Plouă. Munții Carpați își înmoaie picioarele-n apă.
Le curg printre degete stelele moarte.
Plouă ca la sfârșitul poveștii de dragoste
strecurată prin sita ferestrelor sparte
Dar cuvintelor-brazi nu le pasă de apă,
vor deveni îngeri, cu mult mai înalți
decât au fost luceferii vreodată;
plouă cu mine peste munții Carpați
Și curg ca un râu printre ierburi uscate,
gunoaie ascunse se agață de plecările mele
strivindu-mi ochii invadați
de rămășițele zilelor grele
Undeva, dincolo de curcubeiele destrămate,
alți îngeri intră-n trepidații;
izgoniți din întâmplările neîntâmplate
și-au pus telefoanele pe vibrații
Plouă. Munții Carpați îmi întind o batistă,
curg printre noi stelele moarte
ca-ntr-o poveste de dragoste tristă
strecurată prin ferestrele inimii sparte
28 noiembrie 2017
marți, 28 noiembrie 2017
sâmbătă, 25 noiembrie 2017
SĂPTĂMÂNA PE SCURT (98)
Dictatura infractorilor * Vocație de slugă * Varanul și Arogantul cu Bot * Mașini contrafăcute * Sex la Beciul Domnesc * Igor Dodon și celălalt avorton * Elogiul corupției * Acești beldigani care ne conduc* Atacuri repetate asupra bazei NATO de la Deveselu * Sexul lui Dumnezeu * O tragedie moldovenească (2)
Dacă le analizezi starea civilă a primilor oameni în stat, aproape toți au relații neprincipiale cu Justiția. Care, perversa, îi amenință cu cătușele, îi deposedează sălbatic de căsuțele dobândite prin mijloace neortodoxe (ba chiar ne(o)protestante) sau, în cel mai fericit caz, le-o trage cu suspendare de nu mai știu oamenii cum să penduleze între metafizică și clitoris, ca să cităm dintr-un celebru filosof de bordel. Așa că să nu ne mai mirăm că legile justiției sunt o miză atât de mare. Trăim în plină dictatură a infractorilor cu cămașa apretată. Dincolo de gargara pe care o fac ca să nu mai tușească proștii, politrucii cu mâna lungă joacă pe aceeași carte, sunt toți o apă și un pământ, indiferent că se află în tabăra Puterii sau a Opoziției. Nu le pasă de principiile democratice, singura lor grijă este cum ar putea să fure fără să fie pedepsiți. Că de prins, e foarte simplu, numai să fie lăsați justițiarii să o facă. Tocmai asta-i problema, infractorii și-ar dori să fie dibuită din când în când, ca să mai astâmpere foamea de dreptate a mulțimii, doar concurența, iar lor, pentru că se sacrifică pe altarul binelui comun, jefuind sistematic, cu metode moderne, Bugetul, să le fie ridicate statui în fața Parlamentului Rușinii Naționale. Dacă nu fiecăruia în parte, măcar una simbolică, în grup infracțional organizat, de pe care să decoleze ciorile după ce au tras apa . * Ca să plătească taxa de protecție americanilor (sub forma mascată a apărării țării de ruși, deși câteva rachete Patriot sunt inutile dacă ursul rusesc vrea să pună din nou laba pe România), umilii reprezentanți ai Opoziției l-au asigurat în forul legislativ pe Bozoncea de la Palatul Victoriei Socialismului de Cumetrie că ei e de acord, că e băieți buni, că ar putea pupa sisteme de operare străine până le pică buzele...