SPUNE-MI...

Spune-mi, 

dacă-ți legi drumurile neumblate

cu un curcubeu

vei mai putea ieși

din labirintul sufletului meu?

Spune-mi, 

dacă-ți legi privirile de privirile mele

vei mai putea vreodată

să privești soarele.

fără să lăcrimezi,

fără să ți se înmoaie picioarele?

Spune-mi, 

dacă îți legi brațele de surâsul meu

le vei mai putea ridica vreodată mânioasă

spre Dumnezeu?

Spune-mi, 

dacă îți trimiți ecoul să rătăcească 

prin visuri uitate, prin munți,

vei mai putea vreodată să mă asculți,

fără să rostesc vreun cuvânt,

fără să desenez umbrele nopții pe pereți,

doar așa legănându-mă

ca o candelă-n vânt?

Spune-mi, 

dacă te-aș iubi

până la sfârșitul timpului și încă o zi,

vei putea să mă ierți?

28 iunie 2022

SĂ ȘTII CĂ TE AUD CUM TACI

 

Se-aude-o muzică dinspre copaci

şi îmi sugrumă timpu-o Salomee,

să ştii că te aud cum taci

şi mă striveşti cu ochii tăi, femeie

Şi cerul rupt de cârduri de strigoi

se scurge ca un râu incandescent,

mi-e frig c-am dezertat din sloi,

mă-nfig cu unghiile în ciment

Dar eu nu vreau pe suflet să te zgârâi

şi te ascund de tine înăuntru,

la mine însumi câteodată mârâi

că nu mai pot în sânge să îmi intru

Şi totuşi mă străpunge un pian

şi mă descuie o vioară bleu,

mă plouă în tăcere Clayderman,

răspunde-n vis Andre Rieu

Ascult orchestra pervertită,

mânjită-ntâmplător cu ruj,

îmi fierbe sufletul pe plită

şi-mi plânge umbra în arcuş

Şi mă lovesc cu toate ale mele

de cerul înecat în mare,

sap zilnic kilometri de tunele

şi te condamn, în lipsă, la uitare

26 iunie 2014

ROLURI SECUNDARE

 Când privesc în urmă

nu pot să cred că acea magie a existat,

nu pot să cred că filmul acela de dragoste 

nu e despre îngeri

Parcă nici nu sunt eu acolo, 

altcineva joacă rolul îngerului. 

Personajul feminin erai chiar tu. 

nimeni nu l-ar fi putut juca atât de bine

Filmul acela se numea ”Fericire” ,

dar n-a mai intrat pe marile ecrane

pentru că, din motive subiective,

nu s-a mai filmat până la capăt

Ea nu era o actriță chiar atât de bună,

iar el era predestinat rolurilor de dramă

Și totuși 

filmul acela ar fi fost magic dacă actorii

ar fi fost dispuși cu adevărat să joace

în rolul vieții lor...

23 iunie 2022

NINGE PESTE MINE CU MUNȚII CARPAȚI

 

Ninge cu iluzii și cu flori de tei,
ninge ca-n povestea scrisă cu amar,
ninge doar cu tine peste ochii mei
și se-ntorc cireșii dinspre avatar

E atâta cer dincolo de zare,
undeva, în streșini, plânge Dumnezeu,
tu pășești sfioasă, ninsă de petale,
înlăuntrul sufletului meu

Se preling prin oase dezacorduri fine
și-n oglinda veche spaimele se scurg,
zilele frumoase le-am lăsat la tine
ca să-ți fiu lumină sinceră-n amurg

Sunt atâtea taine-n strania poveste,
candelele-n lacrimi zugrăvesc himere,
tot ce-a fost magie astăzi nu mai este,
pâlpâie ecouri și apoi tăcere

Ninge cu iluzii în spaimele noastre,
cu frunze sortite unui alt demers,
și prin amintirea verilor albastre
până-n noi, iubito, mai e mult de mers

Și nu are capăt cărarea aceasta
ce se rătăcește printr-un vechi fiord,
îngerul deschidă inimii fereastra,
în cioburi să sară orice dezacord

La adio spaime dintr-o altă lume,
dacă vrei, iubito, mai sus să te înalți, 
când te doare cerul strigă-mă pe nume;
ninge peste mine cu munții Carpați...


