc cu bombonica, alta decât cea din Teleorman, și se scuză, mai mult în sictir, că nu prea mai au timp de discuții, că-i așteaptă aeroplanul de Belgia. Mi se pare corect s-o taie într-acolo întrucât guvernul Cioloș a fost varză de Bruxelles. Oricum, Dacian, în ciuda mărețelor nerealizări ale guvernului său, rămâne un băiat simpatic, simplu, de la țară, care-a crescut cu barba-caprei și ascunzișul țigăncii presate în cartea de botanică. * Mai multe pagode țigănești au fost inundate. Dumnezeu nu doarme. * O întrebare fără răspuns adecvat macină mințile românilor: în ce limbă s-a jucat piesa de teatru descrisă mai sus, cu Cioloș și Dragnea în rolurile principale? În șmangleză, ce Dumnezeu! * În aceeași ordine de idei, Vasile Blaga a fost chemat la DNA. În cazul în care va ajunge în vreo tabără de creație, fostul vameș are marele avantaj că are opera scrisă. Tot ce trebuie să facă e să-și schimbe prenumele și să învețe să citească. Și să fie mut ca o lebădă. Mă rog, lebădoi. * Unii se miră că generalul, doctorul și filosoful Gabriel Oprea se bucură de imunitate parlamentară, fiind apărat de colegii lui, academicienii, deși, poate, din cauza grandomaniei lui a decedat un polițist. Păi, ce, nu știați că foștii badigarzi ai lui Miron Cozma sunt mai presus de legea bunului simț? Sau aveați impresia că, dacă au murit niște tineri la ”Colectiv” din cauza corupției, s-a schimbat ceva în țara asta?! Nu s-a schimbat, mă, nimic. S-au prefăcut cât să uitați, fiindcă ei știu că românii au o slabă memorie a răului. După care v-au scuipat în gură. * Armata vrea vreo 38 de milioane de euro de la scriitorul Becali pentru că a folosit marca Steaua. Becali nu vrea să dea nimic, fiind învățat doar să ia de la Armată. * Coloșii industriali sunt mai puternici decât statele. Firma ”Volkswagen”, care are o cifră de afaceri anuală mai mare decât PIB-ul României, a fost prinsă cu mâța-n sac în scandalul emisiilor de gaze, dar, la un an după declanșarea operațiunii, mașinile poluante circulă nestingherite prin Europa, iar consumatorii nu primesc nicio compensație. Pe nemți îi doare-n țeava de eșapament. * După ce a câștigat detașat alegerile parlamentare din Rusia, Putin va reînființa KGB, sub denumirea de MGB, folosită și de Stalin. Întrebarea e ce se va întâmpla cu kaghebiștii din România?! Vor fi angrenați în noua structură sau vor călători în timp. În ceea ce-l privește pe agentul cu numele de cod ”Cârpa kaghebistă”, e foarte simplu, va deveni ”Cârpa malagambistă ” și va fi păpat de canibalii americani. * Se umflă-n gușă precum broscoii niște măscărici care-și zic naționaliști, înființându-și bordeluri adecvate pe care au înfipt, fără rușine, Tricolorul. Culmea coincidenței, i-a lovit dragostea de țară taman în pragul alegerilor. În restul timpului erau la furat. Măi, fraților, singurul partid patriotic autentic este PRM-ul, care, deși merită să joace în Liga Campionilor, are antrenori de Liga Sătească. Dar, într-un fel sau altul, vom fi iarăși ce-am fost și mai mult decât atât! Totul e să aveți răbdare. La această oră, partidul se pregătește pentru jocurile paralimpice * La adevăratele jocuri paralimpice, judocanul Alex Bologa a obținut medalia de bronz. Poate se ia. * Ați auzit de Marin Anton? Nu, nu de cel care toarnă non-stop beton, ci de deputatul omonim care a pus laba și le posedă cu sălbăticie pe terenurile unei foste stațiuni de cercetare pomicolă din localitatea Bălănești (com. Cozieni, jud. Buzău), administrate de cumnatul său. Ei bine, tocmai aici, pe-un picior de plai, pe-o gură de rai, s-a găsit și Elena Udrea să adune mere,pere în panere și gutui amărui cu gust galben ca de pui, și tot felul de legume de nu  le mai știi pe nume...Îmbrăcată tradițional, în pantaloni cât se poate de scurți, cu ochelari de soare asortați la cureaua Chanel, Lenuța s-a dat populară și l-a luat de brâu pe ciobănașul Cornel, tras printr-un inel. Tras printr-un inel, tras printr-un inel, dar, ca orice copil pribeag, e tare și-n toiag. Ceea ce nu s-a sfiit să-i arate fotografului de(r)putat, care mai făcuse treaba asta în campania electorală, dar din cealaltă parte a obiectivului. Elena, care a văzut grozăvii mai mari la viața ei, a surâs a râde amintindu-și sloganul ei de candidată fără noroc: ”Ridicăm România de la brâu în jos”. La ora redactării acestui material nu știm dacă șturlubaticul de Cornel, mândru ciobănel, s-a înscris în PMP, dar, ținând cont că la Buzău e șef de cârd unul Mocanu, n-ar fi exclus. * Totuși, întâlnirea cu blândul păstor a marcat-o profund pe juna Elena care a hotărât să urmeze un master în teologie (ne)ortodoxă, după care, firesc, o să se călugărească. La o mănăstire de taici. * În China, la începerea noului an școlar, elevii au fost așteptați de frizeri care le-au aliniat podoaba capilară la regulamentul școlar. În România, este exact invers. * Dana Nălbaru, fosta solistă a trupei politicianului Sturzu, și Dragoș Bucur, actor de oarecare succes, au hotărât să-și retragă fiica de la școală și să o educe acasă. Cei doi artiști fac experimente riscante cu propriul copil. Dacă gașca lor poate să stea liniștită, gașca politicienilor care a prăbușit sistemul public de învățământ ar trebui să-și facă harakiri. Dacă ar avea onoare, ceea ce, în proporție de sută la sută, nu are. * Să știți că sistemul ăsta homeschooling nu e nou. Țiganii îl aplică demult. Și ați văzut ce bine ajung copiii lor! * După opt ani de batjocură cumplită, se vor da concursuri pentru posturile de directori. Dar, așa cum s-a anunțat la Radio Șanț, concursul se ține joi, iar posturile sunt ocupate de marți. * Măsuri drastice luate împotriva celor doi funcționari care i-au înlesnit  lui Tăriceanu posibilitatea schimbării permisului peste rând: au primit mustrare scrisă! * Petre Roman a făcut gât și Justiția l-a retrimis în Parlament. Nu cu Airbusurile second-hand, nu cu flota pierdută de fostului prieten Băsescu, nu călare pe vreun morman de fiare vechi, ci cu o hotărâre definitivă din care reiese că omul n-a fost incompatibil. E corect, ANI a confundat incompatibilitatea cu incompetența. Iar dacă tipa aia legată la ochi a fost cândva juristă la APACA, e inutil să-l mai trimiți în instanță pe fiul lui Walter Neulander, urmaș direct de-al lui Burebista. * Homosexualii și toată gașca veselă (LGBTetc) vor să le fie recunoscute căsătoriile, sau parteneriatele civile, încheiate pe alte meleaguri, și în România. Că și ei ar forma  familii, deși niciodată nu știi cui să-i zici fă. Curtea Constituțională, luată pe la spate, fără preludiu, tot amână decizia. În vremea asta, reprezentanții Sodomei și Gomorei dau în clocot, se izbesc cu capul de tubul catodic. Măi, băieți, dacă pot să vă spun așa fără să vă simțiți discriminați, de ce nu ronțăiți voi câte un morcov, că bâhâie de vitamine. Cică face bine și la vedere și nici nu rămâi gravid. Arză-v-ar pușca măgarului de nebunatici! Ia să vă văd, îl introduceți pe Cernea în fundul Parlamentului, sau doar îi băgați mortul în casă. Oricum ar fi, o să se bucure...*  Bântuie prin țară Alteța Sa Regală Radu de Vrăjălien-Lingebliden. Fraierii care-l primesc i se închină până la pământ, îi șterg scamele regale, și nu-l scot din oftaturi și dulcegării. Principe-n sus, principe-n jos, așa cum se cuvine urmașului lui Duda Vodă, care, după ce l-a jucat cu mare succes pe Motanul Încălțat cu Adidași Chinezești, n-are niciun pic de trac să se joace de-a moștenitorul tronului. Și nu gratis, fiindcă sângele regal e subțire și cu multă cheltuială se ține. Acasă, la palatele sale, moștenire regală, se joacă de-a frumosul și bestia cu Margareta, însă numai atunci când nu-i vreo altă parașută prin zona Zoster. Parașută în sensul că dacă o arunci din aeroplan, nu cade pe sol, ci exact pe umerii unui bărbat din clanul Duda, altul decât mărețul principe de vinilin. Și așa se face, dragii moșului, că în țara în care sunt aleși președinți tot felul de ciudați, rolul Regelui-Liră e jucat de un actoraș second-hand. Nimic mai firesc în Țara Proștilor * La tuaregi matriarhatul încă e la putere, bărbații neavând niciun drept de decizie. La fel ca la români! * Polițistul-vedetă Marian Godină a început să se priceapă la toate, nu-i mai ajung intersecțiile vieții. Tot ce este exagerat devine insignifiant, Marinică! Ai grijă, că nu știi când apare vreun filosof cu prioritate de dreapta  și-ți șterpelește cascheta, fluierul piciorului și gloria deșartă! * În 2004, Hillary Clinton a afirmat că oamenii l-au creat pe Dumnezeu întrucât ”la început a fost cuvântul”, și că n-are cunoștință să existe femei sfinte. Câtă lipsă de cultură! Păi Monica Lewinski ce era, Hilărico, dacă accepta avansurile spălăcitului de la Casa de Toleranță? O martiră! * Pentru că trei copii au murit de rujeolă, autoritățile manipulează opinia publică încercând să o învinovățească pe consumatoarea de ștevie, păstârnac și Andi Moisescu, Olivia Știr. Lăsați fata în pace și operați cangrena sistemului sanitar românesc, care mai mult omoară decât vindecă. Faptul că tot mai mulți oameni sunt de acord cu ideile Oliviei, e o consecință a ineficienței și a lipsei de credibilitate a multor medicamente de sinteză. Câtă vreme se face comerț cu viața oamenilor, orice idee atipică, își găsește ecoul scontat. Nu mai vorbim de modul scandalos în care sunt recomandate aceste otrăvuri scumpe, de către medicii cointeresați material. Nu Olivia Știr e de vină, urzicile n-au omorât pe nimeni, ci mizeria absolută din sistemul sanitar românesc. * Puștoaicele de bani gata din Singapore conduc goale bolizi de lux și dorm în saci cu bani. Dacă ar trece pe la fotogenicul Cornel, mândrul ciobănel, terapeutul Elenei Udrea, în cel mult 24 de ore s-ar înscrie la facultatea de teologie...  * Daniel Barbu, din gașca lui Moliceanu, susține că meseria de politician e mult mai periculoasă decât a unui soldat în Afganistan. Are dreptate, talibanii din politică sunt niște jigodii nemiloase * Și a fost cutremur. Nici prea-prea, nici foarte-foarte (peste 5 grade pe scara Richter), cât să te trezești din somnul cel de moarte care se desfășura, firesc, pe șanț (51% dintre alegători), în brațele soției (12% dintre bărbați), printre meandrele concretului amantei (110%), în Parlamentul Rușinii Naționale (100%). În total, 273%. E bine, așa se câștigă și alegerile. Dacă pe noi nu ne-a impresionat cine știe ce, televiziunile s-au zguduit serios. Ce să-i faci, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere! Am să le fac un pustiu de bine și-am să le explic ce-i cu zguduiturile astea din Vrancea. Nu-i cine știe ce, pur și simplu Ștefan cel Mare se întâlnește cu Vrâncioaia și-și mai amintesc de tinerețe...   * Ultima oră. Am aflat, de la un grup de generali patrioți, motivul divorțului dintre Brad Pitt și Angelina Jolie, dar nu vi-l spun fiindcă nu știți să țineți un secret. Totuși, nu vă pot lăsa suspendați între metafizică și clitoris și vă dau un indiciu: între cei doi și-a băgat coada mioriticul Cornel, care, după întâlnirea de gradul zero cu Leana din capul satului, a vrut să treacă la nivelul următor. Și așa a rămas Angelina fără brad de Crăciun... 


