marți, 31 mai 2022

IUBITO, VINE VARA

Iubito, vine vara și-o să ne facem bine,

În noi bucăți de soare vor înflori din nou,

Pe calea suferinței ce-a coborât din mine

Un cântec de iubire va deveni ecou


În zvonuri de vioară se va aprinde-o lume

Din care am căzut ca îngerii proscriși,

În visurile tale mă vei striga pe nume

Și-or bate la fereastră toți fluturii uciși


Din plopi cădea-va frunza ce-n inimă se strânge

Și-n adieri de gânduri vom da timpu-înapoi,

Și poate-ai să auzi cum sufletul îmi plânge

Călcând desculț pe cioburi ascunse în noroi


Doar macii repetabili ne vor striga din grâu

Ca semn al neuitării plecărilor sublime;

Iubito, vine vara, plâng pietrele pe râu,

Iubito, vine vara și-o să ne facem bine...


30 mai 2022

luni, 30 mai 2022

PASĂREA PE SÂRMĂ

 Atât de grav și sincer plouă

de parcă-n suflet munții plâng,

se-aud izvoarele cum rup în două

ce-a mai rămas din soarele-n amurg


Dureri ascunse atât de tainic

ies la iveală ori de câte ori

răsare soarele din ceainic

și înlăuntrul tău cobori


pe scări de fum înecăcios,

plătind tăcerilor tribut;

pe unde-o fi omul frumos?

prin care vămi o fi trecut?


De n-o-nflori săgeata de pe urmă

sub lacrimile stinse-n rouă,

va plânge pasărea pe sârmă

și între noi cu îngeri o să plouă....


29 mai 2022

joi, 26 mai 2022

ÎN PRĂPĂSTII DE ÎNGERI

Când se va sfârși timpul meu

am să-ți cer iertare că nu te-am iubit mai mult,

deși te-am iubit până la sfârșitul luminii și încă o rază de soare,

și-am să te cuprind într-o îmbrățișare

de piatră sărată, de zeu,

îmbrățișare minunată, 

sfâșietoare mereu


Și-ai să-ți amintești 

cum te-ai legănat în brațele îngerului

până când ai adormit,

între plus și minus infinit


Încă-ți mai simt aroma de cafea amară

amestecată-n cele mai fericite clipe

din viața mea de altminteri bizară


De-aș putea vorbi cu inima

magia s-ar întoarce și visul ar deveni realitate

Dacă aș putea privi cu sufletul

ți-aș întinde la picioare cerul albastru,

cerul acela pe care am călcat fără teama de înfrângeri,

cerul acela din care ne-am aruncat în prăpăstii de îngeri


Și touși într-o formă de protest absolut

aș refuza să zbor cu aripi de lut

să-ți dau drumul din îmbrățișarea 

de piatră sărată, de zeu,

îmbrățișare sfâșietoare, 

minunată mereu...


25 mai 2022



sâmbătă, 21 mai 2022

AZI VOI PLECA DE AICI

 Azi voi pleca de aici,

îmi toarnă-n sânge fluturi Dumnezeu,

tot bate deznădejdea cu un bici

oglinda-n care-am locuit doar eu


La capătul de drum e o colibă

în care locuiesc pe veci tăceri,

se-aud plângând toți greierii-n ferigă

supuși unor abstracte mângâieri


Azi voi pleca de-aici, voi merge-n mâine,

în raniță nu voi avea provizii,

purtat de lanțul zilei ca un câine

voi refuza și dreptul la revizii


Voi bate câte-un cui în tocul gri

al cerului din care plouă

cu flori albastre, flori târzii,

pe drumul rupt de lașități în două


Vechi firimituri de pâine voi lăsa

să nu se rătăcească călătorii

ce vor vorbi spășiți cu umbra mea

în Atlantida dinlăuntrul mării


Azi voi pleca de-aici spre alte adrese,

pe unde n-am mai fost nicicând,

ecou-n cale câteodată-mi iese

și umbra mea din umbra ei căzând...


21 mai 2022


DESCULȚI DE TINE

Se-aud privighetorile, și mierlele, și sturzii,

lumina se întoarce înapoi,

se bucură de-atâta soare surzii,

iar noi, desculți prin rouă, amândoi


ne dezvelim de ceață și cenușă,

prizonieri plecărilor din zori,

din inimă dăm la o parte-o ușă

și alergăm prin lume ca doi nori


Ne vom ciocni în cosmos de-o cometă

și s-or aprinde-n suflet licurici;

ce bine că-n amurgul de planetă

se-ntoarce Dumnezeu aici!


Orchestra cântă fără încetare,

țes florile parfumuri iluzorii,

pe unde ești, iubita mea de sare?

desculți de tine mă întreabă norii...