21 iunie 2022 

FII SINCERĂ, FEMEIE DE CEARĂ

 

Fii sinceră, femeie cuminte,

de nu m-ai visa, nu ai călca

cu privirea fierbinte

prin iluzia mea

Eu n-am cerut niciodată nimic,

am bătut cuie în apa din piuă

până când întunericul 

s-a făcut ziuă

Și-a început să fugă în zori

odată cu soarele

ce coborâse din nori

să-ți sărute picioarele

O, şi cum te-aş seduce-n amurg

legându-ţi cu frâul privirea

în timp ce secundele curg,

măsurându-ți uimirea!

Fii sinceră, femeie de ceară:

de-ai vrea să zbori, n-ai ezita

să-ţi coşi aripi pe trupul de vioară

și să te pierzi prin iluzia mea...

18 iunie 2022 (r)

DIN TOT CE AM AVUT ȘI NU MAI AM

Se zvârcolesc cireșele pe ram,

această vară stă să se întâmple,

din tot ce am avut și nu mai am

m-au bucurat doar lucrurile simple

Un răsărit de soare-n care curg

aievea păsările călătoare,

surâsul tău, iubito, în amurg

și-un fluture iubindu-se c-o floare

Bat clopotele-n inimă tandrețea

îmbrățișărilor din vise,

din tot ce are omul, frumusețea

te poate scoate din abise

Și ori de câte ori pasărea zboară

se zvârcolesc tristețile la geam,

tot ce-a durut la fel o să mai doară,

ce n-am avut vreodată, n-o să am...

19 iunie 2022

DIMINEAȚĂ DE IUNIE

Când soarele ca un copil răsare

din cioburile nopții ce-a pierit,

corăbiile se întorc pe mare

s-aducă înapoi ce n-a venit 

Prin munții inimii foșnesc stejarii,

clopote amare cântă-n cimitir,

doi greieri răzvrătiți precum tâlharii

se ceartă pe o floare de zefir

Deasupra lumii e atât albastru

pe care ulii desenează cruci,

că-ți cresc aripi de fluture sihastru

și zbori deasupra unui cuib de cuci

Desculți, prin rouă, îngerii pășesc,

din suflet plouă iarăși cu-nserare,

e semn că totuși te iubesc

și-o să plecăm definitiv pe mare

18 iunie 2022

CĂLĂTORII PE SENSUL INTERZIS

 

Cu aripi de ceară, călătorind spre soare,

mereu pe sensul interzis,

în suflet mi-a crescut o floare,

căzută de la tine din vis

Viorile cântau sfâșietor

și de pe chipul tău misterios

a răsărit un surâs luminat de un soare

care niciodată n-a fost mai frumos

Tu nu erai din sânge și carne,

erai o zi de vară albastră,

erai ziua aceea, iubito,

ce-a pășit în inima mea, spărgând o fereastră

Bătăile și-au schimbat destinația dintr-odată;

nu mai eram vis, eram mirare

Cobora prin retină lumina

ieșind dezgolită din mare

Ne-am îmbrățișat până 

când cerul dintre noi s-a topit

și a curs în ecouri

spre infinit

15 iunie 2016/14 iunie 2022

IUBITO, ȚINE-MĂ DE MÂNĂ...

 Foșnesc toți brazii din Carpați,

La Meteo este deja furtună;

Iubito, ține-mă de mână

Să fim cât cerul inimii de înalți!

Să nu ne smulgă inima stihia,

Să trecem prin primejdii fluierând,

Să luăm eternitățile la rând,

Să plouă, să-nflorească și pustia

La capătul secundei voi fi eu

Bătând tic-tacul orelor supreme,

La Meteo-i furtună, nu te teme,

Când ești cu mine sunt cât Dumnezeu!

