MITITELU ŞI MITITICA

   Când eram mic, că după ultimele descoperiri ale cercetătorilor britanici am fost şi astfel, era o echipă care mă făcea să sufăr cumplit pentru că juca mai frumos decât miliţienii mei. Că eu am iubit miliţia din fragedă pruncie şi nu mi-a trecut nici până-n zilele noastre, care oricum sunt naşpa de vreme ce am ajuns să ne bucurăm când le dăm vreo trei pulane pe cocoaşă unora de prin Chiajna. Noi, care le dădeam trei lui Hamburger S.V....
      Echipa aia  minunată se numea Universitatea Craiova şi dădea la Naţională 12-13 jucători la fiecare convocare. I s-a spus Craiova Maxima, dar în anii din urmă a devenit Craiova Minima după ce doctorul în economie subterană Dinel Staicu,f ost miliţian, i-a pasat-o dincolo de linia ultimilor fundaşi unui băiat de la galerie, cu nume predestinat, Mititelu. Ăsta, conform proverbului care zice că olteanu dacă nu-i fudul înseamnă că-i extraterestru, a încheiat contracte fabuloase cu unii jucători şi cu tatăl barbugiilor şi a băgat-o-n faliment. La asta au contribuit şi capii Mafiei din fotbalul autohton, Naşul şi Corleone, care au făcut tot ce le-a stat în putinţă să-l lase fără jucătorii mai valoroşi. Se părea că încă o tragedie oltenească se consumase, dar Mititelu reapare spectaculos în scenă la braţul unei primăriţe minione .
Mititica Vasilescu şi Adrian Copilul Nebun au promis reinventarea   Universului iar buricul, punctul G cum îl numea Arhimede, va fi exact stadionul ''Ion Oblemenco''. Dar la olteni dragostea nu durează trei ani, nici măcar trei luni, aşa că după scurta vară fierbinte a urmat toamna noroioasă, cu două Craiove, una mai ochioasă decât alta, în Divizia B.Aia autentică a lui Mititelu a decedat fiind ajutată în acest sens de inimoasa primăriţă, care i-a făcut tot felul de faze de poartă doar-doar l-o face pe diliman să-i cedeze.Numele şi palmaresul.
Dar, conform aceloraşi cercetători britanici formaţi pe filiera Oxford-Dăbuleni-Cambridge-Moţăţei, oltenii au capul tare şi preferă să-l  izbească de toţi bostanii decât să cedeze insistenţelor unei pretinse doamne. Acum echipa Mititicii, căreia într-un spaţiu al libertăţii i se spunea LOV, e gata să promoveze în prima ligă la un an de la înfiinţare. Na poznă...E ca şi cum un copil ar intra direct la facultate fără să mai treacă pe la şcoala primară.Totuşi, să nu ne mirăm prea tare, asta-i ţara  în care s-a născut Eugen Ionesco, regele teatrului absurd. E adevărat că a fugit de aici cât l-au ţinut picioarele, dar au rămas destui rinoceri.
    Promovarea nu este  morală şi n-are cum să fie nici legală, decât dacă ne aflăm în ţara proştilor. Conform ultimilor studii ale cercetătorilor britanici, afiliaţi pe lângă LPF, chiar acolo ne aflăm

28 aprilie 2014
editorial ARENA BUZOIANĂ

LIGA LUI MITITICĂ SAU ALI BABA ŞI CEI 40 DE INVESTITORI

Nu mică i-a fost mirarea doamnei Dragomir când l-a trimis pe Mitică la brutărie şi satirul bătrân s-a abătut pe la DNA de unde a ameninţat, prin vocea purtătorului de cuvânt, că, dacă nu-şi face singură piaţa, nu se mai întoarce câţiva ani. Poate chiar peste un deceniu când din  Liga lui Mititică, preluată la conclavul Mafiei de aparent mai spălatul Don Gino, nu se va mai vorbi decât în cărţile de istorie ale unui fotbal murdar sau în dosarele penale ale unor scriitori pentru care sportul preferat este cursa de obstacole după gulerele albe cu băieţi îmbrăcaţi în negru din cap până-n picioare aşezaţi în careu.Un fel de baba-oarba cu mascaţi şi transmisii live.
 Cum soţia - având nobila profesie de învăţătoare - l-a ameninţat că-l pune pe coji de nucă de cocos, conform rangului, şi-l bate cu nuiaua la tur până-i vine mintea la cap în retur, Mitică s-a întors acasă după 24 de ore, convins că justiţia din România e corectă ca şi el şi că nu va trimite pe nimeni în zori să bată la uşa unui partener de afaceri, transferat din motive de rigiditate maximă la stabilimentu' ''Pătrunjelu' '', decât dacă sunt însoţiţi de Nelu Ploeşteanu care ştie codul PIN şi are parola ''Deschide gropare, mormântul...'' înscrisă în amprenta vocală. Pare macabră secvenţa, dar DD întâiul le-a transmis tuturor prietenilor şi duşmanilor, la o oră de maximă incoerenţă, că în viaţa asta s-a acoperit de hârtii, iar în subsolul existenţei viitoare va trage peste el nişte pământ. Nu de la Gigi Becali, chiar dacă e un simpatic şi un scump ,ci de la oricine va dori să-i doneze, poate chiar Gino Iorgulescu, că e săritor şi cunoaşte foarte bine circuitul terenurilor şi al banilor negri în natură. Să sperăm că odată cu plapuma de ţărână va trage şi tot rahatul turcesc pe care l-a deversat în fotbalul românesc îmbolnăvindu-şi de diabet toţi partenerii de table pe umeri şi afaceri bazate pe iuţeala de mână şi nebăgarea de seamă a autorităţilor.      
   Singurul antibiotic eficient împotriva acestei maladii, care ameninţă cu extincţia fotbalul mioritic, este DNA, medicament neinclus pe lista scurtă a compensatelor conform principiului neaoş ''boală lungă, moarte sigură''. Profilaxia bolii e treabă de chirurg, dar fotbalul românesc, slăbit de viruşii care au tras de corpul lui mai ceva ca Adrian Cristea şi asociaţii de Bianca Drăcuşanu, poate deceda pe masa de operaţie din lipsă de perfuzii financiare şi apă de gură bogată.
  Şi să te ţii atunci bocete după oracolul mincinos din Bălceşti şi tovarăşii lui de platouri cu icre negre, care au dat o nouă dimensiune celebrei creaţii cinematografice''Ali Baba şi cei 40 de investitori''

