CE-AR FI FOST DE-AȘ FI FOST DUMNEZEU

 Ce-ar fi fost de-aș fi fost Dumnezeu,

Iubita mea dintr-o icoană veche?

Aș fi plâns și-ai fi curs curcubeu,

Cântec sublim ți-aș fi fost în ureche

Te-aș fi zidit din rouă sus, în munți,

Doar florile de colț să-ți fie strajă,

Toți greierii din mine să-i asculți,

Când îngerul va coborî pe-o rază

Și-ai fi crescut în mine ca un pom

Ce-așteaptă-n freamăt clipa înfloririi,

Și aș fi fost întâiul tău atom

Ce luminează căile iubirii

Și fluture-aș fi fost de-aș fi putut

Să fiu pentru o clipă Dumnezeu;

În viitor n-aș mai fi fost trecut,

Doar aș fi plâns ca să-mi fii curcubeu...

28 august 2022

IARBA FIARELOR

 Poetul și-a încuiat inima 

între coperte de carte,

a fugit de lume și s-a ascuns

Atât de bine s-a ascuns

că toți fluturii de zăpadă au plâns

Nimeni nu a mai știut de el de aunci,

nimeni nu l-a mai văzut,

doar acei ce dețineau iarba fiarelor

au putut să și-l amintească,

fără spadă și scut,

înfruntând sorții

dintre filele răvășite ale cărții...

21 august 2022

RESTITUIRI

Restitui lumii tot ceea ce Dumnezeu mi-a dat

”Talentul neîntrebuințat e un furt”,

mi-a spus într-o seară, în vis

Atât de mult m-a înfiorat întâlnirea aceea

încât ochii mei nu s-au mai deschis niciodată

cu adevărat. 

Îngerul a rămas cu mine

când Dumnezeu a plecat

De atunci ofer tuturor 

gloanțe și flori, speranțe și nori

Traversez linia subțire dintre viață și moarte,

aripile mele sunt coperte de carte

Primiți darul acesta înapoi,

e noaptea din mine ce trăiește și-n voi!

Când s-o întoarce Dumnezeu să mă-ntrebe de bine

răspundeți în cor: o parte din el e la mine...

Și nu vă opriți, dați mai departe lumină

pe linia subțire dintre moarte și viața divină...

20 august 2022

NICIODATĂ NU ȘTII

Niciodată nu știi când ți-ai întâlnit sufletul pereche

Treci prin lume ca o rază de soare, 

ca un dor;

dintr-odată îți cresc aripi de înger

și totul pare așa de ușor

Dacă ai vrea 

prin universul interior ai zbura

Aripile ți s-ar fi împletit cu zborul păsărilor

prinse-n curcubeu,

și-ar fi sfâșiat albastrul inimii

într-o îmbrățișare dureroasă, 

minunată mereu

Nimic nu ți-ar fi putut sta împotrivă

și dacă ceva ți s-ar fi împotrivit,

ai fi înviat de o mie de ori 

fără să fi murit

Niciodată nu știi când ești ploaie de vară,

deși, când zâmbești, fluturii înnebunesc;

dulce ți se pare orice băutură amară

când ecoul răspunde: Iubesc!

Niciodată nu știi 

când ești ninsoare, mireasmă de crin,

deși schiezi nebunește prin sufletul plin

Stelele-n cer se aprind 

și mâna ți-o-ntind,

dar tu treci mai departe, 

ca un nor,

ca un dor dintr-o poveste veche,

neștiind c-ai trecut pe lângă sufletul pereche...

19 august 2022

SUNT SEMNE C-O SĂ PLECE VARA

Deja lăstunii fac antrenamente

sub firele de înaltă tensiune,

se pregătesc, în volte lente,

de următoarea misiune

Vor duce-n alte țări povara

de-a fi străini o vreme lungă,

sunt semne c-o să plece vara

și vor din urmă s-o ajungă

Cireșul dă semne de boală,

palide frunze-l părăsesc,

se pregătesc toți fluturii de școală

și-i în alarmă neamul păsăresc

De peste munți nori albicioși

privesc zâmbind grădinile uscate,

iar strugurii cu ochii lăcrimoși

împrăștie iluzii parfumate

Deja ne pregătim de toamnă,

înveșmântați în vechi melancolii,

dă-mi mâna ta, frumoasă doamnă,

să traversăm și-aceste poezii...

