Nu-mi atingeți sufletul cu mâinile murdare

Nu-mi atingeți sufletul cu mâinile murdare,
s-atâtea tranșee între noi,
mă retrag cu focuri răzlețe, întâmplătoare,
nu mai e nevoie, Patrie, de eroi

Jumătatea întregului este un copac înghețat,
cealaltă jumătate a înflorit ca o armă;
e jumătatea dinspre tine, Românie,
e întregul ce de fluturi se sfarmă

Tu, în rochia însângerată de maci,
te duci ca un vis destrămat înainte,
nu mai vezi iarna mea viscolind
cu poftă de fiară încuiată-n cuvinte

Vom ajunge la același copac sfâșiat,
tu vei mușca cu poftă din măr,
mie îmi vor îngheța buzele
însetate de durere și de-adevăr

O să-ți fie cald, soarele o să-ți spele
pașii încuiați în supremul deșert,
vei cerși iarna mea pentru-o clipă:
”E a ta”, o să-ți spun, și mă iert

de frigul venit dintr-o spaimă recentă,
de ultima privire sfâșiind o fereastră,
se vor amesteca anotimpurile
izgonite de patima noastră

Dar nu ne mai suntem, Românie, eroi,
mă retrag cu focuri răzlețe, întâmplătoare,
demonii te trag în noroi:
nu-mi atingeți sufletul cu mâinile murdare!


24 februarie 2018

Linia de zăpadă

Călătorim prin gânduri paralele,
e o linie de zăpadă între noi,
câteodată se amestecă anotimpurile,
dar nu ne mai suntem, iubito, eroi

Jumătatea întregului este un copac înghețat,
cealaltă jumătate a înflorit ca o armă;
e jumătatea dinspre tine, iubito,
e întregul ce de fluturi se sfarmă

Tu, în rochia însângerată de maci,
te duci ca un vis destrămat înainte,
nu mai vezi iarna mea viscolind
cu poftă de fiară încuiată-n cuvinte

Vom ajunge la același copac sfâșiat,
tu vei mușca cu poftă din măr,
mie îmi vor îngheța buzele
însetate de durere și de-adevăr

O să-ți fie cald, soarele o să-ți spele
pașii încuiați în supremul deșert,
vei cerși iarna mea pentru-o clipă:
”E a ta”, o să-ți spun, și mă iert

de frigul venit dintr-o iarnă recentă,
de ultima privire sfâșiind o fereastră,
se vor amesteca anotimpurile
izgonite de patima noastră

Dar nu ne mai suntem eroi,
mă retrag în suflet pe drumuri întâmplătoare,
e o linie de zăpadă între noi,
iubita mea din viața viitoare


24 februarie 2018

Ninge cu tine într-o mie de forme

Ninge cu îngeri, ninge cu gloanțe,
ninge cu tine într-o mie de forme,
ninge cu deznădejdi și speranțe,
ninge cu păsări de pradă diforme

Ninge spasmodic cu trenuri în gară,
cu gânduri strivite de calea ferată,
ninge cu iarnă, ninge cu vară,
ninge cu noi dinadins în erată

Or să crească-ntre noi stalagmite
peste sângele înghețat pe alocuri,
de n-o să rămână în vis plăsmuite
sentimentele sfârtecate de tocuri

Trage cortina sugrumată de iarnă
dinaintea înghețatului curcubeu,
s-auzim cum de spaimă se sfarmă
demonii trecutului meu

Ninge cu îngeri, ninge cu gloanțe,
ninge cu păsări de pradă diforme,
ninge cu cerbi condamnați de instanțe,
ninge cu tine într-o mie de forme


24 februarie 2018

Încearcă să spui Forever

Încearcă să spui Forever
când se scurge magia-n cascadă,
încearcă să spui Forever
când îngerii abia încep să vadă

Când soarele strălucește
izgonind imperii de frig,
încearcă să spui Forever
și-n mine m-ascund și te strig

Timpul n-o să ajungă din urmă
izvoarele luminilor nopții,
încearcă să spui Forever
și-o să-i pice lacrimii, colții

Încearcă să spui Forever
când miresele devin cireși,
și-o să-nflorim dintr-odată, iubito,
ca două stele, ca doi măceși


24 februarie 2018

SĂPTĂMÂNA PE SCURT (110)

Obsedații de Cruduța * Întoarcerea la valorile fundamentale ale educației * Condamnarea doamnei legată la ochi cu portjartierul * ”Asta înseamnă să fii mafiot!” * Continuă nebunia înarmării * Un truism sexual * Ce este ministrul Energiei * Nepoții Marelui Consumator * Cât câștigă Cristina Neagu *  A treia poveștire cu Țepeș