21 mai 2022

joi, 19 mai 2022

FRAGIL

 Ca un fluture-n jurul lămpii,

ca o rouă risipindu-se-n soare,

ca un înger aruncat în voia sorții,

căutam în iluzii scăpare


Așa fragil, uitat în mine însumi,

amestecat cu zvon de liliac,

ascuns de curcubeie-n plânsu-mi,

degeaba în culoare mă prefac


Orice săgeată ce-a trecut prin suflet

a sfâșiat lumina pân la os,

o lacrimă e fiecare cântec

în care a murit omul frumos


Desculț, pe cioburi sângerânde,

ecoul umbra și-o petrece,

și-n toate visele plăpânde

himera vieții tale trece


Și nu-ți întinde mâna, nu,

să nu mai știi pe lumea asta

care-i oglinda, care tu,

și cine ți-a închis fereastra...


19 mai 2022



PE MARGINEA APEI

Pe marginea apei, soare și tăcere,

doar păsările cântă-n herb,

pe unde-or fi iubitele de miere

adulmecându-mi pașii amari de cerb?


Albastre libelule colorează nucii,

genele zilei se lipesc de suflet,

ce taină vor ascunde guguștucii

îmbrățișați în ultimul lor cântec?


Privește apa-n ochii mei cu sete,

din chipul meu răsare un alt chip;

ce s-a-ntâmplat cu-adevărat, poete,

de-am devenit, iubindu-ne, nisip?


Răspunsurile n-au ajuns la timp,

ecoul le-a-ngropat în atmosferă,

pe unde-o fi iubita mea să schimb

întreaga existență pe-o himeră?


19 mai 2022

PROMISIUNI

Nu ni s-a promis tinerețe fără bătrânețe

și totuși ne-am născut

Am plâns un pic

dar am mers mai departe


Magia iubirii ne-a învolburat

și-am devenit vânt,

uitare, chemare

Aripile de ceară

ne-au smuls de pe pământ

și ne-au dus mai aproape de soare


Și ca să avem curaj să murim,

să plecăm de aici fericiți,

ni se promite raiul

Dacă nu l-ați cunoscut pe pământ,

nu vă grăbiți!...


19 mai 2022

marți, 17 mai 2022

PE INSULA UTOYA NU RĂSARE LUNA

Ferestrele s-au spart, iubita mea,

sunt cioburile toate-n dezacord,

corăbiile nu mai pot înainta

și fac furtunile atac de cord


Pe insula Utoya nu răsare luna,

sirenele au inventat adâncuri,

ne face Dumnezeu cu mâna,

dar nu-l vedem împachetați în scânduri


De va ploua cu semne de întrebare,

cu stele căzătoare peste munți,

un curcubeu va astepta în soare

să cadă peste îngerii cărunți


Și poate într-un amurg nemaivăzut, 

din cântec se va prăbuși refrenul,

și-ai să mai treci pe unde ai trecut

cum trece peste suflet trenul...


17 mai 2022




joi, 12 mai 2022

PATRIA ÎN PRIMEJDIE

Se-aud în jurul țării câini cum latră,

sfâșie-n colți carnea de om,

bombele cad, nu rămâne piatră pe piatră,

sufletul redevine atom


Negustorii lichidează stocuri,

vor scoate pe tarabă arme noi,

se practică asiduu odioase jocuri;

manipulare, sânge și noroi...


Cei mici acceptă cinice dictate,

popoarele-s cenușă-n vânt,

se prăbușesc cu zgomot marile palate

și nimeni nu e sigur pe pământ


E Patria-n primejdie cumplită,

conducători bezmetici o primejduiesc,

întreaga națiune-i chinuită

și plânge-n lanțuri neamul românesc


Tupeul fără margini e socotit virtute,

respectu-i încadrat infracțiune,

puținii patrioți ce-au înălțat redute

își cântă deznădejdea la capete de lume


Războiul de afară-i copleșit demult

de confruntarea dinăuntrul țării,

de atâta încrucișare și tumult

deasupra zării bântuie prigorii


Au dispărut nebunii marilor iluzii,

pe scaunul de rege doarme-un președinte;

truisme, pleonasme și confuzii,

un gol istoric crește între cuvinte


Bărbați de stat? De unde? Politruci,

tupeu obraznic peste tot;

zburăm deasupra unui cuib de cuci

să descifrăm din cer acest complot


De atâția trădători îmbălsămați în vomă,

copiii noștri nu au dreptul ca să zboare,

patriotismul n-a ieșit din comă

și țara noastră-i singură sub soare


E-o boală rușinoasă lașitatea

de-a accepta ca răul să ne îndrume,

nu închideți ochii, redeschideți cartea

să fim din nou ce-am fost pe-această lume


Putem scăpa de răul absolut

spărgând fereastra pururea murdară,

când Dumnezeu ne-o reclădi din lut

vom smulge din tăcere  Patria amară


Și nu ne sperie vreo moarte,

vom fi ce-am fost: creștinătății scuturi

De îngeri doar infernul ne desparte;

să-l traversăm și mâine vom fi fluturi...


