Cumplită e străinătatea, ne strangulează bucuria,
ne dă cu praf de noapte-n suflet, ne-mprejmuie de tot cu dor,
ne îndepărtează de origini, ne plânge mama în pridvor,
prin sânge curge un izvor ce-a lăcrimat în România
din care am fugit de spaima înmlăștinării-n sărăcie
la care condamnară pruncii, cohortele de politruci,
ne însoțesc în pribegie cântările târzii de cuci
și ce blesteme ispășim în nicio carte nu se scrie
Trimitem tuturor mesaje în care povestim că-i bine,
că nu mai tremurăm de foame și nu mai înotăm prin mâl,
că am uitat demult cum este să fii lovit de Cernobâl,
pe-aici câinii-au covrigi în coadă și iarna umblă pe patine
Și facem munci umilitoare,
europeni de mâna a doua suntem catalogați pe-aici,
e foarte mare disconfortul de-a fi tratați ca venetici,
suntem români în pribegie ce-și caută un loc sub soare
Dar îndurăm pentru copii, de dragul lor ne zbatem singuri,
poate se-ndură Dumnezeu și le oferă-o viață bună,
în zațu-îndepărtării noastre tristețile-poveri se adună
și ne izbesc în inimă, inevitabile amurguri
Ar fi frumos ca judecata de pe urmă,
să vină mai devreme cel puțin cu-n veac,
și să vorbească acei ce astăzi tac,
și să-i zdrobească spiritul de turmă
pe aceia ce ne-au alungat fățiș
din Patria supusă marilor suplicii,
și dup-o viață de-atentate și de vicii,
în care-au stat în calea neamului pieziș,
să își primească înzecit pedepsele primare,
pe care ni le-au dat cu prisosință,
c-au alungat chiar omul din ființă
și ne-au hrănit cu dezertări amare
Să meargă ei printre străini cu traista,
să-i lase fără sprijin pe părinți,
să-i scoată nedreptățile din minți,
și dacă n-o să le convină asta
să-ntoarcă roata vieții înapoi,
și tinerețea să ne-o-ntoarcă toată,
și dacă or să vrea și n-or să poată,
măcar să înțeleagă ce s-a-întâmplat cu noi
30-31 ianuarie 2017
marți, 31 ianuarie 2017
duminică, 29 ianuarie 2017
SĂPTĂMÂNA PE SCURT (56)
Tontonel nu se astâmpără * Culmea coincidenței * Abuzul ”Steaua” * Neam-prostia, boala veche a PSD-ului * Liviu și Klaus: preludiul unei aventuri * Legea grațierii Mafiei * Îngâmfatul * Violența domestică, consfințită prin lege * *Întinarea nobilelor idealuri ale terorismului * Marele zid mexican, made în China * Contraofensiva virginelor * Proteste la tot cartierul * Belirea statului de drept * Porco-măgarul * La parastasul PRM-ului * Domnul Nimeni * Bâlciul deșertăciunilor * Cum a dat colțu Gelu Românul
La aproape 36 de ani, Roger Federer a câștigat cel de-al 18-lea Grand Slam din carieră, record mondial absolut. Până și cangurii au sărit în sus de bucurie. * Tontonelul de la Chișinău vrea să scoată ”Istoria românilor” din școlile basarabene și să introducă o așa zisă istorie a Moldovei. Problema e că Moldova de dincolo de Prut n-a avut o istorie numai a ei decât după răpirea din 1812, săvârșită prin coruperea unor funcționari otomani în condițiile în care Rusia era amenințată de Napoleon. Ăsta până nu-i dă cineva două-trei numere în muian, nu se lasă! Dilimanul a mai scos pe canalul gurii și că o parte din Moldova se află la România, ca și o parte din Ungaria! Și să nu-i faci o baie de scuipați, la copcă! Să nu-i rupi urechile alea de măgar! * Biroul Permanent al PRU i-a cerut demisia lui Bogdan Diaconu din funcția deținut(ă). Duceți-vă acasă, cu toții, nerușinaților! N-ați fost decât o hazna a PSD-ului în care colcăiau viermii corupției. * Legea grațierii lui Liviu Dragnea a fost făcută în biroul președintelui Camerei Derutaților. Pe care, să vezi coincidență, îl chemă tot Liviu Dragnea! Asta da democrație! * Insistența PSD de a impune legea grațierii e o consecință a înțelegerilor oneroase cu Mafia politică aflată parțial la țuhaus, care a contribuit din plin la mituirea electoratului. Și care, pe viitor, ar fi profund recunoscătoare binefăcătorilor ei. De fapt, o mână murdară spală pe alta. Și amândouă obrazul. Sau ceea ce ar putea ține loc de obraz. * Totuși, Livache susține că nu știe ce conține Ordonanța sa de grațiere! Bietul om, cum își bate Iordache joc de el, cum l-ar scăpa nemernicul ăla de la Injustiție de țuhaus! Grea e misia de președinte ipocrit! * Lăbuș de la Ambasada SUA încă n-a plecat acasă. Încă mai roade oase pe aici. * Și Franța vrea o relație normală cu Rusia. Numai proștii noștri îi trag întruna cu licuricii. Diplomația românească este adepta principiului clasic ”capra râioasă cu coada pe sus”. * Cu 9 luni înainte ca Becali să pună laba pe Steaua, Hagi avertiza că se pune la cale un abuz. Dar nu l-a ascultat nimeni, hoția era în desfășurare. Iar organele statului spărgeau semințe cu bagabonții, la lojă. * Ce câștigă PSD-ul prin organizare, prin vrăjeală electorală și prin câteva măsuri luate (și) în avantajul celor mulți, pierde prin infatuare după ce se instalează la butoanele puterii. La umbra a doar 18% voturi dintre toți cetățenii cu acest drept, ar trebui să fie mult mai precaut și mai responsabil. Chiar dacă ai câștigat alegerile - așa cum le-ai câștigat, cu doar 38% participare cetățenească - nu ai dreptul să faci tot ce-ți trece prin cap, nu trebuie să-i disprețuiești pe ceilalți. Nu poți instala la putere prostocrația, iar Mafiei să-i dai drumul în stradă, să le dea geto-dacilor la mir. Ei uită cum sunt românii: au o slabă memorie a răului. Și chiar dacă aleg hoții (oricum ar fi votat, tot bandiți ar fi ajuns în fruntea țării), se răzgândesc repede și-i vor jos, la beci, în papuci și-n pielea goală. Ăsta ar fi un lucru bun dacă la următorul scrutin n-ar lua-o de la capăt. Așa că nu mai căutați perpeuum mobile: l-au descoperit românii! * Așa cum v-am mai spus, dar vă repet, ca să vă intre bine la cutia ucrainiană, a început campania pentru prezidențiale. Ce fac Dragnea și Iohannis nu e decât preludiul acestei aventuri politice. Declarații belicoase, băițe de mulțime, imposibile referendumuri, sunt acțiuni mascate de campanie. Ar fi trist ca românii să se lase din nou prinși în vrăjeala politicianistă a acestor primitivi. Că n-ar avea de ales decât între dictatura hoților și cea a mafioților. * SRI se supune controlului parlamentar. Cei care îl controlează sunt de obicei acoperiți. Dacă nu au fost înainte de a ajunge în respectiva Comisie (rara avis), eroarea a fost remediată pe parcurs. Nu știm dacă a fost cazul lui Verestoy Atilla, membru al Comisiei din anul 2000, ori al lui Cezar Preda, aflat și el la datorie din 2008. * România se află pe locul 27 în UE, din 28, la capitolul competențe digitale. Hei, dacă se lua în calcul și Facebook-ul, alta era situația! * Dragnea a fost catalogat de V. Ștefan, ministrul de finanțe și neajunsuri, ca fiind dictator și îngâmfat. Treaba lor, ei se cunosc mai bine. Și alți pesediști dau semne de neliniște. Acest partid hrănit cu oportuniști de toate culorile și categoriile, va plesni la un moment dat și va umple România de mucegaiuri și noroi. * Rușii au adoptat proiectul de lege care dezincriminează actele de violență domestică. Pe înțelesul tuturor: dacă-ți bați nevasta ori copiii, fără a le provoca răni grave, primești cel mult o amendă echivalentă a 470 de euro. Până acum puteai lua doi ani de închisoare. Evident, dacă erai rus. Dacă se întâmplă invers, adică soția și copiii îți îndreaptă cocoașa, felicitările de mamă sunt de ajuns. Un deputat a ținut să sublinieze că ei procedează invers decât Occidentul decadent, unde s-a renunțat la tradiția de a-ți bate membrii familiei numai în gură, ca pe coasă. Cică lipsa de violență de acolo e un exces, un atentat la adevăratele valori ale umanității. Numai în pielea rusoaicelor să nu fii! Au mult de lucru...* Culmea acuzației: să fii șeful partidului lui Iliescu și să îi acuzi pe protestatari de mineriadă! Numai Dragnea putea face asta.Oricum, nu-l văd bine: a întinat nobilele idealuri ale terorismului. * Aurora Simionescu, o româncă frumoasă (normal!), a devenit profesor asociat la Agenția Spațială Japoneză. Eu știam că femeile sunt cu capul în nori pe plaiul mioritic, dar și în Japonia?! * Protestele împotriva nesimțirii continuă în Țara Românească, țară jefuită sălbatic de bandiții de toate culorile și orientările sexuale. Cred că PSD-ul va avea cea mai rapidă prăbușire din istoria sa din cauza încăpățânării de a-l scăpa pe Dragnea de petele de dalmațian. Pentru oamenii de rând, n-ar mișca nimeni niciun deget, dar pentru marii corupți se dau toți de ceasul morții. * Trump chiar dă semne că se ține de cuvânt. Lucru rar. Râdem noi, dar nu-i râsul nostru. Echilibrul planetar e destul de fragil, oricând putem aluneca în neantul nuclear. După interzicerea migrației din țările bănuite că nu joacă foarte corect cartea luptei antiteroriste, e hotărât să construiască și mult-promisul zid la granița cu Mexicul. Fiindcă nu se înțeleg cine să-l plătească, americanii sau mexicanii, le sugerez să-i cheme pe chinezi, care, cât ai zice pește (adică cât i-ai da drumul unei cutii de conserve pe scări), le vor face o copie frumoasă, de unică folosință, a Marelui Zid Chinezesc. * Numărul trăgătorilor în piept crește cu 10% după fiecare campanie publicitară pro-tutun. Deci, mai există proști care cred în reclame! * Pentru că Livache i-a redus salariul, Iohannis i-a tăiat craca grațierii de sub picioare. Dar ei zic că, de fapt, se topesc de grija poporului. * Deși Legea educației prevede 6% din PIB pentru acest domeniu, guvernul Gudureanu i-a alocat 1,01%, într-o primă variantă. Da, dar țara te vrea prost, ca să fii ușor de manipulat. Măi, băieți, ignoranța costă mai mult decât educația. * Denisa manelista a căzut și și-a rupt trista. Mai precis, fiica domnului Pește, a anunțat, la o oră de maximă audiență a prostiei, că nu mai e virgină de trei ani, de când un bărbat cu multe calități i-a dăruit o mașină. N-a precizat ce fel de mașină: de teren, de oraș, de tocat carne, de buzunar, de poșetă, de noptieră...Nici măcar nu ne-a spus ce fel de baterii folosește și câte viteze are. Păcat, eram curioși...* În schimb, amantele lui Nicolae Guță, manelistul fără puță, au rămas cum le-au făcut mămicuțele lor. Chiar și cele cu copii din flori * Nu mai știm care mai e situația altei virgine celebre, Oana Lis, cert este că a declarat că donează zece kilograme de, citez, cu emoție și duioșie, ”cur”, fiind încă adânc pătrunsă de spiritul sărbătorilor. Poate i le dă lui Viorel să le pună în obraji. * Tembeleviziunile susținute cu banii jefuitorilor poporului român, afirmă, la plesneală, că protestatarii cărora le îngheață mucii prin piețe, ar fi fost plătiți în funcție de vârstă, sex și tracțiune. Cei cu 2x4 primesc câte 100 de lei (adulții), respectiv 50 de lei (copiii). Cei cu 4x4, adică patrupedele care latră, se aleg doar cu 30 de lei. Totuși, e un os bunicel. În schimb, pisicile și păsăricile nu primesc nimic, deși multe dintre ele ar putea să dea proteste la tot cartierul. * ”Statul de drept a ajuns lucrarea unor mușterii nebuni, otrăviți de putere. Oameni lacomi, cu minte puțină, au clădit o biserică a curvelor cu epoleți, un loc de închinăciune pentru proști. Mulți îi preiau liturghia pe nemestecate și ies în stradă să-i fluture prapurii. Nu-și pun niciodată întrebări, vor doar să-i belească pe necredincioși. Și așa cum s-a arătat mereu, tot ce le rămâne e belirea.” Băi, dar ce vocabular are Doru Bușcu ăsta! Îl iertăm, că are dreptate. În orice caz, e mai deștept decât pare. * Pentru că la Circul Globus a fost interzisă prestația animalelor, menajeria a fost împrăștiată pe la partidele politice din București, PRM-ului revenindu-i o bovină cu coama zburlită, un porc spinos și un măgar cu coada-n față. Pentru că nu are suficiente fonduri, dată fiind sărăcia lucie din acest stabiliment, destul de onorabil altădată, jivinele s-au pripășit pe la sediul central al partidului, că le spuseseră lor câinii maidanezi, pe care de altminteri îi plimbaseră la șosea, că pe acolo ar fi un os de ros. Dar, nefiind învățate cu libertatea, au început să-și dea în petec: boul să mugească, măgarul să ragă, porcul să grohăie. Martori nevinovați ai acestui spectacol al degradării umane au fost mieii de prin țară, aduși la abatorul din București în speranța că suferinzii s-au mai vindecat de prostie. Dar, nici vorbă de așa ceva. Au constatat că în menajeria de sticlă boul e tot bou, măgarul tot măgar, iar porcul e și mai porc. Și, culmea modificărilor genetice, din amorul cocoșat al celor trei jivine a apărut una singură, porco-măgarul. Nu i-au mai spus și bou, fiindcă de câte ori deschide gura și mugește, originea este evidentă. * Data de 28 ianuarie 2017, este ziua în care PRM a fost îngropat definitiv. După decesul electoral constatat la alegerile din 11 decembrie 2016, s-a încercat criogenizarea, în speranța că știința politică va face pașii necesari să-nvie mortul. În ciuda zbaterii îngerilor de prin filiale, patrioți desăvârșiți care-și risipesc zborul purtând pe aripile lor idealurile naționale, valorile perene ale neamului românesc, groparii mișcării patriotice, care au pus gheara pe conducerea acestui partid, se încăpățânează să-i dea cu lopata în cap și să mai arunce trei-patru straturi de gunoi peste el. Alegerea unuia, care nu reprezintă nimic prin el însuși, în funcția de președinte interimar a însemnat cea mai mare greșeală din istoria acestui partid, altădată glorios. Așa zisa ședință a Biroului Permanent al PRM, a fost un bâlci dezagreabil la care trădătorii, liber-schimbiștii, fariseii și prostovanii, tronau pe post de învățători ai Patriei, ei fiind, în realitate, niște lichele de doi lei, niște gândaci de Colorado aflați în plin proces de scârbavnică fecundație. Onorabilitatea majorității delegaților din filiale n-a putut fi remarcată de nimeni în condițiile în care neam-prostia, incompetența crasă, trona la prezidiu. N-a existat în istoria partidelor politice românești un lider de mai proastă calitate decât cel pe care-l are, pe hârtie, acest partid. Pe lângă domnul Prostescu (scuze, e posibil să fie o greșeală de redactare, nu i-am reținut numele), Iosipescu-Zambra și Nahorniac sunt adevărate legende ale politicii românești. * Pentru cine nu știe-și nu știe nimeni-președinte interimar al PRM (susține că) este un tinerel de peste 70 de ani, a cărui cea mai lungă frază rostită vreodată a fost ”apa, papa, caca”. Știu că nu-i o frază, dar el nu se prinde. El zice că-i președinte interimar, dar Tribunalul a zis: ”Nț, nu ești nimic.” Și nu e nicio glumă la mijloc, dl. Nimeni e nimic întrucât Consiliul Național al PRM din 1 octombrie 2016, care l-a pus moț în funcția respectivă doar pentru a avea cineva drept de semnătură, nu a fost validat de Tribunal. În acest moment PRM nu are niciun președinte, fie el și interimar, întrucât căile de atac au fost epuizate (de fapt, nici n-au fost folosite, marele strateg cerând cele două amânări la care avea dreptul). Strategii lui Pește-Prăjit care-i girează incompetența ar trebui să-și dea două palme cu piciorul. Și să le fie rușine obrazului! Știu ei de ce...* Paranteză: După alegeri, a dat mai multe comunicate în care anunța excluderea unor membri de partid, încălcând statutul și normele bunului simț. Numai că organele(in)competente ale partidului nu i-au validat pârțurile. * Dar să revenim la...normal. Ședința BP a fost după chipul și asemănarea ștrumfului: o mizerie. În sediul partidului se instalase Siberia, iar un Stalin bizar trona la intrare. A încuiat ușile astfel încât oamenii să treacă dintr-un birou în altul, nu pe hol!, ca să fie controlați de el și de vreo altă galinacee bolnavă de gripă aviară. Scopul era împiedicarea Lidiei Vadim Tudor de a intra în casa tatălui său și de a-l trimite pe el să plimbe câinii, îndeletnicire de altfel onorabilă. Deși nici vârsta, nici corpul, nici tehnica nu-l recomandă pentru luptele corp la corp, nu s-a sfiit să se hârjonească ștrengărește cu vechii colaboratori. Fostului lacheu al lui Vadim nu i-a crăpat pingeaua obrazului de rușine să încerce împiedicarea fiicei binefăcătorului său să pătrundă acolo unde îi este locul. Intervenția fermă a unor lideri de filiale a pus lucrurile la punct și porco-măgarul a fost legat la iesle. * Ședința a fost un cacaimas generalizat. O dezorganizare...perfectă, după chipul aceluia la care s-a gândit Swift când a spus: ”Sunteți de o incultură...enciclopedică!” În loc de un raport serios asupra rezultatelor alegerilor, asupra situației disperate a partidului, au fost prezentate câteva bârfe de țațe din Piața Obor, niște acuze care s-au dovedit nefondate, și alte bâlbâieli jalnice. Realitatea e că nu poate mai mult. Nu e el vinovat că a sărit de la statutul de slugă la cel de stăpân, ci aceia care închid ochii și acceptă ca partidul să fie ”condus” pe ultimul drum de un ”orator” care pune virgulă între subiect și predicat și când vorbește. Deși oamenii au plecat profund dezamăgiți că au bătut atâta cale degeaba și nu s-a întâmplat nimic, totuși această jalnică întrunire a hotărât amânarea Congresului până când Tribunalul își face milă și ne curmă suferința, desființându-ne de tot. * Interesul televiziunilor față de scandal este normal într-o țară anormală, iar relatările au fost oarecum obiective, deși n-aveau ce declarații să dea unii care acum două luni contestau dreptul PRM de a candida. Acum sunt pe baricade, lângă Parpanghel * Ăsta-i PRM-ul acum: un bâlci al deșertăciunilor în care oamenii cinstiți, patrioți, demni, visători, de prin filiale, acceptă dictatura prostiei și a imposturii. * Am primit la redacție o întrebare întrebătoare: cine este, în realitate, președintele PRM. Nimeni. Domnul Nimeni. * Dar să lăsăm deoparte meandrele concretului și să vedem ”Cum a dat colțu Gelu Românul”, evident că din celebra ”Istorie necenzurată a românilor”, de Adi Sfinteș. * Măgăreanu, calul lui Gelu, își căuta cuvintele prin iarba luncii Someșului. Arhaisme, regionalisme, locuțiuni. Gândea că o să-l dea gata pe Gelu Voievod cu morala ce avea să-l izbească drept în inimă. Nu era convins că mai era prea mult loc pe acolo că săgețile, deși intraseră prin spate, se hlizeau prin pieptar. Și cum el nu se pricepea cine știe ce la medicina generală încerca să facă literatură doar-doar l-o salva pe stăpân, că ăstuia-i plăceau poveștirile adevărate ceva de speriat. Când tocmai găsise vreo două neologisme potrivite și le rumega îndelung ( obicei nemaiîntâlnit la cai ) în ideea să le facă mai accesibile voievodului, auzi chemarea acestuia:
La aproape 36 de ani, Roger Federer a câștigat cel de-al 18-lea Grand Slam din carieră, record mondial absolut. Până și cangurii au sărit în sus de bucurie. * Tontonelul de la Chișinău vrea să scoată ”Istoria românilor” din școlile basarabene și să introducă o așa zisă istorie a Moldovei. Problema e că Moldova de dincolo de Prut n-a avut o istorie numai a ei decât după răpirea din 1812, săvârșită prin coruperea unor funcționari otomani în condițiile în care Rusia era amenințată de Napoleon. Ăsta până nu-i dă cineva două-trei numere în muian, nu se lasă! Dilimanul a mai scos pe canalul gurii și că o parte din Moldova se află la România, ca și o parte din Ungaria! Și să nu-i faci o baie de scuipați, la copcă! Să nu-i rupi urechile alea de măgar! * Biroul Permanent al PRU i-a cerut demisia lui Bogdan Diaconu din funcția deținut(ă). Duceți-vă acasă, cu toții, nerușinaților! N-ați fost decât o hazna a PSD-ului în care colcăiau viermii corupției. * Legea grațierii lui Liviu Dragnea a fost făcută în biroul președintelui Camerei Derutaților. Pe care, să vezi coincidență, îl chemă tot Liviu Dragnea! Asta da democrație! * Insistența PSD de a impune legea grațierii e o consecință a înțelegerilor oneroase cu Mafia politică aflată parțial la țuhaus, care a contribuit din plin la mituirea electoratului. Și care, pe viitor, ar fi profund recunoscătoare binefăcătorilor ei. De fapt, o mână murdară spală pe alta. Și amândouă obrazul. Sau ceea ce ar putea ține loc de obraz. * Totuși, Livache susține că nu știe ce conține Ordonanța sa de grațiere! Bietul om, cum își bate Iordache joc de el, cum l-ar scăpa nemernicul ăla de la Injustiție de țuhaus! Grea e misia de președinte ipocrit! * Lăbuș de la Ambasada SUA încă n-a plecat acasă. Încă mai roade oase pe aici. * Și Franța vrea o relație normală cu Rusia. Numai proștii noștri îi trag întruna cu licuricii. Diplomația românească este adepta principiului clasic ”capra râioasă cu coada pe sus”. * Cu 9 luni înainte ca Becali să pună laba pe Steaua, Hagi avertiza că se pune la cale un abuz. Dar nu l-a ascultat nimeni, hoția era în desfășurare. Iar organele statului spărgeau semințe cu bagabonții, la lojă. * Ce câștigă PSD-ul prin organizare, prin vrăjeală electorală și prin câteva măsuri luate (și) în avantajul celor mulți, pierde prin infatuare după ce se instalează la butoanele puterii. La umbra a doar 18% voturi dintre toți cetățenii cu acest drept, ar trebui să fie mult mai precaut și mai responsabil. Chiar dacă ai câștigat alegerile - așa cum le-ai câștigat, cu doar 38% participare cetățenească - nu ai dreptul să faci tot ce-ți trece prin cap, nu trebuie să-i disprețuiești pe ceilalți. Nu poți instala la putere prostocrația, iar Mafiei să-i dai drumul în stradă, să le dea geto-dacilor la mir. Ei uită cum sunt românii: au o slabă memorie a răului. Și chiar dacă aleg hoții (oricum ar fi votat, tot bandiți ar fi ajuns în fruntea țării), se răzgândesc repede și-i vor jos, la beci, în papuci și-n pielea goală. Ăsta ar fi un lucru bun dacă la următorul scrutin n-ar lua-o de la capăt. Așa că nu mai căutați perpeuum mobile: l-au descoperit românii! * Așa cum v-am mai spus, dar vă repet, ca să vă intre bine la cutia ucrainiană, a început campania pentru prezidențiale. Ce fac Dragnea și Iohannis nu e decât preludiul acestei aventuri politice. Declarații belicoase, băițe de mulțime, imposibile referendumuri, sunt acțiuni mascate de campanie. Ar fi trist ca românii să se lase din nou prinși în vrăjeala politicianistă a acestor primitivi. Că n-ar avea de ales decât între dictatura hoților și cea a mafioților. * SRI se supune controlului parlamentar. Cei care îl controlează sunt de obicei acoperiți. Dacă nu au fost înainte de a ajunge în respectiva Comisie (rara avis), eroarea a fost remediată pe parcurs. Nu știm dacă a fost cazul lui Verestoy Atilla, membru al Comisiei din anul 2000, ori al lui Cezar Preda, aflat și el la datorie din 2008. * România se află pe locul 27 în UE, din 28, la capitolul competențe digitale. Hei, dacă se lua în calcul și Facebook-ul, alta era situația! * Dragnea a fost catalogat de V. Ștefan, ministrul de finanțe și neajunsuri, ca fiind dictator și îngâmfat. Treaba lor, ei se cunosc mai bine. Și alți pesediști dau semne de neliniște. Acest partid hrănit cu oportuniști de toate culorile și categoriile, va plesni la un moment dat și va umple România de mucegaiuri și noroi. * Rușii au adoptat proiectul de lege care dezincriminează actele de violență domestică. Pe înțelesul tuturor: dacă-ți bați nevasta ori copiii, fără a le provoca răni grave, primești cel mult o amendă echivalentă a 470 de euro. Până acum puteai lua doi ani de închisoare. Evident, dacă erai rus. Dacă se întâmplă invers, adică soția și copiii îți îndreaptă cocoașa, felicitările de mamă sunt de ajuns. Un deputat a ținut să sublinieze că ei procedează invers decât Occidentul decadent, unde s-a renunțat la tradiția de a-ți bate membrii familiei numai în gură, ca pe coasă. Cică lipsa de violență de acolo e un exces, un atentat la adevăratele valori ale umanității. Numai în pielea rusoaicelor să nu fii! Au mult de lucru...* Culmea acuzației: să fii șeful partidului lui Iliescu și să îi acuzi pe protestatari de mineriadă! Numai Dragnea putea face asta.Oricum, nu-l văd bine: a întinat nobilele idealuri ale terorismului. * Aurora Simionescu, o româncă frumoasă (normal!), a devenit profesor asociat la Agenția Spațială Japoneză. Eu știam că femeile sunt cu capul în nori pe plaiul mioritic, dar și în Japonia?! * Protestele împotriva nesimțirii continuă în Țara Românească, țară jefuită sălbatic de bandiții de toate culorile și orientările sexuale. Cred că PSD-ul va avea cea mai rapidă prăbușire din istoria sa din cauza încăpățânării de a-l scăpa pe Dragnea de petele de dalmațian. Pentru oamenii de rând, n-ar mișca nimeni niciun deget, dar pentru marii corupți se dau toți de ceasul morții. * Trump chiar dă semne că se ține de cuvânt. Lucru rar. Râdem noi, dar nu-i râsul nostru. Echilibrul planetar e destul de fragil, oricând putem aluneca în neantul nuclear. După interzicerea migrației din țările bănuite că nu joacă foarte corect cartea luptei antiteroriste, e hotărât să construiască și mult-promisul zid la granița cu Mexicul. Fiindcă nu se înțeleg cine să-l plătească, americanii sau mexicanii, le sugerez să-i cheme pe chinezi, care, cât ai zice pește (adică cât i-ai da drumul unei cutii de conserve pe scări), le vor face o copie frumoasă, de unică folosință, a Marelui Zid Chinezesc. * Numărul trăgătorilor în piept crește cu 10% după fiecare campanie publicitară pro-tutun. Deci, mai există proști care cred în reclame! * Pentru că Livache i-a redus salariul, Iohannis i-a tăiat craca grațierii de sub picioare. Dar ei zic că, de fapt, se topesc de grija poporului. * Deși Legea educației prevede 6% din PIB pentru acest domeniu, guvernul Gudureanu i-a alocat 1,01%, într-o primă variantă. Da, dar țara te vrea prost, ca să fii ușor de manipulat. Măi, băieți, ignoranța costă mai mult decât educația. * Denisa manelista a căzut și și-a rupt trista. Mai precis, fiica domnului Pește, a anunțat, la o oră de maximă audiență a prostiei, că nu mai e virgină de trei ani, de când un bărbat cu multe calități i-a dăruit o mașină. N-a precizat ce fel de mașină: de teren, de oraș, de tocat carne, de buzunar, de poșetă, de noptieră...Nici măcar nu ne-a spus ce fel de baterii folosește și câte viteze are. Păcat, eram curioși...* În schimb, amantele lui Nicolae Guță, manelistul fără puță, au rămas cum le-au făcut mămicuțele lor. Chiar și cele cu copii din flori * Nu mai știm care mai e situația altei virgine celebre, Oana Lis, cert este că a declarat că donează zece kilograme de, citez, cu emoție și duioșie, ”cur”, fiind încă adânc pătrunsă de spiritul sărbătorilor. Poate i le dă lui Viorel să le pună în obraji. * Tembeleviziunile susținute cu banii jefuitorilor poporului român, afirmă, la plesneală, că protestatarii cărora le îngheață mucii prin piețe, ar fi fost plătiți în funcție de vârstă, sex și tracțiune. Cei cu 2x4 primesc câte 100 de lei (adulții), respectiv 50 de lei (copiii). Cei cu 4x4, adică patrupedele care latră, se aleg doar cu 30 de lei. Totuși, e un os bunicel. În schimb, pisicile și păsăricile nu primesc nimic, deși multe dintre ele ar putea să dea proteste la tot cartierul. * ”Statul de drept a ajuns lucrarea unor mușterii nebuni, otrăviți de putere. Oameni lacomi, cu minte puțină, au clădit o biserică a curvelor cu epoleți, un loc de închinăciune pentru proști. Mulți îi preiau liturghia pe nemestecate și ies în stradă să-i fluture prapurii. Nu-și pun niciodată întrebări, vor doar să-i belească pe necredincioși. Și așa cum s-a arătat mereu, tot ce le rămâne e belirea.” Băi, dar ce vocabular are Doru Bușcu ăsta! Îl iertăm, că are dreptate. În orice caz, e mai deștept decât pare. * Pentru că la Circul Globus a fost interzisă prestația animalelor, menajeria a fost împrăștiată pe la partidele politice din București, PRM-ului revenindu-i o bovină cu coama zburlită, un porc spinos și un măgar cu coada-n față. Pentru că nu are suficiente fonduri, dată fiind sărăcia lucie din acest stabiliment, destul de onorabil altădată, jivinele s-au pripășit pe la sediul central al partidului, că le spuseseră lor câinii maidanezi, pe care de altminteri îi plimbaseră la șosea, că pe acolo ar fi un os de ros. Dar, nefiind învățate cu libertatea, au început să-și dea în petec: boul să mugească, măgarul să ragă, porcul să grohăie. Martori nevinovați ai acestui spectacol al degradării umane au fost mieii de prin țară, aduși la abatorul din București în speranța că suferinzii s-au mai vindecat de prostie. Dar, nici vorbă de așa ceva. Au constatat că în menajeria de sticlă boul e tot bou, măgarul tot măgar, iar porcul e și mai porc. Și, culmea modificărilor genetice, din amorul cocoșat al celor trei jivine a apărut una singură, porco-măgarul. Nu i-au mai spus și bou, fiindcă de câte ori deschide gura și mugește, originea este evidentă. * Data de 28 ianuarie 2017, este ziua în care PRM a fost îngropat definitiv. După decesul electoral constatat la alegerile din 11 decembrie 2016, s-a încercat criogenizarea, în speranța că știința politică va face pașii necesari să-nvie mortul. În ciuda zbaterii îngerilor de prin filiale, patrioți desăvârșiți care-și risipesc zborul purtând pe aripile lor idealurile naționale, valorile perene ale neamului românesc, groparii mișcării patriotice, care au pus gheara pe conducerea acestui partid, se încăpățânează să-i dea cu lopata în cap și să mai arunce trei-patru straturi de gunoi peste el. Alegerea unuia, care nu reprezintă nimic prin el însuși, în funcția de președinte interimar a însemnat cea mai mare greșeală din istoria acestui partid, altădată glorios. Așa zisa ședință a Biroului Permanent al PRM, a fost un bâlci dezagreabil la care trădătorii, liber-schimbiștii, fariseii și prostovanii, tronau pe post de învățători ai Patriei, ei fiind, în realitate, niște lichele de doi lei, niște gândaci de Colorado aflați în plin proces de scârbavnică fecundație. Onorabilitatea majorității delegaților din filiale n-a putut fi remarcată de nimeni în condițiile în care neam-prostia, incompetența crasă, trona la prezidiu. N-a existat în istoria partidelor politice românești un lider de mai proastă calitate decât cel pe care-l are, pe hârtie, acest partid. Pe lângă domnul Prostescu (scuze, e posibil să fie o greșeală de redactare, nu i-am reținut numele), Iosipescu-Zambra și Nahorniac sunt adevărate legende ale politicii românești. * Pentru cine nu știe-și nu știe nimeni-președinte interimar al PRM (susține că) este un tinerel de peste 70 de ani, a cărui cea mai lungă frază rostită vreodată a fost ”apa, papa, caca”. Știu că nu-i o frază, dar el nu se prinde. El zice că-i președinte interimar, dar Tribunalul a zis: ”Nț, nu ești nimic.” Și nu e nicio glumă la mijloc, dl. Nimeni e nimic întrucât Consiliul Național al PRM din 1 octombrie 2016, care l-a pus moț în funcția respectivă doar pentru a avea cineva drept de semnătură, nu a fost validat de Tribunal. În acest moment PRM nu are niciun președinte, fie el și interimar, întrucât căile de atac au fost epuizate (de fapt, nici n-au fost folosite, marele strateg cerând cele două amânări la care avea dreptul). Strategii lui Pește-Prăjit care-i girează incompetența ar trebui să-și dea două palme cu piciorul. Și să le fie rușine obrazului! Știu ei de ce...* Paranteză: După alegeri, a dat mai multe comunicate în care anunța excluderea unor membri de partid, încălcând statutul și normele bunului simț. Numai că organele(in)competente ale partidului nu i-au validat pârțurile. * Dar să revenim la...normal. Ședința BP a fost după chipul și asemănarea ștrumfului: o mizerie. În sediul partidului se instalase Siberia, iar un Stalin bizar trona la intrare. A încuiat ușile astfel încât oamenii să treacă dintr-un birou în altul, nu pe hol!, ca să fie controlați de el și de vreo altă galinacee bolnavă de gripă aviară. Scopul era împiedicarea Lidiei Vadim Tudor de a intra în casa tatălui său și de a-l trimite pe el să plimbe câinii, îndeletnicire de altfel onorabilă. Deși nici vârsta, nici corpul, nici tehnica nu-l recomandă pentru luptele corp la corp, nu s-a sfiit să se hârjonească ștrengărește cu vechii colaboratori. Fostului lacheu al lui Vadim nu i-a crăpat pingeaua obrazului de rușine să încerce împiedicarea fiicei binefăcătorului său să pătrundă acolo unde îi este locul. Intervenția fermă a unor lideri de filiale a pus lucrurile la punct și porco-măgarul a fost legat la iesle. * Ședința a fost un cacaimas generalizat. O dezorganizare...perfectă, după chipul aceluia la care s-a gândit Swift când a spus: ”Sunteți de o incultură...enciclopedică!” În loc de un raport serios asupra rezultatelor alegerilor, asupra situației disperate a partidului, au fost prezentate câteva bârfe de țațe din Piața Obor, niște acuze care s-au dovedit nefondate, și alte bâlbâieli jalnice. Realitatea e că nu poate mai mult. Nu e el vinovat că a sărit de la statutul de slugă la cel de stăpân, ci aceia care închid ochii și acceptă ca partidul să fie ”condus” pe ultimul drum de un ”orator” care pune virgulă între subiect și predicat și când vorbește. Deși oamenii au plecat profund dezamăgiți că au bătut atâta cale degeaba și nu s-a întâmplat nimic, totuși această jalnică întrunire a hotărât amânarea Congresului până când Tribunalul își face milă și ne curmă suferința, desființându-ne de tot. * Interesul televiziunilor față de scandal este normal într-o țară anormală, iar relatările au fost oarecum obiective, deși n-aveau ce declarații să dea unii care acum două luni contestau dreptul PRM de a candida. Acum sunt pe baricade, lângă Parpanghel * Ăsta-i PRM-ul acum: un bâlci al deșertăciunilor în care oamenii cinstiți, patrioți, demni, visători, de prin filiale, acceptă dictatura prostiei și a imposturii. * Am primit la redacție o întrebare întrebătoare: cine este, în realitate, președintele PRM. Nimeni. Domnul Nimeni. * Dar să lăsăm deoparte meandrele concretului și să vedem ”Cum a dat colțu Gelu Românul”, evident că din celebra ”Istorie necenzurată a românilor”, de Adi Sfinteș. * Măgăreanu, calul lui Gelu, își căuta cuvintele prin iarba luncii Someșului. Arhaisme, regionalisme, locuțiuni. Gândea că o să-l dea gata pe Gelu Voievod cu morala ce avea să-l izbească drept în inimă. Nu era convins că mai era prea mult loc pe acolo că săgețile, deși intraseră prin spate, se hlizeau prin pieptar. Și cum el nu se pricepea cine știe ce la medicina generală încerca să facă literatură doar-doar l-o salva pe stăpân, că ăstuia-i plăceau poveștirile adevărate ceva de speriat. Când tocmai găsise vreo două neologisme potrivite și le rumega îndelung ( obicei nemaiîntâlnit la cai ) în ideea să le facă mai accesibile voievodului, auzi chemarea acestuia:
”Măgăreanu? Măgăreanu? Fă-te-coa!”Purcese agale că tot nu mai era nicio grabă.