Așa cum am anticipat, obsedații de Cruduța vor cu orice preț să-i mănânce puța. L-au trimis la înaintare pe unul Tândală Tândărel care abia de-i ajunge șefei DNA cu fruntea la buric. Se gâdilă nebuna, ceva de speriat. * Dacă tot nu se putea abține și trebuia să revoce ceva, domnul Tândărel trebuia să suspende legea gravitației. Oricum, în România, nu se respectă * Pentru proștii care o fac pe deștepții: șefa DNA este simbolul luptei împotriva corupției deșănțate a politicienilor penali pentru care hașmangleala este un mod de viață. Asta e percepția publică, în ciuda rateurilor pe care le-au dat unii procurori slab pregătiți profesional sau pur și simplu ticăloși. Iar într-o țară intrată în metastază din cauza hoției adusă la rang de artă, setea de justiție este neostoită. Poate că se fac greșeli - și se fac - în lupta anticorupție, dar cea mai mare eroare ar fi anihilarea ideii de justiție. Țara e pe butuci, iar puținii oameni activi, inteligenți, demni, care încă n-au părăsit-o, o vor face curând dacă fărădelegea nu va mai avea un adversar pe măsură. Iar voi, cei cărora v-au spălat creierii capului televiziunile de manipulare și desfrâu, încercați să deschideți ochii! Cruduța a devenit simbolul luptei împotriva Mafiei și pentru că din interiorul clasei politice nu a mai apărut niciun justițiar credibil. Doar circari teleghidați. Acesta-i tristul adevăr, ce s-o mai bălăcim. * După zece ani petrecuți pe străzile Timișoarei, un om al străzii, altul decât Grindeanu,  și-a găsit un loc de muncă cu ajutorul unui sportiv. Imediat, Fiscul s-a năpustit asupra fostului miner, de naționalitate maghiară, ca să recupereze cei 44 000 de lei datorați ca urmare a unor amenzi date cu generozitatea-i caracteristică de Miliția locală, pe vremea agoniei sale. Trăim într-o societate schizofrenică care și-a pierdut orice urmă de umanitate. * Franța revine la formele clasice de educație considerându-se că 50  de ani de experimente au însemnat ”timp pierdut”. Se dorește întoarcerea la practicile simple, eficiente, clare și la restabilirea disciplinei clasice întrucât statutul profesorului s-a degradat îngrijorător. Profesorii trebuie să aibă autoritate, iar revenirea la valorile tradiționale, inclusiv predarea filosofiei și a limbilor clasice (latina și greaca), ”este o necesitate”, a precizat Jean-Michel Blanquer, ministrul de resort. În vreme ce francezii fac apel la tradiție, învățământul românesc se modernizează permanent de nu mai știi care-i profesorul și care-i elevul. * Dar nici americanii nu se lasă! Trump a propus înarmarea profesorilor ca să-și poată împușca foștii elevi. Și, dacă va fi cazul, și pe aceia care și-au uitat caietul acasă. * Judecătoarea Geanina Torceanu, mituită de clanul de (autointitulați) mafioți Becali cu 185 000 de euro, a fost condamnată la 7 ani de pârnaie. Cristi Porcea a fost achitat întrucât domnia sa doar o cotârcea pe Geanina, după cum își amintește cu nostalgie și orgasm împricinata. Paralele pe care le primea în preludiu, considera că fac parte din ritualul împerecherii negustorului de butelii cu doamna legată la ochi cu portjartierul. Așa o fi fost, n-avem de unde să știm, n-am fost acolo, ne pregăteam pentru Liga Companionilor, numai că foștii colegi în straie negre și cu ciocănelul în mână au fost de altă părere. Cât despre întoarcerea scriitorilor în biblioteca cu zăbrele, nu poate fi decât un pas înainte pentru literatura română de gang. Așa că să nu vă mire dacă frații Becali vor scrie Codul Penal, ediție revăzută și adăugită. Nici n-ar fi un efort prea mare. Ar trebui să dea o simplă declarație în care să își povestească viața. * Ia să ne împrospătăm memoria minții și să ne amintim biografia lui Giovani cel care striga, arătându-se cu degetul: ”asta înseamnă să fii mafiot!” *  Șirul scriitorilor amenințați cu libertatea nu se mai sfârșește. După marii clasici Gheorghe Copos, Gheorghe Becali și Gheorghe Popescu (trei, Doamne, și toți trei...Gheorghe!), la porțile Academiei bate cu copita de mafiotozaur și Giovani Becali, acest Balzac de Hazna, căruia familia îi zicea Ioan, dar lui nu i-a plăcut că prea suna a prost. E posibil să fi avut dreptate. Tovarășii de coțcării îl strigau ”Giovani! 6, miliția...”. Nu vă speriați, nu erau organele, dar turiștii străini care intrau în afaceri valutare cu tânărul bagabont constatau asta mult prea târziu, când numărau ziarele tăiate după dimensiunile bancnotelor.  Acestui derbedeu arhaic i-a plăcut dintotdeauna hașmangleala de duzină, găinăria, pe care a ridicat-o la rang de artă postmodernă. Cariera și-a început-o în fața cinematografului ”Patria” unde făcea bișniță cu bilete. Ulterior s-a perfecționat în metoda ”Maradona”, pe care v-am descris-o mai la deal, și, după același principiu al fugii de milițieni, a devenit colecționar de ceasuri, pe care anterior le împrumuta de la străini ca să le admire. După deranjul din decembrie 1989 a trecut la alt nivel; găinăriile cu fotbaliști. Cum, necum, după un periplu prin străinătate, unde a reușit să îmbrobodească o columbiancă că e italian și să-l accepte ca soț până când poliția i-ar despărți, s-a aciuat pe lângă naționala Bulgariei reușind să-l transfere pe Nașko Sirakov. De aici încolo porțile îmbogățirii fără muncă și-au rânjit larg dantura. A reușit să facă multe parale, mai ales că a fost un fel de pioner pe piața românească a transferurilor, unde marfa era ieftină, multă și bună. Hagi, Popescu și ceilalți corifei ai generației de aur l-au transformat dintr-un șmenar destul de foarte talentat într-un dealer de marfă cu valoare adăugată. Dar neamul prost își dă în petec oriunde l-ai duce și orice i-ai face, așa că, în loc să se mulțumească cu averea fabuloasă pe care a făcut-o mai mult prin noroc decât datorită priceperii, și-a reamintit că la bază este găinar și ar fi păcat să-și trădeze vocația. A fentat statul, cluburile și, probabil, fotbaliștii, cu milioane de euro numai pentru că își imagina că este mafiot din filmele italiene și își permite să-și toace averea la ruletă. Ba, mai mult, nefiind mobilat la mansardă decât cu viclenie tip ”Gara de Nord”, se mai și lăuda-n gura mare că e gangster cu Rolls și Rolex și că preferă să fure și să ajungă la pârnaie decât să fie sărac cum sunt ziariștii ăia care put și pe care i-ar face de la genunchi în jos ca să nu se mai lege de fărădelegile lui. Nimeni nu l-a luat în serios pentru că ar fi fost o chestie dacă i-ar fi făcut pe ziariști de la genunchi în sus, în zona crepusculară căreia mioriticii îi zic, cu delicatețea proverbială, mânerul burții.
      Totuși, visul i s-a împlinit pe jumătate, că a reușit să ajungă la țuhaus, de unde nu s-au scurs prea multe informații în legătură cu ce a făcut în nordul sau, după caz, în sudul corpului omenesc. Cert este că a fost un deținut model, așa că din condamnarea de 6 ani și 4 luni a executat, cam în dorul lelii, 1 an și 8 luni, fiind cu valizele pregătite pentru un transfer în Uniunea Scriitorilor pe Pereți. Că a scris (și el!) două cărți cu un profund caracter științific, adică exact câte citise în întreaga viață, în total, cu Victor, fratele său de ghidușii și recluziune academică. Le citiseră cu ocazia împlinirii vârstei critice de 14 ani și se intitulau ” cărți de identitate”. Ba, mai mult, judecătorii de la Medgidia, această curte de la Haga a românilor cu apucături literare, care se cam dau în bărci cu autorii, au apreciat pozitiv, ca să zic așa, activitatea neștiută din penitenciar, unde nu a dat cu rașpila prin atelierul de dulgherie, ci a fost translator de spaniolă!
        După cum se știe, sau măcar se bănuiește, Medgidia e situată în Peninsula Iberică, la o azvârlitură de băț de Madrid și doi scuipați de Barcelona. Și pe la Poarta Albă mișună, cât e ziulica de lungă, în căruțe colorate, spaniolii. Că nu știu dacă sunteți la curent, dar în România e invazie de spanioli. Migrează în neștire spre țara noastră în căutarea unei vieți mai bune. Și care, conform tradiției lor ancestrale, fură și violează  non stop. Și în loc să-și recunoască originea se dau italieni, urmași direcți ai Imperiului Roman. D-aia era neapărată nevoie de un translator de spaniolă plămădit din aceeași tărâță. Și așa a ajuns Giovani dintr-un mărunt traficant de carne vie îmbrăcată în șorturi fără suspensoare și tricouri fără buric, translatorul ideal pentru justiție, un respectabil om de litere care-și traduce singur sentințele judecătorești și celelalte opere complete în câte limbi vrea el. Și până la urmă s-a dovedit, cu argumente irefutabile (ce cuvânt frumos!), că a avut dreptate: asta înseamnă să fii mafiot! Așa că Giovani a fost eliberat și... rearestat. Vai de biblioteca noastră! * Gabriela Vrânceanu-Firea zice să nu lăsăm Internetul ”la voia nimănui”. Cine o fi nimănui ăsta, de și-a ieșit doamna din fire? O fi Dragnea? Că și PSD-ul a început să fie al nimănui...* Fifor de la Apărarea împotriva gândacilor de Colorado mai vrea să cumpere 40 de avioane F13-14-15-16, că l-a prins atât de tare nebunia înarmării că nu mai poate dormi noaptea. Nu mai intru în detalii, nu vă mai povestesc cât costă dileala asta, trec direct la concluzii: măi, saltimbancilor, voi chiar nu sunteți sănătoși la cutia ucrainiană? Nu-mi răspundeți, cunosc răspunsul. * O curvă de procuror portocaliu a vrut să ia la ștangă o vestală din clanul de papă-lapte Cosma. Nu se știe dacă a reușit -înregistrările sunt neconcludente din cauza botoxului - cert este că, vorba unui filosof de Vaslui, ”a cam paradit-o”. Mă rog, marele derutat a pus o întrebare retorică, dar până și noi ne-am prins că e un silogism filosofic. Un truism sexual. * Știați că, în România, dacă ți-ai pierdut un picior, o mână, sau un alt organ, tot trebuie să mergi anual la o comisie medicală care să se convingă că nu ți-a crescut la loc? Dacă nu ți-a crescut, ai noroc, primești în continuare pensia de handicap. În schimb, dacă ți-a crescut, alupigus, după exemplul legiuitorului. * Când miniștrii se numesc Anton Anton sau Toader Tudorel, e aproape firesc ca guvernul Liviu Vasilica să dea în gropi pas cu pas. * Iar a uitat OMV să plătească redevențele (pentru extracția de gaze) statului român. Ca și ROMGAZ, dar ăștia măcar fac parte din familia de gangsteri pentru care a frauda Bugetul intră în fișa postului. Nici n-au mult de plată: doar 1,7 miliarde de euro! Oare mai interesează pe cineva fraudarea resurselor țării câtă vreme singura cultură înfloritoare este corupția? Nu, dar îmi place să se știe. * Un jurnalist care n-a chiulit la orele de fizică, l-a întrebat pe ministrul Anton Anton ce este curentul electric. Dl. prof. universitar, inginer la bază, i-a răspuns de la înălțimea misiei sale: ”Ești nesimțit!” Răspuns greșit. Ziaristul îl întrebase ce este curentul electric, nu cum este ministrul Energiei. * Singurul ciclop care ar putea seca Prutul dintr-o sorbire (cu toată gheața de la mal inclusă), va deveni bunic pentru a patra oară. Asta-i marea unire pe care a reușit s-o facă Băsescu prin intermediul fiicelor sale: unirea dintre yng și yang. Dacă Marele Consumator n-ar fi stat cât e ziulica de lungă să se uite cu un ochi la făină și cu altul la slănină și ar fi satisfăcut cu promptitudine dorințele consilierelor prezidențiale ”cu ugerul la vedere”, ca să cităm din Monstrul cu Barbă, ar fi putut fi și tată pentru a patra oară. * Protestatarii de rât vechi au aruncat cu portocale roșii de Sicilia înspre DNA și ideea de justiție. Ei vor o țară în care justiția să se facă la partid, la mica înțelegere, de către lupii îmbrăcați în piei de oaie. Unii dintre acești nefericiți chiar cred că lupii le vor da pielea înapoi...* Cristina Neagu câștigă 22 000 de euro pe lună la CSM București, din bani publici, ceea ce a inflamat spiritele unor tolomaci. Stați, mă, în banca voastră! Fata asta merită mai mult decât atât. Cine crede altceva, e un prost. * Mulți proști erau și pe vremea lui Vlad Țepeș, dar, după cum ne povestește Adi Sfinteș în Istoria Necenzurată a Românilor, existau soluții. Din lemn de salcâm. * Turcii se zgâiau la Giurgiu. Țepeș îi anunță pe ostași: ”- Băi, îngerașilor, mergem la război. Nu e simplu deloc, că turcii sunt mulți ca frunza  de marijuana. Dar, cu vitejie, îi facem. Așa că rețineți esențialul. Cine se gândește la moarte, acela să nu meargă cu mine, să rămână aici.
    N-a cârâit unul, c-avea șanse apreciabile să decedeze instantaneu, fără prea multe fasoane, că asta vroia să spună Vlad cu rămasul pe loc. După ce a omorât la turci de s-a plictisit, Vodă s-a retras, din motive numerice, către Transilvania, unde s-a apucat să facă inventarul oștirii. La numărătoare nu lipseau mulți, doar vreo câteva mii care se dăduseră de partea lui Radu cel Frumos, adus la ștangă de Mahomed al II-lea. Pe cei răniți în amorul propriu în proporție de 110 la sută (că unii depășiseră planul la răni, aveau și câte trei-patru), i-a împărțit în două categorii, după locul de unde le curgea sânge. Pe aceia cu însemne culturale în părțile dorsale, de la ceafă până la noadă, i-a bifat la categoria LTH, adică lași, trădători, homosexuali, iar pe cei cu lovituri primite în zonele luminoase, de la felinare și până la coadă (c-am uitat să vă spun, dar valahii aveau coada-n față pe vremea aceea), i-a fixat în grupa sanguină, foarte rară, VVV, adică viteji, vindicativi, valahi. Așa că pe cei cu LTH negativ i-a tras în țeapă numai  după ce le-a presărat sare pe răni, ca să fie distracția condimentată suficient, iar pe vevești i-a avansat dându-le, în semn de recunoștință și neasemuit respect, numeroase moșii iluzorii, întrucât tocmai își pierduse tronul și-i convenea de minune să fie darnic cu toți aceia care-l slujiseră din multă teamă și cu foarte puțină credință.. Ăsta era Țepeș și vorba unei dame de largă respirație națională, ”pe Măria Sa nu te puteai supăra că el una-două îți făcea bucuria, știți obiceiul lui, nu mai insist. Ce vremuri de neuitat! Nu se mai întoarce ele să ne fie bine și nouă, cotoarbelor, care mai practicăm câte o meserie tradițională.  Că ne ajunge cât am tras cu turcii după revoluție și reformă...” * Promoușăn: Nu știți ce-s ăia vampaiări? Vai de capul vostru! În condițiile astea trebuie să urmăriți neapărat episodul viitor, intitulat ” Interviu cu un vampaiăr”, fiindcă trebuie să vă cultivați neîntârziat. Altminteri nu mai pupați voi nici intrarea în Europa, nici lumina de la coada calului. Să nu ziceți că nu v-am spus.
     