În schimb, scorpionii roșii ar fi vrut să-l vaccineze în somn. Ce atitudine nedemnă! Acești infractori care ne conduc au luat banii de la gura copiilor, a bolnavilor din spitale și a tuturor oamenilor necăjiți, ca să-i îndese în buzunarele negustorilor de armament din SUA. Între aceste râme dezarticulate și boierii lingăi care pupau poala sultanului numai ca ei să-și sporească moșiile prin exploatarea la sânge a omului de rând, nu-i nicio diferență. Aceleași slugi hoațe, umile cu străinii, nemiloase cu românii. * Pentru exercițiul bugetar 2014-2020, România poate atrage de la UE 30 725 192 684 de euro. După trei ani a atras 6,856 miliarde și a contribuit la bugetul UE cu 7,5 miliarde de euro. Adică suntem și integrați și cu banii luați! Dezastrul ar putea fi mai mare decât cel din precedentul exercițiu bugetar (2007-2013) când, la fel, mai mult am dat decât am luat, iar cursa de atragere a fondurilor europene, fixată pe la 20 de miliarde de euro, s-a oprit la jumătate. La această risipă bugetară, de care să zicem că nu UE ar fi de vină (deși propune constant reguli diferite pentru cățeii uniunii suprastatale), se mai adaugă și imensa taxă de protecție plătită americanilor pentru bombardele second hand și astfel se definește imaginea dezastrului financiar, economic și social. România a intrat într-o horă în care nu cunoaște pașii. Se uită la unii, se uită la alții, încearcă să-i imite, dar mai rău se încurcă. Cred că am fi dus-o mai bine dacă aveam grijă de bunurile noastre, dacă n-am fi cedat suveranitatea și dacă am fi promovat o politică a păcii și cooperării economice cu toate statele lumii, începând cu vecinii. Ne cumpărăm armament greu, dar avem opincile rupte în picioare. De ce toate astea? Suntem săraci? Nici vorbă. Suntem proști. Păi numai proștii își aleg conducători care nu-și iubesc țara. De aici pleacă toate relele ce au îmbolnăvit sufletul românesc * La Târgul de Carte ”Gaudeamus” au fost zăriți prin ochiul privirii și câțiva scriitori în libertate. Și nu oricare, ci taman corifeii, ăia care au trecut de stadiul ”cu executare”. Un fan înfocat, căruia actuala putere nu i-a dat un os de ros ca să filosofeze pe marginea nemuririi sufletului de pedelist, a ținut să se filmeze cu ei. Marii scriitori pe pereții istoriei de gang au cam făcut botic. Totuși, Dan Voiculescu a părut mai abordabil și a intrat în jocul dilimanului care-i făcea o altfel de publicitate decât era obișnuit de pupătorii de profesie, la ultima sa capodoperă: ”Hârtia igienică trandafirie, manual de întrebuințare în spațiul contraceționar”. În schimb, celălalt profesor doctor docent în furtulogie, Adrian Năstase, a încercat să contraatace cu un concert de coarde penale, interpretat la vremea lui, la fluier cu gușă, și de instrumentistul Mălineanu. Așa se face că Târgul de Carte s-a transformat în Circul de Carte, Varanul a redevenit maimuță, iar Arogantul cu Bot se trăgeau de puță (N-am găsit altă rimă, dar și dacă găseam tot p-asta o foloseam). * În ultimul an pe piața auto românească au fost aduse peste 70 000 de autoturisme periculoase. Dintre acestea, 25 000 suferiseră daune totale în țările de origine (îndeosebi în Germania), dar au fost reparate în ateliere românești și vândute la prețuri exorbitante. Acest lucru a fost posibil întrucât la mama lor acasă este interzisă repararea autoturismelor grav avariate. Dar cum șmecheria s-a născut în România, afacerile necurate merg ca unse. Nu v-o mai spun p-aia cu kilometrajul dat înapoi la 80% din cazuri că o știe toată lumea, de la ăl cu barba sură până la cel cu țâța-n gură. Sau invers. * A trecut Black Friday, cea mai mare păcăleală pe care o iau românii, cu excepția alegerilor de orice fel, ori a concursurilor pe post. Dar așa suntem noi, dacă nu suntem păcăliți, nu ne simțim bine. Prezentăm amețeli, grețuri, vărsături, ne crește colesterolul, intrăm în depresie, vorbim prostii...