CONTELE DE MONTE-CRISTO
24 septembrie 2016

Noi n-avem timp niciodată

Noi n-o să avem timp niciodată
să stăm printre îngeri și să povestim
ce s-a întâmplat în erată
când am uitat să ne iubim
Să ne iubim, nu să murim

Cu fiecare oră ne apropiem de final
îmbrăcați în pielea noastră subțire
personaje de dramă-n acest carnaval
ne risipim și nu ne dăm de știre
ce s-a-ntâmplat la seminarul de iubire...

Nu ne mai spunem cuvinte inventate abrupt
de viscolul inimii căutându-și zăpada
spaima de zbor în două ne-a rupt
am tot amânat să facem rocada...
Povestește-mi ceva de Elada!

Uite, ți-am făcut din mine un ceai
să-l bei când iarna nemiloasă te-ngheață
e gustul acela pe care-l știai
demult, când ți-eram dimineață...
Hai, spune, ce mai este prin viață!

Așază-te în inimă, să ne povestim
ca și cum ne-am vedea ultima dată
în semn de protest să uităm să murim
să ne iubim pătimaș și-n erată...
Dar noi n-avem timp niciodată!


20 septembrie 2016

Sunt tot mai târziu și tot mai amar

Tu ai scris prefața la poveste,
eu am fost doar personajul secundar,
toamna pătrunde prin ochii-ferestre,
sunt tot mai târziu și tot mai amar

Vin păsări funebre, păsări de pradă,
mă cheamă la masă, în vase de lut,
vor să mănânce, nu vor să vadă
că-s multe iluzii prin care-am trecut

Adio, lumină, se scutură noaptea,
din inimă plouă cu reci arlechini,
o frunză și-acceptă cu patimă moartea,
copacii din sânge îmi par mai străini

Se scutură timpul de ore abrupt
și-un cearcăn și-astupă cu spaimă canalul,
ecoul se stinge în sufletul rupt;
tu ai scris totul: prefața, finalul...


20 septembrie 2016

Tu ai scris

Tu ai scris totul.

Eu am fost doar mâna 

care

s-a murdărit

de cerneală

20 septembrie 2016

Nu-mi amintesc

Nu-mi amintesc cine sunt
nu-mi amintesc cine ești
nu-mi amintesc nici viscolul din cuvânt
nu-mi amintesc detalii câinești

Nu-mi amintesc din viața mea nimic
nu-mi amintesc, dar n-o să mă dezic


20 septembrie 2016

În viață nu sunt drumuri asfaltate

Mi-ai dat un strop de nemurire
și mă-nsoțești din mine când mai plec
dacă n-ai fi o simplă nălucire
prin lumea-n care din greșeală trec

ai fi cu siguranță o legendă
a vieții mele ninsă din alt veac
și-n loc de ghilimele la addendă
te țin în suflet, te iubesc și tac

Dincolo de greșeli pe care
nu le-ai făcut, că nici nu te-ai născut,
pe lume ești cea mai frumoasă floare
și în războaie crunte mi-ai fost scut

Mi-ai dat puterea de-a privi suav
tot ce părea c-a fost și nu există
și-am fost bolnav de tine atât de grav
de câte ori ai fost lumină stinsă

Tu ești himera marilor speranțe
ce țărmul mării l-a-nviat din morți
și toate marile instanțe
ce-ți poartă sufletul în colți

n-or să te-acuze doar de frumusețe
și de desfrâu în zboruri inocente,
ci c-ai produs oceane de tristețe
în care se îneacă vieți recente

Dar nu ești vinovată de nimic,
nu poți fi acuzată pentru vise,
e prea târziu la cer să mă ridic
autoexilat în răni deschise

Te-am înălțat pe tine în poeme
de câte ori abdic, de dor răpus
la ceasul ultim însă nu te teme
eu te primesc c-o floare în apus

Nu ca un rege oglindindu-și chipul
în apa-n care dorm albastre
tăcerile ce-au invadat nisipul
din vremea marilor dezastre

ci ca un pământean din Marte
ajuns acolo nu se știe cum
și care nu-i de tine mai departe
decât e pielea ninsă de parfum

În viață nu sunt drumuri asfaltate
să circulăm prin noi în sens invers,
dar chiar de-s toate benzile blocate
eu te iubesc cu întregul univers