12 mai 2022








luni, 9 mai 2022

N-AM PIERIT

Nu vă mai temeți, n-am pierit,

În sânge încă-mi strigă dacii liberi,

Lupii bătrâni s-alături de cei tineri,

Nu-s eu pe crucea lașității răstignit!


Veniți la fiul vostru cu curaj,

S-același luptător fără odihnă,

N-am loc sub cer, n-am ceas de tihnă,

Mă lupt cu toate fiarele-n sevraj


Mă doare Țara tot la fel de tare,

Munții Carpați îmi plâng pe-același umăr,

N-am fost și nu voi fi un număr

Sunt ultimul haiduc din România Mare


Mă lupt cu toate morile de vânt

Ce au crescut pe-afară și-nlăuntru,

Prin timp ca o săgeată intru

Și-nsângerat până la capăt cânt


Nu e zadarnică această luptă

Cu toți nechibzuiții îmbătați de viciu,

Veniți pentru supremul sacrificiu!

Veniți, să-i facem țării noastre nuntă!


Că nu se poate să nu înțelegeți,

Acest război e calea spre înălțare,

Pe hartă-i sfâșiată România Mare  

Și n-aveți loc nici să vă reculegeți


E timpul să uitați de lașitate,

Mă-ntorc pe front înconjurat de fluturi,

Vom arde, de va trebui, pe ruguri;

Ne vom lupta cu pegra pân la moarte


Vă dau dobândă dacă vă iubiți

Până la capăt Patria sublimă,

S-aprindem la fereastră o lumină,

Să curgă răsăritul din părinți


E timpul de pe urmă, nu rămân

Stăpâni în țara lor decât acei

Ce i-au strivit în luptă pe mișei;

Trezește-te acum, popor român!


Și nu te teme, n-am pierit,

În sânge încă-mi strigă dacii liberi,

Cei care pier se vor întoarce tineri,

Nu-s eu pe crucea lașității răstignit...


8 mai 2022



duminică, 8 mai 2022

DACĂ N-AI FI

Dacă n-ai fi pe pământ

Pentru cine-aș putea să mai cânt?

Pentru cine-aș putea să mai strig

Când mi-e cald și ție ți-e frig?


Pentru cine mi-aș pune capul zălog?

Pentru cine-aș zbura prin deșertul olog,

Cu aripi de rouă, cu aripi de ceară,

Mirare în zori, săgeată în seară?


Pentru cine-aș aprinde candele-n vânt

Dacă n-ai mai fi pe pământ?

Cărui timp i-aș putea aparține

Dacă n-aș arde pe rugul din tine?


8 mai 2022

CEASUL IUBIRII

Ceasul de mână nu măsura,

Bătea doar clipele frumoase

Suspendate între noi, draga mea,

Unde v-ați ascuns amintiri luminoase?


Numai ceasul inimii mai ticăie plăpând,

Colorând cosmosu-n zori;

Câteodată se aude plângând,

Când plouă în suflet cu flori


Și n-am știut niciodată să măsor

Secundele acelea sublime,

Rătăcite pe dealul cu dor

Dintre mine și tine


Roua ne cânta sub picioare desculțe,

Sufletele beau apă din ciuturi,

Se auzea numai ceasul iubirii

Măsurând soarele dintre fluturi...


8 mai 2022

RECRUTUL

De-abia începuseră să-i crească aripile,

cerul le împingea înapoi

spre linia orizontului 

a ochilor verzi, acoperiți de noroi


Dar caii liberi îi alergau prin sânge, 

încă se aude universul cum plânge


Din văzduhul sfâșiat de zborul păsării 

cu privirea amară,

cobora 

mult prea frumoasa domnișoară


Corvezi redeveniră pașii de manevră

Printre luminile din burg

tristețea covârșitoare

devenise amurg


Scrisorile de la piept, 

mirosul de cerneală albastră, 

îl amețeau

și-l împrăștiau pe fereastră



Numai gloanțele îl trezeau din visare,

umbra morții se infiltrase adânc în pereți;

în acele revoluții neclare,

fiecare împușca pe fiecare

până-i creșteau 

între degetele mâinii

bureți


După execuție s-a făcut liniște,

recrutul a devenit dintr-odată bătrân

și-n golul din jur, fără soare,

plângeau numai îngeri de fum

 

8 mai 2022