”Măi, uite de ce te-am deranjat... Știi că, în general, noi românii, ne împăcăm bine cu animalele, indiferent de sex, origine și naționalitate, ca să zic așa, și din cauza asta ultimele momente plăcute de pe pământ ni le petrecem cu ele. Și tot lor le încredințăm dorințele finale. Uite ce îți ordon, pardon, ce te rog, că după fața aia lungă înțeleg că asta-i formula democratică ce-ți vine mai bine: mergi la Coșbuc și povestește-i ce-am pățit. Amintește-i lui Gixi că este poetul de curte preferat și aș dori să lase posterității un poem care să ateste că n-am făcut umbră pământului de pomană. Că o să vină vremea în care vreun cap pătrat n-o să mai ia în considerare faptul că m-am luat de gât cu fiii pustei care n-aveau unde-și duce Ciocciolinele la păscut ciup...ciup... ciupercuțele decât pe moșia mea. Cu istoricii din vremea lui Milică orice este posibil și ar fi păcat să se aștearnă uitarea peste faptele ce le-am săvârșit și să nu se știe câți vagabonzi de-ăștia am trimis în împărăția lui Belzebut... ”Stăpâne, ai zis cap pătrat? Ori te-ai referit la Sorin Mitu? De unde-l știi pe tizul meu?” ” Cum, mă, tizul tău? Ce, te cheamă Sorin?” ”Nu, mă cheamă Măgăreanu.”
”La ce te cheamă? Ha, ha...1-0 pentru mine, te-am păcălit. Dar să știi că înglobezi o grămadă mare de subtilitate între urechile alea, nenică. Îți promit că, dacă n-o mierlesc, te trimit la facultate, să te faci scriitor, cam așa cam ca Mircea Dinescu, că și ăla e tot tra-la-la ca tine. Dar să nu deviem de la subiect: Mitu ăsta a scris un manual de istorie a românilor...” Fugi de aici, că mă faci 2 la 0. Păi ce, eu-s atât de prost să cred că românilor le scriu istoria toți măgarii!”” Crezi, nu crezi, așa este. Românilor, de când cu reforma lui Marga, toți zăpăciții le descriu trecutul după cum îi taie capul. Uite, par exampl, că tot suntem țară francofonă, Mitu a șters cu buretele toate luptele mele cu ungurii și nu înțeleg de ce...” ”Nu știi de ce, nu știi de ce, of, of...se cunoaște că scriitorii tăi de curte nu e informați. Acu, că tot dai colțu, pot să-ți mai dau un sfat că vorba aia, te-am învățat până te-am prostit: nu mai pune la suflet toate nimicurile că-ți cauzează la diabet. Și-o să-ți mai fac un serviciu suplimentar, dar pentru asta mă treci în testament. O să-ți spicuiesc câte ceva din biografia lui sclifositu de Sorin. S-a născut pe malul gârlei unde mă-sa spăla niște lână. Din grabă sau din nepricepere l-a scăpat cu dovleacul pe o sigă alunecoasă. A bătrână n-a dat importanță evenimentului , dar, mai târziu, crescând, a început să-i fiarbă sângele de ardelean în vene atât de tare încât și-a propus să-i călărească pe unguri. Știi ce-a făcut?” ”Și-a cumpărat cal din Ungaria?” ”Nț. S-a însurat c-o unguroaică. Și-acum știi și tu cum sunt unguroaicele...” ”Știu, sunt bune.” ”Se lasă ce se lasă călărite prin toate colțurile lumii după care odată întorc foaia și cer răsplata. Asta a lui Mitu i-a cerut să intre în rândul celebrităților scriind o carte, probabil pe asta de zici c-ai citit-o, deși parcă nu-mi vine a crede că ai făcut personal efortul ăsta.” ”Hai, mă, că exagerezi, biensur, cu tolomacul ăsta din Cluj. Ești șovin. Ce dacă este unguroaică, omul, ca să mă exprim elegant, își face treaba cu ea. Și dacă fata i-a cerut să scrie o carte, e foarte bine și n-ar trebui să-ți amintesc asta tocmai ție, tip cultivat: cine are carte, are parte de necazuri! Că a ieșit ce-a ieșit nu e vina cotoarbei, că tu ai zis că tipul e alunecos din cauza bubiței din copilărie.” ”Ai dreptate, stăpâne!” ”Vezi, bă gloabă, c-ai ajuns la vorba mea. Nu te supăra că mai fac câte-un spirit de glumă cu tine, oricum sunt pe ducă...” ”Aiurezi, barosane, nu ești pe ducă, scuză-mă că te iau la pertu că toată viața m-ai călărit din toate pozițiile și pe toate coclaurile, dar nu mai suport europenismul de paradă de care nu te mai lepezi nici în ceasul al doisprezecelea. Păi, măi, fratele meu, că tot veni vorba de gloabe, nevasta lui Mitu stă la Budapesta cu hoașca a bătrână!” ”Fugi de-aici, s-au despărțit?” ”Of, Gelule, pe cât ești de viteaz, pe atât ești de tălâmbă...Îți filează lampa mai greu decât lui Băsescu, ministrul celor șapte cărări. Nu s-au despărțit, minunatule, acolo locuiește. Și de acolo i-au dictat lui Sorin-baci manualul.” ”Fugi de-aici! Mă, tu ești nebun!” ”Nebun ești tu! Eu sunt cal. Și după cum vezi, cunoaștem mai multe despre manualul de istorie decât voi, conducătorii, care, pe deasupra, vă mai dați și în bărci cu cultura voastră...” ”Haide, nu te întinde prea tare la discuții că n-am închis decât un ochi și s-ar putea să mă supăr. Nu fii măgar și zi-mi și mie cum de știi atâtea despre unguri. Dar fă-o repede că mă încurcă săgețile astea din spate.” ”Vai de capul tău, nici pe asta n-o știi! Păi maghiarii, cum le mai zice lor, vorbesc limba cailor.” ”Cum, mă, cunosc limba voastră?” ”N-o cunosc, asta-i limba maternă.” ”Asta explică multe. Auzi ce surpriză mi-ai făcut chiar acum, în clipele finale. Cred că d-aia se zice că omul învață până moare.” Ultimele cuvinte, Gelu le spusese mai mult pentru sine. ”Măgărene, mai am o rugăminte la tine: apucă-te și fă-mi o groapă. Până termini sunt gata și eu, numai bine mă răcesc.” ”Nu mă mai face să mă râd, c-această clipă e solemnă, trebuie să fiu serios. Cum să te îngrop, Gelule, românule, n-a făcut-o Mitu destul?” Termină cu măgăriile și fă ce ți-am spus. Și cred c-a venit momentul să-mi îndeplindești ultima dorință.” ”Ce dorință?” ”Vezi că în diplomatul de la șa, cel cu cifru, am un compact disc cu Nicolae Furdui-Iancu. Pune-l că vreau să mai aud o dată ”Noi suntem români”... ”Cum zici că-l cheamă? Nicolae Furdui-Iancu ? N-am auzit de el...” ”Ah, gloabă afurisită, tu nu numai că vorbești limba lor, ci ești chiar ungur. Și-mi spunea mie nevastă-mea, săraca: ai grijă, Geluțule, că trădările vin chiar de sub noi....”
”Măi, uite de ce te-am deranjat... Știi că, în general, noi românii, ne împăcăm bine cu animalele, indiferent de sex, origine și naționalitate, ca să zic așa, și din cauza asta ultimele momente plăcute de pe pământ ni le petrecem cu ele. Și tot lor le încredințăm dorințele finale. Uite ce îți ordon, pardon, ce te rog, că după fața aia lungă înțeleg că asta-i formula democratică ce-ți vine mai bine: mergi la Coșbuc și povestește-i ce-am pățit. Amintește-i lui Gixi că este poetul de curte preferat și aș dori să lase posterității un poem care să ateste că n-am făcut umbră pământului de pomană. Că o să vină vremea în care vreun cap pătrat n-o să mai ia în considerare faptul că m-am luat de gât cu fiii pustei care n-aveau unde-și duce Ciocciolinele la păscut ciup...ciup... ciupercuțele decât pe moșia mea. Cu istoricii din vremea lui Milică orice este posibil și ar fi păcat să se aștearnă uitarea peste faptele ce le-am săvârșit și să nu se știe câți vagabonzi de-ăștia am trimis în împărăția lui Belzebut... ”Stăpâne, ai zis cap pătrat? Ori te-ai referit la Sorin Mitu? De unde-l știi pe tizul meu?” ” Cum, mă, tizul tău? Ce, te cheamă Sorin?” ”Nu, mă cheamă Măgăreanu.”
”La ce te cheamă? Ha, ha...1-0 pentru mine, te-am păcălit. Dar să știi că înglobezi o grămadă mare de subtilitate între urechile alea, nenică. Îți promit că, dacă n-o mierlesc, te trimit la facultate, să te faci scriitor, cam așa cam ca Mircea Dinescu, că și ăla e tot tra-la-la ca tine. Dar să nu deviem de la subiect: Mitu ăsta a scris un manual de istorie a românilor...” Fugi de aici, că mă faci 2 la 0. Păi ce, eu-s atât de prost să cred că românilor le scriu istoria toți măgarii!”” Crezi, nu crezi, așa este. Românilor, de când cu reforma lui Marga, toți zăpăciții le descriu trecutul după cum îi taie capul. Uite, par exampl, că tot suntem țară francofonă, Mitu a șters cu buretele toate luptele mele cu ungurii și nu înțeleg de ce...” ”Nu știi de ce, nu știi de ce, of, of...se cunoaște că scriitorii tăi de curte nu e informați. Acu, că tot dai colțu, pot să-ți mai dau un sfat că vorba aia, te-am învățat până te-am prostit: nu mai pune la suflet toate nimicurile că-ți cauzează la diabet. Și-o să-ți mai fac un serviciu suplimentar, dar pentru asta mă treci în testament. O să-ți spicuiesc câte ceva din biografia lui sclifositu de Sorin. S-a născut pe malul gârlei unde mă-sa spăla niște lână. Din grabă sau din nepricepere l-a scăpat cu dovleacul pe o sigă alunecoasă. A bătrână n-a dat importanță evenimentului , dar, mai târziu, crescând, a început să-i fiarbă sângele de ardelean în vene atât de tare încât și-a propus să-i călărească pe unguri. Știi ce-a făcut?” ”Și-a cumpărat cal din Ungaria?” ”Nț. S-a însurat c-o unguroaică. Și-acum știi și tu cum sunt unguroaicele...” ”Știu, sunt bune.” ”Se lasă ce se lasă călărite prin toate colțurile lumii după care odată întorc foaia și cer răsplata. Asta a lui Mitu i-a cerut să intre în rândul celebrităților scriind o carte, probabil pe asta de zici c-ai citit-o, deși parcă nu-mi vine a crede că ai făcut personal efortul ăsta.” ”Hai, mă, că exagerezi, biensur, cu tolomacul ăsta din Cluj. Ești șovin. Ce dacă este unguroaică, omul, ca să mă exprim elegant, își face treaba cu ea. Și dacă fata i-a cerut să scrie o carte, e foarte bine și n-ar trebui să-ți amintesc asta tocmai ție, tip cultivat: cine are carte, are parte de necazuri! Că a ieșit ce-a ieșit nu e vina cotoarbei, că tu ai zis că tipul e alunecos din cauza bubiței din copilărie.” ”Ai dreptate, stăpâne!” ”Vezi, bă gloabă, c-ai ajuns la vorba mea. Nu te supăra că mai fac câte-un spirit de glumă cu tine, oricum sunt pe ducă...” ”Aiurezi, barosane, nu ești pe ducă, scuză-mă că te iau la pertu că toată viața m-ai călărit din toate pozițiile și pe toate coclaurile, dar nu mai suport europenismul de paradă de care nu te mai lepezi nici în ceasul al doisprezecelea. Păi, măi, fratele meu, că tot veni vorba de gloabe, nevasta lui Mitu stă la Budapesta cu hoașca a bătrână!” ”Fugi de-aici, s-au despărțit?” ”Of, Gelule, pe cât ești de viteaz, pe atât ești de tălâmbă...Îți filează lampa mai greu decât lui Băsescu, ministrul celor șapte cărări. Nu s-au despărțit, minunatule, acolo locuiește. Și de acolo i-au dictat lui Sorin-baci manualul.” ”Fugi de-aici! Mă, tu ești nebun!” ”Nebun ești tu! Eu sunt cal. Și după cum vezi, cunoaștem mai multe despre manualul de istorie decât voi, conducătorii, care, pe deasupra, vă mai dați și în bărci cu cultura voastră...” ”Haide, nu te întinde prea tare la discuții că n-am închis decât un ochi și s-ar putea să mă supăr. Nu fii măgar și zi-mi și mie cum de știi atâtea despre unguri. Dar fă-o repede că mă încurcă săgețile astea din spate.” ”Vai de capul tău, nici pe asta n-o știi! Păi maghiarii, cum le mai zice lor, vorbesc limba cailor.” ”Cum, mă, cunosc limba voastră?” ”N-o cunosc, asta-i limba maternă.” ”Asta explică multe. Auzi ce surpriză mi-ai făcut chiar acum, în clipele finale. Cred că d-aia se zice că omul învață până moare.” Ultimele cuvinte, Gelu le spusese mai mult pentru sine. ”Măgărene, mai am o rugăminte la tine: apucă-te și fă-mi o groapă. Până termini sunt gata și eu, numai bine mă răcesc.” ”Nu mă mai face să mă râd, c-această clipă e solemnă, trebuie să fiu serios. Cum să te îngrop, Gelule, românule, n-a făcut-o Mitu destul?” Termină cu măgăriile și fă ce ți-am spus. Și cred c-a venit momentul să-mi îndeplindești ultima dorință.” ”Ce dorință?” ”Vezi că în diplomatul de la șa, cel cu cifru, am un compact disc cu Nicolae Furdui-Iancu. Pune-l că vreau să mai aud o dată ”Noi suntem români”... ”Cum zici că-l cheamă? Nicolae Furdui-Iancu ? N-am auzit de el...” ”Ah, gloabă afurisită, tu nu numai că vorbești limba lor, ci ești chiar ungur. Și-mi spunea mie nevastă-mea, săraca: ai grijă, Geluțule, că trădările vin chiar de sub noi....”
* Bibliografie: La emisiunea ” Profesiunea mea, lătura”, au dezbătut tragicul eveniment Marko Belea și Gixi Coșbuc. ” Decesul lui Gelu a survenit - a găvărit Marko - pe motiv de nerespectare a drepturilor minorităților” ” Care minorități, mă, nu ți-e rușine, că la lupta aia ați avut mai mulți ostași decât Gelu!” ” Eu nu mă refeream la confruntarea respectivă - a sărit de pe fix reprezentantul năvălitorilor - ci la situația noastră, a maghiarilor. Che chind am venit în Transilvania, românii erau deja o mulțime. Și vii dumneata și mă contrazici că noi n-am fost minoritari de la început?” ”Nu te contrazice nimeni, măi mumia lui Lenin, sunt curios numai să aflu de ce ne tot băgați pe noi, românii, în belea...” ” De fraieri” ”Asta o știam, dar de ce n-o recunoașteți mai des? Că, dacă ați proceda așa, în fiecare zi ar fi 1 Decembrie ...” * Promoușăn:
Ați auzit de tătari? Sigur ați auzit, că-i plină politica românească de ei. Țineți-vă bine de ce aveți fiecare că intră-n scenă să vă scape de surplusul de speranță. Atenție la butelii!
Ați auzit de tătari? Sigur ați auzit, că-i plină politica românească de ei. Țineți-vă bine de ce aveți fiecare că intră-n scenă să vă scape de surplusul de speranță. Atenție la butelii!
CONTELE DE MONTE-CRISTO
29 ianuarie 2017
29 ianuarie 2017
sâmbătă, 28 ianuarie 2017
Pe cine apăr?
E tragic când te zbați de neputință
și viscolele lumii le înfrunți
îți trec săgețile tăcerii prin ființă
și după-atâta elocință
nici nu mai ai cu cine să te lupți
Că au fugit toți partizanii-n munți
și au lăsat tranșeele deschise
bat din copite caii celor mulți
s-au săturat de-atâtea false nunți
la ușa cerului ce tocmai se închise
E poate amurgul înșeuat la stele
și nu-i mai pasă ce-i în avatar
pe unde latră haite de cățele
din inima umblândă în atele
ascunsă-n bezna lumii de gropar
Sunt semne triste ale lumii apuse
și toate drumurile s-au blocat în mâl
pe acolo lașitatea se tot scurse
s-a anunțat la știri, pe surse,
că viața nu-i decât un Cernobâl
Și-atunci nu are rost să lupți
pe cine vrei să aperi, tu, străine?
ce demoni neînfricați ai să înfrunți
mai bine întoarce-te în munți
pe aici să aperi nu mai ai pe cine
Ce tristă-i rasa asta de scursuri
ce cântă și dansează la comandă
pe care-o aperi și-o înduri
și o iubești și-adeseori o-njuri
și se comportă ca o curvă-n bandă
Pe cine să mai aperi de pustiu,
de lașitate, dogme și prostie?
E-apus de eră și-i târziu
și, totuși, aș dori să știu
de ce e viața doar ipocrizie...
27 ianuarie 2017
și viscolele lumii le înfrunți
îți trec săgețile tăcerii prin ființă
și după-atâta elocință
nici nu mai ai cu cine să te lupți
Că au fugit toți partizanii-n munți
și au lăsat tranșeele deschise
bat din copite caii celor mulți
s-au săturat de-atâtea false nunți
la ușa cerului ce tocmai se închise
E poate amurgul înșeuat la stele
și nu-i mai pasă ce-i în avatar
pe unde latră haite de cățele
din inima umblândă în atele
ascunsă-n bezna lumii de gropar
Sunt semne triste ale lumii apuse
și toate drumurile s-au blocat în mâl
pe acolo lașitatea se tot scurse
s-a anunțat la știri, pe surse,
că viața nu-i decât un Cernobâl
Și-atunci nu are rost să lupți
pe cine vrei să aperi, tu, străine?
ce demoni neînfricați ai să înfrunți
mai bine întoarce-te în munți
pe aici să aperi nu mai ai pe cine
Ce tristă-i rasa asta de scursuri
ce cântă și dansează la comandă
pe care-o aperi și-o înduri
și o iubești și-adeseori o-njuri
și se comportă ca o curvă-n bandă
Pe cine să mai aperi de pustiu,
de lașitate, dogme și prostie?
E-apus de eră și-i târziu
și, totuși, aș dori să știu
de ce e viața doar ipocrizie...
27 ianuarie 2017
Elegia în care murim pe rând, în fiecare
Trece trenul vieții peste noi
oasele de zăpadă se sfarmă,
ce tragică-i această neviscolită iarnă
ce-și șterge urmele de noroi
pe sufletele noastre pierdute.
Amintirea-i o dâră nesfârșită de fum
plânge omul de zăpadă în scrum
lovit în piept de dureri cunoscute
Nu mai e nimic de făcut, ființa-i pustie,
ce demon ne-a spulberat visele și ne-a frânt?
Destinul se târăște ca un melc pe pământ
și-ți curge suferința ca un șarpe din ie
Și-mi curg lacrimile pe un câmp cenușiu,
pe unde aleargă oamenii de zăpadă,
îmi acopăr ochii, să nu mă vadă,
dar sunt mult prea aproape și-i atât de târziu
Nu se mai întorc îngerii din uitare,
doare cumplit lașitatea zilei proscrise,
cad fluturi drogați prin infernul din vise,
iar noi murim pe rând, în fiecare
Prea târziu trece trenul pierdut
și nu ne mai suntem decât palide umbre,
se-ntorc diminețile din viețile sumbre
și-o floare albastră se-ntinde sub scut...
