Dacă nu poți să dormi

Dacă nu poți să dormi

poate 

Dumnezeu vrea să te întrebe ceva

și tu nu știi răspunsul

Poate 

ai rătăcit drumul

și te simți singur în vis

Dacă nu poți să dormi

poate

 ai vrea să mă întrebi ceva

dar nu-ți mai găsești cuvintele 

Poate 

ești convinsă că undeva

Dumnezeu mă întreabă de tine

și eu nu mai știu ce să-i răspund

Dacă nu poți să dormi

 înseamnă că au rămas multe întrebări

 fără răspuns

și am fost singur în vis

29 noiembrie 2016

Ce fac copiii când e rece?

Cum se încălzește ursul polar?
Își bagă mâinile în buzunar.

Un iepure cum se-ncălzește?
Își vede umbra și-o tulește.

Dar veverița cum o face?
Adună nuci și-apoi le sparge.

Dar mă întreb, cum fac bursucii?
Se-ntind la soare ca năucii.

Dar câinele cuprins de frig?
Se face-n orice loc covrig.

Și dacă o să-i fie cald?
Se va întinde lângă gard.

Ce fac copiii când e rece?
Se strâng în casă și le trece,

Că le-a sărit din buzunar,
În frigider, ursul polar...


29 noiembrie 2016

Nu mă supun

Nu mă supun pe lume unor dogme,
și nici stăpâni nu am să-i slugăresc,
scriu zilnic epitaful unei norme
ce îngrădește neamul românesc

Și nu mi-e teamă, nu există gloanțe
să-mi secere lumina din priviri,
și nu-s pierdute marile speranțe,
noi suntem voievozii marilor uniri

Și-o să izbim când vor cânta cocoșii
pe gardul zilei sugrumat de nori,
cu mine s-au întors strămoșii
prin mine v-au trimis scrisori

Să le citesc acum? e prea devreme,
ne plânge Patria pe hărți,
să stea acasă acela ce se teme
că va ieși istoria din cărți

Și își va cere drepturile sale
scuipate de scârbavnici peste Prut,
să îmbrăcăm cămășile de zale,
să trecem Prutul cum l-am mai trecut!

Să încheiem minciuna la veston,
blestemul să se ducă pe pustie,
iar vameșul ce doarme pe ponton
să îți deschidă ușa, Românie...

Nu mă supun pe lume vreunei dogme,
și nici stăpâni nu am să-i slugăresc,
scriu zilnic epitaful unor norme
și răzvrătesc tot neamul românesc:

Să nu accepte legile străine,
să nu se mai închine altui zeu,
s-aprindă candele, să-i fie bine
în brațele lui Dumnezeu!


28 noiembrie 2016

Doar vinovații fug

Doar vinovații își acoperă capul și fug,
se ascund cum și-au ascuns sentimentele,
urcă singuri prin neant treptele,
în costumul lor ignifug

În lumea vânzătorilor de vise
cerșetorii de iubire nu dau înapoi,
se strecoară ca șerpii-n noroi 
și-n final sunt striviți de abise

N-au memorie, nu calcă prin cioburi,
nu le tremură mâna pe trăgaci,
nu te întreabă în gând: ce mai faci?
ești o marfă trecută la solduri

Și dacă pot, te-ar arde pe rug
și-ar turna încontinuu benzină,
dar se tem să te vadă-n lumină;
și-atunci vinovații-și pun masca și fug


27 noiembrie 2016

De pe corabia cu lanțuri

Adio, tu, iubita mea, din viața asta întâmplătoare,
mă strigă iar corabia uitată pe întâia mare,
pe unde am tot navigat visând la țărmurile tale,
și-am mers pe scoici și-am sângerat de-atâtea doruri infernale

Și tot desculț, și tot nebun, am desenat pe cer iluzii,
de s-a înecat, într-un târziu, chiar înlunarea în confuzii
Nici curcubeie nu mai sunt, nici tu nu ești s-aprinzi lumina,
în portul unde noi am fost, de stele s-a strivit drezina

Și parcă n-am nici pașaport, și-n suflet car poveri cumplite,
și mă izbesc de nicăieri tăcerile nemăsluite,
Să-ndrept corabia spre cer, e mult mai simplu, mi se pare,
acolo ne-am iubit cândva, iubita mea întâmplătoare

Dar până atunci un bun rămas nu ar strica iubirii noastre,
căci te-am iubit neîncetat în toate verile albastre,
din ziua-n care ai căzut în timpul meu ca o secundă,
de-ar fi s-o luăm de la-nceput n-ar ști lumina să pătrundă

printre tranșee de azbest turnate uneori în grabă,
de aceea îngerii din noi în fiecare gând se-ntreabă:
de unde vine acest adio? de unde vine acest blestem?  
de pe corabia cu lanțuri în fiecare vis te chem...


27 noiembrie 2016

N-ai să mai fii frumoasă ca atunci

Dintre femeile din galaxie
pe care le-am visat adeseori
doar tu făceai profilaxie
prin sufletul ucis de meteori

Aveai acel ceva pe care
nu am putut să-l înțeleg
mă dezlegai de supărare
cum azi nu pot să mă dezleg

Nu aș putea să mi te povestesc
altfel de cum ai fost în teoreme
ca la-nceputul lumii te iubesc
deși-n scenariu nu mai este vreme

Nici nu mai știu dacă erai fecundă 
de mă iubeai nici nu mai știu
dar fiara timpului flămândă
ne-a condamnat, în lipsă, la pustiu

Îmi amintesc că în tristeți nespuse
tot jucam șah pe tabla minții
sfidând iubirile apuse
se-ntipăreau în carnea nopții, dinții

Și-așa frumoasă ca atunci
când te prindeau de mână zorii
n-ai să mai fii-n tăcerile adânci
înconjurată de prigorii

Ai să zâmbești de bună-seamă
chiar ai să râzi la vorba lumii
va crește-n tine însă-o teamă
că n-ai să fii mireasa lunii

Că n-ai să fii din nou cea mai iubită
dintre femeile de pe pământ
ți-e inima în dor zidită
și lacrima ți-e un mormânt

Am să te strâng în brațe uneori
căci holograma ta îmi e pereche
ești prea departe dincolo de nori
iubita mea dintr-o poveste veche

Desigur, sunt mai multe galaxii
cu reguli neștiute și porunci
un lucru însă trebuie să știi:
n-ai să mai fii frumoasă ca atunci



27 noiembrie 2016

Între tâlhari

Stau la granița dintre viață și moarte
sunt santinela unui timp ostil
oriunde-aș fi, e prea departe
să detoneze ceața ultimul fitil

N-o să-mi vedeți, tovarăși, inima în flăcări
nici ochii-n lacrimi nu o să-i vedeți
în mine locuiesc prea multe păsări
și-mi stau de veghe îngerii-pereți

Poate-i posibil câteodată-n glumă
să vă deschid fereastra dinspre vid
dar vă miroase orizontu-a humă
și-atunci de spaimă ușile se-nchid

N-aveți vreodată dreptul de-a-nțelege
ce se ascunde-n pieptul unui om
ați fost mânați de făr*delege
și vă lipsește primul cromozom

Vedeți-vă de bolile lumești
ce vă-înnegresc privirea dușmănoasă
secretul este să iubești
fără condiții Patria frumoasă

Așa că nu vă mai mirați parșivi
că stau de pază într-un timp barbar
la capul unor primitivi
cu-apucături de curve și zlătari

E calea mea, se vede de pe Marte,
să apăr Patria de hoardele de hoți
și o voi face pân la moarte
ca să furați, în siguranță, toți