CONTELE DE MONTE-CRISTO

25 februarie 2018

Mai aruncă-ți o umbră, iubito...

Nu vreau să se stingă focul din sobă;
e iarnă, viscolul dincolo de ușă pândește,
mai aruncă-ți o umbră, iubito,
printre vreascuri s-o aud cum trosnește

Mai aruncă și-o spaimă, himero,
stârnește-n oglindă amarul,
să se sperie iarna, să ningă,
cu ce-a mai rămas din incendiu, cu jarul

La urmă de tot, când te strigă cenușa
și noaptea finală îndeamnă la crime,
când nu mai ai umbre și te-nlănțuie frigul,
aruncă-mă, iubito, și pe mine


21 februarie 2018

Călătoria perfectă

Pe aceste străzi paralele, umbra-mi trece
pe dinainte, ca un eschimos
fugit dinspre Polul Nord înspre Polul Sud
fără omul frumos

Inima orașului a încetat să bată,
blocurile gri și-au tras obloanele,
fierb în tuciuri de aluminiu
obișnuitele adaosuri la viață, bulioanele

Numai inimile noastre bat orele
strivindu-se-n ceasuri separate
până când alte umbre se strecoară târâș
prin ferestrele degerate

Ți-aș spune ceva mai întâi,
să nu apuci să-mi strici discursul,
dar noaptea-și întinde ca un șarpe picioarele
urmându-și cursul

Ne-am cumpărat bilete la clasa întâi
printre amfore grecești, fără toarte,
pentru călătoria perfectă
dinspre viață spre moarte


21 februarie 2018

SĂPTĂMÂNA PE SCURT (109)

 Cum procreează Elena Udrea * Dumnezeu plânge într-un colț de cer * Uciderea bătrânilor * Ne pleacă scriitorii * Festivalul inculpaților * Titanicul fiscal * Bărbatul care alăptează * Americii îi e foame * Efectul încălzirii globale asupra examenului de bacalaureat * A doua poveștire cu Țepeș  