27 ianuarie 2017
oasele de zăpadă se sfarmă,
ce tragică-i această neviscolită iarnă
ce-și șterge urmele de noroi
pe sufletele noastre pierdute.
Amintirea-i o dâră nesfârșită de fum
plânge omul de zăpadă în scrum
lovit în piept de dureri cunoscute
Nu mai e nimic de făcut, ființa-i pustie,
ce demon ne-a spulberat visele și ne-a frânt?
Destinul se târăște ca un melc pe pământ
și-ți curge suferința ca un șarpe din ie
Și-mi curg lacrimile pe un câmp cenușiu,
pe unde aleargă oamenii de zăpadă,
îmi acopăr ochii, să nu mă vadă,
dar sunt mult prea aproape și-i atât de târziu
Nu se mai întorc îngerii din uitare,
doare cumplit lașitatea zilei proscrise,
cad fluturi drogați prin infernul din vise,
iar noi murim pe rând, în fiecare
Prea târziu trece trenul pierdut
și nu ne mai suntem decât palide umbre,
se-ntorc diminețile din viețile sumbre
și-o floare albastră se-ntinde sub scut...
27 ianuarie 2017
joi, 26 ianuarie 2017
La știri va putrezi ora exactă
Astăzi ne despărțim definitiv,
Nici nu știu încotro voi porni-o,
Vom pluti anapoda prin laitmotiv
Fără să ne spunem adio
La știri va putrezi ora exactă
Sub greutatea ultimilor pași,
Va dispărea luna intactă
Din care ne-am hrănit ca doi ocnași
S-or întoarce ninsori răzvrătite,
Smulse de viscol din salonul de bal,
Pe unde cenușărese zdrobite
Sunt cărate în cârcă de un suflet-hamal
Soarele se va ascunde de umbre, în vară,
Ca un copil răsfățat și iubit,
Astăzi ne despărțim prima oară
Înainte de-a ne fi întâlnit
N-o să mai știm unul de altul,
Noaptea polară s-a pus de-a curmezișul,
Topind între noi tot asfaltul
Peste care se prăvălește frunzișul
N-o să mai fim împreună în gând,
Va rămâne orfană secunda drogată,
Azi ne despărțim, și-i atât de curând
Că nu ne-am întâlnit niciodată
25 ianuarie 2017
Nici nu știu încotro voi porni-o,
Vom pluti anapoda prin laitmotiv
Fără să ne spunem adio
La știri va putrezi ora exactă
Sub greutatea ultimilor pași,
Va dispărea luna intactă
Din care ne-am hrănit ca doi ocnași
S-or întoarce ninsori răzvrătite,
Smulse de viscol din salonul de bal,
Pe unde cenușărese zdrobite
Sunt cărate în cârcă de un suflet-hamal
Soarele se va ascunde de umbre, în vară,
Ca un copil răsfățat și iubit,
Astăzi ne despărțim prima oară
Înainte de-a ne fi întâlnit
N-o să mai știm unul de altul,
Noaptea polară s-a pus de-a curmezișul,
Topind între noi tot asfaltul
Peste care se prăvălește frunzișul
N-o să mai fim împreună în gând,
Va rămâne orfană secunda drogată,
Azi ne despărțim, și-i atât de curând
Că nu ne-am întâlnit niciodată
25 ianuarie 2017
Riduri
Am trăit într-un vis care n-a existat
și nici nu sunt semne că o să existe
Nu te-am văzut niciodată la gura sobei
printre vreascuri trosnind
și-mi ninge în palmele goale
de câte ori mâna spre tine o întind
Dar nu știu de ce am avut impresia
că îmi asculți bătăile inimii
E un sentiment necunoscut
Mă îmbrățișa uneori o umbră de zăpadă subțire
Probabil s-a întâmplat ceva
înainte să mă fi născut
Și chiar dacă n-am văzut pe nimeni de pe ziduri
căutându-mi urmele prin nisipul fierbinte,
ultimele riduri
s-au răzvrătit că nu te-au putut
scoate din minte
25 ianuarie 2017
Cicatricile
Nu crede tot ce ți se întâmplă,
unele lucruri nu sunt ce par a fi;
cuvintele frumoase, jurămintele,
evadarea din universuri paralele
sunt simple prefăcătorii
Nu-ți lăsa inima nesupravegheată,
există hoți de inimi peste tot.
Cineva ți-o va purta în piept, o vreme,
să simtă cum bate o inimă adevărată,
fără atele,
fără atele,
după care o va arunca în praf,
nu înainte de a o toca bucățele
Te vei recompune din propria cenușă
sfidând matricile
Vei zbura într-un târziu mai departe
prin secvențe de cer neștiute, prin tâmple,
dar îți vor aminti întotdeauna de visele frânte
cicatricile
25 ianuarie 2017
duminică, 22 ianuarie 2017
Îl voi aduce înapoi pe Dumnezeu
Sunt viu, Patrie, nu mi-e teamă de fiare,
Chiar dacă lanțurile silei mi-au intrat în trup,
Tot se mai zbate-n mine o ninsoare
Și ca să ai o viață viitoare
Blestemul ce te-apasă am să-l rup
Că nu se poate ca să se întâmple
La nesfârșit perfide nedreptăți,
Îmi curgi ca un balsam prin tâmple
Pustiul de istorie se umple
Și-n suflet cresc sublimele cetăți
Mi-e inima o hartă neîncepută
În care n-au pătruns fanarioți
Să-i toarne Basarabiei pe gât cucută
Și pe această infernală rută
Voi înfrunta cohortele de hoți
N-o să-ncetez să-ți apăr geografia
Pe care ți-a cedat-o Dumnezeu
Mă lupt la baionetă cu prostia
De câte ori mă strigă România
Deasupra mea plutește-un curcubeu
E pegra-ntinsă peste tot cu șpaclul
Vin migratorii de te jecmănesc
Dar am să-i dau pe toți de-a berbeleacul
Să vadă românimea c-ăsta-i leacul
Și poate pân la urmă se trezesc
Toți vulturii-ncuiați în altă eră,
Ce se opun statutului de slugi,
Voi da de ziduri cu acea himeră
La care saltimbancii triști aderă
Seduși de eticheta de pe blugi
E timpul să se facă iar lumină
Și chiar dacă de multe ori mi-e greu
Voi săgeta iar Fiara cea haină
La care turmele de proști se-nchină
Și-l voi aduce înapoi pe Dumnezeu
22 ianuarie 2017
Chiar dacă lanțurile silei mi-au intrat în trup,
Tot se mai zbate-n mine o ninsoare
Și ca să ai o viață viitoare
Blestemul ce te-apasă am să-l rup
Că nu se poate ca să se întâmple
La nesfârșit perfide nedreptăți,
Îmi curgi ca un balsam prin tâmple
Pustiul de istorie se umple
Și-n suflet cresc sublimele cetăți
Mi-e inima o hartă neîncepută
În care n-au pătruns fanarioți
Să-i toarne Basarabiei pe gât cucută
Și pe această infernală rută
Voi înfrunta cohortele de hoți
N-o să-ncetez să-ți apăr geografia
Pe care ți-a cedat-o Dumnezeu
Mă lupt la baionetă cu prostia
De câte ori mă strigă România
Deasupra mea plutește-un curcubeu
E pegra-ntinsă peste tot cu șpaclul
Vin migratorii de te jecmănesc
Dar am să-i dau pe toți de-a berbeleacul
Să vadă românimea c-ăsta-i leacul
Și poate pân la urmă se trezesc
Toți vulturii-ncuiați în altă eră,
Ce se opun statutului de slugi,
Voi da de ziduri cu acea himeră
La care saltimbancii triști aderă
Seduși de eticheta de pe blugi
E timpul să se facă iar lumină
Și chiar dacă de multe ori mi-e greu
Voi săgeta iar Fiara cea haină
La care turmele de proști se-nchină
Și-l voi aduce înapoi pe Dumnezeu
22 ianuarie 2017
Altminteri am fi știut
Dintre minunile pe care le-am văzut
tu ești cea mai frumoasă
Tot ce simți astăzi vreau să treacă prin mine ca un glonț
Numai așa ne vom amesteca visele
și ne vom căuta fără încetare prin sânge
prin golul pe care-l respiri,
prin golul pe care-l respiri,
în toate înserările, când se aprind luminile orașului, abisele
în toate diminețile vieților trecute și viitoare
niciodată prea devreme, întotdeauna prea târziu
pentru o evadare
Dintre toate tristețile pe care le-am trăit
tu ai fost cea mai profundă,
fiindcă tot ceea ce ai simțit
nu ai împărtășit cu mine
și n-ai lăsat în secundă
decât semne de întrebare
decât semne de întrebare
scrise pe ușa trântită peste inimă
la întâmplare
Dintre toate poveștile magice de iubire
aceasta a fost cea mai falsă
altminteri
am fi știut de ce s-au întrupat în oameni obișnuiți
personajele principale
peste care uitarea se varsă
21 ianuarie 2017
sâmbătă, 21 ianuarie 2017
SĂPTĂMÂNA PE SCURT (55/2)
Urgiile lui Hagi * ANAF bagă concurența în sevraj * Plagiat la Ministerul Injustiției * Carul (TVR) cu boi * Sex în timpul orei de ”Prelucrarea lemnului” * Hoțul de diamante * Dosarele SRI * Pe Dodon îl mănâncă hârșia * Cele mai tari prostituate din lume * Legea grațierii politicienilor corupți * Exclusivitate: adevăratul discurs al lui Donald Trump! * Demnitari de Vaslui * A fost un dobitoc * Manipularea prin incendii * ”Lupta anticorupție - farsă în cinci acte” * Întinerirea vaginului la hartiști * Voievozii și vagabonzii
Hagi, filosoful absolut, îi apreciază pe fotbaliștii care la zece seara stau cu play-station-ul în mână, spre deosebire de ceilalți, care merg prin diverse locuri de pierzanie cu tot felul de coțofene și fac, pardon de expresie, ”urgii”. Joacă tare Hagi, nu se lasă până nu-l dă pe Gigi Hegel-Becali de pe soclu. * În magazinul ANAF din Târgu Jiu se vindeau droguri de mare risc la prețuri care au băgat concurența în sevraj: 0,25 lei plicul! Ca să nu se prindă ceilalți gabori pe etichetă au scris ”îngrășământ”. De câte ori nu v-am atenționat că oculta mondială v-a pus ceva în aer, în apă, în prezervative, ca să nu mai știți ce faceți la urna de vot?! Dar voi, nu și nu, că așa e bine, așa merg treburile în spațiul carpato-danubiano-hipnotic. * Culmea plagiatului: să te cheme Florin Iordache și să plagiezi din MRU într-o teză de doctorat susținută la Chișinău! Faptul că ai ajuns Ministrul Injustiției din România e ceva firesc, în condițiile în care pe aici strâmbii îi înghit pe cei drepți. * În carul cu boi al TVR s-au răsturnat, de Ziua Culturii Naționale, fiul colonelului de securitate Patapievici și fiul ploii, Lucian Boia. Impresia generală a fost că Eminescu, mort, e de un milion de ori mai viu decât ei. Lumea nu se pune la mintea lor, nici nu-i bagă-n seamă. Îi bagă altundeva. * Doi elevi din județul Neamț au făcut sex în timpul orei de prelucrare a lemnului. Un fel de lucru manual, dar cu partener(ă). Probabil li se va scădea nota la purtare fiindcă piesa a fost defectă. O fi fost dornul de vină, o fi fost rașpila, naiba știe! Proful n-a fost la oră, a ajuns abia la țigara de după.. * ”Dacia” a vândut peste 580 000 de autovehicule în 2016, majoritatea în UE. Păcat că profitul se duce în Franța...* Un român a furat două inele cu diamante în valoare de 5,2 milioane de euro, printr-o simplă scamatorie tip ”alba-neagra”. A înlocuit cutia cu o alta asemănătoare, în care erau tinichele. Din păcate pentru acest hoțoman care a încercat să repatrieze o parte din ce s-a furat de la noi, a fost prins, la București, în timp ce negocia cu niște evrei vânzarea unuia dintre ele. Acum poartă brățări. Dar, cine știe, poate le înlocuiește și p-alea... * Cică lupta pentru putere, faza pe unitate, s-a încheiat. Domnul Coldea a fost trecut în rezervă. Stați cuminți, ăștia nu trec în rezervă decât cu picioarele înainte! Chiar dacă Coldea e agent american second-hand, nu se știe când va mai fi nevoie de serviciile sale. Păi dacă deschide toate dulapurile pe care le are, vă îngroapă în bani. A pățit-o colonelul Bărbulescu care era să se sufoce când a găsit în vestiarul de la servici al generalului 500 000 de dolari! Drept urmare, ca să nu aibă eventuale probleme de sănătate, a fost mătrășit din sistem. Banii negri e ochiul dracului...* Dodon militează pentru Moldova Mare, după ce Putin l-a scărpinat în coarne. Măi, drace, nu te astâmperi? Te mănâncă hârșia? Or să te scarpine moldovenii cât de curând. Cu furca. * Putin susține, cu argumente irefutabile, că prostituatele rusoaice sunt cele mai tari din lume. Imediat, moldovencele l-au dat în judecată la Tribunalul Internațional de la Făurei. Nu-l vedem bine pe Vladimir Vladimirovici. Mărturia lui Trump nu-l va ajuta deloc fiindcă, deși a luat tot estul Europei la ștangă, n-a pătruns și-n spațiul carpato-danubiano-erotic. Că dacă pătrundea nu mai avea parale pentru campania electorală și ar fi trebuit să apeleze la Dragnea și Grindeanu. Ba, ar fi luat și masa cu ei * Ion Besoiu și-a pus aripile de înger, a spart fereastra cerului și s-a strecurat dincolo * Legea grațierii vrea să scoată corupția de la pușcărie, ca să umble liberă pe stradă și să ne dea în cap. Bagabonții care au intrat la mititica licențiați în dreptul mafiotului, vor ieși doctori docenți. Pe lângă aceștia, vor scăpa de lanțurile de la picioare și câțiva găinari, dar vor profita ca să-și îmbunătățească CV-ul și golanii electorali care au scos morții la vot sub amenințarea judecății de apoi de la partid. * Totuși, să-i scoți din pușcărie pe toți hoțomanii fără adăpost, pe codul ăsta roșu de sărăcie, mi se pare inuman. PSD-ul își trădează electoratul. * Un grup de generali patrioți, care-și petrec viața între metafizică și colecționarea de case, ne-a pus la dispoziție discursul integral al celui de-al 45-lea președinte american, soțul Melaniei Trump, distinsul domn Donald. ” Măi, mânca-v-aș găinile și voi mie câinele, uite care-i barosăneala! Vreau să le dăm de muncă la americani, chiar dacă nu prea le place, ca să ne îmbogățim și mai tare. Și dacă punem ban pe ban, la viitorul baiaram, îl putem invita pe Florin Salam. E scump, dar e pe sistem, nu ca lăutarii ăștia supraevaluați de la Hollywood și Las Vegas, colț cu Clejani. Așa că o să construim căi ferate, poduri, șosele cu centuri largi, o să fie belea, n-o să mai puteți de bine. Dacă restul lumii se duce pe copcă, e problema ei, mi se rupe, America trebuie să fie înainte de toante. Pardon, înainte de toate. Avem niște alianțe, vom face și altele, Cu Melanie sunt la a treia. Pe islamiști o să-i radem, că prea ies în evidență cu bărbile alea de neam prost. Ăilalți aveți grijă la granițe, că e unii care ar sări pârleazul dacă nu beliți ochii cât sarmaua. De mâine omenirea se va schimba, mânca-v-aș ochii, o luăm în altă direcție. Scapă cine poate! Vom reda Americii măreția și bogăția. Restul mapamondului lumii, Dumnezeu cu mila! Îi mulțumesc lui Barack că a asigurat o tranziție ușoară, dar, mai ales, Michellei Obama că e beton, panteră neagră, nu alta! Le mulțumesc Clintonilor: fără ei n-aș fi ajuns aici! Bill, nu fi supărat, Biroul Ovul e pe mâini bune. Hai că v-am pupat pe portofel și pe voi, copiii de pripas ai Europei, care ați poftit la masa mea! Vi s-a tăiat bon fiscal? Bine, marș acasă! Ne mai auzim cu auzul urechii...” Asta a fost tot. Emoționant până la lacrimi de crocodil. Și orice ar spune adversarii lui Trump, are și un lucru frumos: pe Melanie. Chiar că e prima damă a Americii! Și, culmea, la festivități a venit îmbrăcată. A fost o mare surpriză pentru Donald. N-o mai văzuse niciodată așa...* Un derutat de Vaslui, nu i-am reținut numele de filosof al trădării, o face pe deșteptul: ”De la Ana Pauker, din Vaslui n-a mai ajuns nimeni ministru.” Păi n-a fost de ajuns? Nu e suficient că ați trimis în Cameră, printre atâtea amante nevinovate, un violator cu patalama? Nu e o acuză, e firesc ca Vasluiul să aibă un asemenea reprezentant. Dar să vreți și ministru? La ce portofoliu? La Afacerile Europene de pe Centura Politicii? Hai, că prea vă-ntindeți ca niște coarde profesioniste! * Odiosul personaj care se dă în bărci cu puterea și pretinde că e Avocat al Poporului susține, cu argumente ciorbești, că a atacat la Curtea Constituțională și ordonanța din 1997 pe care, să vezi chestie, o dăduse chiar el! A uitat să ne spună dacă a fost dobitoc de la început sau a contactat boala recent...* Clubul Bamboo a ars, pentru a doua oară, din temelii. La mijloc, ca și în cazul ”Colectiv”, este vorba de o mână criminală. Celelalte teorii - că s-a fumat înăuntru, că s-au aprins spiritele prea tare, că inimile scăpărau precum brichetele chinezești - sunt apă de ploaie. Aceste incendii sunt altceva decât par. Sunt scenarii de dărâmare a guvernelor. Criminalii din spatele politicienilor, măcinați de boala puterii și a banului public, în care nu se mai pot lăfăi oricând au chef, n-au niciun scrupul. Pe fondul demonstrațiilor împotriva legii grațierii, niște victime la Bamboo ar fi declanșat o răzmeriță greu de controlat. Evident că distinșii cheflii aflați în acest stabiliment de chiloțăreală și distracție sunt simpli cobai într-un laborator de experimente extreme la scară mică. Pe ușa marelui laborator în care se pun bazele definitivării dezastrului scrie România. * În troaca cu tărâțe a corupției a sărit cu râtul înainte și Alina Mungiu-Pippidi. Numai proștii mai cred că nu e un lucru absolut firesc. * Vă întrebați, poate, de ce foarte mulți ani anticorupția a stat ca Lăbuș, cu botul pe labe, în timp ce vulpile politice jumuleau găinile din cotețul statului cu fulgi cu tot. Hai să vă luminez tot eu, că tot n-am nicio treabă. În vremea aia, doamna Kovesi era o simplă guristă în ansamblul folcloric al Procuraturii, aflat în turneu pe Valea Prahovei, unde o concura cu succes pe Roxana, Prințesa Ardealului. După care se plimba romantică prin vie așteptând s-o smulgă din letargie vânturile de vest. Așa cum am spus-o de atâtea ori, lupta anticorupție e o farsă în cinci acte: Reținerea, Plimbarea prin fața camerelor de luat vederi, Arestul la domiciliu, Condamnarea simbolică, Legea grațierii. Totul e atât de bine scris și regizat încât ar trebui să primim și Premiul Nobel pentru Literatură de Consum și Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin de realitate. * Alex Velea, un fel de manelist pe invers, n-a făcut public numele puradelului său până n-a scos certificatul de naștere, ca să nu-l fure altcineva! Pe nevinovatul copil îl cheamă Akim. Nume rar, într-adevăr! * Liviu Guță se laudă că le-a cântat refugiaților. Minte, e încă în viață! * Concomitent cu instalarea lui Trump în Biroul Ovul, Adriana Bahmuțeanu, această Monica Lewinski cu gura cât o șură, și-a întinerit vaginul. Nu-nvie mortul, e-n zadar copilă! * Băi, ați auzit de unguri? Ia să vedem cum ne-am procopsit cu asemenea vecini, evident tot cu ajutorul ultimului mare cronicar și-al istoriei sale necenzurate: ”Prin secolul IX , românii trăiau bine-mersi în obști sătești. Muncă, distracție, procreație. Nu tu campanie electorală, nu tu alegeri. Impozite, ioc. Că românii în copilăria lor aveau cap și s-au lipsit de acele lighioane denumite generic finanțiști, parlamentari, consilieri sau, pur și simplu, specialiști. Voia bună a ținut și după ce s-au organizat în cnezate și voievodate, că Gelu, Glad și Menumorut erau băieți faini, din topor, la ei vorba era vorbă și ajunseseră șefi prin merite în câmpul muncii cu migratorii nu prin redistribuire. Și, lucru elocvent pentru morala acelor timpuri, nu se folosea termenul de algoritm. Dar vremurile fericite n-aveau să dureze o veșnicie că pe la sfârșitul secolului și-a băgat Scaraoțchi coada și i-a adus prin părțile noastre pe unguri. Vagabonzii ăștia, cu belciug în nas și blănuri de vulpe pe umeri, se hrăneau numai cu carne frăgezită sub șeile cailor, modalitate folosită și de huni care tot prin Panonia tăiaseră frunză la câini. Până să ajungă aici, porniți din regiunea munților Altai ( din Asia, evident ), pe la 830 se jucau de-a mama și de-a tata între Don și Nipru, iar pe la 889 se aflau la Atelkuz. Aici, diferitele triburi de carnivori se unesc sub conducerea unui posesor de frână de muci numit Arpad, după care sunt bătuți la meserie de bulgari și de pecenegi. Lucru care nu i-a deranjat prea tare pe cei care au scăpat cu fuga că erau obișnuiți cu forma asta de terapie, singura care le pria de altfel. După ce au rătăcit prin Carpații Răsăriteni și Galițieni cam vreun an de zile, au ajuns în Câmpia Panoniei pe la 896, de unde organizau expediții de pradă. Ulciorul le-a mers la apă până în 955 când neamțul Otto cel Mare i-a fript urât la Lech, potolindu-i pentru o vreme. Trebuie să știi, iubite cetitorule, că nașparlii ăștia îndrăgeau munca ca dracu tămâia și singura lor sursă sigură de venit , neimpozabilă, era jaful. Așa că au năvălit în Transilvania unde locuitorii erau blânzi și, mai ales, harnici, afront cumplit la adresa popoarelor migratoare care nu-l vor trece cu vederea. Românii n-aveau decât arcuri, așa că au apelat la arma lor predilectă, dragostea de țară, armă care n-avea cine știe ce preț la occidentali, dar care pe noi ne face să ne simțim din când în când mai aproape de inima lui Dumnezeu. Primele întâlniri de amor fierbinte dintre maghiari și ai noștri s-au consumat cu intensitate maximă și au fost descrise cu lux de amănunte de notarul anonim al regelui Bela al IV-lea în ” Gesta Hungarorum”. Acolo se povestește cum au venit vecinii noștri conduși de Zulta, să-i ia ținutul lui Menumorut. Voievodul i-a transmis bozgorului că nu-i va da nici cât un deget din pământul țării sale și cu asta s-a declanșat chilabaul. Treisprezece zile de lupte crâncene!... Mai crâncene decât în PNL. Și ce coincidență: n-a biruit nimeni! Zulta pierdea din ostași și aspectul ăsta nu-i convenea, că ungurii nu erau atât de numeroși pe cât erau de-ai dracului. Așa că a intrat în contact cu cel pe care nu-l putuse birui și i-a cerut tam-nesam fiica de soție. Culmea e că Menumorut a fost de acord fiindcă, privindu-l cu atenție pe Zulta, a observat că tipu e de viitor: semăna bine cu Victor Ciorbea când își pierde ochelarii. Că și atunci sașiii aveau căutare pentru inducerea în eroare a electoratului: semnalizau stânga și făceau la dreapta, sau invers, după cum bătea vântul istoriei. Menumorut i-a dat zestre fiicei ținutul său, păstrându-și pentru sine doar cetatea Biharea, pe care până la urmă tot Zulta și nepoții voievodului au stăpânit-o după decesul acestuia, firesc și natural, survenit la momentul potrivit. De dragostea asta cu sila a vecinilor nedoriți de la Apus nu vor scăpa prea curând voievodatele românești din Transilvania, și nici cele din Moldova și Țara Românească nu vor avea liniște până în secolul al XIV-lea, când le vor scărpina bine pielea. Dar acele minunate evenimente le vom parcurge cu inima plină de bucurie altădată, iubite cetitorule.