Nu voi deschide altă paranteză
și dacă nu-înțelegeți ce am spus
verificați o altă ipoteză:
între tâlhari s-a răstignit Iisus


26 noiembrie 2016

SĂPTĂMÂNA PE SCURT (48)

Cenzurarea capodoperei”Șontâc, șontâc” * Politrucul Cioloș * Elena Udrea recunoaște că s-a jucat de-a mama și de-a tata cu Traian Băsescu * Pocăirea lui Sile Cămătaru și a altor tovarăși * Liga Companionilor * Nu mai luați plămânii de la gura românilor! * Unde s-a răsturnat, de fapt, căruța cu pedeliști? * Guvernul zero * Plagiatul doamnei Kovesi *  Păgubiții lui Brâncuși * Culmea fricii * La telefon, Parchetul! * Transplant de creier * Cei mai bolnavi dintre pământeni * Discriminarea țiganilor *A dat colțu și Fidel Castro * Istoria necenzurată a românilor


Ca să nu moară de plictiseală, chinezii au cenzurat cartea ”Șontâc, șontâc”, a esteticianului Klaus Werner Iohannis, viitor laureat al Premiului Nobel pentru Tăcere Suspectă. Marele scriitor și filosof, părinte al țării fărădelegilor, n-a avut nimic de comentat, de adnotat sau de meditat, fiindcă și-a însușit arta tăcerii de la Deng Să Ți-o   Mping, fostul lor conducător spre comunismul biruitor. În contrapartidă, arta războiului a furat-o de la Alina Gorghiu-Dej. De aceea se învârte pe scena lumii precum Comitetul Olimpic Internațional într-o căldare. * Românii s-au născut talente dar vor muri speranțe. Nu toți, numai ăia care ne conduc, ne promit, se apucă de treabă și, după două-trei studii de fezabilitate și desfrâu financiar, se lasă păgubași. De fapt, ne lasă păgubași, că lor le-a intrat mălaiul în conturi pentru proiecte care nu vor ieși din sertare decât în caz de cutremur, cu epicentrul în zona DNA. * Cioloș este un politruc ca oricare altul. E personaj principal în campanie. Ar fi fost mai cinstit să-și asume orientarea liberală, să n-o mai lăbărească atât cu povești de adormit copiii proști trecuți de prima tinerețe că e tehnocrat, că nu se implică, că boul bălții...Această modalitate de a face politică a șters cu buretele falsa impresie că e un băiat de treabă care adună de pe islazul comunal brusturi și limba-vacii pentru puii de curcă. Zi, măi, Juliene, că ești liberal, care-i problema? Ce, Relu Fenechiu, Vasile Blaga și compania de aurolaci nu sunt tot urmași de-ai lui Crin Antonescu și Vasile Blaga? Și uite ce bine au ajuns! * La Radio France Internațional, candidata independentă la parlamentare, prea-cu-rata și prea terfelita  Elena Udrea a recunoscut că s-a jucat de-a mama și de-a tata cu Traian Băsescu și că din această încrucișare între un bou și o..pardon, scuze, reiau,...din această încrucișare împotriva firii dintre un pirat și o petardă a ieșit copilul handicapat PMP. Cât despre problemele cu justiția o doare-n paișpe, toată omenirea lumii știe cât e de nevinovată, că e o victimă inocentă a sistemului mafiot, tot așa cum știe că Matrozul Chior nu pune alcool pe limba aia de șarpe cu clopoței. * Sile Cămătaru s-a pocăit, Traian Băsescu nu mai bea, pesediștii nu mai fură, peneliștii s-au deșteptat! Cine credea că ar fi posibil așa ceva?! * Știați că în localitatea Ciurea, din județul Iași, există un bulibașă care răspunde de ”toată galaxia”, bașca și de ”toată Iuropa”, mare specialist în economiile altora? El le-a bătut obrazul (cel puțin așa a crezut!) lui Băsescu și Ponta, doi bulibași mai mici, că n-a schimbat leul românesc cu euro iuropean, ”ca să mănâncă toată lumea.” Ceilalți economiști din șatră, întorși de la studii postuniversitare pe la marile facultăți aglomerate din Vest, e de acord că una e să furi sau să cerșești în lei și alta în euro. * Giovanni Becali (7,4 ani), Victor Becali (5,8) și Cristi Borcea (3,6) își vor prelungi cantonamentul la Poarta Albă în urma hârjonelii cu judecătoarea Geanina, care s-a  pricopsit (și ea) cu 5 ani de aprofundare practică a codului penal, normal și oral. Când vor ieși de la facultate va începe și Dinamo pregătirea pentru Liga Companionilor. Asta ar fi vestea bună. Vestea rea ar fi că mai e și recursul. Și nu recursul etapei. * G.V. Firea s-a revoltat că Voiculescu de la Nesănătate, ”ia plămânii românilor și-i duce la străini, la Viena, unde a lucrat dl. ministru”. Vestea e incredibilă: după 26 de ani de terapie pesedistă, tot a mai rămas ceva de furat în țara asta, și tot pe ruta Voiculescu-Viena! Să te ții scandal când va începe exportul de ștromeleaguri! Ce-o să fie la gura Gabrielei, mi-e și frică să mă gândesc cu memoria minții din creierii capului! * S-a făcut mare tam-tam că bugetarii au cinci zile libere. În realitate nu vor avea niciuna peste ce este legal întrucât 30 noiembrie și 1 decembrie erau reglementate, iar ziua de 2 decembrie va fi recuperată până pe 17 decembrie. Cât despre zilele de week-end mi se pare că erau libere demultișor. * Tăriceanu, Ponta și Dragnea au fost interziși de Ciolannis la parada de 1 Decembrie. Cică-și dădeau prea multe aere de stânga pe lângă cazanele cu fasole, iar ăștia de dreapta se temeau să nu fie mai iuți de mână și să le șterpelească ciolanul. * Un ziarist polonez a fost pocnit la o televiziune din Rusia deoarece a avut tupeul de a afirma că rușii o duc mai prost decât românii. De data asta rușii au avut dreptate, noi suntem români și știm bine care este adevărul. * Gurile rele clevetesc că nu la Caracal s-a răsturnat căruța cu pedeliști, ci la PNL. După cum arată sondajele de opinie, procentul de infractori din această gașcă  libertină s-a triplat, ceea ce înseamnă că nu toți erau proști. * „Nu există nimeni care să spună că i-a dat ceva lui Traian Băsescu”, susține fosta consilieră prezidențială Elena Udrea. Cu excepția vreunei disperate cu ugerul la vedere, ca să cităm și din Monstrul cu Barbă, laureat al Premiului Nobel pentru Ciorbă de Burtă. * Dacian Julien recunoaște că a condus ”Guvernul Zero: zero corupție, zero populism, zero minciuni”. Zero realizări, ce s-o mai fâlfâim. * Ce e mai important: că LC Kovesi a plagiat 4,9% din lucrarea de doctorat, sau că a devenit spaima corupților? Oricum, experiența academică i-a fost de folos întrucât și lupta anticorupție este un plagiat, dar unul care ne place. * PNL a pus un neurochirurg pe listele de București ca să le facă un transplant de creier, locul fiind viran de când s-au stins Brătienii. Problema e că de când a călcat în PNL, doctorul Leon Dănilă a rămas în pielea politică goală fiindcă niște liberali din tată-n fiu, i-au ciordit halatul. * După păgubiții de la  Caritas, FNI și alte bordeluri cu matroane politice, avem și păgubiții de la Brâncuși. Bine a zis cioplitorul de capodopere la întoarcerea în România: proști v-am lăsat, proști v-am găsit. De fapt, ca să respectăm adevărul istoric, mai proști. Vă dați seama ce șansă a ratat România de nu i-a pus prim-miniștri pe tehnocrații Ioan Stoica (Caritas) și SO Vântu (FNI)?! Nu știm să ne prețuim valorile, mă și mir cum a ajuns Julien premier! * La mitingul omagiu închinat lui Cioloș s-au strâns 14 fani. Și cu jandarmul zece și nu-i era, zău, nimănui, în piept inima rece. * Cred că ați observat că PNL și-a schimbat sloganul. A renunțat la cel ciordit de la PSD, care, la rândul său, îl subtilizase de la poporul român, și l-a tradus pe cel al lui Obama: Forward. Adică ”Înainte”. Au dreptate; înainte era mai bine. * În schimb, apreciem sinceritatea Elenei Udrea: ”O femeie cu zece bărbați”! Dacă așa-i place ei, să fie sănătoasă! * Culmea fricii: Dragnea se teme că