16 august 2022

S-APRINDEM RUGURI

S-aprindem focuri pe înălțimi,

să dăm de veste tuturor că-n munți

de veghe țării stau mulțimi

de îngeri și de luptători cărunți

Dușmanii noștri să se teamă, 

îi vom lovi curând în plex,

ne-am săturat să plătim vamă

acestor demoni cu surâs pervers

Vom arde putregaiul, vom da foc

acelor tare ce ne țin în lanțuri,

și vom întoarce țării marele noroc,

și-om curăța gunoiul de pe șanțuri

Clemență nu va fi de astă dată,

toți trădătorii-n țepe se vor zbate,

pe ordinea de zi predestinată

nu va fi loc de dar și nici de poate

Am stat prea mult de veghe lăcrimând,

am acceptat prea mult ipocrizia,

să știe ticăloșii ce ne vând

că nu e târg de vite România

Ne-om socoti după dreptatea pură,

dar nu mai e vreo cale de împăcare,

ne-ați tot privit și ne-ați tratat cu ură

și ne-ați adus la disperare

Plecați din țara noastră voi!

Voi ce-ați ucis speranța, viitorul,

ne-am săturat să bejenim doar noi,

copiii noștri să ne ducă dorul

Plecați, hiene nemiloase!,

se-aprind luminile-n Carpați,

un vultur cruciat se zbate-n oase,

renaște un popor de frați

Izvorul printre stânci se prăvălește,

și-adună fluviul apele sublime,

adâncul îl aud cum clocotește,

a venit vremea să ne facem bine

Nu vă mai temeți, haideți să aprindem

în piețele centrale ruguri,

o mână către alta să întindem

și să răsară din cenușă muguri...

14 august 2022

ÎN URMA MEA DOAR PATRIA VA PLÂNGE

Când am să plec și eu de aici,

îmbrățișat de îngeri și de nalbe,

în iarbă s-or aprinde licurici

și-or flutura în gânduri steaguri albe

Un zbor de fluture-mi va fi cărare,

voi traversa desculț timpul în zori,

va fi desigur ultima ninsoare

cu stele căzătoare și cu flori

În urma mea doar Patria va plânge

c-a mai plecat un fiu de-al ei,

pe rugul sfâșiat, de se va stinge,

vor servi ceaiul florile de tei

În rest nu va mai fi nimic; tăcere

și, poate, vântul, coborând din stea,

va-nfiora pierdutele himere

înaintea să se-aștearnă noaptea grea...

12 august 2022

ATLANTIDA NE FACE CU MÂNA

Corabia noastră n-a ajuns niciodată la țărm,

încă plutește pe mări infernale,

duce cu ea asenale

de iluzii cu chipul diform

Din adâncuri ies păsări de pradă,

sfâșie nemiloase cămașa de scânduri,

doar stele polare în gânduri,

cenușa din vânt redevine zăpadă

Corabia noastră n-a ajuns niciodată în port,

Atlantida ne face cu mâna;

suflă în mine să stingem și luna

și rugul aprins ce-n inimă-l port...

12 august 2022

ÎN OGLINDA ALTUI RĂSĂRIT

A-nceput să cadă câte-o frunză,

din surâsul meu însingurat,

e mai trist apusul de pe pânză,

păsările călătoare au plecat

Din clepsidră picură nisipul

măcinând secundele din ceas,

Dumnezeu nu-și mai arată chipul

și nu știu cât timp a mai rămas

Parcă s-ar zvoni în sânge cânturi

de melancolii topite-n jar,

dezertează îngerii din gânduri,

și amaru-i parcă mai amar

Vom închide în amurg cu cheia

amintirea unei mari iubiri,

se mai zbate-n nostalgii femeia

ce-a zidit în suflet năluciri

Cad agale frunzele plăpânde,

încă nu e vremea de murit,

viața viitoare se ascunde

în oglinda altui răsărit...

6 august 2022

ATENȚIE LA UNGARIA!

22 iulie 2023

A mai trecut un an și iar s-au întors la locul crimei nepoții oligofreni ai lui Arpad. După ce l-au luat la mișto pe cel de-al douăzecilea premier român contemporan cu el, Viktor Orban, secondat de Laszlo Tokes și ceilalți tolomaci, s-a dat în spectacol ca să arate cât e el de șmecher și cât de fraieri sunt conducătorii statului eșuat român. Băi Viktore, ție îți trebuie o bordură între dinți, vorba unei nemuritoare amatoare de divorțuri, ca să nu mai consumi șaormă cu de toate direct de sub coada calului.