Cel mai bogat voievodat transilvan din acea vreme era cel condus de Gelu Românul care-și avea reședința permanentă la Dăbâca, lângă Cluj. Gelu avea în subordine și niște slavi ce se dăduseră pe brazdă de nevoie și erau simpatici foc. Voievodul îi acceptase că aveau un simț politic de invidiat, ba chiar unul mai de stânga, de-l chema Iliescu, reușise la un moment dat să aducă tot poporul la un consens. E drept că după consensul ăsta , bogata țară a valahilor nu mai făcea două parale și stătea agățată pe marginea prăpastiei, dar, orișicât, experimentul a meritat că numai astfel a reușit să se afirme și unul mai de dreapta de-l strigau tovarășii de caterincă Emilică care, analizând situația, a avut inspirația de a o împinge în prăpastie, că amețise săraca patrie de atâtea promisiuni. Dar cu Gelu nu era de glumit, i-a dat pe politruci pe scările istoriei și i-a indicat purtătorului de palavre Răzvan Ridiculescu: ” Trece-i la rubrica „și alții...” Gelu și arcașii lui l-au întâmpinat pe Tuhutum cu mult simț de răspundere provocându-i un gol important în inventar. Însă, după cum adeseori spune cronicarul, ”prost să fii, noroc să ai”, așa că soarta luptei avea să o decidă un eveniment neașteptat, dar fericit pentru șleahta lui Tuhutum. Gelu, care era un român desăvârșit, adică avea mania colecțiilor de săgeți, a luat de la unguri un snop. În spate, din nefericire. Văzând în ce hal l-a adus hobby-ul său, calul l-a retras pe malul Someșului cu gândul nerostit să-i facă o morală strașnică, să-l țină minte toată viața, adică maximum două-trei ceasuri, că Gelu luase metroul spre lumea ailaltă din mers. ” Și-gândea calul- poate o să termine odată cu chestiile astea că pare om serios”...Promoușăn: Săptămâna viitoare o să publicăm stenograma ( strict secretă ) ultimei convorbiri neprotocolare dintre Gelu și calul său, desfășurată pe malul Someșului sub nasul lui Sorin Mitu pe care cei doi palavragii l-au lăsat la pielea goală. Cum s-au rostit adevăruri grele, nici nevasta istericului n-a scăpat netăvălită. Ba calul, pe care-l chema paradoxal, Măgăreanu, a dezbrăcat-o la pielea goală și pe hoașca a bătrână - de soacra lui Mitu vorbim...
Hagi, filosoful absolut, îi apreciază pe fotbaliștii care la zece seara stau cu play-station-ul în mână, spre deosebire de ceilalți, care merg prin diverse locuri de pierzanie cu tot felul de coțofene și fac, pardon de expresie, ”urgii”. Joacă tare Hagi, nu se lasă până nu-l dă pe Gigi Hegel-Becali de pe soclu. * În magazinul ANAF din Târgu Jiu se vindeau droguri de mare risc la prețuri care au băgat concurența în sevraj: 0,25 lei plicul! Ca să nu se prindă ceilalți gabori pe etichetă au scris ”îngrășământ”. De câte ori nu v-am atenționat că oculta mondială v-a pus ceva în aer, în apă, în prezervative, ca să nu mai știți ce faceți la urna de vot?! Dar voi, nu și nu, că așa e bine, așa merg treburile în spațiul carpato-danubiano-hipnotic. * Culmea plagiatului: să te cheme Florin Iordache și să plagiezi din MRU într-o teză de doctorat susținută la Chișinău! Faptul că ai ajuns Ministrul Injustiției din România e ceva firesc, în condițiile în care pe aici strâmbii îi înghit pe cei drepți. * În carul cu boi al TVR s-au răsturnat, de Ziua Culturii Naționale, fiul colonelului de securitate Patapievici și fiul ploii, Lucian Boia. Impresia generală a fost că Eminescu, mort, e de un milion de ori mai viu decât ei. Lumea nu se pune la mintea lor, nici nu-i bagă-n seamă. Îi bagă altundeva. * Doi elevi din județul Neamț au făcut sex în timpul orei de prelucrare a lemnului. Un fel de lucru manual, dar cu partener(ă). Probabil li se va scădea nota la purtare fiindcă piesa a fost defectă. O fi fost dornul de vină, o fi fost rașpila, naiba știe! Proful n-a fost la oră, a ajuns abia la țigara de după.. * ”Dacia” a vândut peste 580 000 de autovehicule în 2016, majoritatea în UE. Păcat că profitul se duce în Franța...* Un român a furat două inele cu diamante în valoare de 5,2 milioane de euro, printr-o simplă scamatorie tip ”alba-neagra”. A înlocuit cutia cu o alta asemănătoare, în care erau tinichele. Din păcate pentru acest hoțoman care a încercat să repatrieze o parte din ce s-a furat de la noi, a fost prins, la București, în timp ce negocia cu niște evrei vânzarea unuia dintre ele. Acum poartă brățări. Dar, cine știe, poate le înlocuiește și p-alea... * Cică lupta pentru putere, faza pe unitate, s-a încheiat. Domnul Coldea a fost trecut în rezervă. Stați cuminți, ăștia nu trec în rezervă decât cu picioarele înainte! Chiar dacă Coldea e agent american second-hand, nu se știe când va mai fi nevoie de serviciile sale. Păi dacă deschide toate dulapurile pe care le are, vă îngroapă în bani. A pățit-o colonelul Bărbulescu care era să se sufoce când a găsit în vestiarul de la servici al generalului 500 000 de dolari! Drept urmare, ca să nu aibă eventuale probleme de sănătate, a fost mătrășit din sistem. Banii negri e ochiul dracului...* Dodon militează pentru Moldova Mare, după ce Putin l-a scărpinat în coarne. Măi, drace, nu te astâmperi? Te mănâncă hârșia? Or să te scarpine moldovenii cât de curând. Cu furca. * Putin susține, cu argumente irefutabile, că prostituatele rusoaice sunt cele mai tari din lume. Imediat, moldovencele l-au dat în judecată la Tribunalul Internațional de la Făurei. Nu-l vedem bine pe Vladimir Vladimirovici. Mărturia lui Trump nu-l va ajuta deloc fiindcă, deși a luat tot estul Europei la ștangă, n-a pătruns și-n spațiul carpato-danubiano-erotic. Că dacă pătrundea nu mai avea parale pentru campania electorală și ar fi trebuit să apeleze la Dragnea și Grindeanu. Ba, ar fi luat și masa cu ei * Ion Besoiu și-a pus aripile de înger, a spart fereastra cerului și s-a strecurat dincolo * Legea grațierii vrea să scoată corupția de la pușcărie, ca să umble liberă pe stradă și să ne dea în cap. Bagabonții care au intrat la mititica licențiați în dreptul mafiotului, vor ieși doctori docenți. Pe lângă aceștia, vor scăpa de lanțurile de la picioare și câțiva găinari, dar vor profita ca să-și îmbunătățească CV-ul și golanii electorali care au scos morții la vot sub amenințarea judecății de apoi de la partid. * Totuși, să-i scoți din pușcărie pe toți hoțomanii fără adăpost, pe codul ăsta roșu de sărăcie, mi se pare inuman. PSD-ul își trădează electoratul. * Un grup de generali patrioți, care-și petrec viața între metafizică și colecționarea de case, ne-a pus la dispoziție discursul integral al celui de-al 45-lea președinte american, soțul Melaniei Trump, distinsul domn Donald. ” Măi, mânca-v-aș găinile și voi mie câinele, uite care-i barosăneala! Vreau să le dăm de muncă la americani, chiar dacă nu prea le place, ca să ne îmbogățim și mai tare. Și dacă punem ban pe ban, la viitorul baiaram, îl putem invita pe Florin Salam. E scump, dar e pe sistem, nu ca lăutarii ăștia supraevaluați de la Hollywood și Las Vegas, colț cu Clejani. Așa că o să construim căi ferate, poduri, șosele cu centuri largi, o să fie belea, n-o să mai puteți de bine. Dacă restul lumii se duce pe copcă, e problema ei, mi se rupe, America trebuie să fie înainte de toante. Pardon, înainte de toate. Avem niște alianțe, vom face și altele, Cu Melanie sunt la a treia. Pe islamiști o să-i radem, că prea ies în evidență cu bărbile alea de neam prost. Ăilalți aveți grijă la granițe, că e unii care ar sări pârleazul dacă nu beliți ochii cât sarmaua. De mâine omenirea se va schimba, mânca-v-aș ochii, o luăm în altă direcție. Scapă cine poate! Vom reda Americii măreția și bogăția. Restul mapamondului lumii, Dumnezeu cu mila! Îi mulțumesc lui Barack că a asigurat o tranziție ușoară, dar, mai ales, Michellei Obama că e beton, panteră neagră, nu alta! Le mulțumesc Clintonilor: fără ei n-aș fi ajuns aici! Bill, nu fi supărat, Biroul Ovul e pe mâini bune. Hai că v-am pupat pe portofel și pe voi, copiii de pripas ai Europei, care ați poftit la masa mea! Vi s-a tăiat bon fiscal? Bine, marș acasă! Ne mai auzim cu auzul urechii...” Asta a fost tot. Emoționant până la lacrimi de crocodil. Și orice ar spune adversarii lui Trump, are și un lucru frumos: pe Melanie. Chiar că e prima damă a Americii! Și, culmea, la festivități a venit îmbrăcată. A fost o mare surpriză pentru Donald. N-o mai văzuse niciodată așa...* Un derutat de Vaslui, nu i-am reținut numele de filosof al trădării, o face pe deșteptul: ”De la Ana Pauker, din Vaslui n-a mai ajuns nimeni ministru.” Păi n-a fost de ajuns? Nu e suficient că ați trimis în Cameră, printre atâtea amante nevinovate, un violator cu patalama? Nu e o acuză, e firesc ca Vasluiul să aibă un asemenea reprezentant. Dar să vreți și ministru? La ce portofoliu? La Afacerile Europene de pe Centura Politicii? Hai, că prea vă-ntindeți ca niște coarde profesioniste! * Odiosul personaj care se dă în bărci cu puterea și pretinde că e Avocat al Poporului susține, cu argumente ciorbești, că a atacat la Curtea Constituțională și ordonanța din 1997 pe care, să vezi chestie, o dăduse chiar el! A uitat să ne spună dacă a fost dobitoc de la început sau a contactat boala recent...* Clubul Bamboo a ars, pentru a doua oară, din temelii. La mijloc, ca și în cazul ”Colectiv”, este vorba de o mână criminală. Celelalte teorii - că s-a fumat înăuntru, că s-au aprins spiritele prea tare, că inimile scăpărau precum brichetele chinezești - sunt apă de ploaie. Aceste incendii sunt altceva decât par. Sunt scenarii de dărâmare a guvernelor. Criminalii din spatele politicienilor, măcinați de boala puterii și a banului public, în care nu se mai pot lăfăi oricând au chef, n-au niciun scrupul. Pe fondul demonstrațiilor împotriva legii grațierii, niște victime la Bamboo ar fi declanșat o răzmeriță greu de controlat. Evident că distinșii cheflii aflați în acest stabiliment de chiloțăreală și distracție sunt simpli cobai într-un laborator de experimente extreme la scară mică. Pe ușa marelui laborator în care se pun bazele definitivării dezastrului scrie România. * În troaca cu tărâțe a corupției a sărit cu râtul înainte și Alina Mungiu-Pippidi. Numai proștii mai cred că nu e un lucru absolut firesc. * Vă întrebați, poate, de ce foarte mulți ani anticorupția a stat ca Lăbuș, cu botul pe labe, în timp ce vulpile politice jumuleau găinile din cotețul statului cu fulgi cu tot. Hai să vă luminez tot eu, că tot n-am nicio treabă. În vremea aia, doamna Kovesi era o simplă guristă în ansamblul folcloric al Procuraturii, aflat în turneu pe Valea Prahovei, unde o concura cu succes pe Roxana, Prințesa Ardealului. După care se plimba romantică prin vie așteptând s-o smulgă din letargie vânturile de vest. Așa cum am spus-o de atâtea ori, lupta anticorupție e o farsă în cinci acte: Reținerea, Plimbarea prin fața camerelor de luat vederi, Arestul la domiciliu, Condamnarea simbolică, Legea grațierii. Totul e atât de bine scris și regizat încât ar trebui să primim și Premiul Nobel pentru Literatură de Consum și Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin de realitate. * Alex Velea, un fel de manelist pe invers, n-a făcut public numele puradelului său până n-a scos certificatul de naștere, ca să nu-l fure altcineva! Pe nevinovatul copil îl cheamă Akim. Nume rar, într-adevăr! * Liviu Guță se laudă că le-a cântat refugiaților. Minte, e încă în viață! * Concomitent cu instalarea lui Trump în Biroul Ovul, Adriana Bahmuțeanu, această Monica Lewinski cu gura cât o șură, și-a întinerit vaginul. Nu-nvie mortul, e-n zadar copilă! * Băi, ați auzit de unguri? Ia să vedem cum ne-am procopsit cu asemenea vecini, evident tot cu ajutorul ultimului mare cronicar și-al istoriei sale necenzurate: ”Prin secolul IX , românii trăiau bine-mersi în obști sătești. Muncă, distracție, procreație. Nu tu campanie electorală, nu tu alegeri. Impozite, ioc. Că românii în copilăria lor aveau cap și s-au lipsit de acele lighioane denumite generic finanțiști, parlamentari, consilieri sau, pur și simplu, specialiști. Voia bună a ținut și după ce s-au organizat în cnezate și voievodate, că Gelu, Glad și Menumorut erau băieți faini, din topor, la ei vorba era vorbă și ajunseseră șefi prin merite în câmpul muncii cu migratorii nu prin redistribuire. Și, lucru elocvent pentru morala acelor timpuri, nu se folosea termenul de algoritm. Dar vremurile fericite n-aveau să dureze o veșnicie că pe la sfârșitul secolului și-a băgat Scaraoțchi coada și i-a adus prin părțile noastre pe unguri. Vagabonzii ăștia, cu belciug în nas și blănuri de vulpe pe umeri, se hrăneau numai cu carne frăgezită sub șeile cailor, modalitate folosită și de huni care tot prin Panonia tăiaseră frunză la câini. Până să ajungă aici, porniți din regiunea munților Altai ( din Asia, evident ), pe la 830 se jucau de-a mama și de-a tata între Don și Nipru, iar pe la 889 se aflau la Atelkuz. Aici, diferitele triburi de carnivori se unesc sub conducerea unui posesor de frână de muci numit Arpad, după care sunt bătuți la meserie de bulgari și de pecenegi. Lucru care nu i-a deranjat prea tare pe cei care au scăpat cu fuga că erau obișnuiți cu forma asta de terapie, singura care le pria de altfel. După ce au rătăcit prin Carpații Răsăriteni și Galițieni cam vreun an de zile, au ajuns în Câmpia Panoniei pe la 896, de unde organizau expediții de pradă. Ulciorul le-a mers la apă până în 955 când neamțul Otto cel Mare i-a fript urât la Lech, potolindu-i pentru o vreme. Trebuie să știi, iubite cetitorule, că nașparlii ăștia îndrăgeau munca ca dracu tămâia și singura lor sursă sigură de venit , neimpozabilă, era jaful. Așa că au năvălit în Transilvania unde locuitorii erau blânzi și, mai ales, harnici, afront cumplit la adresa popoarelor migratoare care nu-l vor trece cu vederea. Românii n-aveau decât arcuri, așa că au apelat la arma lor predilectă, dragostea de țară, armă care n-avea cine știe ce preț la occidentali, dar care pe noi ne face să ne simțim din când în când mai aproape de inima lui Dumnezeu. Primele întâlniri de amor fierbinte dintre maghiari și ai noștri s-au consumat cu intensitate maximă și au fost descrise cu lux de amănunte de notarul anonim al regelui Bela al IV-lea în ” Gesta Hungarorum”. Acolo se povestește cum au venit vecinii noștri conduși de Zulta, să-i ia ținutul lui Menumorut. Voievodul i-a transmis bozgorului că nu-i va da nici cât un deget din pământul țării sale și cu asta s-a declanșat chilabaul. Treisprezece zile de lupte crâncene!... Mai crâncene decât în PNL. Și ce coincidență: n-a biruit nimeni! Zulta pierdea din ostași și aspectul ăsta nu-i convenea, că ungurii nu erau atât de numeroși pe cât erau de-ai dracului. Așa că a intrat în contact cu cel pe care nu-l putuse birui și i-a cerut tam-nesam fiica de soție. Culmea e că Menumorut a fost de acord fiindcă, privindu-l cu atenție pe Zulta, a observat că tipu e de viitor: semăna bine cu Victor Ciorbea când își pierde ochelarii. Că și atunci sașiii aveau căutare pentru inducerea în eroare a electoratului: semnalizau stânga și făceau la dreapta, sau invers, după cum bătea vântul istoriei. Menumorut i-a dat zestre fiicei ținutul său, păstrându-și pentru sine doar cetatea Biharea, pe care până la urmă tot Zulta și nepoții voievodului au stăpânit-o după decesul acestuia, firesc și natural, survenit la momentul potrivit. De dragostea asta cu sila a vecinilor nedoriți de la Apus nu vor scăpa prea curând voievodatele românești din Transilvania, și nici cele din Moldova și Țara Românească nu vor avea liniște până în secolul al XIV-lea, când le vor scărpina bine pielea. Dar acele minunate evenimente le vom parcurge cu inima plină de bucurie altădată, iubite cetitorule.