alegerile vor fi fraudate. De alții. * Cea mai nocivă cloacă politică penală - PTRU, boală! - a anunțat că toți aceia care se vor înscrie în acel bordel pe 18 noiembrie, vor primi telefoane gratuite de la infractorii mai înstăriți, care au ceva vechime în partid. BEM-București s-a autosesizat și primul telefon l-au  primit tocmai șmecherii ce locuiesc în acel tomberon. La capătul celălalt al convorbirii era Parchetul de pe lângă Tribunalul București. * Românii sunt cei mai bolnavi oameni din Europa (și nu mă refer la bolnavii care ne conduc!), fiind pe locul întâi la boli cronice, mortalitate infantilă, obezitate și consum de alcool. Ne topim ca lumânările de ceară fiindcă acceptăm să ne conducă pe ultimul drum  numai bandiți. * Tot pe primul loc suntem și la numărul de mame minore. O contribuție însemnată o are comunitatea romilor. Care își obligă copiii să aibă copii, dar țipă ca din gură de șarpe că sunt discriminați. De fapt, discriminarea o fac nemții, francezii, englezii și alte triburi europene, că nu-i lasă să-și practice meseria tradițională bazată pe iuțeala proprie de mână și nebăgarea de seamă a celorlalți. Dar parcă cer voie cuiva! Realitatea e că urmașii lui Parpanghel și Mădălin Voicu ar trebui să ceară azil politic fiindcă, în România, le este interzis dreptul constituțional de a ciordi mai mult decât politicienii udemeriști, pesediști, liber-schimbiști, fripturiști și, ultimii pe listă, cu voia dumneavoastră, onaniști. * A murit Lorin Fortuna, revoluționar timișorean care, când a înțeles că reptilienii au dat o lovitură de stat, s-a închis în lumea sa. Întoarcere lină pe planeta visătorilor! * A dat colțu și Fidel Castro, revoluționar de profesie. Culmea e că a murit în patul lui, deși americanii s-au chinuit zeci de ani să-l trimită mai repede la tovarășul Marx. În urma lui rămâne legenda. Și un pumn de cenușă. * A fost destul de tare cubanezul, dar nu se compară cu alde Traian și Decebal. În urma lor a rămas poporul român. Dar n-a fost simplu deloc, ia să ne mai aruncăm un ochi în ”Istoria necenzurată a românilor ” că n-are cum să ne dăuneze la pitpalacul inimii: ”După pacea încheiată cu Domițian, veselia cuprinsese Dacia. Părea că însuși legendarul Burebista se întorsese, că Decebal conducea cam la fel. Numai cu viteza a cincea. Așa că nu dură prea mult și Dacia fu refăcută. ''De-acu țin-te de petreceri'', își ziceau dacii, mari amatori de chilabauri. Dar nu prea avură parte de ele că jocul preferat al lui Decebal, ca și al lui Bill Clinton, nu era ''Ciuleandra'', ci ''hoții și vardiștii''. Mereu găsea câte ceva de făcut, fie în stânga, fie în dreapta Dunării. Era iute. Și asta în ciuda faptului că avea mai multe neveste. Ale lui, ale curtenilor, nu prea dădea importanță amănuntelor de genul acesta. Parangheliilor făcute de daci nu li se găsiseră antidotul în lumea antică, iar Imperiul Roman, singurul în măsură să facă ceva, le dădea tranșă după tranșă. E drept că sperau să le ia înapoi cu Dacia cu tot, dar cum? Că dacii le râdeau în nas când nu li-l tăiau de-a dreptul. Lucrurile se precipitară după anul 98 când la Roma ajunse mare mahăr Traian de la Betis Sevilla. Șugubăț, nevoie mare, merse de-a dreptul la Senat, își aranjă nodul de la cravată cu sabia, lipi guma de mestecat pe microfon și cuvântă despre proiectul său de Lege a Toleranței. Spiciul i-a ridicat pe senatori în picioare. Unii au făcut-o din curiozitate, alții de indignare, iar cei mai mulți fiindcă au fost treziți din somn de vacarmul pe care-l creaseră ceilalți. Ca orator, Traian nu făcea două parale, dar are circumstanțe atenuante,   dacă ne gândim că nu se prea luptase cu cartea la viața lui. Citise, de fapt, o singură carte: ''Selfie Forever''. E adevărat că i s-a părut cam lungă și nu a mai terminat-o, dar, orișicât, omul s-a străduit. O mare vină are aici Cornelia Catanga, mama lui, care nu dădea doi euro pe învățătură și nu s-a consumat deloc că fiul ei riscă să nu mai primească alocația de stat pentru neprezentare la cursuri. ''Etete la ăștia cu ce mă amenință pe mine! Păi dacă Trăienel vrea de-asta de stat, o să-și facă un stat numai al lui și-o să-și dea alocații câte-o vrea, ce mare scofală....''  Din cauza guristei ăsteia, am rămas noi, românii, fără un scenariu clar al războaielor dintre strămoșii noștri. Și ce mai film ar fi făcut Sergiu Nicolaescu! Dar să nu deraiem, vorba lui Traian Băsescu.... Dacă predecesorii lui Traian - d-alde Cezar Ouatu, Octavianus și alții - își descriau în opere complete, revăzute și adăugite, faptele de arme, înflorindu-le pe ici pe colo ca să se vândă ca pâinea caldă, cuceritorul Daciei ne-a lăsat în ceață, nu pentru că nu era talentat, era săracu, ci fiindcă îndeletnicirea scrisului i se părea mai grea decât asedierea Sarmizegetusei.  Dar, viclean ca o vulpe- nu voia să se știe secretul ăsta, că ținea la imaginea publică- le-a luat ochii tuturor, nu cu sabia, cum făcea necioplitul de Decebal, ci construind o columnă. Pe care a botezat-o după numele său, ca să se știe cine a construit ceva pentru țară, nu de alta, dar în campanie trebuie să ieși în fața cetățenilor cu realizări, nu cu vorbe. ''Chiombați-vă aici și-o să vedeți că n-a fost glumă în Dacia ! Pipăiți-o, e concretă! Că dacă scriam o carte, cine afla? Unul, doi, maxim trei șoareci de bibliotecă care nici nu înțelegeau ce făcusem eu acolo și interpretau evenimentele cum vroiau ei. Îmi puteau scoate faptele din context iar viitorimea înțelegea că de capul meu n-a prea fost mare lucru. Ce, e un păcat să nu știi jongla cu metaforele? Asta ne trebuie nouă, la prestigiul pe care-l avem? Să râdă de noi toți profesorașii, toate bâzdâgăniile cu ochelari! Că dacii, dacă au fost conduși în Tranziție de tot felul de popi, geologi și alți oameni de știință, ba chiar și de un filosof, ce mare scofală au făcut?! Le pieriseră cheful de viață, apetitul sexual și se gălbejiseră la față mai rău ca chinejii. Ce s-o mai lungesc, râdeau de ei și țiganii, de Europa nu mai zic, nimeni nu mai vroia să aibă de-a face cu dânșii, cu excepția fraților Becali. Și cine i-a scos din rahat? Știți? Vedeți că nu știți?  Un avatar de-al meu, Decebal, care - martor mi-e Trogus Pompeius, sinucis cu otravă de daci - știa carte până la genunchiul broaștei. E drept, spre deosebire de mine, știa să se semneze, dar are o scuză, tac-su a fost filosof, nu ca mama...'' Romanii au fost convinși, dar până la zicerea acestor vorbe istorice va mai curge ceva apă pe Dunăre. De aceea, iubite cetitorule, ne vom întoarce pe brânci la scurtul, dar sugestivul, discurs din Senat: ''Tovarăși, că altfel ar fi nedrept să vă zic, am venit să vă întreb: cât mai aveți de gând să dormiți pe voi fără să produceți legile necesare reformei? Cât mai sugeți bugetul de austeritate pe care Decebal l-a făcut de râsul Europei, în timp ce poporul visează cu ochii deschiși o schimbare, o aventură, un loc unde să-și defuleze înfrânările și să-și împlinească fanteziile? Că s-au săturat bărbații înarmați până-n dinți să citească despre frumusețile acestei țări numai prin reviste deocheate. Deci, ca să închei, c-am obosit să vă tot explic: cât îi mai tolerăm pe daci? '' * Promoușăn : Plină de suspans, intrigă și erotism, lecția următoare vă va lăsa paf.Veți afla totul despre conturile lui Decebal și veți cunoaște principalele personaje implicate în preludiul formării poporului român. E groasă rău...