Atansion, presa a intrat în travaliu! Elena Udrea, proaspăt exmatriculată de la mănăstirea de taici, e însărcinată cu gemeni. Întrebarea întrebătoare, care nu lasă omenirea să se concentreze pe încălzirea globală de la brâu în jos, e dacă gemenii i-au fost colegi de facultate neortodoxă sau e cunoștințe ocazionale?! * La Olimpiada de Iarnă, o patinatoare miloasă a cumpărat doi cățeluși dintr-un restaurant sud-coreean înainte de a deveni preparate tradiționale. Diferența dintre restaurantele asiatice și cele românești este că la ei latră cățeii, iar la noi nota de plată. * Nevasta lui Iliescu are o pensie de 2143 de lei, nu de peste 12000 cum mințeau prietenii canibalilor americani. În aceeași ordine de idei, marele bolșevic nu este implicat într-un proces de retrocedare a unui teren în jurul Bucureștilor. Fostul președinte n-are niciun fel de proces. Nici măcar de conștiință. * Ashley Arnold, o studentă din Idaho (SUA), a picat un examen la Universitatea Southern New Hampshire deoarece profesoara sa a susținut că ”Australia nu este o țară”! E foarte probabil ca profa să fi fost colegă cu doctorii în științe aleatorii care populează mediul universitar din spațiul mioritic. * În goana inumană după ochiul dracului, bisericile au fost transformate în cârciumi. Se vând, la prețuri de bar de noapte, vin și țuică. Enoriașele sunt mulțumite, popii sunt fericiți, economia neagră prosperă. Numai Dumnezeu plânge într-un colț de cer...* Curva bătrână din fruntea FMI, Christine Lagarde, se plânge că ”bătrânii trăiesc prea mult”, fiind o problemă pentru economia globală. ”Trebuie făcut ceva!” Adică ea ar fi dispusă să le dea în cap, să-i mai rărească. Deși nici ciumăfaia nu-i vreo purisancă. FMI a fost întotdeauna o instituție distructivă, care, până acum, se mulțumea să pună la pământ anumite țări (România, Argentina ș.a.). Iată că a trecut la stadiul următor: distrugerea generațiilor. Cioclul anumitor popoare tinde să devină cioclul omenirii. Cât despre ciocănitoarea hidoasă din frunte carului mortuar, îi sugerăm să-i pupe pe gură pe toți bătrânii care stau cu capul în gârlă. Știm că nu o deranjează fiindcă în tinerețea-i revoluționară, când punea gura la pământ scotea petrol, fiind folosită multă vreme ca instalație de foraj. * Parlamentarii cinstiți și integri au hotărât că toți condamnații pot ocupa funcții publice până la ultima judecată. Judecata de apoi. * Vasilica se miră că premierii pot fi cercetați penal. Și noi ne mirăm că la noi ajunge să croșeteze pe scaunul pe care a stat Nicolae Iorga orice prelucrătoare prin așchiere, dar nu mai spunem nimănui. * Cârlanul Capiu și Crocodilul de Teleorman se acuză cât e ziulica de lungă că au încălcat codul de onoare al Mafiei roșii. Se acuză de turnătorii la DNA și minciuni publice. Niciunul nu vrea să fie condamnat de oamenii de onoare, de păpușarii care le întorc cheițele. Că de condamnările justiției îi doare la bască. Lucrările științifice sunt aproape gata. Mai trebuie să le scrie. * Tot mai mulți dintre viitorii scriitori de penitenciar au șters-o peste granițe în căutarea inspirației. Din Patagonia până în Himalaya și din Costa Rica până în Madagascar dai nas în nas cu geniile neînțelese de justiție. Deși arta postcomunistă pierde enorm prin acest exod, să nu ne împotrivim destinului sorții! Poate astfel scăpăm de pungași. * Ca să-și mulțumească clientela, Guvernul va înlocui Ordonanța 600 cu Ordonanța 666. * Inflația a depășit 4,3% și n-are de gând să se oprească. Ho, fă, nebună! Tu te iei după Vâlcov? * Și Laura Codruța Kovesi ne dă dreptate: România este sub asediul mafiei politice. Vezi că se poate. Dacă ai recunoaște că există și în justiție o mafie, am putea să petrecem împreună viitorul Valentine Day s. Că p-ăsta l-ai petrecut cu jurnaliștii. Care, în loc să-ți aducă inimioare, te-au luat la ștangă cu întrebările lor. Dar, ca o vajnică martiră, le-ai făcut față. Când le-ai spus-o p-aia cu ”festivalul inculpaților”, cei mai mulți și-au dat ochii peste cap și au rupt-o la sănătoasa spre instituțiile de manipulare și desfrâu. Bravo, Codruța, dar ai grijă că mai e unii mafioți care vor să-ți mănânce puța. E pur și simplu obsedați de baschetbaliste. Sfatul nostru creștinesc este să le dai dosare la tot cartierul crimei organizate, ca s-o cităm pe nemuritoarea Alina Răducănoiu, heroina vremurilor în care mafia copilărea după blocuri. *  Marea revoluție fiscală se dovedește a fi o adevărată lovitură de stat în mizerie. Profesorii, medicii, bolnavii autentici, polițiștii, milițienii, tinerele mame și alți dezmoșteniți ai sorții plâng cu lacrimi de copii nedreptățiți când citesc fluturașii de salarii ori bagă cardul în bancomat. Numai curvele politice râd. Lor le-a crescut libidoul. Ceilalți sunt victime colaterale ale naufragiului economic. Degeaba încearcă playboyul de la Finanțe să astupe găurile bugetare cu șomoioage de cârpă înmuiate în motorină, Titanicul pesedist se duce la fund ca un bolovan. Cu toți călătorii de la clasa a doua încuiați pe dinăuntru. * Supraviețuiesc doar fugarii peste granițele țării. Niciodată, în vreme de pace, n-au fugit atâția români din țara lor. Niciodată n-a fost corupția mai înfiorătoare. Niciodată n-a fost deznădejdea mai mare! * Fiindcă timpul nu mai are răbdare (dosarele de la DNA dau în clocot, revoluția fiscală se dovedește a fi un Caritas economic, inflația crește, problemele de erecție se înmulțesc), bulibașa de la partidul social-disperat a convocat un congres extraordinar și nemaipomenit, în luna martie. Culmea coincidenței, taman în luna în care astrele din spatele norilor i-au prezis o garderobă nouă. Omul, e un fel de a spune, vrea să le arate mult prea supușilor baroni că încă e jupânul, că a făcut tot ce i-a stat în putere să protejeze hoția din România, dar forțele externe i-au temperat entuziasmul. Că a fost cel mai bun organizator de orgii bugetare în care încă mai fumegă sângele poporului român. Și că cu el în frunte partidul va avea victorii multe. Nu-nvie mortul, e-n zadar copile! Parcă ți-a spus-o și colecționarul ăla de bostani turcești care, fiindcă în dovleacotecă nu mai avea loc,  și-a așezat ultima achiziție pe trunchi, ca pe-o umbrelă. În felul ăsta nu-i cade mătreața-n gât. * La frageda vârstă de 40 de ani, gâscanul belgian Tomas, a dat colțul. Auzise că reforma Vâlcov va fi implementată și în Țările de Jos (dacă există țări mai jos decât România!). Conform modificărilor din Ierbarul Fiscal, doar gâsculițele urmau să beneficieze de sporuri și deduceri fiscale. Să nu-l plângem, el a scăpat. * La 36 de ani, Roger Federer a redevenit numărul 1 după aproape șase ani. Nu numai că e cel mai bătrân lider mondial din istorie, dar e și cel mai bun. Evident, după Ilie Năstase al nostru. În schimb, în clasamentul pe neveste și amante e pe ultimul loc. Nu posedă decât una. Una și bună. Spre deosebire de Ilie care, ultima dată, a posedat una și nebună. Mai nebună chiar decât domnia sa. * Ca să se califice în turul următor, la Roma, Steaua trebuie să joace ca romanii. Dacă joacă ca dacii, e jale! * Câteodată am impresia că Iohannis a stat în exil mai mult decât regele Mihai. Proaspăt întors din Tenerife, președintele globe-trotter a mârâit prin gard la penalii care ne conduc (cu care, de altminteri, coabitează de minune), după care s-a dus să facă nănică. * Americanii se dau bengoși că, în urma unor tratamente hormonale, au creat bărbatul care alăptează, fără ca acesta să-și schimbe sexul. Fugiți, bă, d-acilea! La noi, în spațiul carpato-danubiano-erotic, e o chestie fumată de cel puțin un an. La țâța lui Dragnea au supt Grindeanu, Tudose, iar SPP (Serviciul de Pază al Papagalilor) susține că nici doamna Docilă n-ar fi tocmai străină. Atenție mare! După câte spun bănățeanul și brăileanul pe la colțurile istoriei, laptele e radioactiv. Iar consumul excesiv poate provoca boli grave: tângâtită, șparlită, tuse măgărească, buba mânzului...* Scamatorul PNL Daniel Zamfir e convins că ”dreptatea e dreaptă”. Și noi care credeam că dreptatea e nedreaptă! * Partea de tribut militar a României se ridică la 9,3 miliarde de euro. Deocamdată. În schimbul paralelor vom primi rachete Patriot (costă peste 4 miliarde de euro), alte rachete cu rază medie de acțiune, pentru Revelion (2,1 miliarde), niște curvete (sau corvete, n-am înțeles exact), care ne fac la buzunar de de cel puțin 1,6 miliarde de euro, transportoare și mașini de luptă (încă 500 de milioane), plus alte mărunțișuri costisitoare. Și ăsta-i doar începutul: Americii îi e foame! Chiar și curvetele alea olandeze sunt controlate de yankei. Această cursă a înarmării copiilor retardați din sud-estul centrului Europei nu e decât ilustrarea ideii filosofice ”s-a întâlnit hoțul cu prostul!” Numai că prostul vrea partea lui. D-aia nu-i pasă că spitalele pică pe pacienți, școlile pe copii, autostrăzile pe ele însele. Nu, lui îi place să fie băgat în seamă. Hoția celor mari îl fascinează. Ar vrea să treacă și el de la golănii la acte banditești. Sau, cel puțin, să le fie tovarăș de drum celor care  jefuiesc fără scrupule bruma de avere ce i-a mai rămas poporului român. Problema e că poporul e complice la cel mai mare jaf organizat din istorie. Stă liniștit în ciomag, în fața televizorului, și așteaptă ca la apus de soare, ratingul de țară să-l omoare. Că-i mai ortoman și mai blegoman. * Senatorul Leon Dănilă ar vrea să legalizeze marijuana. Asta-i dovada clară că anturajul îi strică până și pe neurochirurgi. * Din cauza încălzirii globale, examenul de bacalaureat a început încă din februarie. Uite unde duce reducerea stratului de oxigen din capul miniștrilor Needucației! * Oare pe vremea lui Vlad Țepeș lumea era la fel de nebună? Ia să deschidem Istoria Necenzurată a Românilor a cronicarului Adi Sfinteș și să ne lămurim, că după povestirile germane nu ne putem lua. * ” Într-o dimineață, Vodă mergea a lehamite prin loboda ce creștea nestingherită prin toată Valahia, că locuitorii nici n-o băgau în seamă. Se vede treaba că Tranziția de niciunde către nicăieri era tare departe că valahii se hrăneau, între repetatele jointuri pe bază de vin de buturugă și rachiu din orice, numai cu fripturi în sânge. Că, ziceau ei: ”-Nu știi când vine Vodă să te tragă în țeapă , așa că măcar să ne găsească grași, sătui, obligatoriu satisfăcuți  din punct de vedere gastronomic. C-altfel se supără și nu știi cum reacționează, pezevenghiul! Că înainte de a te ridica în bătaia soarelui are și alte talente ascunse în preludiu și toate-s pe bază de consum excesiv de  carbohidrați și de sare pe răni.” Când ajunse la un izvor cu apă rece unde-și stingea el de regulă cumplita arșiță ce-l cuprindea după numeroasele bătălii cu budanele de șoricioaică, ce-i văzură ochii? O mulțime de electorat stătea cu nordul spre cer și leorbăia apă direct de la sursă. Amărâții n-aveau cu ce bea apă, că după ce nu se punea problema, situația era alta decât în zilele noastre.  Țepeș se gândi să le dea un pic de avans, să râdă de proști, dar avea grețuri mari și o lăsă pe altădată. Se așeză la rând, pe marginea râului, scoase o cupă de aur și sorbi liniștit cinci-șase litri de apă. Lăsă cupa alături, pe un brusture, și-i capacită pe amărășteni: ”-Fraierilor,  cu chestia asta o să bea apă tot poporul care trece pe aici. Să nu vă mai văd cu nordu-n sus că mi-aduceți aminte de fratele meu cel frumos, după părerea greșită a sultanului, și m-apucă pandaliile. Chiaro?” ”-Îhî, sună plăcutul răspuns al valahilor.”
    Cupa din aur masiv deveni un punct de atracție pentru turiști, dar nici unul n-a avut tupeul s-o șmanglească. După un timp, într-o dimineață cenușie ca un politician travestit, un demnitar cu vederi foarte largi observă că vasul de aur lipsește de la locul său. Mai să plesnească de bucurie, grăi către oglinda apei: ”-Cârpeală! Nu mai e Țepeș domn în Valahia. Probabil a ajuns pe tron Radu cel Frumos . Trai, nineacă...” Și distinsul om politic își pipăi rana imaginară de la gât și se aplecă să bea apă din râu, doar-doar o trece pe acolo domnitorul-jucător ...

CONTELE DE MONTE-CRISTO

18 februarie 2018

În sfârșit, liniștea...

Dacă mai există undeva un loc

unde să mă pot așeza liniștit

fără ca cineva să-mi ceară

să strivesc cu talpa capul șarpelui,

acolo

va trebui să ajung într-o zi

O să îmbrățișez pământul jilav

ca un câine bătut

și-am să ascult cum curge liniștea prin mine

ca printr-o coloană a infinitului 

 orizontală

N-or să-mi crească aripi de pasăre măiastră,

n-or să-mi străpungă tălpile rădăcini,

o să fiu doar o frunză sfâșiată de vânt

găsindu-și în sfârșit bucățile de suflet

răstignit la fiecare răscruce de vânturi

La emisiunile de știri nici nu se va băga de seamă

că, undeva, mai există un loc...