Cel mai bogat voievodat transilvan din acea vreme era cel condus de Gelu Românul care-și avea reședința permanentă la Dăbâca, lângă Cluj. Gelu avea în subordine și niște slavi ce se dăduseră pe brazdă de nevoie și erau simpatici foc. Voievodul îi acceptase că aveau un simț politic de invidiat, ba chiar unul mai de stânga, de-l chema Iliescu, reușise la un moment dat să aducă tot poporul la un consens. E drept că după consensul ăsta , bogata țară a valahilor nu mai făcea două parale și stătea agățată pe marginea prăpastiei, dar, orișicât, experimentul a meritat că numai astfel a reușit să se afirme și unul mai de dreapta de-l strigau tovarășii de caterincă Emilică care, analizând situația, a avut inspirația de a o împinge în prăpastie, că amețise săraca patrie de atâtea promisiuni. Dar cu Gelu nu era de glumit, i-a dat pe politruci pe scările istoriei și i-a indicat purtătorului de palavre Răzvan Ridiculescu: ” Trece-i la rubrica „și alții...” Gelu și arcașii lui l-au întâmpinat pe Tuhutum cu mult simț de răspundere provocându-i un gol important în inventar. Însă, după cum adeseori spune cronicarul, ”prost să fii, noroc să ai”, așa că soarta luptei avea să o decidă un eveniment neașteptat, dar fericit pentru șleahta lui Tuhutum. Gelu, care era un român desăvârșit, adică avea mania colecțiilor de săgeți, a luat de la unguri un snop. În spate, din nefericire. Văzând în ce hal l-a adus hobby-ul său, calul l-a retras pe malul Someșului cu gândul nerostit să-i facă o morală strașnică, să-l țină minte toată viața, adică maximum două-trei ceasuri, că Gelu luase metroul spre lumea ailaltă din mers. ” Și-gândea calul- poate o să termine odată cu chestiile astea că pare om serios”...Promoușăn: Săptămâna viitoare o să publicăm stenograma ( strict secretă ) ultimei convorbiri neprotocolare dintre Gelu și calul său, desfășurată pe malul Someșului sub nasul lui Sorin Mitu pe care cei doi palavragii l-au lăsat la pielea goală. Cum s-au rostit adevăruri grele, nici nevasta istericului n-a scăpat netăvălită. Ba calul, pe care-l chema paradoxal, Măgăreanu, a dezbrăcat-o la pielea goală și pe hoașca a bătrână - de soacra lui Mitu vorbim...
CONTELE DE MONTE-CRISTO
21 ianuarie 2017
vineri, 20 ianuarie 2017
Cărări îngropate-n asfalt
N-am să urăsc , dar nici n-am să uit
orizontul e atât de îngust și trufaș
încât nu se mai pot strecura dincolo
decât rareori durerile de ocnaș
N-am să râd, dar nici n-am să plâng
suspendat ca o rană deschisă-n apus
va deschide amintirea o fereastră
prin care uitarea s-a scurs
N-am să mai privesc în oglinda mirată
din care cioburile au zburat
să taie alte văzduhuri
ce-n iarna grăbită ne-au secerat
Uneori fac călătorii fără sens
printr-un timp dinainte pierdut
mă strigă acel univers
și nu-mi amintesc unde ne-am cunoscut
Suspendat între lumi paralele
păianjenul țese cărări îngropate-n asfalt
pe care rătăcesc avatarurile mele
căutându-se unul în celălalt
E posibil să se întâmple accidente cumplite
la vreo intersecție fără indicatoare
pe unde trec holograme zdrobite
din viața pierdută și din cea viitoare
20 ianuarie 2017
orizontul e atât de îngust și trufaș
încât nu se mai pot strecura dincolo
decât rareori durerile de ocnaș
N-am să râd, dar nici n-am să plâng
suspendat ca o rană deschisă-n apus
va deschide amintirea o fereastră
prin care uitarea s-a scurs
N-am să mai privesc în oglinda mirată
din care cioburile au zburat
să taie alte văzduhuri
ce-n iarna grăbită ne-au secerat
Uneori fac călătorii fără sens
printr-un timp dinainte pierdut
mă strigă acel univers
și nu-mi amintesc unde ne-am cunoscut
Suspendat între lumi paralele
păianjenul țese cărări îngropate-n asfalt
pe care rătăcesc avatarurile mele
căutându-se unul în celălalt
E posibil să se întâmple accidente cumplite
la vreo intersecție fără indicatoare
pe unde trec holograme zdrobite
din viața pierdută și din cea viitoare
20 ianuarie 2017
joi, 19 ianuarie 2017
Doar acea zi se va întoarce-n genunchi
La sfârșitul odiseei, numai atunci vei simți
Că ai trecut ca un fulger pe cer, c-ai trăit o singură zi.
Când te vor strivi de asfalt, flămânde, copitele,
Va fi prea târziu să-ți despletești aripile
Prin ochiul verde, uneori albastru, însângerat,
Se sparge oglinda în care ochii ei au tremurat.
Se amestecă secundele izbindu-se de teama altor opreliști,
Doar acea zi se va întoarce-n genunchi dintre atâtea priveliști.
Oare-i prea târziu să se spargă în zid o fereastră
Prin care s-a strecurat acea zi ca o floare albastră?
Să trecem dincolo nemaicerșind zilele vagi
Sfărâmate-n copite de caii sălbatici mânați de ochii tăi dragi
19 ianuarie 2017
Că ai trecut ca un fulger pe cer, c-ai trăit o singură zi.
Când te vor strivi de asfalt, flămânde, copitele,
Va fi prea târziu să-ți despletești aripile
Prin ochiul verde, uneori albastru, însângerat,
Se sparge oglinda în care ochii ei au tremurat.
Se amestecă secundele izbindu-se de teama altor opreliști,
Doar acea zi se va întoarce-n genunchi dintre atâtea priveliști.
Oare-i prea târziu să se spargă în zid o fereastră
Prin care s-a strecurat acea zi ca o floare albastră?
Să trecem dincolo nemaicerșind zilele vagi
Sfărâmate-n copite de caii sălbatici mânați de ochii tăi dragi
19 ianuarie 2017
sâmbătă, 14 ianuarie 2017
De când cu Eminescu
Priviți luceafărul la noapte, se-ntoarce-o clipă înapoi,
Deși-i atât de grea și lungă sfârșita cale pân la noi!
Deschideți inima să intre lumina stelei ce-a pierit
Demult vederii noastre absente, dar niciodată n-a murit!
Închideți ochii să vedeți ce-a fost sublim, covârșitor,
Ce a putut să izvodească din seva lui acest popor!
Să trageți clopotele aprinse de atâtea așteptări fecunde,
Și unde gândul neînțeles nu a putut nicicând pătrunde
Lăsați un înger să vă spună acele adevăruri crunte,
Și-n inima-i de uriaș cu stea de Făt Frumos în frunte,
E loc pentru visări și mări definitiv albastre,
Pe care uneori plutim răpuși de spaima vieții noastre
I-au zis, ca să ne fie veșnic, Eminescu, parcă,
Ne-am îmbarcat cu îngerii seduși pe-o arcă,
Ce-n noaptea veșniciei negre și adânci
Străpunsă-a fost ca florile de stânci.
Măcar acum, când nopțile înghițiră luni,
Și n-are cine să incendieze anexa casei de nebuni,
Să-nchidem ochii strânși, să fim cu toții,
Trecuți de pragul blestemat al morții,
De unde îngeri palizi ne pătrund în sânge,
Pe unde frunza plopilor de-îndepărtare plânge ,
Și se înalță haosul suprem din haos,
Iar Maica Prea Curată lăcrimează în pronaos...
E-atât de bine, Doamne, când se-nfioară lacul
Iar nufărul își ia de mâna-nsângerată macul,
Pășește peste vârfuri clipind copilăria,
De când cu Eminescu, altfel e România...
De când cu Eminescu, altfel este iubirea,
De când cu Eminescu, altfel e nemurirea
De când cu Eminescu, altfel privim spre cer
De când cu Eminescu nu ne mai este ger
De când cu Eminescu, timpul e o fereastră,
De când cu Eminescu, floarea e mai albastră,
De când cu Eminescu, ne-am înălțat mai sus
Da, Doamne, Eminescu e pentru noi, Iisus
14 ianuarie 2017
Deși-i atât de grea și lungă sfârșita cale pân la noi!
Deschideți inima să intre lumina stelei ce-a pierit
Demult vederii noastre absente, dar niciodată n-a murit!
Închideți ochii să vedeți ce-a fost sublim, covârșitor,
Ce a putut să izvodească din seva lui acest popor!
Să trageți clopotele aprinse de atâtea așteptări fecunde,
Și unde gândul neînțeles nu a putut nicicând pătrunde
Lăsați un înger să vă spună acele adevăruri crunte,
Și-n inima-i de uriaș cu stea de Făt Frumos în frunte,
E loc pentru visări și mări definitiv albastre,
Pe care uneori plutim răpuși de spaima vieții noastre
I-au zis, ca să ne fie veșnic, Eminescu, parcă,
Ne-am îmbarcat cu îngerii seduși pe-o arcă,
Ce-n noaptea veșniciei negre și adânci
Străpunsă-a fost ca florile de stânci.
Măcar acum, când nopțile înghițiră luni,
Și n-are cine să incendieze anexa casei de nebuni,
Să-nchidem ochii strânși, să fim cu toții,
Trecuți de pragul blestemat al morții,
De unde îngeri palizi ne pătrund în sânge,
Pe unde frunza plopilor de-îndepărtare plânge ,
Și se înalță haosul suprem din haos,
Iar Maica Prea Curată lăcrimează în pronaos...
E-atât de bine, Doamne, când se-nfioară lacul
Iar nufărul își ia de mâna-nsângerată macul,
Pășește peste vârfuri clipind copilăria,
De când cu Eminescu, altfel e România...
De când cu Eminescu, altfel este iubirea,
De când cu Eminescu, altfel e nemurirea
De când cu Eminescu, altfel privim spre cer
De când cu Eminescu nu ne mai este ger
De când cu Eminescu, timpul e o fereastră,
De când cu Eminescu, floarea e mai albastră,
De când cu Eminescu, ne-am înălțat mai sus
Da, Doamne, Eminescu e pentru noi, Iisus
14 ianuarie 2017
Până evadăm din stalagmite
Poate până mâine-ai să mă uiți,
noaptea asta e atât de lungă!
poate-ai să fugi atât de repede
că sufletul meu nu va mai putea să te ajungă
Poate până îngheață apele ce ne leagănă acum
n-o să-ți mai amintești cine sunt
și-o să-mi risipești cenușa
în vânt
S-ar putea să te uit, așteptând o ninsoare
de îngeri plecați în voiaj de plăcere,
doar o umbră înșelătoare
se va scurge cu spaimă prin frig și tăcere
Și poate își va întinde brațele iarna
printre înfrigurările risipite,
privindu-ne-n ochii schimbători
până evadăm din stalagmite
Vor veni îngeri și vor bea din paharul de lut
picăturile noastre de inimă rece,
ne vor crește aripi și vom zbura
chiar dacă un tren peste suflet va trece
Nici nu mai contează dacă până mâine ai să mă uiți,
noaptea asta e atât de lungă!
Cât ai fugi prin viața înșelătoare
de fiecare dată are să te-ajungă...