Contele de Monte-Cristo
26 noiembrie 2016

Demonul a fugit cu adevărul în gheare

De ce? 

Mă întreb și nu găsesc răspunsul

Am făcut toate lucrurile cum trebuie

Am așezat piatră pe piatră

Cu greu le-am cărat

Nu mai aveam loc în suflet

era plin de tine

Am întins albastrul din ochii mei

să pășești fără teama de margini

Uneori am plâns, dar nu te-am lăsat 

să-mi vezi lacrimile

să nu te doară

De ce?

Mă întreb și nu găsesc răspuns

a încremenit lumina

 și nu mai văd prin ea surâsul tău drag

Uneori se crapă de ziuă în inimă

dar tragi perdeaua nopții

 peste albastrul întins la picioarele tale

pe care pășesc îngerii morții

De ce? 

Mă întreb 

și nu găsesc răspunsuri întâmplătoare

Demonul s-a smuls 

și a fugit cu adevărul în gheare

25 noiembrie 2016

Osândă

Când o să ne regăsim 

o să constatăm

că n-au trecut decât cinci minute

de când nu ne-am văzut

și nici n-o să știm 

pe ce parte a cosmosului ne aflăm

Dar au fost cele mai lungi minute

de când nu mi-ai mai spus

mirându-te

vrute și nevrute

Inima ar spune 

că au fost milioane de ani lumină

de când am tăcut

traversând deșertul

care atât de tare a durut

N-o să recunoaștem nimic

condensați într-o frunză plăpândă

ne-am fost de ajuns

unul altuia

nemeritată osândă

25 noiembrie 2016

Stau ca un om de zăpadă ascultând tristețea

Dumnezeu vrea să ne mai vedem din când în când

tu stai la un capăt al iluziei, eu la celălalt

nu ne spunem nimic

și crește între noi o noapte de asfalt

Nici nu mai înțeleg ce se întâmplă

nu mai știu dacă exist cu adevărat

dacă sunt simple coincidențe

de când spaima 
brazde adânci prin sufletul meu a arat

Uneori aș vrea să știu

alteori de cuvinte mi-e teamă

l-am jucat de prea multe ori pe Hamlet

în viața mea shakespiriană

Stau ca un om de zăpadă ascultând tristețea 

cum tropăie prin mine de parcă aș fi altul

și mă întreb

 de ce-am iubit definitiv

neantul

25 noiembrie 2016

Dac-ai vrea...

Dac-aș ști adevărul, dac-aș ști
împăcat cu destinul aș muri
Îl caut prin locuri prin care nu l-am găsit
și n-am să mă opresc nici la sfârșit

Dac-ai vrea, dac-ai vrea
să cobori în iad dintr-o stea
să-ți mângâie irisul haina
și să-ți alung din pântece spaima

Prin mine nicicând n-aș pleca
dar nu vrei, dac-ai vrea...


25 noiembrie 2016

Prin ferestrele inimii sparte

Nu-mi mai fac visuri. Visurile dor

Și te izbesc cu furia zborului lor

Merg prin deșert ca un dromader împăiat

Soarele cumplit a trecut prin tine și s-a răzbunat

Nu mai înțeleg nimic, sunt simple coincidențe

Sau Dumnezeu mă obligă să umblu cu sufletu-n zdrențe?

Dacă avea un plan cu noi, ar fi fost unul mai bun

E prea simplu, frânghie și săpun

Nu ne-a mai lăsat nici viteza de reacție

Planeta și-a schimbat mișcarea de rotație

Tu ești altfel, pari pământeană

Joci roluri de comedie în propria dramă

Parcă era mai bine pe Marte

Când curentul intra prin ferestrele inimii sparte

25 noiembrie 2016

Atenție, iubita mea, la cioburi

Rupt din mirajul unor lumi apuse
în care iubeam cu suflet de zeu
cercul de tine aproape mă duse
da-n ora aceea nu mai eram eu

Era doar un soldat al vremurilor sălbatice
cărându-și poverile nevăzute în spate
prin fragmentele desfrunzirii apatice
trăindu-și viața terestră în rate

Ochii s-au izbit de întunericul vag
și-au căzut blocuri mari pe asfalt
aerul luase forma chipului drag
și respiram prin celălalt

Mi s-a părut, n-a fost nimic concret
iluzia nu poate fi magie
sufletu-i legat  cu-n șiret
n-a fost nimic, mi s-a părut și mie

Dar, totuși, doare că de-atâtea ori
tăcerea nu-și ia bun-rămas 
și uiți definitiv să zbori
și-ntotdeauna ar mai fi un pas

peste prăpastia imensă dintre gânduri
pe care ai săpat-o cu ardoare
până la urmă, ca-n atâtea rânduri,
va apărea pe locul sterp, o mare

În care o corabie albastră
cu-n singur călător privind în gol
va sparge ultima fereastră
dar e târziu și pescărușii dorm

Să nu-i trezim când trecem printre crovuri
spre un destin din care am venit
atenție, iubita mea, la cioburi
când ai să vii, de-un secol am murit


24 noiembrie 2016

Te-am iubit dintotdeauna

Te-am iubit dintotdeauna

și am așteptat nerăbdător să te naști

Și când te-ai născut erai mult mai frumoasă

decât un drum cu sania

printr-o iarnă geroasă

Deși băteau viscole dinspre inimă

atât de mult te-am iubit

Mă purtau în colți iceberguri

marea ne-a luat în brațe

din naufragiu 
doar tu ai supraviețuit

Te-am iubit și când ai visat 

și când ai mințit

și când prin cerul meu

cu sufletu-n gheare-ai zburat

Te-am iubit până să fii

te-am iubit după ce n-ai mai fost

ca un înger, ca un demon de metal

ca un fluture învârtindu-se amețit

prin rochia de bal

Te-am iubit dintotdeauna

în noaptea vieții mele

ai fost superluna

Dar mi-ai interzis să te pot iubi

până la sfârșitul lumii și încă o zi

Și tu ai știut. Ai știut că eu sunt iubirea

Te-am iubit și m-a durut

când ți-ai întors

spre ziduri de piatră privirea

24 noiembrie 2016

Sunt

Sunt un om răstignit printre vise
sunt un om risipit în tăceri
sunt un om înrobit de abise
și mi-e teamă de ziua de ieri