16 februarie 2018

Bate viscolul cu noaptea în fereastră

Bate viscolul cu noaptea în fereastră,
luna i-a alunecat pe lângă mâini,
de-o să fie iarnă-n spaima noastră
coace din zăpadă niște pâini

Să hrănim, iubito, fiarele pădurii,
le e foame, și-au ieșit din minți,
colții le-au crescut în cerul gurii
și-ar mușca cu poftă din părinți

Să aducem pacea mondială
nopților crescute în țesuturi,
cântă bluesuri cântăreața cheală
și se-aprind ninsorile pe ruguri

Bate viscolul cu noaptea în fereastră
stalagmitele se sinucid în grup,
mâna lor prelungă și albastră
îmi așază inima în trup


16 februarie 2018 

Și tot ce am, de fapt, îți aparține

Tot ce ți-am luat cu forța minții mele,
stelele ce ți le-am spart de geam,
toți fluturii ce zboară în atele
în viața viitoare-i tot ce am

Și tot ce am, de fapt, îți aparține,
de la-nceput și până la sfârșit,
amurgul nu mai știu cu ce tren vine,
dar știu c-aduce primul răsărit

S-atâtea roluri inversate-n oră,
că bat secundele în ritm de melc
aceeași boreală auroră
pe care de-o eternitate tot încerc

s-o înrolez la timpul tău, femeie,
să-ți lumineze chipul când nu sunt
în preajma ta, mai mult decât idee,
ascultă-mă când vrei și când te cânt

Și să nu uiți: ești fiecare parte
ce urcă-n mine treptele divine,
ești tu, coperta mea de carte,
și tot ce sunt, de fapt, îți aparține...


13 februarie 2018

Cade aurora boreală

Cade aurora boreală
prin taigaua sufletului meu,
ca o dimineață în camera goală
din care-a plecat Dumnezeu

fără să-și bea cafeaua amară,
din ceașca de mirări albastră
Cade aurora boreală
peste ce mai e din viața noastră

Nimic n-o să mai fie la fel
după ce trec cocorii în marș
sfâșiind amintirile 
ascunse-n munții inimii, uriași

Orizontul își întinde oasele-n ger
până când stalactitele-i dau de știre
că locuiesc în același cer
în care nimeni nu renunță la iubire

Copacul surprins de atâtea uitări
își reazemă fruntea de curcubeu
De undeva, din viața viitoare, 
cade aurora boreală peste sufletul meu


13 februarie 2018

Voi muri în picioare

Toți zeii înșeuați la mare
mă imploră să mor în picioare,
să nu le dezamăgesc morțile,
arunc în stele cu porțile
până se sparg în oglinzi,
de unde îngerii livizi
cad în acolade, în paranteze,
în locul aripilor, le-atârnă proteze

Toți lașii născuți fără umbră
îmi caută timpul prin tundră,
să-i numere pașii, vertebrele,
gândurile nerostite, integrele
Nu strigă, e teama de ecouri;
măști umblătoare, cavouri
rătăcite în viața obscură,
în locul ochilor e-o fundătură

Prietenii vor să mor în picioare,
acum și-n toate viețile viitoare
de unde am venit prin amurguri,
ca un soare strivit de ziduri, în burguri,
peste care au călcat desculțe domnițe
cărând roua ochilor în cosițe.

Mă strigă copacii cu vârfuri de ger
și-un înger de zăpadă desenează pe cer
căderile de om, întâmplătoare;
facă-se voia ta: voi muri în picioare...


10 februarie 2018 

SĂPTĂMÂNA PE SCURT (108)

Baia de scuipați de pe Wall Street * Tăntălăul, gogomanul și revoluția fiscală * Submarinul românesc * Culmea fărădelegii * Exmatricularea Elenei Udrea * O veste cutremurătoare * Fă, Justițio! * Isărescu dă copy paste * Belina, insula femeilor-motostivuitor * Prima poveștire cu Țepeș