* Când a fost la pescuit cu Livache, premierul Grindeanu nu știa în ce județ se află. Asta nu pentru că nu se pricepe la geografie, ci pentru că în perioada în care a fost mascota guvernului Dragnea I, n-a știut pe ce lume se află. * La Arestul Central din București, pe care inițiații l-au numit Beciul Domnesc, o distinsă condamnată pentru viol (9,6 ani) întreținea relații sexuale cu șeful Biroului de Drepturi și Evidență. Nu e clar dacă-l siluia și pe vardist, sau pur și simplu își mai omora timpul, locul fiind destul de plicticos. Să sperăm că distinsa parașută va fi eliberată din cauza condițiilor grele de detenție și va putea să ia o pauză din câmpul muncii cu sistemul de operare. Cât despre șeful iubăreț, trebuie decorat de urgență pentru că a îmbunătățit condițiile de detenție. Că nu-i de colea să te sacrifici pentru imaginea României în lumea interlopă! * Dodon ne ia iar de mânerul burții. Zice că românii n-au ce căuta în Basarabia, adică în țara lor, decât cu buletinul. Cică deja bântuie pe acolo unul Băsescu care nu a putut fi prins și returnat dincoace de Prut fiindcă umblă pe mai multe cărări. Băi, Igore, ești prost. Informat. Băsescu nu e de-al nostru. Se trage din Timur Lenk (Diavolul Șchiop). Numai că la el defectul de fabricație e în altă parte, mai precis în zona crepusculară a dovleacului. Nu ne referim la faptul că se uită cu un ochi la făină și cu altul la damigeană, lui îi stă bine așa, ci la alte accesorii care-i lipsesc: omenia, bunul simț, sinceritatea, patriotismul curat. Vezi cât de bine îți seamănă, Dodoane? Parcă ați fi Bulă și Bulache (totuși, din respect pentru funcția prezidențială, cu b, nu cu p). * Ia fi atent acilea, Bulache: Poșta franceză a emis un timbru cu harta României Mari. Înțelegi dumneata cum vine problema noastră? * Proiectul România Centenară, lansat de Ministerul Culturii și Identității Naționale pe 12 septembrie 2017, a realizat un clip de promovare a unității naționale, în care rolul principal îl are modelul de culoare Tyga Lilly Nefertiti. Bună de trântă, nimic de zis! Îmbrăcată în ia românească, tipesa o arde aiurea prin Londra. Bă, voi chiar v-ați tâmpit de tot? Cauza națională nu trebuie să fie subiect de tabloid. Sau vă credeți vizionari, mari deschizători de drumuri? Nu sunteți, măi, vizionari! Sunteți niște papagali pe care v-a prostit foamea de glorie deșartă. Și nu vă pasă că din cauza incompetenței voastre, România pare o paparudă căzută pe hornul istoriei. Sunt atâtea românce superbe! De ce trebuia să atârnați ia românească de țâțele unei negrese? Care e simbolistica? Că vă puteți bate joc de orice simbol național fără să dați socoteală? Suntem noi negri și nu știam? Poate în cerul gurii, că, în rest, ne-am scăldat în lapte de pasăre. Să fie clar: n-are nimeni nimic cu oamenii de culoare, să fie sănătoși și frumoși precum miezul nopții. Noi cu proștii ne luptăm. Deși, vorba lui Schiller, ”cu prostia