Sunt o rază de soare subțire
sunt  o rază din timpul frumos
sunt o rază ce-aduce iubire
și-ți trece magia prin os

Sunt o mare rătăcită în sine
sunt o mare tulburată de nori
sunt o mare cetate-n ruine
maree îmi ești uneori

Sunt o noapte îngropată în piatră
sunt o noapte cu-n singur perete
sunt o noapte care își latră
universul dintre ziduri secrete

Sunt un om răstignit lângă lună
sunt un om răvășit de idei
sunt un om ce-și adună
sufletul alungat de spaimele ei



23 noiembrie 2016

Incognito

Timpul călătorește oricum
nu oprește-n fiecare stație
ajunge la destinație
prin perdeaua de fum

Uneori are bilet compostat
alteori circulă incognito
dac-aș fi știut, iubito,
te-aș fi avertizat

La nicio instanță
n-ai fi depus recurs
pe foaia de parcurs
ar rămâne-o restanță

Dar e mult prea târziu
iarna mușcă din gânduri
s-au stins acele ruguri
și-n oră-i pustiu

Resentimente
au carii de lemn
și-n haloul nedemn
putrezesc niște trepte


23 noiembrie 2016

Nu mai există în cosmos ferestre

La o răscruce a inimii nu se mai vedea niciun drum
ochii se împăienjeniseră de negură
frunzele sfâșiate de iluzii cutremură
perdeaua înghițită de fum

Se zbăteau pe țărmul sărat pescărușii morți
scoicile putreziseră cu ușile închise
răsărituri de soare ucise
zăceau în pulbere dincolo de porți

Vântul căra iluzii pierdute în spate
până când a început  să se teamă
că va juca-ntr-o altă dramă
și-a refuzat să meargă mai departe

Se-nlănțuiau coșmaruri  sculptate
în trupul nopților de smarald
orchestrele fantomă încă ard
prin cosmos violine dezmembrate

Dintr-odată secunda a fugit din oră
umbrele s-au izbit voluptuoase de ziduri
au sângerat negustorii de riduri
ținuți la perfuzii de o stea incoloră

N-a mai fost nevoie de orchestre
toamna și-a șters negura și-n ochii-i triști
mi se pare că nici nu exiști
și nu mai există în cosmos ferestre


23 noiembrie 2016

E roata vieții plină de sclipici

E roata vieții plină de sclipici
se-nvârte prin noroaie în neștire
trosnesc metempsihozele din bici
și parcă-i bine uneori aici
chiar dacă nu e rost de nemurire

Sunt târguri cu carpete din Serai
pe care dorm pierdutele lascive
retina-i un fragment de rai
în care nu ai timp să stai
răpus de spaima unor recidive

E-o negură defectă printre gânduri
de parcă ora s-a strivit de roci
te strigă cuiele închise-n scânduri
și ca-n atâtea alte rânduri
se asamblează sufletul cu scoci

Zac înlăuntru razele solare
supuse unui fantomatic test
și printre întomnările amare
cad frunzele pe pietre funerare
și casierul uită să-ți dea rest

Se-nvârte roata vieții ca-n manele
dansează valsuri stinse elefanții
deasupra cerul s-a-ncălțat cu stele
iar cântărețele de un mileniu chele
și-așteaptă în genunchi atlanții


21 noiembrie 2016

SĂPTĂMÂNA PE SCURT (47)

Moartea diplomației românești* Antiunioniștii din fruntea țării *  Marile epave *  Moștenirea lui Ceaușescu * Premierus captivus * Mândria de a fi țigan * Oltencele și încălzirea globală * Acadeaua lui Dragnea * Disprețocrația * Sperietoarea rusă * Brigitte schimbă strategia * Israela, amanta lui Leonard Cohen! * Andreea Marin face precizări importante * Valentina Pelinel s-a iubit și cu alți scriitori * Ce miracole a mai făcut Cioloș * Cel mai scump brad din lume * Nărozii pământului * Virușii istoriei e mortali 