Pe 9 februarie 1802 s-a născut Emanoil Gojdu, cel care și-a lăsat averea, estimată  (astăzi) la un miliard de euro, românilor ortodocși. Dar pe care Mihai Răzvan Ungureanu și alți ticăloși au cedat-o ungurilor. * Deși carnavalul de la Rio este în toi, Dragnea preferă circul de la București * Măririle de pensii și salarii au confirmat faptul că Olguța este singura clarvăzătoare din Calea Lactee cu probleme de vedere. * Politicienii români se bălăcăresc ca la ușa cortului până și în Parlamentul European. Fraților, ce blestem ne apasă de alegem să ne reprezinte în sfera puterii numai ticăloși? Chiar nu ne mai facem bine? * Cum vânătoarea de oameni se apropie de sfârșit, prin fondurile cinegetice ale patriei nemaiîntâlnindu-se decât exemplarele bătrâne și bolnave, autoritățile reîncep recoltarea de urși. Printre susținătorii cei mai înfocați ai criminalilor cu sânge rece se află honvedul din fruntea CJ Harghita și papagalul vopsit ce se dă primar la Sectorul 3. Niște ticăloși. * A început Olimpiada de Iarnă. Prima probă, cea politică, a fost câștigată de Kim Jong-un, care, cu o abilitate nebănuită, a aruncat-o peste granița artificială, în cealaltă parte a Coreei, pe soră-sa, o petardă balistică cu explozie întârziată. Americanii e topiți de invidie. * SUA au un deficit bugetar de 1000 de miliarde de dolari (5,4% din PIB). Lasă că pun geana pe vreo țară bogată în resurse și se scot cât ai zice hodoronc-Trump. * Nici Bursa nu se simte mai bine. Indicele Dow Jones a luat-o razna. Dar lui Donald nu-i pasă: râde și petrece pe paralele babachii! * Baia de scuipați de pe Wall Street i-a lăsat fără banii de semințe pe alde Warren Buffet, Marc Zuckenberg, pe Jeff Bezos ăla de la Amazon și pe alți necăjiți care au pierdut, pe hârtie, câteva miliarde de dolari fiecare. Dar, după șapte ani de prosperitate, merge și câte un duș rece. Și, după ce se vor termina speculațiile financiare, care asigură apariția unor noi miliardari, băieții veseli cu afaceri la nivel global își vor recupera pierderile. Tot din condei. * Pentru că a promis marea cu sarea în campania electorală, PSD-ul a pus la cale o revoluția fiscală cum n-a mai văzut mapamondul lumii globului pământesc. Cu un fel de șmecherie financiară de genul ”să se mărească, dar să nu se schimbe nimic (în sus)”, băieții de după blocuri sau dintre cavouri, au bulversat bunul mers al lucrurilor cu seninătatea consumatorilor înrăiți de etnobotanice. Oamenii se vor bucura de nemaipomenitele măriri undeva, cândva, peste câteva decenii când, teoretic, vor ieși la pensie. Cum vârsta de pensionare crește galopant, apropiindu-se de speranța de viață, mulți dintre prezumtivii beneficiari ai bunăstării iluzorii vor ieși în decor cu picioarele înainte. Măririle salariale din 2016-2017 au fost anulate de inflație, de creșterea prețurilor la buleftrică, medicamente, gaze, combustibili, alimente, medicamente, de mărirea taxelor și a impozitelor locale și câte și mai câte inginerii financiare! Fragilul echilibru la care ajunsese economia a fost spulberat de vrăjeala unor bișnițari de cartier care joacă alba-neagra cu omul de rând. A arunca în cârca angajatului toate angaralele, când te mai și pretinzi partid social-democrat, arată că marii specialiști ai acestui colos cu picioare de lut și minte de melc n-au fost pe la Școala de Corecție a Vieții decât ca să-și bată profesorii de materialism dialectic și istoric. Această revoluție fiscală este juvățul pus de gâtul PSD, iar aberațiile legislative care o însoțesc vor da de lucru, pentru ani buni, instanțelor de judecată. Pentru că numai ele vor putea să descâlcească ițele încurcate de mințile bolnave de putere care acționează nu în baza unor competențe dobândite în câmpul muncii cu cartea, ci în baza unor rezultate electorale fragile și, de multe ori, frauduloase. Chiar și o mare parte din acei 18% dintre cetățeni care i-au adus la putere, se îndoiesc de opțiunea lor. Cu excepția celor care stau pe marginea șanțului așteptând ajutorul social, ceilalți își dau cu tesla în genunche și cântă nemuritorul șlagăr ”Foaie verde de dudău/ O s-o ducem și mai ...bine”, conform programului de guvernare-masturbare economico-socială clocit de Darius și Livache, actorii politici principali din trist-metrajul ”Tăntălăul și Gogomanul”. * Se tot căinează nerecunoscătorii că, în loc să le crească, salariile le-au scăzut, că guvernul minte de îngheață apele.  Să nu fim nedrepți, fluturașii de salariu stau mărturie: salariile au crescut cu 840 de lei (opt milioane patru sute de mii de lei vechi). Salariile parlamentarilor. *  Fiindcă s-a revărsat bunăstarea peste spațiul carpato-danubiano-hipnotic, șefii de la Apărare vor să cumpere vreo trei submarine, care ar costa  în jur de două miliarde de euro. Asta, deși nu-l putem întreține nici pe singurul submarin pe care-l avem deja și care s-a îmbrăcat în mătasea broaștei. Stați, mă, cuminți, folosiți banii ăia pentru Educație și Sănătate, că, din cauza nepăsării voastre, am ajuns proștii și bolnavii Europei. Și, mă rog, cu cine ați vrea voi să vă războiți? Cu căpitanul Nemo? Cu branconierii, vorba fostului ministru Igaș? Că dinspre ruși nu-i niciun pericol. Dacă ne atacă pe uscat, pune pieptul la hotare Mihaela Rădulescu, iar dacă vin prin gârlă o să-i tragă la fund Andreea Submarin. * ”În lagăre erau condiții mai bune decât în spitalele românești”, e concluzia la care au ajuns medicii care nu au depus formal jurământul lui Hipocrate. Asta-i radiografia societății românești, ăsta-i rezultatul palpabil al desfrâului bugetar girat de o clasă politică infectă. Teoretic, împotriva acestor stafilococi, soluția ar fi votul. În realitate, singura soluție este încă o revoluție. Dar, de data asta, pe bune. * România, o țară care ar putea hrăni din producția agricolă proprie peste 82 de milioane de oameni, importă 70% din alimente. De la fasole, tomate, mere, pere și până la carne de porc, pui, vită. Produsele preparate și semipreparate sunt, de cele mai multe ori, de o calitate îndoielnică, îmbâcsite cu E(uri). Sunt bombe ce, mai devreme sau mai târziu, vor exploda în corpul consumatorului. Sunt semnele de circulație ale ultimului drum. Și să nu pui mâna pe băț?! Să nu le îndoi cocoașa nemernicilor care au transformat România în groapa de gunoi alimentar a Europei?! * Continuă luptele intestine (nu există termen mai potrivit) în PSD. Cauza? Poziționarea față de ciolan. Că doar nu interesul public i-a încăierat! * Un polițist a fost prins drogat la volan. Colegii îl alintau ”Drogatul”. Dar numai în pauza de masă. * Liviu Dragnea a comis atâtea fărădelegi încât nu are bani să-și copieze filele dosarelor instrumentate de DNA. Și toată lumea știe ce avere are Dragnea! * Darius Vâlcov, creierul cât o nucă al revoluției fiscale, a fost condamnat, în prima instanță, la opt ani de închisoare. Așa va rămâne doamna Docilă fără principalul ei feșnic (sau sfetnic, cine mai știe?), menit să o însoțească prin întunericul economiei românești și să-i arate luminița de la coada calului. * Cu toate astea, prietenii emo ai evaluatorului de grindeni și tudoși, susțin că băiatul de după blocuri ar fi un finanțist foarte bun. Mă îndoiesc, calculele cu justiția nu i-au ieșit deloc. În plus, s-a dovedit a fi un hoț primitiv. N-a învățat nimic de la nașul său. Chiar dacă i-a copiat gușa. * Cuvioasa Elena Udrea, masterandă în Teologie Neortodoxă, a fost exmatriculată de la școala de dansuri și bune maniere în sutană, deoarece, la singura ei vizită la facultatea de taici din Cluj, și-a uitat chiloții de aur sub poala popii. Ce nedreaptă e lumea! Maria Magdalena parcă a fost tratată mai bine...* O veste cutremurătoare: Mihai Tudose s-a apucat de citit! Și nu e vorba despre etichetele dezlipite de pe obiectele muncii. Dar să nu fim răi fiindcă, așa cum spunea nea Petrică de la Agricultură, Impostură și Incultură, ”efemeritatea existențială ne îndeamnă la respect și prețuire.” Așa că să-l umplem de respect pe Bozoncea din Brăilița. * În loc să toarne beton, conform fișei postului de ministru al Letargiei, sau cam așa ceva, dl. Anton-Anton (repet iarăși din nou: nu sunt bâlbâit!), varsă energie biodegradabilă băgându-și deștele în priză. Vorba lui Robert Negoiță, ăl mai puțin frumos dintre supușii lui Nicu Gheară: ”Omul a început să producă doape...” * Din cele 30,88 de miliarde de euro pe care le putem accesa de la UE (adică tot de la noi) până în 2020, doar 10,86% au intrat în țară. Cu excepția unor palate țigănești și a  chiolhanurilor cu lăutari, altceva nu vom vedea în golul din jur. * Dintre marile dosare de corupție prescrise la comandă, memoria minții își mai amintește, în afară de recentul ”Microsoft”, de ”Flota”, ”Șpaga de la Cășuneanu”, ”Casa din Mihăileanu” (ăsta a fost închis de DNA). Se pregătește de prescriere și dosarul EADS, unde primează tot interesele Marelui Licurici. Fă, Justițio, așa ne-a fost vorba? Sictir! * După lecturi intensive din analizele noastre economice, Gudur Isărescu a confirmat ceea ce spunem de atâta amar de vreme: guvernarea pesedisto-fripturistă e o catastrofă pentru economia românească și pentru nivelul de trai al românilor. Bine, el a folosit alte cuvinte, că are lexicul mai sărăcuț. Important e că s-a prins cum stă treaba. Că masonii nu e proști. E bandiți. * În Germania, circa 100 de persoane decedează mortal în fiecare an din cauza masturbării. În România, lucrurile stau taman invers: circa 100 de persoane ajung în guvern din acelaș motiv. * O dilimancă a cumpărat o insulă finlandeză - SuperSheIsland - și a dedicat-o, în exclusivitate, femeilor. Cică bărbații e inutili. Că ei nu bârfește, nu se rujează, nu se fardează, nu e invidioși. Poate-n Finlanda, doamnă Roth. La noi, în spațiul carpato-danubiano-nevrotic, nu e chiar așa. Bărbații e femei, iar femeile e disperate. * Totuși, pentru ca româncele să nu fie discriminate, guvernul Docilă a propus, prin intermediul unei amazoane cu ciuf pe post de umbrelă, de la agenția de specialitate, ca Belina să devină insula femeilor-motostivuitor, conform programului grațios de guvernare-masturbare. * Taman ca pe vremea lui Vlad Țepeș, pe care-l iubeau deopotrivă și femeile și bărbații și pentru care țeapa era o binecuvântare. Cel puțin așa ne povestește Adi Sfinteș, sfetnicul de taină al voievodului, care a tradus pentru Academia Română din Gara de Nord, poveștirile germane. * ” Un negustor șmecherit din cale-afară hălăduia prin Valahia cu scopul precis să mai dea vreun șmen, să mai investească strategic în vreo întreprindere nerentabilă pentru băștinași, dar super-valabilă pentru buzunarul lui, sau să susțină vreun partid politic absolut dezinteresat. Cam așa, cam ca Adrian Prostea. Obosit de atâta alergătură cu trăsura ”Mercedes”, opri bidivii în plină stradă, iar el intră la o damă bine, basarabeancă, blondă, lungă și suavă ca a calului potcoavă, care venise în schimb de sexperiență la Bucale.   Că nu mai știu dacă v-am zis, dar Vlad avea două cetăți de scaun, la Târgoviște și, mai nou, la București, c-așa-i plăcea lui să stea cu fundul în două luntri. Gândea că, astfel, dușmanii lui tradiționali, adică toată lumea, nu știau de unde să-l pescuiască și, mai mult ca sigur, să-l căsăpească.  Negustorul o arse la maxim cu pisicuța blondă și spre ziuă merse la căruța din dotare unde, după ce o pipăi febril, mieună a pagubă. Inima-i sări cât colo, se făcu vinețiu la față și căzu lat în balega din mijlocul drumului. Paralele dispăruseră. Nu leii românești, că p-ăia nu-i lua nici dracul, ci valuta. Și în Valahia ești mort fără valută, că nici o damă mai acătării nu mai stă de vorbă cu tine, devine mută și n-o mai îmbârligi, oricâte poezii de Eminescu i-ai spune.
    Deznădăjduit, merse drept la Vodă, care se spăla pe mâini cu sodă întrucât tocmai scosese mâna din cada cu acid sulfuric în care îndesase vreo șapte boieri trădători, doi leneși fără leac (foști miniștri), patru hoți obișnuiți și un negustor sas care nu plătise TVA-ul pe anul următor. ”-Care-i șmenul? îl luă din scurt Vodă pe musafirul nepoftit căruia îi tremurau grisinele de emoție.” ”-Sunt distrus, Măria Ta. Hoții mi-au furat 160 de verzișori, toată agoniseala. Eu îi lăsasem în trăsură că auzisem că în Valahia nu se fură...” ”- Bine, bișnițarule. Până mâine dimineață o să-ți găsim banii. Pe hoț n-ai să-l mai vezi că tocmai l-am îmbăiat în H2SO4, dacă știi ce-i ăla. Acu cară-te de aici și reține sfatul meu dezinteresat: când mergi la curve, că așa le zicem noi la creaturile astea minunate, ai grijă de avutul personal, că dacă-i mic s-ar putea să devină și mai mic, iar dacă-i prea mare, cazul de față, s-ar putea să placă atât de mult încât există riscul să nu mai ai nimic la plecare, să rămâi, pardon de expresie, cu mandravela goală.” A doua zi de dimineață, negustorul găsi în căruța germană full-opșăn, 161 de verzișori, cu unul mai mult decât avusese. ”-Măi, asta-i umilință. Miaunica mi-a pus un dolărel în plus! Ce vrea să însemne asta? Că am fost mârlan? Că am încălcat pactul de stabilitate? Că nu-s bineveniți cei din spațiul Schengen? O spun lui Vodă. S-o tragă el în țeapă, să se sature...” Dar Vlad nu-l ascultă cu atenție, îl crezu om cinstit că-i spusese de plusul în gestiune și-l expedie scurt: ”-Dacă nu-mi spuneai suma corectă, acu erai halit cu fulgi cu tot. Gata, cară-te de aici că știi bine că voi, sașii, mi-ați făcut numai belele!  Hai, vira, c-altminteri îți dovedesc de ce-mi zic imperialiștii Dracula...  Auzi la ei, să facă filme de groază cu mine de nu mai dorm copiii noaptea, iar mamele (aveți grijă unde puneți accentul!) lor se cutremură de plăcere numai la gândul c-aș putea năvăli în patul matrimonial să le sug sângele din carotidă și din alte părți la fel de expuse și să le mai trag și în țeapă! Ce lume bolnavă! Păi, americanii ăștia au habar că eu stau în par cu vecinii și că, pe deasupra, am declanșat și lupta anticorupție. De filme-mi arde mie, tu-i cucu mă-sii?”