Fug demonii-n caverne înspăimântați,

De atâta ploaie florile s-or frânge,

Iubito-n mine lacrimile-ți strânge,

Să nu mai plângă cerbii din Carpați

Cu mine și cu tine laolaltă,

Ca-ntr-un poem ce încă nu s-a scris,

Furtunile din noi s-au sinucis;

Sunt pân la cer de înalt, tu-mai înaltă...

14 iunie 2022

EȘARFA UNUI CURCUBEU

Tot așteptând în boabele de rouă,

în zbaterile inimii, amare,

să te întorci, să renaști, să te naști

și să fii ce-ai mai fost: 

floare albastră, mirare,

fluturii și-au pierdut aripile, viorile;

degeaba au cântat îngerii

și toate culorile

Și-o să fii, dacă vii,

așa de suavă, așa de frumoasă,

și-o să-mi dai din nemurire 

măcar o după-amiază ploioasă

Și dacă n-am să mai fiu pe aici, 

fluture căutând o fereastră,

o să-ți scriu un poem nesfârșit

despre dragostea noastră

Și-ai să înțelegi 

că ai venit târziu

în timpul meu,

și-n loc de îmbrățișare

îți las

eșarfa unui curcubeu

Iar eu voi fi o lacrimă 

de pe obrazul tău

alunecând spre soare

din viața asta-n viața viitoare...

14 iunie 2022

EMINESCU

 Nu mai au loc de tine-n manuale,

ți-ar interzice dreptul la cuvânt;

ei-putregaiuri, tu-un sfânt,

iar noi soldații umbrei dumitale

Din debarale mucede și-abjecte

te-au condamnat cei renegați de har

să bei din nou acel pahar

turnat de slujitorii teoriilor inepte

E atâta întuneric în cultură

că de te-ai stinge n-am mai fi deloc,

și n-am avea cum umple acel loc

și-ar fi doar bălării în bătătură

Dar nu se poate stinge rugu-n flăcări,

oricâți bezmetici s-ar hlizi la el,

aruncă zoaie câte-un mititel,

dar flăcările se transformă-n păsări

Și duc spre steaua care-a răsărit

iubirea săgetată într-o aripă,

închidem ochii și-n suprema clipă

tot neamul românesc a tresărit

Că tu ești zeul nostru ocrotitor,

închis de veșnicie într-o carte,

și vii și pleci, dai veacul la o parte

și ne înveți să ni se facă dor

Nici nu contează ce mai spun schilozii

cu ochii injectați de-o primitivă ură,

tu nu ai unitate de măsură,

ești Dumnezeul de la colțul străzii

ce traversează întregul univers

pe unde doar luceferii răsar;

te-ai rupt din marea de amar,

și mergem către tine, dar mai avem de mers...

13 iunie 2022

DE CE VĂ GRĂBIȚI?

De ce vă grăbiți? De ce vă grăbiți?

Din prima zi mergeți spre moarte

De ce nu rămâneți copii,

Fluturi vii?

Ce zodie vă cheamă departe?

De ce vă grăbiți s-ajungeți bătrâni?

Rămâneți frumoși, rămâneți nebuni!

Nu vă mai grăbiți! Nu vă mai grăbiți!

Că uitați să fiți fericiți!...

9 iunie 2022

DE ATUNCI AM TĂCUT

M-am ascuns de lumea de afară

și-am stat ghemuit într-un cotlon al sufletului

până când mi-am amintit zborul

deasupra mărilor, deasupra munților,

zborul din zori;

ploua în suflet cu flori

”Au fost zile frumoase...”, 

mi-a șoptit îngerul la plecare,

dar nu-mi mai amintesc dacă zburam singur

sau mi se pare

Dureri nevăzute, cicatrice,

stau mărturie zborului meu,

și-n retină, amestecate, 

zdrențele unui curcubeu...

Într-un târziu am ieșit din mine afară

și nu mi-a plăcut ce-am văzut;

de atunci am tăcut...