România a devenit o insulă de occidentalism într-o mare slavă. Bulgaria, Ungaria și așa zisa republică Moldova au guverne pro-sovietice, pardon, pro-rusești. Nici Ucraina nu se simte prea bine, iar Marea Neagră e pe jumătate lac rusesc. Despre prietenii noștri sârbi, nu prea mai avem ce să zicem, că, după ce jalnicul Emil Constantinescu a fost ventrilocul americanilor când yankeii îi bombardau cu sârg, chiar și în noaptea de Paște, nu vor să-și amintească de ipocrizia românească. Strategii valahi au dat chix introducând România, pe post de vidanjă, într-un joc planetar bizar, de tip Caritas, care s-a prăbușit odată cu alegerea lui Donald Trump la Casa Albă. Experiența istorică ar fi trebuit să îndemne la prudență și la mai multă înțelepciune. Întotdeauna e mai sănătos să ai relații bune cu vecinii, fiindcă-i mai aproape de piele cămașa, decât haina. Altfel riști să rămâi la pielea goală taman când dinspre Siberia bate viscolul. Rusia trebuia tratată cu mult mai multă diplomație, și chiar cu mult mai mult interes economic dată fiind poziția ei de mare putere și apropierea geografică.  Zburlelile unui consumator de varză acră ca Băsescu, ori pro-occidentalismul ipocrit al altor politruci de Dâmbovița, care stau cu ochii numai după furat, ne aduc numai necazuri. După marea mahmureală a diplomației externe, care nu este altceva decât oglinda societății postdecembriste, ar trebui revenit rapid la principiile simple, dar benefice, ale lui Ceaușescu; relații cordiale cu toate țările lumii pe baza neamestecului în treburile interne ale celuilalt. Să nu uităm că la o vodcă mică, sau la vreun hot-dog, oricare dintre mai marii lumii ăsteia poate să scoată un șervețel pe care să traseze noua hartă politică a estului Europei. Marea problemă a României este că scena politică a fost invadată de politruci, de diletanți și de trădători, în timp ce bărbații de stat lipsesc cu desăvârșire. * Pe unii i-a surprins lipsa de sprijin a lui Werner și Julien pentru unioniști, și, implicit, pentru Maia Sandu. Pe mine, nu. Faptul că Tontonel a ajuns pârcălab între Prut și Nistru e și meritul cuplului franco-german. Poate e singurul lucru notabil pe care l-au făcut. Desigur, vor deconta acest lucru, dar cui folosește amânarea revenirii Basarabiei la Patria-Mamă? * Publicația ”Four Four Two” a stabilit, cu subiectivitate,  că primii zece decari din istoria fotbalului au fost, în ordine: Maradona, Puskas, Pele, Baggio, Platini, Hagi, Zico, Messi, Laudrup și Francescoli. Ei, dacă stabilea care ar fi fost primul filosof dintre decari, îi priveam de sus. De foarte sus. Dar cum lor le-a fost frică de lup, n-au intrat în pădure. * A murit Daniel Prodan, unul dintre fundașii centrali ai Generației de Aur. Avea doar 44 de ani, vârstă la care a dat colțul și Gerard Philippe (actorul principal din ”Fanfan la Tullipe”). Măcinat de un conflict cu Zburleanu, Didi a făcut infarct. Dumnezeu să-i ofere un post de titular în apărarea porții raiului. * Moartea lui Prodan a scos la iveală că Serviciul de Ambulanță București funcționează cu personal înjumătățit. De ce? Pentru că nenorociților care au condus țara asta nu le pasă de sănătatea oamenilor. Au interzis angajările prin subfinanțarea sistemului. Glonțul ar fi o pedeapsă prea ușoară pentru ticăloșii ăștia. * În Marea Neagră, o echipă de scufundaci mișto (bulgaro-britanico-americană) a descoperit 41 de epave în stare perfectă de conservare datând de acum 11 secole, din vremea când navele Imperiului Bizantin erau comandate de de-alde Băsescu. O echipă de câini vagabonzi, care făcea duș unui imens coș de gunoi din Centrul Civic, a descoperit peste 500 de epave parlamentare în perfectă stare de putrefacție morală, vechi de cel mult 26 de ani. Răutăcioșii de profesie susțin, cu argumente irefutabile ( ce cuvânt înălțător!) că în ambele cazuri e mâna lui Băsescu și a șatrei politice din care se trage. Probabil din cauza blazonului: două oase încrucișate așezate pe un craniu care se uită cu un ochi la făină și cu altul la Elena Udrea. * România încă mai are de recuperat aproape un miliard de dolari din activitatea de export și alte acțiuni externe desfășurate de  regimul Ceaușescu, de la țări precum Cuba, RPD Coreeană, Zair, Congo, Sudan, Mozambic, Libia, Irak. Și mai zic proștii de care România îmbogățiților de război nu duce lipsă, că tovarășul Nicolae Ceaușescu n-a fost un mare președinte. A fost cel mai mare președinte pe care l-a avut România. Urmașii lui, la un loc, nu-i ajung nici la degetul mic. Chelneri de bacșișuri mici. * Tehnocrații au hotărât, cu înțelepciunea caracteristică habarniștilor, ca și posesorii de căruțe să plătească RCA! Pentru cei cu tracțiune băligoasă pe bază de ovăz (posesorii de gloabe, altele decât Alina) e simplu, plătesc în funcție de caii putere. Mai nasol e pentru cei care posedă boi și care, de regulă, votează precum tovarășii de călătorie. Cât despre măgari, nu-i o problemă, că, de când sunt demnitari, taxa e plătită de stat. Se aude că în curând va trebui să plătească RCA și posesorii de ștromeleag, să fie asigurați în caz de premierus captivus. Nici posesoarele de păsărică nu vor fi iertate, ele trebuind să-și lipească la vedere o diafragmă autocolantă, ca să știe participantul la traficul de persoane dacă, atunci când va da în gropile din carosabil, mai poate recupera ceva. * Ciprian Necula, un distins ciorditor, pardon, un distins țigan, fost secretar de stat degeaba pe la Ministerul Fondurilor Europene Hașmanglite, declara prin 2014 că ar fi bine ca românii să-și zică valahi - ceea ce noi facem deja - ca să nu-i mai confunde lumea nebună cu romii, ei folosind denumirea asta mai de demult, adică sunt mai vechi. Asta e clar: se vede după rugină. Acest nepot al lui Parpanghel candidează din partea neamurilor sale de la PSD-ul lui Iliescu pentru un post de deputat în circumscripția București, județul Ferentari, cu oprirea pe buzunarul stâng. De ce n-o fi el mândru că e țigan și e mândru că e pesedist, nimeni nu poate să înțeleagă! O fi mai mult de furat în șatra respectivă? O fi împărțeala mai corectă? O fi mai puțin fum? * Fostul ministru de externe (parlamentar, europarlamentar și alte ocupații rușinoase) Adrian Severin a primit o condamnare de 4 ani de închisoare cu executare pentru intenția de a face trafic de influență și pentru alte glume proaste. Deputatul Titi Holban a încasat 3 ani cu suspendare pentru niscaiva șpagă, iar Ana Maria Pătru, șefa AEP,  a fost reținută cu ceva treburi la DNA pentru o presupusă mită (circa 200 000 de euro, sub forma unui apartament și a unui autoturism de teren). Astea s-au întâmplat doar săptămâna asta. Așa-i că viața bate filmul cu mafioți? * Un italian de 80 de ani, însurat cu o țigancă de 30 de ani din Podari (Dolj), a dispărut fără urmă. Să sperăm că nu în vreun incendiu, dat fiind adevărul biblic că oltencele e fierbinți. Potrivit bulibașei Donald Tramp de la Strehaia, ele sunt principalele vinovate de încălzirea globală. * În România, 100 de indivizi dubioși sunt de 4 ori mai bogați decât 50% din restul populației! Să nu uitați asta când mergeți la vot! Sper să nu mai funcționeze atracția victimei față de călău. * Presa de sub chiloți susține, cu fotografii și certificate de naștere, că Livache (54 de anișori) ar avea o gagică bătrâioară, care a depășit infernala vârstă de 24 de primăveri. După ce a fost căsătorit cu Bombonica, care i-a adus numai bucurii cu firmele ei, a trecut la acadele. Îl paște diabetul DNA, dulciurile nu e bune. * Putin a câștigat alegerile din SUA, Moldova și Bulgaria, zic apostolii (Doamne, iartă-mă!) așa zisei politici corecte. E, ca de obicei, o exagerare. Dacă rezultatele ar fi fost invers, învingătorii de astăzi s-ar fi plâns că a câștigat Soros. Dacă vreuna dintre variante ar fi adevărată, înseamnă că democrația nu e bună. Sau nu există. De fapt ăsta e adevărul: democrația a fost înlocuită cu disprețocrația. * ” A fi tolerant nu înseamnă a fi tăntălău”, zice Klaus Werner Iohannis. Reciproca o fi valabilă? * Discursul anti-justiție al lui Băsescu atinge cote alarmante: ”Dacă Trump și Clinton ar fi activat în România, îi aresta Kovesi de zece ori.” Și ce-ar fi fost rău în asta, mă, maestre? Păi dacă au luat bani de la Bercea Mondial, pardon, Banca Mondială, și nu i-au mai dat înapoi? Ce, ar fi vrut să le facă vreo statuie? Traiane, trezește-te! (Scuze, am uitat că e imposibil). * În lipsa unor proiecte viabile, care să demonstreze că UE e un factor de bunăstare după care se topesc popoarele din centru și estul Europei, a fost reactualizată sperietoarea rusă: ”Dacă nu sunteți cuminți, vă papă rușii!”. Se pare că nu-i chiar așa câtă vreme vecinii noștri au hotărât, fără să-i amenințe tancurile sovietice, că o politică normală față de Rusia n-are cum să le dăuneze la nivelul de trai. Ba, dimpotrivă. UE ar trebui să știe că dragostea față de un sistem sau altul trece prin stomacul burții abdomenului. Vrăjeala perpetuă din interiorul Uniunii, precum și discrepanțele dintre membrii de categoria întâi, de categoria a doua, plus România, au dus la slăbirea și la prăbușirea în derizoriu a acestei construcții suprastatale, generoasă în teorie, dar păguboasă în practică. * Brigitte, nevasta lui Ilie Năstase, s-a săturat de cumpărat mașini și e hotărâtă să dea de pământ cu orice curvă care atentează la virginitatea soțului. Mai ales dacă faptele se reproduc, pardon, se petrec, în patul conjugal. Parcă era mai haioasă când achiziționa automobile, dar, probabil, i s-a umplut garajul. * Personajul biblic Israela Vodovoz se laudă cu gura până la urechi că a fost amanta lui Leonard Cohen. Cel care a iubit-o atât de mult pe Marianne habar n-are. Ba chiar îl lasă destul de rece dezvăluirile. Totuși, pe viitor, n-ar fi exclus ca Israela să aibă o aventură cu Leo. Cu Leo de la Strehaia. Că fac parte din aceeași sectă a gândacilor de televiziune și se pot împerechea în pauzele publicitare. Care, evident, că vor fi filmate cu camera ascunsă în borcanul cu murături * Andreea Marin precizează că nu a fost măritată cu un doctor, ci cu un chiropractician, un fel de fizioterapeut, care-i mai îndrepta oasele din când în când, dar nu după modelul Ștefan Bănică Junior. Nimeni nu-i perfect!  * Știați că Valentina Pelinel, înainte de a fi potcovită cu 99 de ocale de marele scriitor pe pereți Cristi Borcea, a fost îmbârligată 5 ani cu Victor Hugo? Nu știați, așa-i? Mai puneți mă, mâna pe carte, că nu vă mușcă! Cică, pentru că a stat atât cu Hugo, nu s-a simțit deloc o femeie ieftină (aviz amatorilor!), ca pe vremea când mima orgasmul cu Boureanu. Realitatea e că după ce i-ai citit din card în card pe Victor Hugo și pe Cristi Borcea, ai un alt preț de catalog. *  Știre de presă: Cioloș a traversat strada! Mă, voi sunteți nebuni? Pe când știrea că Julien s-a scobit în nas și a dat de creierii capului?! *  Primăria Tg. Jiu a plătit circa 100 000 de euro pentru un brad gigant( cu sclipiciul aferent). Un singur copac! Attila Verestoy a crăpat de invidie. * Rafael Garay, un economist celebru din Chile, a anunțat în luna septembrie că are cancer la creier, că-și va lichida firma, iar cei 36 de investitori vor fi despăgubiți. Din cei peste un milion de dolari n-a văzut nimeni vreun cent, ba nu l-au mai văzut nici pe el. Până pe 18 noiembrie când Rafael a fost reținut la Brașov, tocmai când își bea cafeaua la o terasă, cu viitoarea soție, o blondină platinată din Harghita. Cu siguranță, omul venise în România știind că în spațiul carpato-danubiano-erotic escrocii nu sunt pedepsiți. În cel mai rău caz ajung demnitari. * Cioloș n-ar mai da bani pe ”Cumințenia pământului” fiindcă o notă secretă a SRI (Serviciul Român de Ipocrizie) l-a informat că bagaboanta ar fi petrecut două zile și două nopți la un club de bolovani, alături de Gânditorul de la Hamangia (fără consoartă) și Klaus Werner Iohannis...* Ia să mai vedem noi care a fost treaba cu tipul ăla de pe columnă de-i băgase pe romani în boală, așa cum a fost descrisă situația în ”Istoria necenzurată a românilor” a cronicarului Adi Sfinteș. Nu vă speriați, nu vă povestim totul, restul îl găsiți în carte. ” Când Scorillo a înghițit gutuia, adevărul istoric impunea apariția cuiva care să normalizeze situația. Domițian, un tip care se credea buricul pământului, l-a trimis pe Cornelius Fuscus să cucerească Dacia și să rezolve  criza economică. Criza economică a Imperiului Roman. Duras, regele dacilor, de-l strigau comati mai neduși la biserică ''Moș Tăgârță'', a uitat că sunt în anul 87 și că au război cu vecinii nepoftiți de la sud și nu s-a prezentat. Că am uitat să vă spun: romanii se învecinau cu cine vroiau ei, adică cam cu toată lumea. Norocul dacilor a fost că-n familia regelui era un nepot plecat de acasă de la naștere. Unde era gâlceava mai mare, hop și el să dea câteva bucăți, că numai așa îți făceai un renume printre tovarăși. Diurpaneus îl chema și, nervos peste măsură, s-a prezentat la Tapae, i-a bătut pe romani de le-a sunat coifu-n cap, le-a luat țoalele, steagurile, tot, tot, tot. Ba, ca tacâmul să fie complet, l-au mai și decedat pe Cornelius Fuscus. După toată trebușoara asta, romanii, care au ajuns cu chiu cu vai la Roma (deși nu înțelegem de ce, că-n mod normal toate drumurile duceau într-acolo ), au povestit cu lux de amănunte și cu lacrimi de crocodil brăzdându-le obrazul ce se întâmplase. Furia a cuprins Cetatea Eternă, mai ales că era zi de meci (Lazio- AS Roma) și veștile cutremurătoare ar fi putut afecta moralul gazdelor, indiferent care ar fi fost alea. Domițian căută o soluție...(...) 