PE LASZLO TOKES ÎL MĂNÂNCĂ DIN NOU PIELEA DE MĂGAR

Astăzi, 23 iulie 2022, la Băile Tușnad, Laszlo Tokes i-a cerut lui Viktor Orban, marele bagabont de la Budapesta, să urgenteze chestiunea autonomiei ținutului secuiesc, că statul român doarme-n bocanci. Este vorba despre același personaj despre care am avertizat de nenumărate ori că e portavocea politicii revanșarde a Ungariei. Proștii ăștia, care se cred mari deștepți, au impresia că a pierit demnitatea românească. Vă înșelați amarnic! Noi, patrioții români sănătoși la cap, ne-am odihnit un pic și abia așteptăm să vă strângem în brațe până vă sar ochii ăia veninoși.

PENTRU ÎMPROSPĂTAREA MEMORIEI

Șarpele cu clopoței Laszlo Tokes, vârful de lance al dezmembrării României, profitând de lașitatea și indiferența gândacilor de Colorado aflați la conducerea țării, declară, ca un porc și măgar ce este, că 2018 trebuie să fie ”anul autodeterminării maghiare” fiindcă ungurii ”nu se pot simți acasă în patria lor.” Pe scurt, marele ticălos ne anunță că el și ai lui se vor ține neabătut de programul de rupere a Transilvaniei de România, program început odată cu lovitura de stat din decembrie 1989, la care și-au dat mâna hoardele maghiare și sovietice. De 28 de ani atragem atenția că ungurii vor cu orice preț Ardealul, dar ticăloșii ne-au acuzat de extremism. Iar proștii și naivii, de care spațiul mioritic nu a dus niciodată lipsă, i-au crezut. S-au lăsat manipulați dând apă la moară dușmanilor statului național unitar român, aflați în afara, dar, mai ales, înlăuntrul țării. Noi am sângerat, am suferit, am plâns, dar am dus mai departe steagul demnității naționale. L-am ascuns în inimă. Nimeni nu va putea vreodată să-l smulgă. Ne e sufletul plin de cicatrici, dar am mers mai departe, stigmatizați pentru prea multă iubire de țară. Dacă nu o iubim noi, românii, atunci cine s-o iubească? Și nu e prea multă! Pământul acesta, înnobilat de oasele străbunilor noștri, merită mult mai multă iubire. Istoria românilor, de două ori milenară, merită mult mai mult respect. Iar țara aceasta, ca un buchet de flori multicolore, merită mai multă risipire de sine, mai multă muncă cinstită, eroism și, la nevoie, chiar jertfă. Așadar, acum, în fața ofensivei hidrei maghiare, toți aceia care ați fost orbi și ne-ați acuzat pe noi, patrioții români, de fantasme, e timpul să vă priviți în oglindă și să plecați capul. După care, aliniați-vă în spatele Mișcării Naționale că s-ar putea să fim nevoiți să mergem până la Budapesta să vedem dacă opinca mai e la locul ei. Dacă nu mai e, punem alta, ca prea s-a umflat tărâța-n strănepoții lui Attila. Cât despre tine, Tokeșe, nu putem să-ți dăm Ardealul, că e al nostru și ne place la nebunie treaba asta, dar, ca să fii și tu mulțumit, o să-ți dăm ce i-a oferit Vadim, cu generozitatea-i caracteristică, Marioarei Zăvoranu, când i-a cerut ceasul. Tokeșe, pui de năpârcă, ceasul istoriei nu se dă înapoi! * În continuarea programului artistic de dezmembrare a României, asociațiile teroriste ungurești din Transilvania (UDMR, Partidul Civic Maghiar, Partidul Popular al Maghiarilor din Transilvania), mari consumatoare de șaorma direct de sub coada calului, au depus un proiect legislativ în Parlamentul Rușinii Naționale prin care cer autonomia Ținutului Secuiesc! De câte ori v-am spus că derbedeii ăștia sunt ca hienele care stau în preajma leilor așteptând momentul favorabil ca să sfâșie prada muribundă? Nu-i nisip în râurile Patriei, nu sunt păsări pe cerul albastru de câte ori am tras semnalul de alarmă. Și voi ce ați făcut? Ne-ați bătut cu pietre. Nu acest Parlament populat cu pozne ale firii ne va apăra de poftele hungariste, ci dragostea de Patrie care mai sălăsuiește în noi. Nu cu filfizoni, cu europeniști de paradă, cu democrați de prundul gârlei ne putem apăra de dușmanii seculari ai neamului românesc. Nu ticăloșii ce conduc vremelnic România pot face față provocărilor fățișe ale șacalilor de pustă, care așteaptă doar o conjunctură istorică favorabilă pentru a se înfrupta din trupul țării. Numai patrioții români pot pune pumnul în pieptul furtunii. Adică noi toți. * Observați că ofensiva maghiară se produce taman în anul sărbătoririi unui veac de Românie aproape mare. Pur și simplu, bagabonții din formațiunile teroriste ungurești, a căror ocupație de bază este spolierea sistematică a statului, scuipă în ochi poporul român. Asta după ce acesta a șters cu buretele sutele de ani de exploatare sălbatică și i-a tratat pe maghiari ca pe egali. Ba, în ultimii zeci de ani, maghiarii au fost mai egali decât românii, beneficiind de numeroase privilegii. * Așadar, la o sută de ani de la Marea Unire, amatorii de proteine amestecate cu sudoarea cailor vor să ne strice bucuria. Măi băieți, stați cuminți că bătaia doare! * Știți cum stă treaba asta cu Ținutul Secuiesc? Nici eu nu știam, dar mi-a spus-o un prieten. Cică atunci când un ungur își ține mandravela în mână înseamnă că are de-a face cu Ținutul Secuiesc. Bată-vă norocul să vă bată, păi de ce nu spuneți așa?! Puteți să aveți, zilnic, câte ținuturi vă ține organul gândirii. Dar pentru asta nu e nevoie de un proiect de lege fiindcă e în legea firii. O singură rugăminte avem: când vă vine damblaua cu ținutu secuiesc, făceți-vă bucuria între voi, nu ne țineți și pe noi de/din treabă. * Sper că cititorii noștri nu-i confundă pe cetățenii români de etnie maghiară care-și văd de necazurile cotidiene, ca noi toți, cu derbedeii din fruntea organizațiilor teroriste ce vor hărtănirea Transilvaniei. Acei îmbogățiți din șperțuri, defrișări, corupție, manipularea unor instincte naționaliste primitive, nu sunt cu nimic mai buni sau mai răi decât ticăloșii din blestemata clasă politică românească. Ticăloșii n-au naționalitate. Noi nu confundăm maghiarii cu măgarii.