20 septembrie 2016

Uitările-și fac sanctuare de gheață

Norii putrezesc în sufletul meu
în depărtare se-ntinde umbra
cad frunze cu trupul greu
voi îngheța odată cu tundra

Nicio urmă de tine prin aer
niciun zvon de viață întins
prin inimă nopțile-n vaier
își ascund dezertările dinadins

Cad din copacul nevăzut ce mă ține
între cer și pământ suspendat
ruine în cer, în mine ruine
sfâșie lumina un înger sedat

Nicăieri nicio urmă de vară
înainte e toamna căderilor lungi
peste o mie de ani o s-apară
o urmă, dar poate nici atunci

Va veni dintre secole iarna
să înghețe deșertul din noi
va cădea ca o pacoste carnea
în care-am putrezit amândoi

când ne-am fost masă întinsă
pe câmpuri răzvrătite de maci
prin lumina de veghe prelinsă
în mirare absentă pustiu-l prefaci

Și deasupra sufletului gri
uitările-și fac sanctuare de gheață
m-ascund în oglinda pe care o știi
e aceeași din ultima viață


19 septembrie 2016

Cu brațele ei de caracatiță oarbă

Cea mai crudă dintre lașități

e cea față de tine 

când, sub pretexte amare

printre ruine

renunți la vise 

și te îneci în abise

Nu-ți vor ajunge zilele acestei vieți

iar nopțile ți se vor părea prea scurte

pentru regrete

îți vor crește în suflet bureți 

Avem impresia uneori 

că ne-am găsit drumul

pe care să mergem mână în mână 

cu soarele

până se îneacă în lumină izvoarele

Tot căutând aceste drumuri

abia când se face târziu aflăm

care era cel adevărat

drumul pe care de un milion de ani îl visăm 

Și e atât de târziu

încât din lașitate

pietrele strigă și se dau la o parte

Chiar dacă ai încercat 
să ajuți toți fluturii să zboare

n-a fost bine

Te-așezi în suflet pe un colț

printre ruine

și-ți amintești cum ai murit 

și-ți amintești pe cine ai iubit

Și pasărea cu aripi de ceară

îți trece prin trup

și ți se face dor

de ultima secvență amară

Nesfârșită se-ntinde suferința

prin sânge, prin retină, prin barbă

și îmbrățișează tot ce-ai iubit

cu brațele ei de caracatiță oarbă

18 septembrie 2016

Sângele nu se mai oprește din plâns

Noi nu ne-am iubit îndeajuns

n-am reușit să omorâm toți îngerii

care ne-au fost repartizați de Dumnezeu

într-un gest extrem de generozitate

Demonii încă ne mai supraveghează

din existențe paralele

Nouăzeci la sută dintre cerințe

au rămas suspendate în aer

iar cele esențiale nici n-au mai fost rostite

Noi nu ne-am iubit îndeajuns

am refuzat realitatea

că numai împreună am atins cerul cu degetele

Și-ntr-un suprem gest de lașitate

sau de altruism față de dramele altora

am acceptat să ne sinucidem inutil

pe altarul unor vieți

sfârșite demult

Noi nu ne-am iubit îndeajuns

de aceea

când vine seara

sângele nu se mai oprește din plâns

18 septembrie 2016

SĂPTĂMÂNA PE SCURT (38)

Ne vom întoarce la comunism * Taxa pe noaptea nunții * Niște boureni * Totul despre sex cu Marele Licurici * Paravan pentru dopaj * Tăriceanu se însoară și cu testul poligraf * O tragedie: scăderea libidoului doamnei Lis * Locul de baștină al virusului care provoacă SIDA * Modelul suedez * Blaga și Bleaga * Cheia fericirii