        Dar ce se întâmplase? După bătălia de la Tapae, Duras a primit un picior bine plasat în sud și a renunțat de bunăvoie la tron în favoarea nepotului Diurpaneus. Acesta a intrat în istorie fără să se descalțe la ușă, a călcat-o bine în picioare pe ambele maluri ale Dunării, după care s-a instalat la Sarmizegetusa ca un belfer. A făcut și câteva schimbări nesemnificative, în sensul că și-a luat un pseudonim, Decebalus, care s-ar traduce prin ''cel puternic'', fiindcă dădea bine în societate, și și-a mai tras și trei neveste, ca să nu se plictisească între două războaie. Că pentru el, între romani și cotoarbele sale nu era cine știe ce diferență și-i (le) trântea pe unde-i venea bine de le săreau ochii din orbite de plăcere. Numele sau renumele, cum vreți s-o luați, i s-a potrivit atât de bine, încât nimeni nu s-a încumetat să i-l schimbe până la ora redactării acestui capitol. (...)         

        Domițian se înfurie peste măsură și trimise  numaidecât la  Sarmizegetusa soli cu și multe daruri. Regele dacilor îi întâmpină cu vorbe meșteșugite de le merseră drept la inimă trimișilor stăpânilor lumii, după cum se autointitulau cu emfază: ''Bă, voi romanii, ați început să-mi fiți simpatici...(...) În sfârșit, să nu credeți că sunt țigan, spuneți-i împăratului că sunt de acord cu pacea impusă de el, cu mici corecturi. Adică, primesc paralele voastre dacă dublați suma și nu vă mai atac dacă-mi trimiteți arme și cincisprezece mii de specialiști, de preferință ingineri. De profesori n-am nevoie, că la noi învățământul e la pământ și acolo vreau să rămână. De asemenea, primesc și celelalte daruri de preț, dar cu o condiție: doresc să nu vă-nghesuiți prea tare la Ramona Bădescu, că-i fată curată, geto-olteancă de-a noastră din popor și nu vreau s-o stricați. (...)  Și cu asta închei spiciul de astăzi că am de făcut după amiază câteva expediții de jaf, iar mai pe seară, vreo două cuceriri la balul de la curte. Totuși, să nu uit: nu mi-l mai trimiteți pe cap pe Tettius Iulianus că mi-e profund antipatic și n-are decât simțul omorului'' * Promoușăn: Despre ce s-a întâmplat cu Decebal, ba și cu Dacia însăși, o să afli în episodul următor. E deranj mare, s-a lăsat cu vărsare de sânge, că la Roma a venit împărat un tip din Sevilla care avea boală pe daci încă din 86 când, în cârdășie cu germanicii reprezentați de unul Helmut Dukadam, le-au luat Cupa Campionilor Europeni. Vă avertizez: cei care n-aveți 18 ani nici să nu deschideți calculatorul că virușii istoriei e mortali 

CONTELE DE MONTE-CRISTO 
20 noiembrie 2016

Dacă tot trebuie să murim, hai să murim frumos

Dacă tot trebuie să murim, hai să murim frumos!
Să ne treacă Patria ca o lumină prin sânge,
Să ne luăm arcurile cu săgeți din decorul hidos,
Să tragem în iarnă până va plânge

Dacă tot trebuie să iubim, hai să iubim acum!
Caii sălbatici și liberi ne-așteaptă-nșeuați,
Să trecem prin imperii de ger în caleașca de fum,
Să strângem în brațe  toți munții Carpați

Dacă tot trebuie să-nfruntăm viscolu-acesta nedemn,
Să-i batem văzduhul în cuie de fier ruginit,
Să-i oprească suflarea o cruce de lemn,
Să-i fie ospăț unui demon lihnit

Dacă trebuie să cântăm, aduceți orchestre!
Și aprindeți făclii de zăpadă-n Bucegi.
Scoateți copiii din voi pe ferestre
Și nu vă mai temeți de gâlme și negi!