înșiși zeii se luptă în zadar.” * Din România dispar trei hectare de pădure pe oră. Au mai rămas 6,9 milioane de hectare. Le rezolvă putregaiurile de la butoane și p-astea cât de curând. * A dat colțu și Stela Popescu, legenda teatrului de revistă. A fost găsită la 12 ore după decesul survenit în urma unui infarct. Pare ultima glumă a celei care făcea reclamă ”Farmaciei Inimii”. * Pe Internet circulă un text atribuit scamatorului Nipulicea în care acesta explică doct de ce acei asemeni lui trebuie să susțină corupția: ”că ne-a făcut oameni”. Te înșeli, Sulică! Corupția a făcut din oameni, neoameni. Chiar dacă ai avut un moment de sinceritate și ai spus ce gândesc toți viermii de pe trupul țării, nu te poți numi om câtă vreme faci elogiul corupției. Pare aproape incredibil ca un individ, fie și din josnica clasă a politicienilor de gang, să fie atât de sincer și să recunoască brutal că,în lumea lor hoția este principala virtute. * România încă mai primește bani de pe urma politicii odiosului dictator, asasinat în 1989 de niște democrați și mai odioși. În sacul fără fund al statului au mai fost răsturnați 31 de milioane de dolari, datorii de la alte țări. Încă ar mai fi de recuperat peste o jumătate de miliard de dolari. De nu i-ar fura și p-ăștia liber-mugetătorii! Încă o dată se adeverește că democrațiile consumă ce au produs dictaturile. * Ați observat că primii oameni din stat sunt niște beldigani? Iohannis și Tudose schimbă becurile de pe stâlpii de înaltă tensiune cocoșându-se, iar Tăriceanu e cât cele cinci neveste vesele de pe Dâmbovița puse una peste alta! Numai Dragnea a cam intrat la apă, dar e din cauza poziției geo-strategice a județului Teleorman. Și când te gândești că Iliescu abia ajungea cu fruntea la buricul istoriei, iar Băsescu se trăgea de urechi ca să se ridice de pe scaunul prezidențial! Cât despre Boc, Dumnezeu cu mila! Făcea baie în paharul de whisky al Matrozului Chior, printre cuburile de gheață asemănătoare aisbergurilor, iar când nu reușea să se agațe de marginile paharului ca să nu-l soarbă hăul din gâtlejul prezidențial, mânca bătaie cu cureaua de la ceas până rămânea lat în savonieră. Marele noroc al lui Boc a fost că de cele mai multe ori ceasul prezidențial era amanetat la Non Stop-ul din colțul străzii. * O altă poznă a firii, Victor Ciorbea, Acuzatorul Poporului, afirmă că se înțelege de minune cu ceilalți factori de stres public în urma unor ”discuții orale”. Probabil discuțiile scrise sunt pierdere de vreme. * Petre Daea (e imposibil să nu-l știți!) îl acuză pe Bogdan Chirițoiu de la Oficiul Concurenței Neloiale că se dă bengos, citez cu evlavie, ”ca păunul între găini”. E tare filosoful de strungă așezat în patașca guvernului ca oaia între măgari. Sau invers, nu mai știm exact, că ne-a bulversat și pe noi prețul ouălor. * Oaia strategică a lui Daea a atacat baza militară de la Deveselu. Surprinși de violența ofensivei, yankeii negociază capitularea. Păi de ce credeți că a venit Rex Tillerson în graba mare? Numai pentru rahatul ăla de patru miliarde de dolari? Vax albina. Măi copii, geopolitica e treabă grea, ehei, de-aș avea timp să vă povestesc, v-ați cruci. Chiar și ateii! * Biserica lutherană suedeză din Uppsala (6 milioane de adepți) le cere pastorilor să nu