13 ianuarie 2017
miercuri, 11 ianuarie 2017
Singurătatea e o târfă
Singurătatea e o târfă
îmbrăcată în blugi
își dă SMS -uri singură și se decorează cu ruj
Singurătatea e o târfă
îmbrăcată în rochii lungi de catifea neagră
ce-n spatele cortinei
prin oglinzile sparte aleargă
prin oglinzile sparte aleargă
după întâmplări inventate abrupt
în care trena viselor sugrumate s-a frânt
Singurătatea e o târfă
fără adresă
ce-și târăște umbra falsificată în lesă
Nu are mirări, nu are cer, n-are trup;
e o târfă inocentă în mini-jupe
10 ianuarie 2017
luni, 9 ianuarie 2017
Până când inima s-a scurs în închisoarea ei
Inima a curs din închisoarea ei,
dezertând ca nisipul din mare,
străzile minții au fost inundate
de întuneric lichid și-ntristare
Statuile cuprinse de teamă
se ascundeau prin copacii absenți,
pe unde treceau, furișându-se,
umbrele zeilor indiferenți
La miezul nopții a început să plouă bizar,
sufletele s-au amestecat speriate,
au apărut din neant curcubeiele
ce săpau tuneluri abandonate
Înaintând, s-au apropiat,
sfâșiindu-se cu ghearele ascuțite-n idei,
a sângerat orizontul
până când inima s-a scurs în închisoarea ei
7 ianuarie 2017
sâmbătă, 7 ianuarie 2017
La capătul drumului interzis
Trag după mine istorii nescrise,
munții inimii sunt tot mai înalți,
în lacrimi se frâng corăbii ucise
sub care înoată atlanți
Mai sunt ziduri fără ferestre,
prin care trebuie să trec ca un glonț,
să vadă oglinzile terestre
cum se zbate ziua de mâine cu mine în clonț
Am obosit devenind o pradă ușoară,
timpul mă poate lega oricând de catarg,
peste suflet trec trenuri alungate din gară,
iluzii pierdute de lumină se sparg
M-au ajuns săgețile trase din arcuri
mânuite de demoni damnați,
statuile îngheață prin parcuri
și curg din clepsidră îngeri sedați
Nu-i stofă destulă pentru sadica bardă,
bazaltul e scump și poate-i prea greu,
nici soarele nu mai vrea să mai ardă
deasupra curcubeului meu
Mă lovește cu spaimă un fulger albastru,
umbra se zbate încuiată în os,
îmi tropăie-n sânge calul măiastru,
ce zboară prin omul frumos
Atunci înțeleg că n-am drepturi meschine,
că altu-i scenariul pe care l-au scris
atlanții ce vin să se-nchine
la capătul drumului interzis
6 ianuarie 2017
munții inimii sunt tot mai înalți,
în lacrimi se frâng corăbii ucise
sub care înoată atlanți
Mai sunt ziduri fără ferestre,
prin care trebuie să trec ca un glonț,
să vadă oglinzile terestre
cum se zbate ziua de mâine cu mine în clonț
Am obosit devenind o pradă ușoară,
timpul mă poate lega oricând de catarg,
peste suflet trec trenuri alungate din gară,
iluzii pierdute de lumină se sparg
M-au ajuns săgețile trase din arcuri
mânuite de demoni damnați,
statuile îngheață prin parcuri
și curg din clepsidră îngeri sedați
Nu-i stofă destulă pentru sadica bardă,
bazaltul e scump și poate-i prea greu,
nici soarele nu mai vrea să mai ardă
deasupra curcubeului meu
Mă lovește cu spaimă un fulger albastru,
umbra se zbate încuiată în os,
îmi tropăie-n sânge calul măiastru,
ce zboară prin omul frumos
Atunci înțeleg că n-am drepturi meschine,
că altu-i scenariul pe care l-au scris
atlanții ce vin să se-nchine
la capătul drumului interzis
6 ianuarie 2017
vineri, 6 ianuarie 2017
SĂPTĂMÂNA PE SCURT (54/1)
Guvernul Gudureanu * Mai tare ca Messi! * Shakespeare, calul lui Don Quijotte * Stăpânii portofelelor * Un rahat cu moț * Ramona, stăpâna Berlinului * Intervalul oral * Unde e miliardele, Cioloșe? * Ultimul împărat * Hoțul de biciclete * Lecția de gramatică * Infirmierul mov * Legea lustrației pe invers * Creștinismul la români. De la Apostolul Andrei la Călugărul Vasile
Pe repede înainte, ca într-o comedie mută, a fost instalat guvernul Gudureanu. Deși are 26 de ministere de jocuri distractive pe seama poporului român, nu există un minister al fericirii. E guvernul unui singur om. Iar dacă acesta nu are o viziune corectă asupra lucrurilor, sau pune mai presus decât interesul țării, interesul personal, ne așteaptă o catastrofă națională. Cele 26 de ministere sunt menite să satisfacă centri de putere din vârful piramidei corupției. Nici nu contează sigla sub care guvernează (a se citi hașmanglesc), găștile mafiote sunt transpartinice. E un guvern stufos, cu miniștri care conduc ministere ce nu există. Criteriul după care au fost desemnați deținătorii portofoliilor e obediența față de liderul suprem, Soliman Teleormăneanul. Premier e Sorin Grindeanu, fost ministru al Societății Informaționale în Guvernul Monta, despre care Curtea de Conturi zice, cu jumătate de gură, că ar fi produs prejudicii de 3,5 milioane de euro. În schimb, ca deputat, a fost cuminte: a vorbit 75 de secunde! Cu adevărat tăcerea e de aur! Copleșit de importanța misiei sale, omul-marionetă s-a apucat de fumat în incinta Parlamentului. Legea? Un moft. Așadar nu va fi nici o problemă pentru dl. Gudureanu să ne tragă în piept până când Livache va scoate din fundul democrației de cumetrie un act normativ din care să reiasă că este cel mai cinstit om de pe mapamondul lumii, numai bun de premier al României. Problema e că, și în această situație, tot în pixul lui Iohannis stă eventuala lui nominalizare. Și, după cum lesne se poate observa, pe Werner îl cam doare-n pix de dl. Dragnea. Așa că ar cam fi cazul ca fiecare să-și vadă de treaba lui: Gudureanu să guverneze, Klaus să călătorească și Dragnea să mustăcească...* Florin Andone a fost declarat jucătorul lunii decembrie al campionatului spaniol, fiind urmat de Messi și Ronaldo! Un copil bun a cărui mamă a muncit din greu, ca menajeră, fiind alungată din România de politicile criminale ale descreieraților care au sărăcit și au risipit poporul român ca pe făina orbilor. Dar, Dumnezeu nu doarme...* 2017 a debutat sângeros. La Istanbul, un descreierat a omorât 39 de persoane într-un club și a rănit 69. Doamne apără și păzește! * Paradoxal, dar neînțelegerile dintre Dragnea, Cioloș și Iohannis au făcut ca unele taxe să scadă de la 1 ianuarie 2017, inclusiv reducerea TVA de la 20% la 19%, deși Livache, premierul din umbrele lui Grey, ar fi vrut o păsuire de un an! E bună și ambiția prostească la ceva! * Am o presimțire: în 2017, proștii vor face progrese uriașe; vor fi și mai proști! * Tontonelul de peste Prut, acest Guliță al Moscovei, i-a retras cetățenia lui Băsescu. Și el, acum, cu cine votează?! * Să ne cunoaștem miniștrii! Doamnei Carmen Dan, de la Interne, i se spune, pe nedrept, evident, ”blonda lui Dragnea” numai pentru că provine din același loc bântuit de spiritul electoral ca și președintele Camerei Derutaților. La cultură viclenește dl. Vulpescu, autorul memorabilei afirmații ”Hamlet e un scriitor de talia lui Cervantes!”, deși formularea corectă era ” Shakespeare era un cal de talie mică căruia îi trăgea frâna de mână, în special în pantă, Don Quijote...” La Ministerul Subdezvoltării e favorita sultanului, Sevil Nu-Știu-Cum, pohta ce-a pohtit marele padișah. Petre Daia, unul dintre inițiatorii pensiilor speciale pentru demnitari fără obraz, e șeful păpădiilor, iar Florin Iordache, inspiratorul expresiei ”Marțea neagră” a pus laba pe Justiție. La Prefaceri Europene e Ana Birchall, un fel de subalternă a copilașului cu părul bălai, Teodor Meleșcanu, titularul Externelor! Să mori de râs, nu alta! Nu vi-i mai spun și pe ceilalți, că vă trece cheful de glumă. * Programul de Guvernare nu e rău, important e să se țină de el. Cam suferă la capitolul finanțare, ceea ce ne face sceptici în privința îndeplinirii lui. Ca să faci tot ce scrie acolo ar trebui să nu fure nimeni, ba să se mai vină și cu bani de acasă. Așa ceva nu s-a pomenit în istoria omenirii umane, care, se știe, a apărut întâia oară, pentru prima dată, în spațiul carpato-danubiano-mafiotic. Așadar, orizontul de așteptare este imens, iar deziluzia va fi pe măsură. * Cred că nu mai este vreun naiv care să creadă că ăștia au venit la putere ca să facă bine cuiva, în afara propriei găști mafiote?! Au venit la furat. Dar ca să hașmanglească în liniște, vor crea iluzia că vă dau și vouă câte ceva. Iar voi n-o să mai puteți de bine...* Avocatul Poporului Pesedist a contestat legea care-i interzice lui Dragnea să facă parte din Guvern. Legea datează din 2001, dar, până acum, niciun condamnat definitiv pentru fraudă electorală n-a să pretins că poziția de prim-ministru i se potrivește cu tupeul propriu și personal. Acest atac abrupt la Justiție este începutul sfârșitului pentru regimul care ne aburește că își dorește o Românie normală! Victor Ciorbea are un credit de 1,5 milioane de euro, pe care-l plătește din veniturile familiei sale, care nu depășesc 72. 000 de euro anual! Când vine ziua scadenței intră în sevraj și comite fărădelegi după cum îi dictează partidul. Și când te gândești că în acest malagambist provenit din Țara Moților și-au pus speranțele, pe rând, sindicaliștii, bucureștenii, țărăniștii, liber-schimbiștii și onaniștii! Așa se face că, sub conducerea lui, instituția Avocatul Poporului a devenit un fel de rahat cu moț * Un nigerian are 107 soții. Vai de capul lui! * Românca Ramona Pop a devenit unul dintre cei doi vice-primari ai Berlinului. Aleasă deputat în parlamentul regional încă de la 24 de ani, din partea Partidului Verde, Ramona a emigrat în Germania, cu familia ei, încă din 1988, când avea doar 11 ani. Noi v-am spus că româncele sunt femei deștepte, dar voi, nu, că or fi, dar sunt mai mult frumoase. Bine și așa...* Foarte devotată funcției, pe acest cod roșu în desfășurare, doamna de la Interne le-a cerut șoferilor, cu fermitatea caracteristică blondelor, interval oral bine stabilit pentru satisfacerea tuturor necesităților, în condiții de maximă siguranță rutieră și trupească. Oamenii de zăpadă s-au topit de râs * Nici nu s-au întors bine la putere pesediștii, că a și început restaurarea mediocrității în educație. Le-au dat voie incompetenților care s-au făcut de râs la concursurile pentru directori de școală, sau acelora care, deși erau în funcție nu s-au prezentat, să ocupe funcția pentru care au demonstrat cu asupra de măsură că nu sunt pregătiți. Politica a distrus educația și acest comportament al guvernanților mulțumește clientela de partid, dar scârbește marea majoritate a cadrelor didactice. Și se mai miră că oamenii de valoare îi disprețuiesc! Îl sfătuim pe autorul moral al acestui act de consolidare a incompetenței în școli, să dea un ordin prin care celor care nu au luat bacalaureatul să li se recunoască statutul de disidenți ai vechiului regim, bazat pe oarecare știință de carte și să li se decerneze, la sediul partidului de guvernământ, titluri de doctori în prostologie. Dar asta numai după ce își plătesc cotizația...* Acum vă e clar că România e țara tuturor monstruozităților! * Nu știu dacă ați observat, dar a venit iarna. Și ne-a luat pe nepregătite. Chiar a nins, pe 5 ianuarie! Afară e un decor firesc. La televizor e urgie. Cod roșu ca dunga de pe buletinul meteorologic. Dacă vreți să simțiți frumusețea iernii, nu vă uitați la tembelizor! Oamenii ăia sunt nebuni de legat. Nu-i de ajuns că vă manipulează în campaniile electorale, vor să fie iarnă și în sufletele voastre. Da, așa este iarna: ninge, zăpada îngheață, țurțurii te privesc pe fereastră, circulația este îngreunată...Închideți ochii, deschideți inima și nu mai încurcați circulația îngerilor! * Pentru că l-au copleșit promisiunile electorale porcești, Livache învinovățește dezastruoasa moștenire. Tipic mârlănesc. Băi, aceștia, când ați făcut-o pe Moș Crăciun (în sevraj) trebuia să aveți datele reale. De fapt, le aveați de la vicepremierul vostru, dar ați făcut-o pe proștii, fiindcă ați dorit să obțineți puterea cu orice preț. Mirosul de ciolan v-a scos ochii din orbite. Și nici nu v-ați instalat bine că ați și început să vă dați în petec. I-ați dat în cap Educației, încercați să sugrumați Justiția. La anul prin timpul ăsta să aveți elicopterul pregătit. Referitor la cele aproximativ 10 miliarde de lei ”lipsă” de la Buget, problema voastră e nu că ”lipsesc”, ci că nu le-ați furat voi. * Împăratul Iulian a dat colțu! Uite așa ne ducem unul câte unul la cazanul cu smoală...* Am urmărit prima conferință a președintelui Trump. Problema majoră a domniei sale este că încă se crede în șoul ”Ucenicul”. Trebuie să iasă din sevrajul spectacolului fiindcă la americani tradiția spune că președinții care sar peste propria umbră, sfârșesc asasinați de câte-un neica nimeni. Ar fi trist să am dreptate...* Sebi Ghiță, dirijat prin sensul giratoriu al istoriei de către niște bagabonți cu epoleți tatuați sub piele, mari amatori să conducă mafia din umbră, e la fel de tânăr și de neliniștit. Adică e prezent pe micul său ecran, la ore de maximă audiență, cu o frecvență demnă de o cauză mai bună. În urma ”mega-dezvăluirilor” sale, cunoscute de toată lumea cât de cât informată, din când în când se lasă impresia că și-au atins ținta iar personajul negativ se zbate în ghearele morții. E doar o impresie. În episoadele următoare, o va lua de la capăt, mai curat, mai uscat. Scenariul e destul de subțire, chiar dacă cucuvelele mov de la Cocina TV încearcă să facă din rahat, bici. * Adrian Hoțomanul Minune recunoaște că făcea naveta zilnic la școală, citez din acest Hegel de buzunar, ”pe bicicletă furată”. După acest autodenunț zguduitor, Florian Coldea, cel mai tare agent secret valah de la Mafoamea încoace, a fost pus la dispoziția lui Hellvig, șeful SRI, sub acuzația de subminare a puterii de stat întrucât micul șmanglitor obișnuia să-l încânte la diferite paranghelii, unde se deplasa per-pedes, fiind, și el, general sub acoperire. Și când te gândești că atunci când era mic, cam ca Boc, toate pirandele râdeau de el când îl vedeau cu ghiozdanul în spate (în fiecare zi altul) pedalând pătimaș spre școala de corecție a vieții...* Acum că tot s-a pus Avocatul Poporului Liber-Schimbist pe treabă, oare n-ar trebui introdusă în lege prevederea că n-ai voie să faci parte din Guvern dacă n-ai suferit cel puțin o condamnare cu suspendare? Zic și eu, nu dau cu parul. Ministerele ar trebui repartizate în funcție de anii de bulău. Portofoliile mai ușurele pot fi ocupate de găinarii, șperțarii și onaniștii de partid și de stat cu pedepse de până la cinci ani. La ministerele buboase pot fi titularizați numai bandiți renumiți, marii corupți și ucigașii în serie. Prin derogare de la prevederile legii, absolvenții școlilor de corecție pot ocupa, până la apariția unor candidați mai potriviți Ministerul Needucației. * Un infirmier român care-și desfășura activitatea infracțională în Italia, obișnuia să-și violeze pacientele sub anestezie. Un grup de generali dezertori din SIE (Serviciul de Informații Epocale) ne-au dezvăluit că sub masca obsedatului se ascundea unul Ghiță, care tot așa lua la ștangă personaje importante din statul de drept, dar numai după ce le paraliza cu valize de bani negri șterpeliți de la Bugetul României. Informația s-a dovedit falsă, una dintre victime, o chinezoaică de 58 de ani, trecută prin ciur și prin dârmon, susținând că Ghiță o are mult mai mică. Ceea ce se vede cu ochiul liber * Știți cum s-a format cuvântul securist? Cuvântului de bază (cur) i s-au adăugat un prefix (se) și un sufix (ist) și a ieși ceea ce știe toată lumea: se +cur + ist! Dacă e lingviști care nu e de acord, mai mult ca sigur că e acoperiți! * Se pare că va veni o lege a amnistiei și grațierii. În urma marii evadări, hoții vor deveni oameni cinstiți. Și, în mod obligatoriu, vor ocupa aceleași funcții de conducere! * Gabriela Vrânceanu-Firea, această Jeanne D Arc cu fărașul în mână, a schimbat conducerea Circului Globus, un fel de PSD, dar mai respectabil. În frunte a pus un cercopitec cu carnet de partid. * Mi se pare mie sau, în România, oamenii cinstiți sunt pe cale de dispariție? D-aia vă zic: Hai să ne aruncăm ochii în minunata ”Istorie necenzurată a românilor”, de Adi Sfinteș, poate mai găsim câțiva, mai ales că e vorba de capitolul ”Creștinismul la români”. Scuipați-vă în sân și aprofundați-vă cunoștințele că nu se știe când vine sfârșitul lumii. Și, la judecata de apoi, scapă numai cine cunoaște adevărul dezvăluit în această capodoperă... * Străbunii noștri erau cucernici de dădeau pe dinafară. Nu din vocație, ferească Dumnezeu, ci din obligație. Vocația le lipsea în mod firesc că părinții lor, alde Traian ori Decebal, n-aveau nici cea mai vagă înclinație spre cele sfinte. Greaua moștenire care le apăsa pe umeri nu i-a împiedicat însă să fie primii gentelmeni din istorie. Numai așa se explică miracolul că l-au primit bine și l-au ascultat pe Apostolul Andrei care propovăduia prin Dobrogea o mulțime de idei, care nu le cădeau bine străbunilor. Cel mai tare i-au deranjat cele zece porunci, mai ales că unele gen ” să nu furi ”, ” să nu râvnești la femeia altuia” ori ” să nu minți”, li se păreau de-a dreptul scandaloase. Dar chiar așa, surescitați, străromânii au fost fair-play și au ascultat cuvântul Domnului, devenind creștini cu acte în regulă de se miră și astăzi Europa când se uită în certificatul nostru de naștere. Dacă la noi Andrei a dus-o ca boierul, în Grecia a avut soarta lui Berilă, fiind răstignit de romani pe o cruce în formă de X, care de atunci se numește chiar ” Crucea Sfântului Andrei”. Alți creștini de vocație ce și-au pierdut vremea câștigând inimile româncuțelor care scăpaseră trenul de Istanbul, au fost Niceta din Remesiana, Dionisie Exiguul și Călugărul Vasile. Purtarea lor aleasă și puterea de convingere bărbătească le-au pătruns adânc pe bietele femei care, de atunci, umblă bezmetice din biserică în biserică îngenunchind să pupe poala popii de li se zdrelesc, dragele de ele, genunchii. Cea mai des vizitată biserică este însă ” biserica mă-tii”, unde nu se duc din propria inițiativă, ci îndemnate de prea înțelepții lor soți. Care, orice ar spune ”Declarația universală a drepturilor omului”, în privința asta pot obține o condamnare cu suspendarea executării pedepsei. Poate o să te miri, iubite cetitorule, dar îți mărturisim cu mâna pe telecomandă, că vrăjeala primilor misionari creștini i-a amețit și pe bărbații mioritici care din acea vreme au devenit peste măsură de credincioși, de se roagă uneori câte șaptezeci și două de ore neîntrerupt. Locurile de cult favorite au denumirile inspirate din viețile sfinților: ” La îngerii Mihail și Gavril SNC”, ” Asociația familială Vasile, Grigore și Ioan”, ”Petru și Pavel SRL”,ori, pur și simplu, ” În Grădina Raiului Non Stop”-muzică, bere, mici, striptis. Ba când vor să-și desăvârșească comuniunea cu acele sfinte înzestrate de Domnul cu sfioșenie, căldură sufletească și picioare interminabile, preacucernicii zăbovesc cu închinăciunile le ” Crucea de Piatră”. Despre străromânul Ioan Cassian să știți că a fost un propagandist de prima mână. După ce ne-a bătut la cap de nu ne-am revenit nici până astăzi, ne-a spus ”pa și pusi” și a aterizat la Marseille ( în Franța, pentru anglofoni). Acolo, fiind impozitele mai mici, și-a desăvârșit talentul de întreprinzător particular, înființând cu mult succes două mănăstiri : una de maici și, în contrapartidă, alta de taici. Lui Dionisie Exiguul- sau cum i-au zis și maicile- cel Mic, trebuie să-i acordăm mai multă atenție, că ăsta a făcut o chestie de a întors omenirea cu picioarele-n sus. El s-a apucat- Doamne apără și păzește!- de matematică, procopsind mapamondul cu un nou calendar în care anul 1 este considerat anul nașterii lui Iisus. Ei bine, oameni buni, calendarul ăsta i-a lăsat mască pe toți. Care toți, fiindcă nu l-au înțeles, au fost de acord cu el. Documentul lui Dionisie Exiguul, eludând meandrele concretului, dar pătruns de sinergia faptelor, i-a zăpăcit pe mulți. (...) Dar nu numai Dionisie Exiguul a influențat destinul omenirii, în general, și pe cel al românilor, în special, ci mai ales Călugărul Vasile(....). Sfaturile neprețuite ale acestui au convins poporul să se căiască pentru greșelile comise și să se îndrepte pe calea cea bună. Așa că unde vede (poporul) un politruc i se înclină, aducându-i imnuri de slavă bine simțite, de-alea de încep cu ”Dumnezeii....Grijania....Anafura...Paștele și biserica....”. La pietre nu-l iau fiindcă, după cum am văzut în acest capitol, românii sunt pătrunși de morala creștină până-n măduva oaselor ...* Promoușăn: Poate-ai să crezi, iubite cetitorule, că apropiindu-se sfârșitul lumii ne-am țicnit de tot și am luat-o pe calea cea fără de întoarcere a bisericii. Fals. Tot ce-am promis rămâne valabil și nu ne abatem de la linia noastră nici cât un deget, vorba lui Menumorut. Urmăriți-ne cu maximă atenție că numai astfel puteți afla părerea calului voievodului Gelu despre ungurii ce tocmai îl sufocau cu dragostea lor. Celebrul cal își va spune părerea și despre măgarul ăla de Sorin Mitu.Cum, nu știți cine-i Sorin Mitu? Nici eu, dar mă interesez...