Dacă trebuie să pierim pe ruguri desprinse
Din trupul țării hărtănită pe hărți,
Țineți luminile de veghe aprinse,
Să nu vă înghețe adevărul din cărți

Să ne luăm arcurile cu săgeți din cufere-nchise,
Iarna de pe urmă s-o alungăm din os,
Lăsați demnității ferestre deschise,
Dacă tot trebuie să murim, hai s-o facem frumos!



19 noiembrie 2016

Când îți găsești sufletul-pereche

Când îți găsești sufletul-pereche
te simți ca la prima ninsoare
înțelegi frumusețea vieții
trecute, prezente și viitoare

Ai vrea să urci un munte
să cobori prin suflet schiind
să te amesteci cu fulgii
murind, înviind

Să simți îmbrățișarea iernii
ca o binecuvântare
magia din vise
în inimă să-ți coboare

Când îți găsești sufletul-pereche
timpul încremenește
oglinda se uită la tine
dumnezeiește


18 noiembrie 2016

Un miliard de motive

Despărțirile nu sunt definitive
Rămân amintirile
Se vor găsi o mie de motive
De renegat iubirile

S-ar putea ca instanțe terestre
să-ți ceară să dovedești
c-ai desenat pe inimi-ferestre
povești nelumești

Ghețarii se vor izbi de retină
topindu-se pe rugul uimirii
de atâta lumină
din noaptea fecund-a iubirii

Despărțirile nu sunt definitive
nu-ți poți șterge privirile
vor exista un miliard de motive
să-ți sângereze amintirile


18 noiembrie 2016

Doar pentru că ai crezut în iubirea infinitivală

Uneori se umple paharul și-mi aduc aminte că sunt om

atunci văzduhul mă strânge
 cu-n clește ruginit de argint

mă doare aerul
 care ia forma visurilor noastre de granit

Zbaterile prelungi, lacrimile 

tragediile antice în care am fost actori

și victime chinuite de lașități de neînțeles
depun armele

Dor cumplit minciunile pe care nu le-am spus

ca să mai fardez viața

dor cumplit minciunile pe care le-ai spus 

ca să ucizi dimineața

Și doare cumplit lașitatea ta de a ucide

personajul principal 

fără să citești actul de acuzare, 

doar pentru vina de-a te iubi fără măsură
și-n actul final

Și dor alegerile greșite

atunci când ești iluzie îl lași pe celălalt să aleagă

știind că va alege cu inima
întreagă

Și-i respecți decizia 

chiar dacă se va întâmpla să te doară cumplit

chiar dacă vei regreta, 

fiindcă

iubirea absolută înseamnă libertate
e o călătorie spre infinit

Și vine câte o zi în care realizezi
 că viața e o mare escrocherie

când renunți la aripile de împrumut
 și mergi pe jos prin pustie, 

chiar dacă vântul în cuie de fum te-a bătut

De fapt renunți la nemurire 

așteptând inutil să dai cu un dorn o gaură în timp

și s-o iei de la capăt 
spre iluzoriul Olimp
răpus de-o sete mortală

regretând toate greșelile săvârșite cu voie

doar pentru că ai crezut în iubirea infinitivală

Dar oamenii n-au descoperit călătoria prin suflet

timpul lor e finit și se scurge ca un șarpe în iarnă

În urmă se-ntinde doar o dâră băloasă

 acoperită de minciuni
în care albastrul inimii de durere se sfarmă

Ceilalți nu-și vor aminti nimic

nu vor ști că ai avut aripi de ceară

Nu-și vor aminti

că ai zburat îmbrățișat de aripile ei dincolo
ca un înger sugrumat de o fiară
ca o mare răvășită de Apollo

Acolo nu vei mai ajunge niciodată

 fiindcă ai renunțat la zbor

și ai acceptat

 o condamnare pe viață la mersul pe jos, prin pustiu
răpus de propriul tău dor
dintr-un secol târziu

17 noiembrie 2016

Elegia umbrei fără inimă

Nu poți grava inima cuiva

dar i-o poți smulge

ca să-i pui în loc inima ta

O vreme va trăi cu bătăile inimii tale

ca și cum ar fi ale ei

și va atinge cerul cu degetele

Nimeni nu-ți poate grava inima

dar ți-o poate smulge din piept

ca s-o-nlocuiască cândva

cu inima ei

O vreme 
vei trăi cu acele bătăi ale inimii

ca și cum ar fi ale tale

și vei merge călcând

pe deasupra mării

Când își va lua inima înapoi

ea va avea două inimi

Tu vei merge mai departe

din obișnuință

ca o umbră fără inimă

condamnată la locul de muncă

15 noiembrie 2016

Nu avem dreptul la postsincron

Noi suntem ceea ce am rămas

după ce roțile dințate 

ale timpului frumos

ne-au strivit

Noi suntem ceea ce am rămas

în pulberea nopții 

în care ne-am iubit

Nu avem dreptul la postsincron

nimeni nu filmează zbaterea

de fiară rănită
sub luminile de neon

Murim când uităm
 c-am zburat

ca o rază de soare strivită
de-ntunericul blestemat

Suntem holograma
 a tot ce-am iubit

 demonii n-au puterea

 să dea amintirii delete

Când orizonturi pierdute 
ne vor devora sufletul ars
pe nevăzutele rute

ne suntem 
ce-n inima celuilalt am rămas

15 noiembrie 2016

Uneori e mai bine să te ascunzi

Poate că nu am dreptate
de nu mai vorbesc cu nimeni
dar uneori e mai bine 
să te ascunzi în propria piele
să o verifici dacă te mai încape
Când ai să reînveți cuvintele
o să știi exact ce ai de spus
chiar dacă vorbești în pustiu


13 noiembrie 2016

E o toamnă bizară și tristă

Ceață în suflet, ceață pe munți,
cerul plânge asurzitor în batistă,
miresele-au fugit de la nunți,
pe cioburi calcă îngeri desculți,
e o toamnă bizară și tristă

Psihozele-și dezlănțuie artileria,
se împletesc sub umbrelă dureri,
ne pândește-n penumbră Siberia,
frigul și-a pornit infanteria
și se-aud încontinuu tăceri

Ca un pui uitat pe o cruce subțire
de mama plecată-n nevăzutele țări,
sufletul tremură, golit de iubire,
trecând ca un glonț prin uimire,
apusul se-neacă-n vremelnice zări

Nici frunze nu mai sunt ca să spargă
fereastra opacă de negură,
prin sânge întunericu-aleargă,
inima nu mai este întreagă
dar de spaimele ei se cutremură

De atâtea căderi dureroase,
lame de cuțit ascuțite
ce trec prin tăcerea fecundă din oase,
s-au stins vremurile frumoase
între pietre de moară strivite

Poate la pândă stă iarna polară
și-o să ne dezghețe privirile;
și-acea băutură amară,
băută-ntr-o noapte de vară,
ne-o lăsa măcar amintirile


13 noiembrie 2016