În seara aceea, îmi amintesc
de parcă s-ar întâmpla aievea,
ai redevenit parte a întregului
dumnezeiesc
Abia pășeai pe covorul de flori
pe care viața, într-un moment de rătăcire,
îl întinsese pe parchetul rece,
printre chemări de iubire
Văzând că mă frământă ceva, mi-ai spus:
”Iubite, nu mai fii rău,
răul nu face parte din ființa ta,
trimite-i acel mesaj lui Dumnezeu;
fii tu însuți, iubitul meu!
Mi-amintesc că ai mers în bucătărie,
nu mai știu dacă să-ți faci o cafea
sau să speli vasele,
lăsându-mă să scriu un poem de dragoste
în care îți sărutam picioarele,
ochii luminoși și toate oasele
Sau mi se pare că ai făcut un duș,
nu mai știu exact,
bătea un vânt rece de la ruși,
iar eu te iubeam atât de mult
încât nu conta ce faci
în acea seară scăldată-n tumult
Am băut un pahar de vin alb;
”E mai bun ca șampania!”, ai exclamat fericită
și ne-am iubit de parcă ar fi fost sfârșitul lumii
Umbrele noastre îmbrățișate de timpul frumos
se împrăștiaseră pe pereți, în bătaia lunii
La miezul nopții au coborât șoaptele:
”Ai trimis mesajul, iubite!
Nu te mai preface că ești rău,
îngerii nu au măști, nici copite,
și
rolul acesta nu te prinde.
Uite, îngerul meu o mână-ți întinde!”
Am adormit surâzând
și n-aș fi vrut
să mă mai trezesc niciodată
plângând
”Iubite, mi-ai spus a doua zi,
să nu mă părăsești niciodată
chiar dacă șarpele îndoielii o să te pătrundă!
Să mă iubești în felul tău
până la sfârșitul timpului
și încă o secundă!
Și dacă nu m-am născut încă,
așteaptă-mă să mă nasc,
așteaptă-mă, o să-mi parcurg odiseea
și-o să fiu prezentă la prima noastră întâlnire.
O să fiu acolo negreșit;
la fel ca-n seara aceea ”
29 martie 2022