CONTELE DE MONTE-CRISTO
14 ianuarie 2017
Pe repede înainte, ca într-o comedie mută, a fost instalat guvernul Gudureanu. Deși are 26 de ministere de jocuri distractive pe seama poporului român, nu există un minister al fericirii. E guvernul unui singur om. Iar dacă acesta nu are o viziune corectă asupra lucrurilor, sau pune mai presus decât interesul țării, interesul personal, ne așteaptă o catastrofă națională. Cele 26 de ministere sunt menite să satisfacă centri de putere din vârful piramidei corupției. Nici nu contează sigla sub care guvernează (a se citi hașmanglesc), găștile mafiote sunt transpartinice. E un guvern stufos, cu miniștri care conduc ministere ce nu există. Criteriul după care au fost desemnați deținătorii portofoliilor e obediența față de liderul suprem, Soliman Teleormăneanul. Premier e Sorin Grindeanu, fost ministru al Societății Informaționale în Guvernul Monta, despre care Curtea de Conturi zice, cu jumătate de gură, că ar fi produs prejudicii de 3,5 milioane de euro. În schimb, ca deputat, a fost cuminte: a vorbit 75 de secunde! Cu adevărat tăcerea e de aur! Copleșit de importanța misiei sale, omul-marionetă s-a apucat de fumat în incinta Parlamentului. Legea? Un moft. Așadar nu va fi nici o problemă pentru dl. Gudureanu să ne tragă în piept până când Livache va scoate din fundul democrației de cumetrie un act normativ din care să reiasă că este cel mai cinstit om de pe mapamondul lumii, numai bun de premier al României. Problema e că, și în această situație, tot în pixul lui Iohannis stă eventuala lui nominalizare. Și, după cum lesne se poate observa, pe Werner îl cam doare-n pix de dl. Dragnea. Așa că ar cam fi cazul ca fiecare să-și vadă de treaba lui: Gudureanu să guverneze, Klaus să călătorească și Dragnea să mustăcească...* Florin Andone a fost declarat jucătorul lunii decembrie al campionatului spaniol, fiind urmat de Messi și Ronaldo! Un copil bun a cărui mamă a muncit din greu, ca menajeră, fiind alungată din România de politicile criminale ale descreieraților care au sărăcit și au risipit poporul român ca pe făina orbilor. Dar, Dumnezeu nu doarme...* 2017 a debutat sângeros. La Istanbul, un descreierat a omorât 39 de persoane într-un club și a rănit 69. Doamne apără și păzește! * Paradoxal, dar neînțelegerile dintre Dragnea, Cioloș și Iohannis au făcut ca unele taxe să scadă de la 1 ianuarie 2017, inclusiv reducerea TVA de la 20% la 19%, deși Livache, premierul din umbrele lui Grey, ar fi vrut o păsuire de un an! E bună și ambiția prostească la ceva! * Am o presimțire: în 2017, proștii vor face progrese uriașe; vor fi și mai proști! * Tontonelul de peste Prut, acest Guliță al Moscovei, i-a retras cetățenia lui Băsescu. Și el, acum, cu cine votează?! * Să ne cunoaștem miniștrii! Doamnei Carmen Dan, de la Interne, i se spune, pe nedrept, evident, ”blonda lui Dragnea” numai pentru că provine din același loc bântuit de spiritul electoral ca și președintele Camerei Derutaților. La cultură viclenește dl. Vulpescu, autorul memorabilei afirmații ”Hamlet e un scriitor de talia lui Cervantes!”, deși formularea corectă era ” Shakespeare era un cal de talie mică căruia îi trăgea frâna de mână, în special în pantă, Don Quijote...” La Ministerul Subdezvoltării e favorita sultanului, Sevil Nu-Știu-Cum, pohta ce-a pohtit marele padișah. Petre Daia, unul dintre inițiatorii pensiilor speciale pentru demnitari fără obraz, e șeful păpădiilor, iar Florin Iordache, inspiratorul expresiei ”Marțea neagră” a pus laba pe Justiție. La Prefaceri Europene e Ana Birchall, un fel de subalternă a copilașului cu părul bălai, Teodor Meleșcanu, titularul Externelor! Să mori de râs, nu alta! Nu vi-i mai spun și pe ceilalți, că vă trece cheful de glumă. * Programul de Guvernare nu e rău, important e să se țină de el. Cam suferă la capitolul finanțare, ceea ce ne face sceptici în privința îndeplinirii lui. Ca să faci tot ce scrie acolo ar trebui să nu fure nimeni, ba să se mai vină și cu bani de acasă. Așa ceva nu s-a pomenit în istoria omenirii umane, care, se știe, a apărut întâia oară, pentru prima dată, în spațiul carpato-danubiano-mafiotic. Așadar, orizontul de așteptare este imens, iar deziluzia va fi pe măsură. * Cred că nu mai este vreun naiv care să creadă că ăștia au venit la putere ca să facă bine cuiva, în afara propriei găști mafiote?! Au venit la furat. Dar ca să hașmanglească în liniște, vor crea iluzia că vă dau și vouă câte ceva. Iar voi n-o să mai puteți de bine...* Avocatul Poporului Pesedist a contestat legea care-i interzice lui Dragnea să facă parte din Guvern. Legea datează din 2001, dar, până acum, niciun condamnat definitiv pentru fraudă electorală n-a să pretins că poziția de prim-ministru i se potrivește cu tupeul propriu și personal. Acest atac abrupt la Justiție este începutul sfârșitului pentru regimul care ne aburește că își dorește o Românie normală! Victor Ciorbea are un credit de 1,5 milioane de euro, pe care-l plătește din veniturile familiei sale, care nu depășesc 72. 000 de euro anual! Când vine ziua scadenței intră în sevraj și comite fărădelegi după cum îi dictează partidul. Și când te gândești că în acest malagambist provenit din Țara Moților și-au pus speranțele, pe rând, sindicaliștii, bucureștenii, țărăniștii, liber-schimbiștii și onaniștii! Așa se face că, sub conducerea lui, instituția Avocatul Poporului a devenit un fel de rahat cu moț * Un nigerian are 107 soții. Vai de capul lui! * Românca Ramona Pop a devenit unul dintre cei doi vice-primari ai Berlinului. Aleasă deputat în parlamentul regional încă de la 24 de ani, din partea Partidului Verde, Ramona a emigrat în Germania, cu familia ei, încă din 1988, când avea doar 11 ani. Noi v-am spus că româncele sunt femei deștepte, dar voi, nu, că or fi, dar sunt mai mult frumoase. Bine și așa...* Foarte devotată funcției, pe acest cod roșu în desfășurare, doamna de la Interne le-a cerut șoferilor, cu fermitatea caracteristică blondelor, interval oral bine stabilit pentru satisfacerea tuturor necesităților, în condiții de maximă siguranță rutieră și trupească. Oamenii de zăpadă s-au topit de râs * Nici nu s-au întors bine la putere pesediștii, că a și început restaurarea mediocrității în educație. Le-au dat voie incompetenților care s-au făcut de râs la concursurile pentru directori de școală, sau acelora care, deși erau în funcție nu s-au prezentat, să ocupe funcția pentru care au demonstrat cu asupra de măsură că nu sunt pregătiți. Politica a distrus educația și acest comportament al guvernanților mulțumește clientela de partid, dar scârbește marea majoritate a cadrelor didactice. Și se mai miră că oamenii de valoare îi disprețuiesc! Îl sfătuim pe autorul moral al acestui act de consolidare a incompetenței în școli, să dea un ordin prin care celor care nu au luat bacalaureatul să li se recunoască statutul de disidenți ai vechiului regim, bazat pe oarecare știință de carte și să li se decerneze, la sediul partidului de guvernământ, titluri de doctori în prostologie. Dar asta numai după ce își plătesc cotizația...* Acum vă e clar că România e țara tuturor monstruozităților! * Nu știu dacă ați observat, dar a venit iarna. Și ne-a luat pe nepregătite. Chiar a nins, pe 5 ianuarie! Afară e un decor firesc. La televizor e urgie. Cod roșu ca dunga de pe buletinul meteorologic. Dacă vreți să simțiți frumusețea iernii, nu vă uitați la tembelizor! Oamenii ăia sunt nebuni de legat. Nu-i de ajuns că vă manipulează în campaniile electorale, vor să fie iarnă și în sufletele voastre. Da, așa este iarna: ninge, zăpada îngheață, țurțurii te privesc pe fereastră, circulația este îngreunată...Închideți ochii, deschideți inima și nu mai încurcați circulația îngerilor! * Pentru că l-au copleșit promisiunile electorale porcești, Livache învinovățește dezastruoasa moștenire. Tipic mârlănesc. Băi, aceștia, când ați făcut-o pe Moș Crăciun (în sevraj) trebuia să aveți datele reale. De fapt, le aveați de la vicepremierul vostru, dar ați făcut-o pe proștii, fiindcă ați dorit să obțineți puterea cu orice preț. Mirosul de ciolan v-a scos ochii din orbite. Și nici nu v-ați instalat bine că ați și început să vă dați în petec. I-ați dat în cap Educației, încercați să sugrumați Justiția. La anul prin timpul ăsta să aveți elicopterul pregătit. Referitor la cele aproximativ 10 miliarde de lei ”lipsă” de la Buget, problema voastră e nu că ”lipsesc”, ci că nu le-ați furat voi. * Împăratul Iulian a dat colțu! Uite așa ne ducem unul câte unul la cazanul cu smoală...* Am urmărit prima conferință a președintelui Trump. Problema majoră a domniei sale este că încă se crede în șoul ”Ucenicul”. Trebuie să iasă din sevrajul spectacolului fiindcă la americani tradiția spune că președinții care sar peste propria umbră, sfârșesc asasinați de câte-un neica nimeni. Ar fi trist să am dreptate...* Sebi Ghiță, dirijat prin sensul giratoriu al istoriei de către niște bagabonți cu epoleți tatuați sub piele, mari amatori să conducă mafia din umbră, e la fel de tânăr și de neliniștit. Adică e prezent pe micul său ecran, la ore de maximă audiență, cu o frecvență demnă de o cauză mai bună. În urma ”mega-dezvăluirilor” sale, cunoscute de toată lumea cât de cât informată, din când în când se lasă impresia că și-au atins ținta iar personajul negativ se zbate în ghearele morții. E doar o impresie. În episoadele următoare, o va lua de la capăt, mai curat, mai uscat. Scenariul e destul de subțire, chiar dacă cucuvelele mov de la Cocina TV încearcă să facă din rahat, bici. * Adrian Hoțomanul Minune recunoaște că făcea naveta zilnic la școală, citez din acest Hegel de buzunar, ”pe bicicletă furată”. După acest autodenunț zguduitor, Florian Coldea, cel mai tare agent secret valah de la Mafoamea încoace, a fost pus la dispoziția lui Hellvig, șeful SRI, sub acuzația de subminare a puterii de stat întrucât micul șmanglitor obișnuia să-l încânte la diferite paranghelii, unde se deplasa per-pedes, fiind, și el, general sub acoperire. Și când te gândești că atunci când era mic, cam ca Boc, toate pirandele râdeau de el când îl vedeau cu ghiozdanul în spate (în fiecare zi altul) pedalând pătimaș spre școala de corecție a vieții...* Acum că tot s-a pus Avocatul Poporului Liber-Schimbist pe treabă, oare n-ar trebui introdusă în lege prevederea că n-ai voie să faci parte din Guvern dacă n-ai suferit cel puțin o condamnare cu suspendare? Zic și eu, nu dau cu parul. Ministerele ar trebui repartizate în funcție de anii de bulău. Portofoliile mai ușurele pot fi ocupate de găinarii, șperțarii și onaniștii de partid și de stat cu pedepse de până la cinci ani. La ministerele buboase pot fi titularizați numai bandiți renumiți, marii corupți și ucigașii în serie. Prin derogare de la prevederile legii, absolvenții școlilor de corecție pot ocupa, până la apariția unor candidați mai potriviți Ministerul Needucației. * Un infirmier român care-și desfășura activitatea infracțională în Italia, obișnuia să-și violeze pacientele sub anestezie. Un grup de generali dezertori din SIE (Serviciul de Informații Epocale) ne-au dezvăluit că sub masca obsedatului se ascundea unul Ghiță, care tot așa lua la ștangă personaje importante din statul de drept, dar numai după ce le paraliza cu valize de bani negri șterpeliți de la Bugetul României. Informația s-a dovedit falsă, una dintre victime, o chinezoaică de 58 de ani, trecută prin ciur și prin dârmon, susținând că Ghiță o are mult mai mică. Ceea ce se vede cu ochiul liber * Știți cum s-a format cuvântul securist? Cuvântului de bază (cur) i s-au adăugat un prefix (se) și un sufix (ist) și a ieși ceea ce știe toată lumea: se +cur + ist! Dacă e lingviști care nu e de acord, mai mult ca sigur că e acoperiți! * Se pare că va veni o lege a amnistiei și grațierii. În urma marii evadări, hoții vor deveni oameni cinstiți. Și, în mod obligatoriu, vor ocupa aceleași funcții de conducere! * Gabriela Vrânceanu-Firea, această Jeanne D Arc cu fărașul în mână, a schimbat conducerea Circului Globus, un fel de PSD, dar mai respectabil. În frunte a pus un cercopitec cu carnet de partid. * Mi se pare mie sau, în România, oamenii cinstiți sunt pe cale de dispariție? D-aia vă zic: Hai să ne aruncăm ochii în minunata ”Istorie necenzurată a românilor”, de Adi Sfinteș, poate mai găsim câțiva, mai ales că e vorba de capitolul ”Creștinismul la români”. Scuipați-vă în sân și aprofundați-vă cunoștințele că nu se știe când vine sfârșitul lumii. Și, la judecata de apoi, scapă numai cine cunoaște adevărul dezvăluit în această capodoperă... * Străbunii noștri erau cucernici de dădeau pe dinafară. Nu din vocație, ferească Dumnezeu, ci din obligație. Vocația le lipsea în mod firesc că părinții lor, alde Traian ori Decebal, n-aveau nici cea mai vagă înclinație spre cele sfinte. Greaua moștenire care le apăsa pe umeri nu i-a împiedicat însă să fie primii gentelmeni din istorie. Numai așa se explică miracolul că l-au primit bine și l-au ascultat pe Apostolul Andrei care propovăduia prin Dobrogea o mulțime de idei, care nu le cădeau bine străbunilor. Cel mai tare i-au deranjat cele zece porunci, mai ales că unele gen ” să nu furi ”, ” să nu râvnești la femeia altuia” ori ” să nu minți”, li se păreau de-a dreptul scandaloase. Dar chiar așa, surescitați, străromânii au fost fair-play și au ascultat cuvântul Domnului, devenind creștini cu acte în regulă de se miră și astăzi Europa când se uită în certificatul nostru de naștere. Dacă la noi Andrei a dus-o ca boierul, în Grecia a avut soarta lui Berilă, fiind răstignit de romani pe o cruce în formă de X, care de atunci se numește chiar ” Crucea Sfântului Andrei”. Alți creștini de vocație ce și-au pierdut vremea câștigând inimile româncuțelor care scăpaseră trenul de Istanbul, au fost Niceta din Remesiana, Dionisie Exiguul și Călugărul Vasile. Purtarea lor aleasă și puterea de convingere bărbătească le-au pătruns adânc pe bietele femei care, de atunci, umblă bezmetice din biserică în biserică îngenunchind să pupe poala popii de li se zdrelesc, dragele de ele, genunchii. Cea mai des vizitată biserică este însă ” biserica mă-tii”, unde nu se duc din propria inițiativă, ci îndemnate de prea înțelepții lor soți. Care, orice ar spune ”Declarația universală a drepturilor omului”, în privința asta pot obține o condamnare cu suspendarea executării pedepsei. Poate o să te miri, iubite cetitorule, dar îți mărturisim cu mâna pe telecomandă, că vrăjeala primilor misionari creștini i-a amețit și pe bărbații mioritici care din acea vreme au devenit peste măsură de credincioși, de se roagă uneori câte șaptezeci și două de ore neîntrerupt. Locurile de cult favorite au denumirile inspirate din viețile sfinților: ” La îngerii Mihail și Gavril SNC”, ” Asociația familială Vasile, Grigore și Ioan”, ”Petru și Pavel SRL”,ori, pur și simplu, ” În Grădina Raiului Non Stop”-muzică, bere, mici, striptis. Ba când vor să-și desăvârșească comuniunea cu acele sfinte înzestrate de Domnul cu sfioșenie, căldură sufletească și picioare interminabile, preacucernicii zăbovesc cu închinăciunile le ” Crucea de Piatră”. Despre străromânul Ioan Cassian să știți că a fost un propagandist de prima mână. După ce ne-a bătut la cap de nu ne-am revenit nici până astăzi, ne-a spus ”pa și pusi” și a aterizat la Marseille ( în Franța, pentru anglofoni). Acolo, fiind impozitele mai mici, și-a desăvârșit talentul de întreprinzător particular, înființând cu mult succes două mănăstiri : una de maici și, în contrapartidă, alta de taici. Lui Dionisie Exiguul- sau cum i-au zis și maicile- cel Mic, trebuie să-i acordăm mai multă atenție, că ăsta a făcut o chestie de a întors omenirea cu picioarele-n sus. El s-a apucat- Doamne apără și păzește!- de matematică, procopsind mapamondul cu un nou calendar în care anul 1 este considerat anul nașterii lui Iisus. Ei bine, oameni buni, calendarul ăsta i-a lăsat mască pe toți. Care toți, fiindcă nu l-au înțeles, au fost de acord cu el. Documentul lui Dionisie Exiguul, eludând meandrele concretului, dar pătruns de sinergia faptelor, i-a zăpăcit pe mulți. (...) Dar nu numai Dionisie Exiguul a influențat destinul omenirii, în general, și pe cel al românilor, în special, ci mai ales Călugărul Vasile(....). Sfaturile neprețuite ale acestui au convins poporul să se căiască pentru greșelile comise și să se îndrepte pe calea cea bună. Așa că unde vede (poporul) un politruc i se înclină, aducându-i imnuri de slavă bine simțite, de-alea de încep cu ”Dumnezeii....Grijania....Anafura...Paștele și biserica....”. La pietre nu-l iau fiindcă, după cum am văzut în acest capitol, românii sunt pătrunși de morala creștină până-n măduva oaselor ...* Promoușăn: Poate-ai să crezi, iubite cetitorule, că apropiindu-se sfârșitul lumii ne-am țicnit de tot și am luat-o pe calea cea fără de întoarcere a bisericii. Fals. Tot ce-am promis rămâne valabil și nu ne abatem de la linia noastră nici cât un deget, vorba lui Menumorut. Urmăriți-ne cu maximă atenție că numai astfel puteți afla părerea calului voievodului Gelu despre ungurii ce tocmai îl sufocau cu dragostea lor. Celebrul cal își va spune părerea și despre măgarul ăla de Sorin Mitu.Cum, nu știți cine-i Sorin Mitu? Nici eu, dar mă interesez...
CONTELE DE MONTE-CRISTO
14 ianuarie 2017
Abonați-vă la:
Postări (Atom)