***

Nebunul agresiv Laszlo Tokes, fost agent al serviciilor secrete maghiare pe vremea când o făcea pe pastorul milostiv prin Timișoara, are o mâncărime sub șaua calului încât este nevoie de intervenția grabnică a mult prea-fericitului Pomohaci. Numai așa i-ar putea fi iertate păcatele săvârșite cu voie la Băile Tușnad, unde nu s-a putut abține să nu mai înfulece niscai rahat. Fără să-i crape pielea aia de măgar cu frâna de mână trasă sub sutană, Satana a cerut înarmarea neîntârziată a secuilor, ca pe vremea lui Bela Kun, pentru obținerea imediată a autonomiei teritoriale și independenței Ardealului și Partiumului! Asta face un europarlamentar maghiar (FIDESZ) pe teritoriul României, țară care i-a fost ca o mamă și pe care a supt-o ca un disperat. Tokeșe, dacă ți-e foame, treci la nivelul următor! Vezi că noi ne tragem din Decebal și Traian, așa că are balta pește. Dacă vrei și cereale, cere, nu fii sfios!

***

Pe Laszlo Tokes îl mănâncă rău pielea aia de măgar. Aflat în vâjâială pe la Tușnad, fostul agent maghiar, și-a reluat teoriile hungariste cu seninătatea râmătorului care îmbalotează toate lăturile din teică, deși le regurgitase de mai multe ori. Măi, prostovane, ținând cont de faptul că, la un moment dat, l-ai fentat pe Dumnezeu pretextând că îl slujești, deși jucai în echipa adversă, creștinește ar fi ca fiecare bun român să-ți dăruiască, drept recompensă pentru modul în care ți-ai slujit țara care te-a alăptat ca pe un pui de năpârcă, câte-o pereche de palme, două-trei capace și niște scuipați.

***

Laszlo Tokes, care fusese decorat, în 2009, de Traian Băsescu, cu ordinul ”Steaua României”, a pierdut și în instanță dreptul de a poseda acest titlu de noblețe ce-i fusese retras de Consiliul de Onoare fiindcă solicitase Ungariei, în 2013, să instituie un protectorat asupra Transilvaniei. Salutăm decizia Înaltei Curți! Pentru copiii care au deschis mai târziu ochii (și revista) și nu știu cine este individul respectiv, sintetizăm: un ticălos.