Prin anii 30, un ochelarist care simpatiza cu legionarii tocmai fiindcă era miop politic, a spus o frază memorabilă: ”Nu cred să existe o altă țară în lume în care să se consume mai multă patimă în politică!”. Decât în România, evident. Sau cam așa ceva, că noi nu l-am auzit și de citit nici atât, că-l chema Mircea Eliade și n-aveai voie pe vremea când se citea, deoarece el alesese iadul capitalist în dauna raiului comunist. Acum e voie, dar nu sunt parale. Că datorită conducerilor înțelepte care au batjocorit România după deranjul din 1989, un Eliade costă cât patru-cinci Caragiale ceea ce ne face să lăsăm setea de cultură pe seama beduinilor din Sahara. Așa că în fața lipsei de alternativă îl dai uitării pe Mircea Eliade cu volumele lui imense și-i citești mai degrabă pe Napoleon Cognac, Rasputin Vodka și pe alți clasici ai bibliotecilor cu două sau patru mese, privindu-i tulbure pe amărăștenii de-și târăsc viața de pe o zi pe alta prin Merțane, BMW-uri, hoteluri de lux și alte invenții pentru borfași care-au schimbat ploaia de stele de pe umeri pe grindina de parai din conturi și au dat-o pe un fel de civilie de bâlci. Dar destul de foarte mișto. Că dacă stai să analizezi ce-a spus Eliade, regreți că n-ai vreo mătușă Tamara, sau Ghizela, ascunsă prin cimitirul elefanților comuniști. Atunci, altfel ai pune problema păcii în războiul necruțător ce se desfășoară neîntrerupt de două-trei decenii între mațele pitite prin cele mai ascunse unghere ale burții. Că bătălia pe ciolan a diverșilor căcănari de partid nu-ți ține de foame decât în măsura în care ești vreun nepot de-al lor. Altminteri râzi ca prostu-n târg când vinde linguri. Și așa rămâi. Ceea ce nu mai știe Eliade din India lui Dumnezeu, unde valsează printre religiile lumii, e că, în România, politica nu se mai face și din pasiune mistuitoare pentru patrie, ci doar din interes meschin. Dacă privim către viitorii candidați la Parlament, realizăm că democrația e foarte bună, dar nu pe listele rușinii, unde curvele politice și infractorii de drept comun se strâng în brațe cu o patimă bolnăvicioasă. Și dacă  o să mai votăm mult timp haite de hiene aflate în căutarea imunității, după ce s-au înfruptat din cadavrul țării, o să ajungem să ne dăm palme la coadă la cartele. Mulți dintre ei nu știu cum îi cheamă fără buletin, dar au impresia că au inventat apa caldă în timp ce ruinau instituțiile la care erau șefi și, dacă i-ar supăra cineva, s-ar enerva, ar stinge lumina și ne-ar lăsa în beznă ca pe niște fraieri. Că ei sunt viitorii demnitari și-și vor vota legile de așa natură încât să nu-i încurce prea tare la Tribunal, când vor da seamă, la caterincă, pentru escrocheriile ce i-au făcut celebri de-au ajuns în locul predestinat jefuitorilor. În Palatul Parlamentului Rușinii Naționale. Dacă n-ai nicio treabă și deschizi televizorul pe canalele insalubre de știri manipulate, pe unde mișună bișnițarii de sentimente, aurolacii politici și cerșetorii de voturi, ai să te împiedici de nasul pe sus al unui potențial parlamentar. Aduși de apele tulburi ale tranziției de niciunde către nicăieri, alde nea deputatu de Bolintin Deal, ori senatorul de Cochirleanca, îți intră în ochi și te îmbolnăvesc de gălbinare. Că, după ani și ani de speranță, de masaje thailandeze și săruturi franțuzești, organismul electoratului nu mai percepe altceva decât o scârbă generalizată. Și cum sistemul electoral bazat pe votul la grămadă nu oferă o variantă a vaccinării morale, trebuie să ducem boala pe picioare. Până la prima stație pe stânga, care s-ar putea să se numească tot 22 Decembrie, dar pe invers. Acum să nu vă gândiți că o să ne luăm după Kim Ir Sen, care, înainte să-și dea duhul în palmele lui Lenin, Dumnezeul lui, a prezis: ”Cine a cunoscut comunismul, se va întoarce la el!”. Nu ne luăm, dar dacă lăsăm superficialitatea deoparte și devenim profunzi, ceea ce nu ne caracterizează, îi dăm dreptate titanului înfometării. Că noi, românii, suntem în orice moment dispuși, prin structura noastră genetică, să ne întoarcem la comunism. Acum depinde de fiecare cu ce parte a corpului. * Un deputat liberal propune taxa pe tacâmul de nuntă, citez cu aproximație, ”ca să intre fluxuri de capital în visteria țării”. Adică domnul Dobru, că altfel nu ne permitem să-i spunem, deoarece am făcut nunta demultișor, ar vrea să ciugulească o măslină fiscalizată direct dintre sânii nefericitei care a avut proasta inspirație să joace rolul principal în ceea ce se numește popular ”Hora miresii”. Nu este foarte clar cum va fi taxată noaptea nunții, dar sursele noastre strecurate în patul matrimonial susțin cu argumente irefutabile (cum altfel?) că vor fi prevăzute sancțiuni drastice dacă mireasa n-a fost fată mare. Nu va mai fi exceptată de la plata TVA pe orgasm, iar lipsei casei de marcat dintre picioare îi va aduce și o trimitere în judecată, finalizată cu o condamnare, cu executare, pe viață, în bucătărie. În funcție de comportamentul afișat în fața organului ANAF, va primi  un spor de pedeapsă și în dormitor neavând voie să aibă relații cu statul decât în poziția misionarului, pentru a se elibera mai ușor bonul fiscal * Șeful poliției anticorupție din Rusia a fost reținut pentru că lua mită. Acasă la el și la soră-sa au fost găsite 123 de milioane de euro! Cam 10% din cât s-ar descoperi, dacă s-ar vrea, la un hoț mărunțel din politica românească. Dar, la noi, nu confiscarea gologanilor contează cât circul mediatic urmat de arest la domiciliu, printre saci cu bani. *Așchia nu sare departe de trunchi. Fiica lui Cristian Boureanu, de numai 15 primăveri, umblă hai-hui prin spațiul carpato-danubiano-erotic. Ta-su a dibuit-o, a luat-o în mașină și i-a aplicat terapia antichelner. Rea de sămânță, a urlat ca din gură de bour, iar celebrul adversar al frapierelor a ajuns la cremenal pentru rele tratamente aplicate ciufulitei. Milițienii l-au întrebat de ce o bătea pe jună, fiindcă ea nu făcuse cine știe ce, doar îl mințise pe papagal că se întâlnește cu mă-sa, și o arsese pe la Pontus Euxinus vreo trei zile, de unde uitase să se întoarcă, întrucât în cluburi se simțea ca acasă printre partenerele de șotron erotic ale părintelui său. Vă dați seama ce a fost în inima bietului tată care o crește singur (cu iubitele lui) de 12 ani, când se gândea câte pericole o pândesc pe litoral?! Câți chelneri pe care i-a snopit (sau viceversa) îi pândesc odrasla prin gaura neagră a cluburilor de noapte?! Nu ne e foarte clar cu cine seamănă puștoaica rebelă: cu ”hoașca a bătrână” (doar 41 de ani, dar așa o descrie Boureanu pe fina lui Sebastian Vlădescu, nașul de cununie al celor doi care, în ciuda a ceea ce se știa încă de pe vremea dacilor, a văzut de mai multe ori puța finii), sau cu urmașul lui Irinel Columbeanu care i-a adus acasă tovarășe de activități ludice de la același liceu! Despre care, e adevărat, puștoaica credea, pe bună dreptate, că sunt material didactic. * Hans Klemm, guvernatorul României, s-a tras în poză cu steagul secuiesc. Nasol moment, mișto colivă politică pentru toți care au crezut că americanii sunt serioși și n-or să ne lase din brațe numai pentru că unora le-a plăcut sexul oral cu Marele Licurici. Această atitudinea a lui Hans, care vine la puține zile după ce celălalt ambasador al SUA în România (în județul Chișinău) a declarat că ar cam fi cazul să ne luăm gândul de la unirea Basarabiei cu România, e un semnal clar că e cazul să stăm pe coadă și că lor le pasă mai mult de sensibilitățile altora decât de ale noastre. Băi, americanilor, ați văzut filmul ”Balanța”? E acolo un personaj interpretat de Victor Rebengiuc care vă definește perfect. Nu știu dacă pe toți, dar pe Klemm și Petit în mod sigur. Totuși, mă așteptam ca Licuriciul să ne trimită vătaf pe moșie pe cineva mai bun ca ariciul de Klemm. Dar, de la americani e bine să n-ai prea multe așteptări. P-asta o știu de la bunicul meu. * De-a dreptul jenante comentariile și analizele unor tolomaci care vor să-i scoată pe cei doi comici vestiți ai ambasadelor din impas. Nu e vorba, măi, fomiștilor, de nicio greșeală. Asta-i politica lor față de România în acest moment. Interesele lor primează și-i doare-n cot de noi, în condițiile în care Rusia și Turcia s-au apropiat periculos. Așa că preferă să dea semnale de bunăvoință către Putin. Cât despre România, habar n-au cine o conduce în acte, ei discută doar cu Guvernatorul. Deștepta-ți-vă, dacă nu cer prea mult!* M-a răzbunat un pic Laura Bretan, româncuța născută la Chicago, care a ajuns în finala ”America Got Talent”, după ce, anul trecut, câștigase varianta românească. Băi, americanilor, voi sunteți parșivi, noi suntem talentați. * Hackerii ruși au spart serverele WADA și au demonstrat că surorile Wiliams, gimnasta Simone Biles și alți sportivi (în cea mai mare parte americani), au folosit medicamente interzise pentru a-și trata anumite probleme medicale, dar care, ce stranie coincidență!, creșteau și performanța sportivă! Dar pe ele le doare-n paișpe, că s-au născut în SUA. Dacă erau din altă parte se schimba calimera. Oricum, nu cred că se îndoia cineva că nu s-ar dopa. În tenis, cel puțin, dacă nu te dopezi, nu ajungi în Top 10. Dopajul e atât de răspândit că e mai ușor să găsești pe cineva nedopat decât invers. Și să n-o facem pe proștii: excepția pentru uz terapeutic este, de fapt, un paravan pentru dopaj. * Fără nicio legătură cu știrea de mai sus, Simona Halep s-a retras de la turneul de la Tokio taman în ziua în care rușii au împânzit internetul cu suspiciunile de dopaj. Nu vă gândiți la prostii, Simona e dopată doar cu dragoste de țară. A dovedit-o de atâtea ori! *  Și Ilie Năstase îi zice lui Klemm să ne cam lase în durerea noastră mioritică și s-o taie acasă, deși pentru americani toată lumea e a lor. Dar, înainte de plecare, n-ar fi rău să recite poezia simbolistă care începe cu ”șase sași în șase saci”...Și se termină rău. * Tăriceanu a acceptat testul poligraf în ”dosarul Olteanu”. Aparatul a feștelit-o. Păi la câtă sexperiență politică are al doilea om în statu-n fund, circuitele vor roși și vor da verdictul ”nevinovat”. Să nu mai vorbim că, anterior, Tăriceanu a fost testat de cinci neveste și le-a ars pe toate, păstrându-și motoreta și funcțiile publice. * Până la urmă am auzit-o și p-asta: Oana Lis a devenit alergică la sex. ”După 20-30 de minute, înnebunesc! Sunt alergică!” Mortul-viu-din-lada-goală-de-sub-scara-fără-trepte știe? Sau, în timpul ăsta, e la păcănele? Dar martira are probleme și cu maxilarul. Nu, nu de la sex, ci pur și simplu e bolnăvioară (”am artroză la maxilar”), suferă de ”sindromul Calache”. Totuși, din cauza problemelor cu maxilarul i-a scăzut libidoul (”N-am mai făcut sex de două luni!”). Nu te speria, fata tatii, după tortul festiv cu colivă îți va reveni și libidoul. Când se va întâmpla asta n-am de unde să știu, nu te bucura degeaba! * În 2021, alături de alte două orașe balcanice, Timișoara va deveni Capitală Europeană a Culturii. E bine. Și ar fi și mai bine dacă în cinstea mărețului eveniment edilii bănățeni ar fura mai puțin și n-ar mai fi robii clișeelor de genul ”Banatu-i fruncea!” sau ”Azi în Cimișoara, mâine-n toată țara!”. Așa au făcut în 1989 și uite unde am ajuns! * Știți care-i locul de unde provine virusul HIV? Nu, nu de la emisiunile culturale de la miezul nopții, de genul ”Un show păcătos”, ci din orașul Kinshasa (fost Leopoldville), capitala RD Congo. Din acel oraș al plăcerilor coloniale, purtat din sulă-n sulă, a devenit foarte popular printre prostituate și politicieni. * Cea mai frumoasă femeie din lume, îmbrăcată în uniformă, (știu că sună ciudat!) este purtătoare de cuvânt a Jandarmeriei Române. Și când vă spuneam că româncele sunt cele mai miștoace femei de pe mapamondul lumii strâmbați din nas: ”Or fi frumoase, dar sunt cam rele!” Nu e rele, măi, aceștia, sunt un pic condimentate. Dacă le găsești punctul G, n-ai treabă cu ele. Dacă nu-l găsești, cumpără-ți o busolă! * Știați că tatăl lui Arsenie Boca a fost arestat, la 15 septembrie 1945, din ordinul tatălui lui Horia Roman Patapievici! Până la urmă e ceva normal; unde este Dumnezeu, este prezentă și Opoziția . * Secretele lui Iohannis bântuie pe rețele de socializare și desfrâu. Acestea ar fi: traficul de copii, falsul și uzul de fals, retrocedările ilegale. Evident că nu mai sunt secrete demult, dar așa e netul, mai glumeț. Și dacă n-ai bube în cap, n-ai nicio șansă în politica românească. Iar dacă n-ai nici cap, te-ai scos! * Scenariul serialului ”Las Fierbinți”, în care Andrei Pleșu îl joacă, în travesti, pe Celentano, nu va mai fi scris de Mimi Brănescu. La plecare, scenaristul a luat-o de-o haripă și pe nevastă-sa (Mirela Oprișor), cea care juca destul de foarte mișto rolul Aspirinei. Bineînțeles că despărțirea a fost amiabilă, după cum postează Mimi pe Facebook. A fost probabil ultima lui glumă pe acest subiect. * În compensație, Guvernul României a început scrierea scenariului la comedia fără sfârșit ”Autostrăzi 2030”. Să mori de râs. * Suedia a introdus ziua de lucru de 6 ore, iar productivitatea muncii a crescut. Suedezele au devenit mai blonde și mai înalte, de unde și modelul suedez pe care se tot chinuie româncele să-l implementeze la coafor, în sala de gimnastică și tortură, ori, pur și simplu pe exclusivista centură a politicii. Luată de val, o agenție de marketing digital de la noi(Web Digital)  a redus săptămâna de lucru de la 5 la 4 zile, week-end-ul prelungindu-se până marți, când, vrând-nevrând, sunt trei ceasuri rele. Dacă se va continua în ritmul ăsta fiecare zi a săptămânii va fi dedicată odihnei. Va fi exact ca-n Parlament. * Omul de mare rafinament cultural (coprocultură) Gigel Știrbu, senator PNL, o arde filosofic: ”Nu contează ce sex ai, contează cine are pixul.”În traducere din limba știrbească, vrea să însemne că nu contează că ești tizul lui Lucian Blaga, dacă pixul e la Bleaga. Sau viceversa. * Cheia fericirii femeii gonflabile a fost, citez, ”schimbarea numelui”. La 24 de ani a devenit Bianca, prin simpla adăugare a acelui Bi înaintea prenumelui și a unor cantități apreciabile de silicon și bazarcă. De aici și până la a trece pe răboj modiști cu orientare sexuală incertă (cred ei, publicul e lămurit), fotbaliști ratați și meteorologi basculați de temperaturi tropicale, n-a mai fost decât un pas pentru domnișoara Drăcușanu (I-am schimbat și numele ca să-i meargă și mai bine). * Un distins  prieten de-al meu din mileniul trecut, care a lucrat la ”Evenimentul zilei” pe vremea când găinile nășteau non-stop pui vii, susține că oamenii de știință din Caracal au descoperit perpetuum mobile, dar că nu știu cum să-l pornească! Dar nu-i totul pierdut, în curând va ieși de la Școala de Corecție a Vieții inginerul Dan Diaconescu Direct, originar din celebra metropolă, căruia i-a crescut, în locul mâinii drepte, un șperaclu...