CONTELE DE MONTE-CRISTO
11 februarie 2018      

Uneori am impresia că cineva mă ascultă

Uneori am impresia că cineva mă ascultă,

stă cu urechea lipită de inimă 

până se sperie de bătăile acelea sălbatice

Uneori am impresia că cineva mă ascultă

stă cu urechea la pământ

așteptând până când

se-aud mărșăluind sentimentele laice

E o impresie falsă,

nimeni nu ascultă cu urechea lipită 

de zgomotul asurzitor

Doar inima arsă

în sine se varsă

de dor

6 februarie 2018

Nu-i nimeni în zid

Nu-i nimeni în zid să șteargă cu guma dinlăuntrul,
bătăile de ciocan pneumatic ale inimii oarbe,
aș putea prin tencuială să intru,
să simt întunericul cum mă soarbe

Cineva ar fi trebuit să dea sonorul mai tare,
să fie acolo, să pășească încet,
până se sparg în difuzoare
sentimentele lipite de suflet cu aracet

Uneori se aude o umbră cum calcă șovăitor
zgârâind cu ghearele ascuțite aorta,
Nu-i nimeni în zid, un cocor
a fugit luând cu sine escorta

Unde a fugit, nu se știe precis,
în sânge cresc fantomatice tundre,
ce-a fost să se scrie, s-a scris;
nu-i nimeni în zid îngropatelor umbre...


6 februarie 2018

Desculț prin golul din jur

După fiecare călătorie prin golul din jur,

cu picioarele desculțe, adeseori însângerate,

mă opresc la râul sărat

și-mi spăl rănile, iernile degerate

Mă așez pe o piatră și stau

cu picioarele-n apă până când

pielea se încrețește, devine mai albă

 ca o lebădă prin lagună trecând

Mă simt mai curat chiar și atunci

când pulberea zilelor sfărâmate de vară

se așează în straturi groase

peste țesuturi, peste inimă, peste țară

Întotdeauna o mare iubire

îi face loc singurătății

Bat fluturii din aripi precum stafiile

răstignite pe zidurile cetății

După fiecare trecere în revistă

a vulturilor ce-mi ciugulesc ficatul, cu tehnici recente,

urc Himalaya mea

ca un hamal de sentimente

Copacii mă privesc, prefăcându-se uimiți,

întrebându-mă uneori, din complezență:

”Încă n-ai atins cerul cu degetele,
traficantule de inocență?”

Desculț, îmi continui călătoria prin golul din jur

ca un Ulise căutându-și zilele frumoase

Prin deșertul reinventat curge un râu

care abia așteaptă să-mbrățișeze picioarele melodioase

4 februarie 2018 

Cu ochii lipiți de-ntuneric

E o vreme de stat la fereastră
cu ochii lipiți de-ntuneric,
iubito, zăpada albastră
e-nchisă cu-n lacăt în cerul himeric

E iarnă și plouă în sferă urât,
văzduhu-i un lup cenușiu,
un vierme imens prin neant s-a târât
și mortul îmi pare-n oglindă mai viu


4 februarie 2018

SĂPTĂMÂNA PE SCURT (107)

La moartea Educației * Marele jaf național * Hora unirii Mafiei din politică și justiție * Leacul cancerului * O premieră la SPP * Bulgarii e miștocari * A fost găsită mama surogat pe care o căuta, de lindeni, Zăvoranca * Monica Tatoiu s-a izbit cu fruntea de stele * Unire, ochii plânși cer să te vadă * Vlad Țepeș moare, dar nu se predă 