8 iunie 2022

POATE AM ADORMIT PE UN CÂMP DE FLORI ȘI AM VISAT

Poate că eram în altă eră 

sau poate nu eram deloc,

știu doar 

că mă îmbrățișase fericirea

de himeră

Și toate mările din sud

mă strigau învolburate 

și acum le aud,

în singurătate

Iar mările din nord 

făceau atac de cord

Poate că era un  alt timp

sau poate nici nu existau aurore,

știu doar că tu coborai în inima mea dintre ore

În tine nu mai era nicio insulă pustie,

niciun ghețar ocolit de soare,

pluteai în sufletul meu 

ca o iluzie pe o mare

Poate nimic din toate acestea 

nu s-a întâmplat,

poate am adormit pe un câmp de flori 

și am visat...

7 iunie 2022

FOCUL VIU

Dragostea arde ca un foc nestins

de parcă soarele o mână și-a-ntins

Când plouă nestăvilit înlăuntrul mocnește,

când adie vântul inimii, flacăra crește

Furtunile par că-l consumă, dar din cenușă

alt foc zvâcnește dincolo de ușă

Atunci rugul și mai tare se-aprinde

și soarele altă mână-și întinde...

7 iunie 2022

HAI CU MINE PÂNĂ LA CAPĂTUL LUMII

 Hai cu mine până la capătul lumii,

oricum planeta s-a făcut prea mică,

hai, vino în bătaia lunii

cu pașii tăi meticuloși de furnică!

Iubirea pentru tine știi bine

că nu poate fi înlocuită de nimic,

hai cu mine până la capătul lumii

și chiar mai departe un pic!

Puful de păpădie 

risipindu-se-n adierea lunii,

plutește peste viață pustie;

hai cu mine până la capătul lumii...

4 iunie 2022

PORUMBEII ALBI

 Cei ce-au murit pentru Patrie

sunt porumbeii albi 

ce sfâșie cerul amintirilor dureroase

Când vine seara își odihnesc zborul

pe pietre, pe frunze, pe case...

Ei sunt razele de lumină

din lacrimile-curcubeu,

sunt petalele acestui pământ

presărată peste sufletul meu

N-au plecat pe meleaguri străine,

s-au amestecat cu văzduhul, cu glia,

și-n loc de ochi le-au răsărit zambile

prin iarba ce îmbrățișează România

Plutesc prin lumina de vară 

a zilelor noastre de ieri,

au băut cucuta amară,

pe cerul albastru străjeri

Într-o zi oarecare

mă voi alătura porumbeilor albi

ce-abia se mai zăresc în depărtare

Orizontul m-așteaptă.

Obosit de atâta viață nedreaptă,

voi închide ochii și, purtat de vânt,

voi pluti, Patrie, voi pluti

fără ca nimeni să știe de ce cânt...

4 iunie 2022

ÎNTOARCEREA ÎN COPILĂRIE

 Trec prin oglindă ca un puf de păpădie

și abia aștept să mi te strâng la piept, copilărie!

Să trecem pârâiașul inimii desculți,

să-ți cânt de leagăn și-adormind s-asculți

Cireșele de mai amână să devină roșii,

se-aud cum cântă-n răsărit cocoșii,

tovarășii de joacă aleargă după miei

și zbor prin poienițe s-ajung și eu la ei

Alți iezi sălbatici, cerbi și căprioare,

sorb apa limpede din reci izvoare,

se-aud cum cântă în dumbravă cucii

și noi doinim pe creste ca haiducii

Culegem flori sălbatice, albastre,

bucăți din cerul viu al vieții noastre,

și când amurgul umerii ne-apasă

ne îndreptăm cu sufletul spre casă

Și povestim pe drum de ce-o să fie

în veacul nostru de copilărie

În cioburi argintii se sparge luna

și-amurgul prin oglindă întinde mâna...

1 iunie 2022

NUMAI INIMA VEȘNIC TÂNĂRĂ

Ce e o inimă dacă nu simte că e tânără?

Ce e un vis care nu se poate împlini?

Ce e o viață trăită pe jumătate?

Ce e un om dacă nu poate iubi?

Un regat fără prinți și prințese 

e un loc pustiu,

o pasăre-n colivie 

e un regret târziu

Numai inima veșnic tânără, 

numai visul împlinit

ne poartă pe aripile vântului 

spre infinit...

1 iunie 2022