Contele de Monte-Cristo
18 septembrie 2016 

N-aveam să-ți mai aud tăcerea niciodată

În seara aceea mi-a curs sufletul pe asfalt

Stăteam încuiat cu amintirea ta

între lespezi imense

Oasele se sfărâmaseră

golul din jur mirosea a cenușă

Eram un copac fără picioare

care-și desena amprentele prin deșert

În seara aceea eram singur

ca-n toate serile ce aveau să vină

ca-n toate serile ce fuseseră înainte

Era septembrie

și o lună nebună călca pe tocuri ascuțite

 prin sângele meu

plângând

Vara murise odată cu tine

N-aveam să-ți mai aud tăcerea

 niciodată

doar câteodată o frunză mi se zbate în privire

De ce cazi?

 o întreabă ecoul

16 septembrie 2016

Și n-o să ne mai pierdem nicio zi

În fiecare zi în care n-am putut s-o fac
în fiecare zi în care n-am putut să-ți spun
s-au înmuiat genunchii de dureri și trac
m-am încuiat în casa de nebuni

Vor mai fi zile în care n-am să știu
nici cine sunt, nici cine ești
mi-or crește aripile-n lutul viu
și voi privi cu ochii nelumești

spre orizontu-ntins între plecări
pe unde mor cocorii în retină
și-n târgul vechi, de-atâtea revânzări
se va opri în sine o drezină

Călcând cu disperare locul gol
secunda va plesni de așteptare
ne-om întâlni cândva la pol
dacă dezgheață Dumnezeu o mare

pe care am să trec direct din vise
și-n brațe să te strâng ca pe-un diez
pe acolo n-a mai fost demult Ulise
și-n ultima secvență-o să vibrez

că toate zilele rămase-n urmă
în care să te strig nu am putut
sunt fiare ce prin suflet scurmă
în viitor ne-așteaptă un trecut

Și-acolo printre stalagmite
prinse în rochii de mirese gri
am să-ți culeg privirile iubite
și n-o să ne mai pierdem nicio zi


14 septembrie 2016

Ne-o șterge lacrimile Dumnezeu

Nu mă dezic de neamul românesc
deși m-am îndoit, și-am fost proscris,
m-au bătut fariseii ce-n târguri cerșesc
m-au lovit prietenii cu sânge câinesc
uneori am fost singur, dar nu m-am dezis

Se prăbușește țara în prăpăstii globale
se risipesc părinții prin străini
copiii suferă de boli mortale
discursurile-s vorbe goale
din hartă mușcă aliați haini

E-o silă generală și hoții adânci
îngroapă-n derizoriu destinul de creștin
cărăm în lacrimă stânci
încercăm s-apărăm de năpârci
ce-a mai rămas din țară la festin

Nu vom avea statui în nicio gară
în niciun loc secret, pe nicio stradă, 
și toată infanteria hilară,
ne va lovi c-o furie barbară,
că le-am deschis pustiul ca să vadă

de unde suntem și de ce mai stăm
pe-această hartă ruptă pe la colțuri,
de ce nu vrem să abdicăm,
de ce prin spinii nemiloși călcăm,
de ce ne săvârșim inima-n bolțuri

Absurde sunt aceste lupte
pentru pigmeii încălțați cu tocuri,
ce nu aud tăcerile din munte,
n-au ochi să vadă că exist-o punte,
bieți saltimbanci cu ochii după trocuri

Noi nu gândim în palide clișee
și nu ne trece țara prin stomac,
de-ați mai avea prin sânge vreo idee,
ați semăna pe hartă orhidee
și-ați scoate dragostea supremă la atac

Ne veți găsi, desigur, și pe noi,
îmbrățișați de Nistru și de Tisa,
n-am fost, nu suntem, nu vom fi eroi
am fost, se pare, uneori, ca voi
dar țara-n brațe mie plânsu-mi-s-a

De atunci am tot căzut din vis 
și mi-a fost greu din somn să mă trezesc,
un doctor de popoare mi-a prezis
că o să fiu într-un final deschis
o cruce pentru neamul românesc

Mă veți găsi acolo, printre îngeri
același revoltat plebeu,
și-n ochii mei întotdeauna sinceri
tu, Patrie abandonată, sângeri...
Ne-o șterge lacrimile Dumnezeu 