***

După cum lesne se poate constata, Tușnad a devenit stațiunea unde-și dau întâlnire curvele din pustă ca să pună în aplicare planurile onaniste ale lui Victor Orban. La care se închină cu evlavie turmele de proști, inclusiv din spațiul carpato-danubiano-hipnotic. Băi aceștia, atenție la Ungaria, că e vipera Europei! Degeaba o faceți voi pe patrioții dacă nu sunteți în stare să deosebiți albul de negru...

AM IUBIT

Am iubit de când mă știu

tot ce-a fost pe lume viu,

tot ce-a fost înălțător,

corul robilor

Păsările-n răsărit

le-am zburat și le-am iubit,

și toți cerbii din Carpați

mi-au fost frați

Și toate înserările

ce-au furat cărările

le-am iubit de când mă știu

c-am fost om cu suflet viu...

31 iulie 2022

PĂZITORUL DE FLUTURI

 Sunt bătrân și bolnav,

nu-mi mai dau nicio șansă,

pe pământ numai grav,

totdeauna în transă

Sunt bătrân și stingher,

țăndări curge privirea,

pe pământ, efemer,

n-am salvat omenirea

Sunt bătrân și rănit,

cicatrice sub scuturi,

în apus, răsărit,

păzitorul de fluturi

Sunt bătrân și-o să mor

ca un biet muritor,

de-o rămâne vreun dor,

îl ofer tuturor

31 iulie 2022

CINEVA ARUNCASE CU O PIATRĂ ÎN LUNĂ

 La orizont o pasăre se arcuise

să devină săgeată sau glonț,

striga dintre pietre Ulise

vulturul trecea cu ficatul în clonț

La radio se anunțase furtună,

pirații dezertau pe rând,

cineva aruncase c-o piatră în lună,

cineva de la mine din gând

Dintr-odată un soare amar

peste marea sărată s-a-ntins,

și bietul meu avatar,

în golul din jur s-a prelins...

31 iulie 2022

MĂ ȚIN DE MÂNĂ ÎNGERII PE ȚĂRM

Se țin de mână îngerii pe țărm,

eternitatea s-a-ncuiat în valuri,

de dorul tău, iubita mea, adorm

amestecat cu spaima de pe maluri

Când ai să vii din mare-o să-ți șoptesc

poemele pe care nu le-am scris,

poemele în care te iubesc,

poemele de nedescris

Las soarele să te îmbrățișeze,

să-ți împrumute scânteieri albastre,

ies îngerii încuiați din paranteze,

ca înaintea marilor dezastre

Desculți din nou, tot răscolim nisipul

în căutarea timpului pierdut,

așa frumos și trist îți este chipul

de parcă întâia oară l-am văzut

În pleoape ceara zilei se prelinge,

ca un copil orfan în mine adorm,

și-n clipa-n care soarele se stinge

mă țin de mână îngerii pe țărm...

31 iulie 2022 

DIMINEAȚĂ MARINĂ

 La orizont o barcă sparge ceața, 

deasupra mării irisul se-ntinde,

se-aude în surdină dimineața

sub ceru-albastru soarele se-aprinde

Pe țărm meduzele fac drifturi,

fete desculțe mișună-n nisip,

eternitatea se ascunde-n rifturi

mareele coboară de pe chip

Din val răsar sirenele seduse,

ne fac cu mâna și ne cheamă-n larg,

corabia cu îngeri se tot duse,

abia de se zărește un catarg

Lupii de mare se întorc cântând

să-și odihnească oasele trudite,

numai sirenele se-aud plângând 

de teama despărțirilor subite...

31 iulie 2022

NU MĂ LĂSA, IUBITO, SĂ MĂ NĂRUI

Nu mă lăsa, iubito, să mă nărui,

nisip aș fi și m-ar călca desculți

toți demonii ce-au răstignit prigorii

și de-aș cânta n-ai știi pe cine asculți

Și când pe țărmul stins de ebonită

și-ntinde marea mâna-i ca o cange,

tu n-ai să știi, nu ai să știi, iubito,

de ce în cioburi sufletul se sparge

Degeaba trage cerul rochia peste tine

și-alergi prin spini ca să poți prinde

ce-a mai rămas nerisipit din mine

când mâna mea nu se mai poate întinde

Așa că dă-mi acum îmbrățișarea

pe care ți-am împrumutat-o cu-n surâs,

să nu mă sfâșie înserarea

și să mă plângi apoi ca pe Iisus

Și dacă n-ai să poți de-atîta soare

desculță să mă calci și fără teamă,

îngroapă-mi umbra pe un țărm de mare,

căci umbra mea nu-ți cere nicio vamă...

30 iulie 2022