mai folosească genul masculin când se referă la Dumnezeu, că treaba nu-i sigură! Parcă, totuși, Iisus spunea: ”Tatăl Meu”! Și dacă nici El nu știa cine e ta-su, atunci cine? * Da, lumea a luat-o pe arătură. Dar tot cam așa era și în tragica Moldovă dintre 1432 și 1457, după cum a început să vă povestească cronicarul Adi Sfinteș, care a traversat istoria râzând, deși nici lui nu-i prea venea a râde: ” După câteva lupte de rutină cu un alt frate, Petru, cu care ajunge până la urmă să împartă puterea, împotriva lui Ștefan al II-lea vine, cu ajutor polon, Roman al II-lea, fiul lui Iliaș, care-l prinde și la 13 iulie 1447 îi pune câteva întrebări esențiale despre sensul vieții însă numai după ce îl scurtează de cap, că i se părea inutil și dizgrațios de vreme ce pe acolo lătrase gândul care-i determinase decizia de orbire a tatălui său. În continuare, Moldova va avea parte tot de doi domni, de Petru al II-lea și Roman al II-lea care, neuitând pilda înaintașilor, se vor bate ca chiorii ajutați de toți nespălații din jur. Roman, care-l decapitase cu atâta măiestrie pe unchiul său, care, la rândul său, îi scosese ochii fratelui, care frate îi aruncase mama în fântână, n-are o soartă mai bună fiind otrăvit cu măiestrie de boieri. Iar Petru este alungat de un alt fiu al lui Iliaș, pe nume Alexăndrel, care domnește un an și el. Profitând de luptele interne interminabile, generalul ungur Csupor, care comanda armata trimisă de Iancu lui Petru, preia puterea pe o perioadă de două luni sub denumirea popular-miștocărească de Ciubăr. Vodă-Alexăndrel a fost alungat de un alt fiu nelegitim al lui Alex, Bogdan al II-lea (1449-1451), tatăl lui Fane Barosanu, care va fi la rândul său prins și decapitat de un alt frate, Petru Aron, la o nuntă la Răuseni. Ștefan, care mai avea până va ajunge ”cel Mare”, se ține de poala mă-sii apucând calea pribegiei. Până în 1455, între Petru Aron și Alexăndrel (sprijinit de boieri și de Ioan Corvin pe-a cărui nepoată o luase de nevastă) au loc mai multe schimbări de ștafetă, Moldova continuând să fie teatrul sângeros al luptelor pentru putere vremelnică. Dar, la 26 august 1455, în Cetatea Albă, Alexăndrel, deși era tânăr și părea destul de sănătos la trup, moare în mod misterios iar Petru Aron va prelua toată puterea până în 1457 când fiul celui ucis de el la Răuseni , adică Ștefan cel Mare, îl va alunga, îl va urmări peste tot, îl va prinde și, firesc la moldoveni, îl va ucide cu mult calm și deosebită satisfacție. Petru Aron fusese din aceeași făină cu Alexăndrel. Se umilea la toată lumea fiind un nevolnic care va face Moldova cârpa de șters a tuturor puterilor din jur. Culmea absurdului și a slugărniciei a atins-o în 1455 când a fost de acord să plătească, pentru prima dată, haraciul anual de două mii de zloți ungurești sultanului Mehmed al II-lea, deși acesta nu venise cu oaste ci trimisese, la vrăjeală, un sol. Dar, din fericire, roata zimțată a istoriei se învârte și, după hahalerele care au transformat Moldova într-un imens cimitir de oase domnești, vine în fruntea țării Fane Barosanu, cel care, după vorba colegului meu din clasele primare, Grigore Ureche, ”era degrabă vărsătoriu de sânge nevinovatu”. Sanchi! Sângele boieresc era vinovatu și istoria i-a dat dreptate lui Fane ...”