14 septembrie 2016

Școala din vis

Azi noapte am visat școala 

în care am văzut prima oară lumina

O părăsiseră îngerii

Prin țigla de Simileasca curgea povestea altei lumi

Într-o iarnă n-am avut lemne să ne încălzim

și am tăiat agudul de la colțul școlii

Era un copac drept precum Coloana Infinitului

Am plâns când l-am tăiat

dar copiilor le înghețaseră degetele de la picioare

Azi noapte, în vis, copacul crescuse la loc

direct prin acoperiș

Țiglele îl îmbrățișaseră strâns

ca o inimă veche

Școala plângea. N-ai fi putut crede 

că o școală părăsită are atâta suflet

Corbii negri alungaseră îngerii

și prin inima ei curgea singurătatea

De aici am plecat să cuceresc lumea

și tot aici 

cu o baghetă magică

am transformat scânteile din ochii îngerilor-copii

în focuri vii

să le lumineze viața cea de toate zilele

Astăzi, școala care mă vizitează în vis

și-mi arată cum îi cresc copacii vechi în suflet

a căzut pradă inimilor haine

Dar, în inima mea, copacul crește mai departe 

12 septembrie 2016

Pe-acolo n-a mai fost demult Ulise

Pe unde ai trecut, pe-acolo eram cer
cu toate stelele aprinse de dor
Nu te vedeam, dar prin ger
am crezut că-n brațele tale-am să mor

Pe unde-ai visat, pe-acolo dormeam,
mă trântisem în drum dinadins
Eram violet și visam
că și tu în Calea Lactee te-ai întins

Pe unde-ai strigat, eram ecou
golul din jur cu tine se umpluse
M-am desprins din halou
și magia prin trup ca un șarpe se duse

Pe unde mi-ai făcut cu mâna un semn de adio,
pe acolo otrava în mine-a pătruns,
dar nici eu nici tu nu vom ști-o
de ce îngerul de zăpadă a plâns


12 septembrie 2016

Elegia căderii

Cad frunzele din iluzii răpuse de dor
pământul se hrănește cu oasele lor
Din când în când se face-n suflet toamnă
și viața netrăită la moarte te condamnă

Nici nu știm ce mai suntem, dacă mai suntem ceva,
de unde venim și unde prin noi vom pleca
Adevărul ce ne desparte de absolut nu-l vom ști
cad frunzele tristeții; nu mai suntem copii

Ne e teamă de iarnă, de adrese polare,
în suflet persistă aroma de cireșe amare
Nicio urmă de-a ta nu mai strigă prin sânge
și-un cerc nevăzut în gheare mă strânge

Nu-ți mai pasă de ce va fi mâine,
renunțarea te latră demult ca un câine,
te doare tot ce-ar fi trebuit altădată să faci,
cad frunzele-n tine, printre copaci

Și bruma se-așterne ca un giulgiu de-argint
e ultima toamnă și-aș vrea să mă mint,
în loc de adio și poate de rugi
prin mine desculță aș vrea să mai fugi

ca spinii din suflet să-ți spintece-o ie,
dincolo de toamnă ne-așteapt-o stihie
Din iarna cu viscole coborâte din nord
va răzbate înghețul și-atacul de cord

Cad frunzele din iluzii răpuse de dor
tăcerea se hrănește cu oasele lor
O urmă de glonț se târăște prin sânge
și-un cer nevăzut în gheare mă strânge

11 septembrie 2016 

Trezește-te, Crine! Trezește-te, Traiane!

Nu pentru o felie de rumenă pâine,
nu pentru pustoaice, nu pentru cucoane,
ci pentru vrăjeala de ieri si de mâine
trezește-te, Crine! trezește-te, Traiane!

Pentru sângele ursului ce te duse prin șanțuri,
pentru trupul tău tintuit în frisoane,
pentru lacrima-ți prefacută căzută in branțuri
trezește-te, Crine! hopa-sus,Traiane!

Nu pentru rânjetul atârnat în măsele,
ca s-aduni chinuind milioane,
ci pentru Elena, pogorâtă din stele,
scoală-te, Crine! trezește-te, Traiane!

Asa ca să bei Johny Walker din ciuturi
si-n ea sa te-afunzi ca un mus in bulboane,
cerceii ei peste tine să-i scuturi,
trezește-te, Crine! trezește-te,Traiane!

Și ca sa pui tot ARD-ul fierbinte
pe fabrici, pe lefuri, pe noi și icoane,
pe tot ce nu-ți place și-ți iese înainte ,
trezește-te, Crine !trezeste-te, Traiane!

Ridică-te, Traiane, în săpunite funii!
Trezește-te, Crine! întinde-ale tale ciolane,
că vin să vă urce în țepe românii,
trezește-te,Crine! trezeste-te,Traiane!

17 noiembrie 2012

Tot mi-e dor de ea

Mi-e dor de ea, nu-i nicio îndoială
sunt fluture de zi și zbor invers
roua tristeții sufletul mi-l spală
sunt singur și-i târziu în univers

De m-aș putea împărți în nopți egale
mi-ar fi de multe ori mai dor
și-n iarna vieții mele infernale
n-aș ști pe care parte  să cobor

Degeaba ne mințim manipulând oglinda
zadarnic facem pași în alte lumi
când noaptea ne primește cu colinda
am vrea să evadăm de la nebuni

Și să ne trecem timpul prin retină
ceasornicarul să-l strivim sub roți
din viața, de altminteri prea puțină,
n-a mai rămas destul să-mpart la toți

Cu toate astea mi se pare mie
că am tot dat dobândă tuturor
ca un actor răpus în tragedie
m-au scos aplauzele false în decor

Și totuși, e destul de mers
cărarea prin tăcere e zilnic tot mai grea
sunt singur și-i târziu în univers
dar ce noroc că tot mi-e dor de ea

De ea, de România mea...


9 septembrie 2016

Sufletul e o corabie care ia apă

Sufletul e o corabie care ia apă
se scufundă fără-ncetare-n abise
prin borte nevăzute șobolanii sapă
rumegușul curge haotic prin vise

Uneori, printr-un ochi nevăzut crescut înăuntru
trece-o lumină din recentul apus
aș vrea pe o rază subțire să intru
dar noaptea supremă prin retină s-a scurs

Mai sunt bucăți risipite prin sânge
dintr-un puzzle criptat cu uitări
dar o mână nevăzută le strânge
și le-ncuie-n pierdutele mări

Pe acolo sufletul meu se scufundă
renunțând la zbor și la vise
tristețea, nicicând mai fecundă
caută un final în abise


9 septembrie 2016

Dragostea mea te făcea așa de frumoasă

Dragostea mea te făcea frumoasă, 
mult mai frumoasă decât a fost vreodată o femeie,

pentru că eu te iubeam

cum n-a iubit nimeni pe nimeni niciodată;

îmi erai iluzie, blestem și idee

Îmi erai început și sfârșit, înger și demon, 
orice vroiai tu

și nu-mi păsa 
pentru că te iubeam așa cum erai

cu toată nebunia ta, 
cu toate minciunile, cu da și cu nu

Și mai mult decât orice 
îți iubeam defectele înrobitoare

și azi, prin rănile vechi 
ninge cu sare

Dragostea mea te făcea nemuritoare

Dacă n-ai înțeles încă, 
vei înțelege într-o zi

când te vei îneca într-o apă adâncă

Dragostea mea te făcea magică

așa cum nu ai mai fost și nu ai să mai fii

deși vei avea iluzia 
că-n altă viață te vei recroi

Dar nu sunt
 decât fragmentate minciuni

n-ai să poți din cioburi de cer 
suflete zdrobite s-aduni

Vei călători prin tine 
ca prin deșert

dar pentru că dragostea mea
 te făcea așa de frumoasă

 am să te iert

8 septembrie 2016

SĂPTĂMÂNA PE SCURT (37)

Popor de visători * Relații neprincipiale * Legi pentru bogați și legi pentru săraci * Dl. Goe, sub control judiciar * Săracii miniștri * România-un imens lagăr de exterminare * Cum s-a vindecat Achim Irimescu de buba-mânzului * Educația românească-cea mai tristă poveste * Istoria necenzurată a românilor * Un gol absolut