De la Muntele Athos vine o profeție zguduitoare. Cică oamenii își vor schimba înfățișarea, iar dragostea va dispărea definitiv. Din fericire, pe români profeția nu-i afectează. Majoritatea au deja mai multe fețe, iar dragostea de Patrie li se pare un păcat. * Politicianul român urăște educația. Din toți rărunchii. Nu scapă nicio ocazie s-o batjocorească, s-o repudieze, să-i dea la cap. Ura vine din suferința pe care a îndurat-o în școală. Unde n-ar fi vrut să se ducă, dar învățământul este obligatoriu. Pentru majoritatea infractorilor politici, educația formală a fost doar un intermezzo plicticos pe drumul spre școala de corecție a vieții. Când mita electorală, corupția, prostituția morală i-a agățat de butoanele puterii ca pe niște păianjeni siniștri, s-au pus cu omorul pe iubitorii de carte. Au croit un sistem bolnav, pe care-l țin la perfuzii numai din plăcerea de a-l vedea cum se chinuie. Îl subfinanțează pentru ca în marea masă electorală să predomine analfabeții. Care ar trebui să-i eternizeze la putere. Câtă inconștiență! În felul acesta își creează concurență. Ca un semn al disprețului absolut față de ziua de mâine a Patriei noastre, încalcă până și acea lege a Educației pe care au votat-o și pe care au modificat-o până i-a dat sângele pe nas. Și care prevede alocarea a 6% din PIB acestui domeniu strategic, vital pentru existența civilizată a oricărei națiuni, procent care ar fi suficient pentru supraviețuire. N-ar mai fi școli desființate, n-ar mai fi copii chinuiți de navetă, nu s-ar mai depopula satele României. Desființarea școlilor a însemnat, și înseamnă, condamnarea la moarte a satului românesc, de grija căruia plâng cu lacrimi de crocodil toți ambuscații, toți troglodiții de pe malul Dâmboviței, fiindcă până și ultimii tineri mohicani au fost obligați să se dezrădăcineze. Dar politicienii nu vor respectarea legii fiindcă trăiesc sub imperiul spaimei că nu mai rămâne suficient de furat pentru triburile lor. Așa că în loc de 6% din PIB, alocă, cu un dispreț suveran, în jur de 3% (cel mai mic procent din Europa), cu 0,12% mai mult decât în 2017! La un calcul la sânge, dând la o parte salariile, statul român investește în educația unui copil 11 lei și 15 bani. Iar profesorilor le acordă disprețuitor cele mai mici lefuri din spațiul european. Așadar, la cum stă situația, se înțelege de ce învățământul românesc avea nevoie de un Popa. Ca s-o conducă pe ultimul drum. Cât despre respectarea legii din domeniu, să fim serioși! În România nu se respectă nici legea gravitației. * Niște contabili nebuni au calculat că România a fost furată, în ultimii 28 de ani, de 3,3 ori mai mult decât în ultimii 530 de ani. Fugiți, mă, d-acilea! Poate de 333 de ori. Și asta la o evaluare superficială. * Știați că Ceaușescu intenționa ca, pe lângă cele patru reactoare de la Cernavodă, să mai construiască centrale atomo-electrice la Piatra Neamț, Făgăraș și Măcin? Pe lângă faptul că am fi avut buleftrică de-am fi dat, pe valută, și la alții, ar fi fost asigurat gratuit și agentul termic pentru orașele Constanța, Călărași, Tulcea, Ialomița, Brăila, Galați, Brașov, Piatra Neamț și, poate, altele. Acum, în capitalismul biruitor, apele reziduale de la cele două reactoare de la Cernavodă sunt deversate în Dunăre de se-ntind știucile de plăcere ori de câte ori cântă sub duș. * Cârlanul Capiu susține, și nu-l putem contrazice, că, la Transporturi, am avut mai mulți miniștri decât kilometri de autostradă. Totuși, dacă promisiunile politrucilor s-ar fi realizat măcar pe jumătate, am fi avut o autostradă până la Lună. Așa, azi, o vedem și mue. Pardon, și nu e. * Mafia din Justiție a jucat hora unirii cu mafia din politică și i-a făcut scăpați pe bagabonții din afacerea Microsoft. Așa că E. Andronescu, M. Tănăsescu, Ș. Mihăilescu, Dan Nica, Adriana Țicău și Al. Athanasiu pot cânta liniștiți: ”Mulțumim din inimă, Partidului...” Cum de a fost posibil o asemenea sfidare a cetățeanului român, câtă vreme, în același dosar, niște papagali ce se dădeau cocoși, au ajuns la bulău? Răspunsul îl știe doar Marele Licurici. Și noi, dar ne place s-o facem pe proștii. Care noi? Noi, poporul român. * Un vaccin anticancer descoperit de cercetătorii de la Stanford a eliminat, într-un experiment de laborator efectuat pe animale, toate tumorile, fără a provoca efecte secundare. Va începe testarea și pe oameni. Totuși, Dumnezeu ne iubește! * Doamna Docilă și-a anunțat intenția de a renunța la băieți veseli de la SPP. Cică e prea frumoși, după cum ne-a relatat noul ministru al Needucației. Și n-ar vrea să trezească bănuieli. Nici soțului, nici patrihoțului... * Într-un an de zile, produsele alimentare s-au scumpit cu 20%. Ăsta-i rezultatul statisticii făcută de românii care au ajuns să-și bage mâna în buzunar ca să se scarpine de purici și să se simtă bine. Doar la cantina Parlamentului prețurile stagnează. Fir-ați ai dracului, cu melcii voștri! * Premierul Bulgariei, Boiko Borisov, îi ia la mișto pe gogoșarii de la București cu care nu prea ar vrea să se întâlnească întrucât murăturile astea ajung, citez cu o lacrimă de caiman în colțul pleoapei, ”în câteva luni, la închisoare, unul câte unul.” Băi, dacă și bulgarii râd de noi, nu ne-a mai rămas ca partener de dialog decât Marea Neagră. * Demnitarii români au lefuri de la 11000 de lei în sus, plus nenumărate beneficii (mașină, diurnă, secretară, amantă, oprobriu public), și se tot plâng , citez iarăși din nou, că ”e mici”. Așa o fi, măi, băieți, dar voi cum sunteți? * Ca să acopere deficitul bugetar, guvernanții i-au mai îndatorat pe copiii noștri cu 2 miliarde de euro, împrumut contractat într-o singură zi. Dezastrul își rânjește colții în timp ce strategii economici evadați din cavouri belesc fasolea la televizor.  * Bernadette Szocs a câștigat Top 16 fiind a patra româncă, după Olga Nemeș (1983), Emilia Ciosu (1993) și Otilia Bădescu (1995), care a devenit cea mai bună jucătoare de tenis de masă din Europa. Respect! * Un chinez a furat, într-o singură noapte, 800 de metri de asfalt, pe care l-a decopertat cu un utilaj închiriat. Hărnicuțul ăsta a hașmanglit în câteva ore cât ar fi turnat o firmă românească în două-trei luni, dacă ar fi lucrat la foc continuu. * După principiul daco-getic ”apa trece, bolovanii rămân”, în guvernul Docilă se regăsesc Daea, Vasileasca, Protopopeasca și alți comici vestiți ai Teleormanului. Ca Cabinetul să capete și mai multă greutate, s-a adăugat și nițel Plumb. * Pentru că e foarte pretențioasă, Zăvoranca n-a găsit o mamă surogat care să îndeplinească standardele cerute (gură mare, tupeu de borfelină, silicoane, dileală...). Hai s-o ajutăm pe această făptură nevinovată, pe această martiră, pe această mamă heroină! Hai să-l convingem pe Cătălin Botezatu să se prezinte la casting! Ar fi cea mai potrivită mamă surogat de pe mapamondul lumii globului pământesc. * Ca să mai facă un ban de halimos, distinsa doamnă Oana Lis i-a vândut hainele lui Viorel. Dacă vedeți prin Cișmigiu un bătrânel în puța goală, să nu vă speriați! E fostul primar general al Capitalei, unul dintre cei 15 000 de specialiști în păcănele. Nu-l căinați, deoarece bătrânul satyr i-a furat tinerețea Oanei. Care, în semn de solidaritate și respect reciproc, i-a șterpelit hainele. Sigur, după cum arată domnul Viorel la bugetul gol, e posibil ca Oana să fie încă virgină. Dar cum ea e cu gândul numai la șaorma, nici nu-și dă seama. * Știați că Monica Tatoiu a fost accidentată la schi taman în Elveția? Din cauza capului gol, vântul a smuls-o de pe pârtie și a lovit-o cu fruntea de stele...Hait, unde am mai auzit chestia asta? La Nichita Stănescu, parcă. M-am zăpăcit de atâta revoluție și reformă. De fapt, pe Monica Lewinsky-Tatoiu a izbit-o cu capul de un stâlp pe care se giugiuleau Radu Banciu și Tudor Barbu. * Viorica-Vasilica Docilă va rămâne în istoria României ca prima femeie care a condus cel de-al treilea guvern Liviu Dragnea. Și care a pus România pe butuci. * Nici nu se putea o campanie mai sugestivă decât ”Alege oaia”, inițiată de pesedistul de rât vechi Petrică Daea. Adevărul e că această campanie e pur și simplu inutilă întrucât la fiecare patru ani, românii aleg oaia. Și rămân cu mielul din programul de guvernare. * Dodon, marele avorton, se dă cult la cap și zice că Unirea României de dincolo de Prut cu România de dincoace înseamnă război. Că n-o să mai fie ca în 1918, când armata română a supravegheat votul din Sfatul Țării. E rău să fii ticălos. Dar parcă și mai rău e să fii prost. Unire, ochii plânși vor să te vadă! Grăbește-te! * Același stafilococ vrea înlocuirea tricolorului cu vechiul steag al Moldovei, încercând să trezească un soi de naționalism moldav care n-are cum să existe. Pentru că așa zisa republică Moldova n-a existat niciodată în istorie, așa cum este acum. Lui Dodon îi place roșul de pe vechiul steag, pe care trona capul de bour. Dar cum au dispărut și bourii, și aceia care au văzut bourii, dorința lui cea mare e de a-și pune propriul dovleac pe drapel. N-are coarne, dar mugește aidoma lui Porică. Hăis, boală! * Vorba lui nea Petrică de la Ministerul Agriculturii, Inculturii și Imposturii: ”vestea tristă îmi produce lacrima despărțirii.” Da, dar nu înainte dea a vedea cum s-a terminat filmul cu Adi Sfinteș în rolul lui Vlad Țepeș. * ” Imediat s-a întors la Buda la parangheliile interminabile unde se simțea ca peștele în apa de ploaie. Că-i plăceau petrecerile, ceva de speriat! Pe Vlad l-a băgat la țuhaus, la Vișegrad, timp de patru ani, după care i-a stabilit domiciliul forțat la Pesta (1466), dăruindu-i o casă respectabilă, plină de șoareci ce se jucau cu domnitorul în exil de-a Tom și Jerry pe lespezile de piatră. Prezența șoarecilor l-a ajutat pe Vlad să nu-și piardă unele însușiri native pe care spera că și le va valorifica când se va afla din nou pe tronul Valahiei. Așa că toată ziua se uita la filme de groază și trăgea șoricei în țeapă. După 1466, participă la campaniile împotriva turcilor, ba, mai mult, în ianuarie 1475, îl ajută pe vărul său bun, Ștefan cel Mare, să-i căsăpească pe turci la Vaslui.
    În toamna lui 1476, împreună cu Ștefan Bathory, voievodul transilvan, și cu ajutorul lui Fane Barosanu, îl alungă pe Laiotă Basarab și se instalează la București (11 noiembrie) ca domn al Valahiei. De bucurie, Țepeș a uitat că boierii nu-l iubesc iar turcii nici atât. Așa că, surprins fără oaste, vestitul Vlad Țepeș este ucis. Garda lăsată de Fane Barosanu a fost nimicită. Din 200 de moldavi au scăpat doar 10 și ăia ca vai de mama lor.  Corpul voievodului a fost transferat la Galatasaray Istanbul ca să vadă mulțimile chipul încremenit al Bau-Baului de-i îngrozise atâta amar de vreme, să-și scuipe în sân și să le treacă de urât. Pe unde o fi îngropat Vlad, Draculea știe, că la Snagov, printre vilele răsfirate pe malul lacului, nu prea i-au fost găsite oscioarele, deși tradiția acolo îl localizează. Biserici n-a prea construit, că n-avea timp să se ducă la ele, dar - ce-i drept e drept - nici n-a dărâmat. A ridicat una la Târgușor că pesemne că-l mustra conștiința , că-l decapitase acolo pe Vladislav al II-lea, și alta la Comana, unde avea el o gagică, poetă inocentă care-i sugea sângele din când în când și pe care vroia s-o facă să creadă că el e dus la biserică. Copiii lui Vlad au fost cam nașparlii, numai unul, Mihnea cel Rău (1508-1510) reușind să domnească, iar un altul, Vlad, a fost aspirant la domnie până a decedat (1485). Mihnea era fiu bun, vorba vine, zămislit cu o catolică, rudă de-a lui Matei Corvin, iar Vlad era rodul păcatului minunat dintre Țepeș și-o transilvăneancă. Că, poate din grabă nu v-am spus, dar Vlad, chiar dacă a tras în țeapă în Valahia, viața sexuală și-a desăvârșit-o în Transilvania. Poate de aici și ideea lui Bram Stoker de a-l transforma în vampir. Culmea e că proștii, de care e plină lumea, l-au crezut și astfel irlandezul le-a tras tuturor o țeapă mai reușită decât cea în care se zbătea de plăcere Radu cel Frumos, fratele lui Dracula.” * Promoușăn:  Nașparliilor, data viitoare o să vă povestim câteva fapte rupte din realitatea cotidiană a vremurilor lui Vlad Țepeș. Așa-i că vi se furnică carnea de plăcere și nerăbdare? Atunci fiți pe fază, ochii cât sarmalele...

CONTELE DE MONTE-CRISTO

4 februarie 2018

Felinare de zăpadă

Așa cum ne-au prezis când cerul s-a deschis,
și cel dintâi și cel din urmă oracol,
nu există niciun drum, între noi, interzis,
dacă n-aș fi eu cel mai mare obstacol

Bate din mine înspre tine, frecvent,
un viscol crescut în imperii de gheață,
cerul n-a fost o secundă atent
și-a căzut din magie în propria-i viață

E o mare tăcere-n văzduhul de sare,
prin iarnă se cască priveliști
bat clopote stinse-n altare,
pesemne sunt îngeri zdrobiți de opreliști

În loc de magie, prin spaimele nude
demonul caută disperat un obstacol,
nu știu de ce a venit și de unde
blestemul de-a fi pentru iarnă oracol

Dintr-o zbatere inocentă a pleoapei,
s-ar putea stalactite nevăzute să cadă;
vino, te rog, cu un veac mai aproape,
s-aprinzi felinarele de zăpadă...


2 februarie 2018