14 aprilie 2014
editorial ARENA BUZOIANĂ

VIAŢA DUPĂ GRATII,ÎNTRE PSALMII LUI DAVID ŞI SONETELE LUI SHAKESPEARE

Unii plâng cu lacrimi de crocodil pentru ''lumea fotbalului'', transferată la Jilava şi prin alte şcoli de dansuri din buric şi bune maniere mârlăneşti. Mai întâi l-au plâns pe Boier Căcărează că de ce l-au pitit, că era băiat bun, că a furat de la statul bogat şi a dat la săracii cu duhul, că l-a mituit pe Dumnezeu construindu-i nişte case cu popi înăuntru, că i-a ajutat pe toţi necăjiţii de la natură, câte şi mai câte. Aşa o fi, însă un singur amănunt uită cădelniţarii de ocazie. Gigi a dat cu o mână ce furase cu două şi, evident, i-a mai rămas şi rest. Nimeni nu se bucură de răul omului, mai ales că la închisoare, printre lanţuri şi zăvoare, s-a îmbolnăvit. Îl doare-n ceafă de toată lumea de acolo şi ar vrea să o taie prin străinătate, de parcă ar cere un bilet de învoire de la pension. Judecătoarele, total insensibile la'' fenomenul fotbal, '' l-au tratat cu refuz. Totuşi, ca să nu i se pară şederea tristă şi să se apuce de vreo prostie, cum ar fi cititul cărţilor, sau,Doamne fereşte, însuşirea frauduloasă a limbii române, i-au fost aduse, spre alungarea singurătăţii, neamurile şi unele cunoştinţe din imaculata lume a gulerelor albe cu jeg sub unghii. Aşa că partidele de table din civilie dintre mafiotul Giovani şi vărul său mai de la coada oii s-au reluat cu şi mai mare înverşunare, fiecare dintre ei aşteptînd zarul de fugă. Victor Becali stă cu butelia în braţe de teamă să nu i-o fure vreun găinar mărunt, altul decât MM, care, din plictiseală, sau ca să nu-şi iasă din mâna aia lungă, bate câte-un spectator de rând, deţinut aici pentru că i-a furat calul de la coviltir lui Bănel, ori l-a înjurat pe Nicolae Dică, printre picioarele căruia Turnul Effel pare Turnul din Pisa. Sărmanul domn Copos vrea să-i vândă rapid pe tovarăşii săi, fie conducerii închisorii, fie lui Nati Meyr, escrocul de serviciu pe unitate, fie vreunui arab venit în România călare pe El Zorab. Viaţa nu şi-a pierdut farmecul nici dincolo de zăbrele şi, ca să nu-şi piardă proverbiala îndemânare, impresarii şi patronii din casa Big Brother îl tot vând între ei pe fotbalistul Gică Popescu iar banii îi ascund uşor prin paradisurile fiscale din colţurile întunecate ale celulei, ca să crape de invidie judecătoarele care, condamnându-i, au avut impresia că le-au şutit obiectul muncii şi că se vor îndrepta. Cu siguranţă se vor îndrepta spre alte hoţii, că nu degeaba au urmat cursurile de înaltă calificare de la Jilava. Unde, pe lângă tradiţionalele prelegeri despre nemurirea sufletului susţinute cu capul în poala popii de Prea-Nefericitul Gigi, combinate cu psalmii lui David Beckam, câinele turbat Cristi Borcea i-a învăţat şi sonetele lui Shakespeare, în original, aşa cum le-a auzit pe o plajă din Miami Beach de la un top model din Vaslui. Şi se ştie, aceasta este lectură obligatorie la microbiştii români de pretutindeni fiindcă au fost inventate de Mircea Lucescu, la Doneţk, de unde  marele Wilian a şters-o englezeşte şi nu s-a oprit până la Chelsea Londra.

7 aprilie 2014