Orice european mai de doamne-ajută, de la regele Cioabă și până la împăratul Iulian, știe că România noastră dragă e plină de poeți de curte. Și nu știu cum dracu se face că toți ocupă funcții de răspundere. În Guvern, în Parlament, la Președinție, că la noi poeții sunt respectați mai ceva decât bovinele în India. Creațiile lor n-au asemănare în partea asta a planetei din care cauză de la o vreme și marțienii refuză să mai aterizeze cu farfuriile lor pline cu ciudățenii comestibile prin bucătăriile lună de sărăcie ale prăpădiților de localnici. Cel mai mare succes de box-office l-a avut ”Programul de Guvernare”, indiferent de inițiator, un fel de contract cu proștii din România, care a fost și ecranizat. Străinii au râs de s-au prăpădit, iar românii doar s-au prăpădit. Că una e să te uiți la un film ca acesta, satisfit de bunătăți, și alta-i să-l trăiești cu teama că, din clipă în clipă, burta va prinde drag de șira spinării și se vor contopi pe vecie, de parcă ar fi unse la greu cu super-glue. Protagoniștii show-lui sunt de-ai noștri, băieți de cartier de lux, foarte bine orientați politic, aruncați cu praștia de la Bruxelles direct în scaunele destinate vedetelor second-hand. Că acolo și numai acolo puteau săracii să-și dea adevărata măsură a chinuitorului talent care-i macină de când s-au scăpat prima dată în scăldătoare. Văzându-i la TV cât e ziulica de lungă cum recită din propriile lucrări doctorale ca din Biblia Nesimțirii, poporul s-a convins că încă mai avem literatură. Că poeții de la Industria Mormanelor de Fiare-Vechi, Bingo-Agricultură, Munca și Protecția Socială a Marilor Șnapani, Apărarea de Țânțari cu Damf de Cognac, Forul Tineretului Șomer, ori Ministerul de Boli Interne, nu dorm în front, ci continuă tradiția înaintașilor de la Palatul Victoria Banditismului. Adică, ei creează, vericule, nu se-ncurcă; versuri albe, negre, verzi; rime îmbrățișate, împerecheate, îmbârligate. Și câte și mai câte minunății menite să-i eternizeze ca pe marele Bulă. Astfel ne mulțumesc pe toți românii, care ne-am transformat peste noapte din consumatori de carne, lapte, brânză, pâine, în devoratori de cultură. Și câtă vreme avem literatură la ce ne mai trebuie haleală? Hrană spirituală, tăticule! Nu prea ține ea de foame, dar te înalță la cer. Și acolo poți să joci table cu Sf. Petru până te ia dracu și te duce în Iad, la parlamentari, care fierb în cazanele cu smoală noi legi ale nesimțirii, menite să ne ridice nivelul de trai până la genunchiul broaștei, ca să nu mai orbecăim toată ziulica profeții de genul. ”Foaie verde și-un dudău/ O s-o ducem și mai bine”. Că versurile respective erau valabile pe vremea păpușilor stricate manevrate de cuplul comic-fantezist Băsescu-Boc, când existau nenumărate posibilități de adâncire a nenorocirii. Totuși, să-l văd eu pe hanalistul politic care poate demonstra că în România se poate trăi mai nașpa decât acum. Nu există niciunul, dar nu-i nicio nenorocire, că la români speranța nu moare niciodată. Din care motiv ne-am și transformat peste noapte dintr-un popor de visători letargici într-unul de vizionari apatici. Că, până la urmă, iluziile nu se devalorizează și, ca să le ai, nu trebuie să te strofoci prea tare. Nici măcar nu trebuie să bagi mâna în buzunar ca să existe riscul de a-ți roade vreo sculă politică unghiile. * Francois Hollande, președintele Franței, a constatat: ”Câtă vreme nu ești mort, ești viu. ”Sincer să fiu, și eu aveam bănuiala asta. * Am avut o relație neprincipială cu un smartphone de ultimă generație. După trei luni de pipăit cu degetul până la orgasm, de selfiuri cu ochi lăcrimoși, s-a produs despărțirea. Am renunțat la el fiindcă o cam făcea pe deșteptul, în timp ce eu mă prosteam vizibil (Încă nu mi-am revenit complet). M-am întors la Nokia mea preistorică, mult mai practică. Încă mai am o relație perversă cu un laptop, dar, de pe biroul deasupra căruia tronează șapte pisoi, călimara de cerneală mă cheamă înapoi. Mi-a fost fidelă zeci de ani, cred că merită mai multă atenție. * 0,17% din totalul celor 142 990 de beneficiari, adică 242 de persoane, consumă o treime din bugetul alocat indemnizației de creștere a copiilor. Cea mai mare indemnizație este încasată de un bărbat din Sibiu: 35 750 de euro lunar. Ce fel de legi se fac în țara asta? Legi pentru bogați și legi pentru săraci? Legi care adâncesc discrepanțele dintre oameni încă din scutece? Trăim într-o societate profund nedreaptă, în care o mână de derbedei a pus gheara pe volanul puterii și-i calcă fără milă pe ceilalți, naivi din tată-n fiu. Deșteptarea, Națiune, nu mai sparge semințe pe marginea șanțului! * În agricultură, lucrurile au început să șchioapăte serios din cauza întârzierii la plata subvențiilor și a lipsei unor piețe de desfacere pentru produsele românești (de exemplu,  la carnea de oaie). Ca urmare, tot mai multe societăți agricole intră în insolvență, afaceri de peste 170 de milioane de euro, cu peste 1800 de angajați, trăgând zăvorul la poartă.  Cioloșe, am înțeles că ești băiat modest, din popor, circuli numai în portbagajul avionului, dar ce ne facem, maestre, cu păpica? Că la agricultură lăsai impresia că te pricepi?! Sau am fost greșit informat? * Victor Ponta a fost pus sub control judiciar pentru 60 de zile, pentru că ar fi primit 220 000 de euro de la Sebastian Ghiță, ca să se plimbe Tony Blair prin frumoasa și necăjita noastră țară, la toartă cu Dl Goe. În schimb, Ghiță s-a ales deputat. Cam scump p(r)ostul! * România este țara cu cele mai mari dezechilibre sociale din Europa, potrivit sondajului Eurostat din iunie. Asta e principala caracteristică a țărilor profund corupte. * Adrian Mutu a fost declarat cel mai bun atacant din istoria Fiorentinei, cu ocazia festivităților legate de împlinirea a 90 de ani de la înființarea clubului. Păcat că a fost un mare risipitor, surd la sfaturile celor care i-au vrut binele. Putea mult mai mult și a avut destule ocazii. Pe care le-a ratat cu seninătate, preferând compania femeilor ușoare și a altor produse de larg consum. Să nu fi rămas numai cu prestația din dormitor și cu praful de pe tobă! * Cum se face că în guvernul tehnocrat sunt miniștri cu datorii de sute de mii de euro, care au renunțat la salarii de zeci de mii pentru unele de 3000 . Cum își vor plăti creditele dacă veniturile s-au diminuat? Cumva din furat? Întrebam și eu, nu dădeam cu parul, deși nu ar fi o idee rea. Nu vi se pare că sunt prea multe mistere în spatele unora dintre tehnocrați? Nu e ciudat să renunți la salarii babane când ai datorii mari de plătit? Să nu-mi spuneți că au făcut-o din patriotism, că mă opresc din scris și vărs o lacrimă de crocodil pe tastatură...* În SUA au fost interzise săpunurile (așa zise) antibacteriene, pentru că pe bacterii le dureau la bască de reclamele în care erau condamnate la moarte prin săpunire. V-ați întrebat vreodată câte zeci de mii de reclame mincinoase îi determină pe români să cumpere produse periculoase pentru sănătatea lor? Dar, vă asigur, nu va fi interzisă niciuna pentru că România e un imens lagăr de exterminare în care rolul medicilor nebuni îl joacă politicienii corupți. Iar românii, nepăsători, își cumpără otrava zilnic (sucuri, băuturi, țigări, alimente procesate etc) și se mai și bucură pe deasupra! * Așa zisul coș zilnic este de patru ori mai scump în România decât în Germania. În schimb, compensăm cu salariile care sunt, majoritatea, și de zece ori mai mici. Și-n vremea asta, la ”proteste”, sindicaliștii dansează ”Pinguinul”, ”Menahito” și ”Bidineaua n-are coadă”. Românii s-au întors voioși în Comuna Primitivă * Simpaticul ministru al agriculturii a făcut buba la nas, nu departe de Slobozia, pe unde  se dădea în mașinuțe bușitoare alături de Aș Hali Salam Da Nam (sau cam așa ceva), omologul său kuweitian. Băiat din popor, Achim Irimescu a băgat capul în stup, printre ceilalți trântori tehnocrați, și s-a tratat cu tinctură de propolis. După care a sărbătorit, cu nasul pe sus, Ziua Știuletelui (mă rog, a porumbului). S-a dovedit încă o dată că știința nu face doi bani în fața leacurilor băbești, tot așa cum agricultura tradițională o bate la fund cu sapa p-asta modernă, bazată pe irigații, mecanizare și chimizare excesivă. Vă dați seama ce se întâmpla dacă mult prea sincerul Achim băga nasul lui, ca o trompă de țânțar, într-un sac de azot?! Îi creșteau instantaneu ciulinii Bărăganului * Șeful Poliției din Mizil a fost reținut întrucât ar fi protejat niște proxeneți ca să nu ajungă la bulău. În schimb, folosea bastonul din dotare pentru a le aduce pe calea cea bună pe prestatoarele de servicii ludice * A început un nou an școlar. La fel de trist. Aceleași discrepanțe majore între școli, aceleași falii sociale între copii. Cei puțini, proveniți din familii înstărite, au mai mult decât le trebuie în timp ce majoritatea nu au nici minimumul necesar deși părinții s-au îndatorat ca să-i trimită la școală. Statul român, slab și dezorganizat, e incapabil să le asigure măcar manuale gratuite, deși gratuitatea învățământului e stipulată prin lege. În alte țări (Finlanda, Elveția ș.a.) se asigură până și rechizitele pentru că ei au înțeles că investiția în educație e cheia bunăstării unei societăți civilizate. La noi, profesorii sunt la fel de prost plătiți ca și până acum, iar birocrația abia așteaptă să-i sugrume. Să nu ne mai prefacem! Trăim într-o societate bolnavă, iar însănătoșirea ei ar putea începe de la tratarea educației. În primul rând, cu respect. Dar calculele au fost făcute și cei care se joacă non-stop cu foarfeca pe harta lumii nu vor să fim o nație de deștepți. Vor un popor de sclavi, needucat, manipulabil, care să furnizeze forță de muncă ieftină pe la periferia lumii bogate, care a prosperat întotdeauna din exploatarea resurselor celorlalți. * Angelique Kerber a detronat-o pe Serena Williams după ce aceasta a ocupat prima poziție în tenisul mondial feminin 186 de săptămâni! Să-i mai aud p-ăia care spuneau că blondele sunt așa și pe dincolo că nu știu ce le fac!...* Alina Gorghiu-Dej e încrezătoare că ”viitorul premier va avea sânge liberal”. Nici nu-i de mirare la câte transfuzii greșite se fac. * Deputatul Nicolicea zice, la mișto, că a propus, cu îngăduință, să se facă partide ”fără niciun membru”. Orice partid care-l posedă pe Nicolicea tinde spre zero. * Niște cercetători din Berkeley (SUA) au inventat laptele de vacă fără să mai tragă de sfârcuri veneratul animal. De fapt nici n-o mai bagă în seamă fiindcă dobitoaca respectivă ar contribui substanțial la fenomenul încălzirii globale, ei furându-i doar gustul laptelui prin modificarea genetică a unei tulpini de drojdie. Nu vor lua Premiul Nobel pentru Papă-Lapte deoarece cercetătorii români de pe lângă supermarketuri le-au luat-o demult înainte eliminând vaca din lanțul trofic. Laptele nu, deși nu mai are nicio legătură cu patrupedele care câștigă un ban necinstit din reclame. Acum, că vacile sunt pe făraș, mă întreb ce soartă vor avea boii? Că, din câte am înțeles, numărul de parlamentari e limitat. * Curg înșelătoriile pe paginile de socializare și desfrâu. Ba că un mare filosof, scriitor de penitenciar și orator de strungă își donează colecția de căcăreze, ba că Andra Măruță îl trage pe soțul ei de organul gândirii... Și multe alte grozăvii! Proștii pun botul. Și se știe, în Dacia Felix sunt fără număr. * Pică doctoratele pradă invadatorilor cu pix precum cetățile dacice din munții Orăștiei în fața ofensivei romane conduse de însuși împăratul Traian. Se va sinucide vreunul dintre oamenii ăștia de știință și balast intelectual sau au trecut la contra-ofensivă apăsând tasta copy paste? * Măi, aceștia, ați citit senzaționala carte ”Istoria necenzurată a românilor”, de Adi Sfinteș? Puneți mâna pe carte, că nu vă mușcă! Iată cum începe această capodoperă:  ”Plictisite de moarte, maimuțele au convocat un congres. A fost numit ''ultimul congres al maimuțelor cu sânge albastru''. Cu o majoritate covârșitoare, s-a convenit să se facă o mișcare de revoluție sau măcar o revoluție. Astfel, exemplarele  care fac specia de râs se vor învârti în jurul cozii, vor sări din copaci și, de acum înainte, vor merge doar în două membre. Au fost ceva probleme până s-a stabilit pe care dintre cele două perechi să se deplaseze, dar au hotărât, în unanimitate, să meargă pe cele mai lungi. Le-au numit inferioare, dar, cercetând colecția Playboy, au realizat că, de fapt, cele superioare sunt inferioare, iar cele inferioare sunt minunate. Asta din urmă au stabilit-o maimuțoii. Pe pământ, prima și prima dată, omul (așa au hotărât să-l numească ca să-l deosebească cumva de maimuță) a intrat în istorie. Unii susțin că a intrat pe la Cluj, alții că pe la Hunedoara, iar ultimele teorii dau ca sigură varianta cu intrarea pe la Buzău dinspre Bariera Focșani. Cum în istorie omul se simțea grozav alături de Andreea Esca, s-a gândit să inventeze și altceva pentru a-și face viața cât mai frumoasă. Așa au apărut, pe rând sau concomitent (sursele sunt vagi): Gică Petrescu, sex-shopurile, politica, creditul preferențial, creditul nerambursabil și timpul pierdut. După descoperirea din urmă au apărut și alegerile anticipate. Bineînțeles că acestea au fost precedate de un eveniment istoric. Să remomerăm...Într-o seară, la un tocșou al lui Tatulici, au zis bărbații că lucrurile nu merg bine și ar cam fi cazul să se inventeze statul. Zis și făcut. Pe  loc,acolo, în studio, a fost inventat statu-n fund. După care a urmat statu-n expectativă și statul la taclale. Statul ăsta din urmă a fost contestat. S-a format o comisie de anchetă a invențiilor anterioare și s-a stabilit că tipul avea dreptate: statul la taclale fusese inventat imediat după profesia de animatoare, care, se știe, e cea mai veche meserie din lume.  Dar acel tocșou a rămas în istorie, alături de Tatulici, care era deja de-al casei, prin invenția supremă: Statul-stat. Însă despre Statul-stat și evoluția lui de la statul pe gânduri până la statul în frig vom dezbate, cu asupra de măsură, în capitolele viitoare, că istoria noastră inegalabilă  e abia la început și abia așteaptă să vă strângă în brațe până vă sar ochii ca la melci. Deocamdată, un scurt promoușăn: în episodul următor o să aflați ce n-ați învățat la școala de corecție a vieții, adică mai nimic, despre un personaj pe care regizorii l-au cam ocolit iar istoricii  l-au ignorat, că era cam bărbos. Tipul a fost tare și avea și un nume frumos. Nu vi-l spun acum, că sunteți în stare să vă rebotezați  copiii și ar suna aiurea să-ți strigi fetița: Dromihete, mai lasă Facebook-ul că te tâmpești...” * ”Vadim Tudor(...) a lăsat în urma lui un gol adânc”, scrie Doru Bușcu în ”Foaia vitelor de pripas”. Și continuă în stilul maestrului incontestabil al pamfletului românesc: ”pe craca de unde s-au prăbușit hultanii, a început să ciripească un pițigoi. Are cioc, are pene, are cuib, are acel țopăit care irită și care atrage tirurile de praștie. În loc de creastă, Bogdan Diaconu poartă cușma lui Vlad Țepeș și lasă umbra unui pitic de circ având pe creștet un garaj.” Băi, frate, Doru Bușcu ăsta nu-i prost deloc.* În semn de protest față de modul în care îi este terfelită imaginea publică,Vlad Țepeș s-a externat din balamucul PTRU, unde au fost aduși cu duba, în regim de urgență (poli)clinică, Ali Baba și cei 40 de pesediști... 

CONTELE DE MONTE-CRISTO

10 septembrie 2016