Dacă le analizezi starea civilă a primilor oameni în stat, aproape toți au relații neprincipiale cu Justiția. Care, perversa, îi amenință cu cătușele, îi deposedează sălbatic de căsuțele dobândite prin mijloace neortodoxe (ba chiar ne(o)protestante) sau, în cel mai fericit caz, le-o trage cu suspendare de nu mai știu oamenii cum să penduleze între metafizică și clitoris, ca să cităm dintr-un celebru filosof de bordel. Așa că să nu ne mai mirăm că legile justiției sunt o miză atât de mare. Trăim în plină dictatură a infractorilor cu cămașa apretată. Dincolo de gargara pe care o fac ca să nu mai tușească proștii, politrucii cu mâna lungă joacă pe aceeași carte, sunt toți o apă și un pământ, indiferent că se află în tabăra Puterii sau a Opoziției. Nu le pasă de principiile democratice, singura lor grijă este cum ar putea să fure fără să fie pedepsiți. Că de prins, e foarte simplu, numai să fie lăsați justițiarii să o facă. Tocmai asta-i problema, infractorii și-ar dori să fie dibuită din când în când, ca să mai astâmpere foamea de dreptate a mulțimii, doar concurența, iar lor, pentru că se sacrifică pe altarul binelui comun, jefuind sistematic, cu metode moderne, Bugetul, să le fie ridicate statui în fața Parlamentului Rușinii Naționale. Dacă nu fiecăruia în parte, măcar una simbolică, în grup infracțional organizat, de pe care să decoleze ciorile după ce au tras apa . * Ca să plătească taxa de protecție americanilor (sub forma mascată a apărării țării de ruși, deși câteva rachete Patriot sunt inutile dacă ursul rusesc vrea să pună din nou laba pe România), umilii reprezentanți ai Opoziției l-au asigurat în forul legislativ pe Bozoncea de la Palatul Victoriei Socialismului de Cumetrie că ei e de acord, că e băieți buni, că ar putea pupa sisteme de operare străine până le pică buzele...În schimb, scorpionii roșii ar fi vrut să-l vaccineze în somn. Ce atitudine nedemnă! Acești infractori care ne conduc au luat banii de la gura copiilor, a bolnavilor din spitale și a tuturor oamenilor necăjiți, ca să-i îndese în buzunarele negustorilor de armament din SUA. Între aceste râme dezarticulate și boierii lingăi care pupau poala sultanului numai ca ei să-și sporească moșiile prin exploatarea la sânge a omului de rând, nu-i nicio diferență. Aceleași slugi hoațe, umile cu străinii, nemiloase cu românii. * Pentru exercițiul bugetar 2014-2020, România poate atrage de la UE 30 725 192 684 de euro. După trei ani a atras 6,856 miliarde și a contribuit la bugetul UE cu 7,5 miliarde de euro. Adică suntem și integrați și cu banii luați! Dezastrul ar putea fi mai mare decât cel din precedentul exercițiu bugetar (2007-2013) când, la fel, mai mult am dat decât am luat, iar cursa de atragere a fondurilor europene, fixată pe la 20 de miliarde de euro, s-a oprit la jumătate. La această risipă bugetară, de care să zicem că nu UE ar fi de vină (deși propune constant reguli diferite pentru cățeii uniunii suprastatale), se mai adaugă și imensa taxă de protecție plătită americanilor pentru bombardele second hand și astfel se definește imaginea dezastrului financiar, economic și social. România a intrat într-o horă în care nu cunoaște pașii. Se uită la unii, se uită la alții, încearcă să-i imite, dar mai rău se încurcă. Cred că am fi dus-o mai bine dacă aveam grijă de bunurile noastre, dacă n-am fi cedat suveranitatea și dacă am fi promovat o politică a păcii și cooperării economice cu toate statele lumii, începând cu vecinii. Ne cumpărăm armament greu, dar avem opincile rupte în picioare. De ce toate astea? Suntem săraci? Nici vorbă. Suntem proști. Păi numai proștii își aleg conducători care nu-și iubesc țara. De aici pleacă toate relele ce au îmbolnăvit sufletul românesc * La Târgul de Carte ”Gaudeamus” au fost zăriți prin ochiul privirii și câțiva scriitori în libertate. Și nu oricare, ci taman corifeii, ăia care au trecut de stadiul ”cu executare”. Un fan înfocat, căruia actuala putere nu i-a dat un os de ros ca să filosofeze pe marginea nemuririi sufletului de pedelist, a ținut să se filmeze cu ei. Marii scriitori pe pereții istoriei de gang au cam făcut botic. Totuși, Dan Voiculescu a părut mai abordabil și a intrat în jocul dilimanului care-i făcea o altfel de publicitate decât era obișnuit de pupătorii de profesie, la ultima sa capodoperă: ”Hârtia igienică trandafirie, manual de întrebuințare în spațiul contraceționar”. În schimb, celălalt profesor doctor docent în furtulogie, Adrian Năstase, a încercat să contraatace cu un concert de coarde penale, interpretat la vremea lui, la fluier cu gușă, și de instrumentistul Mălineanu. Așa se face că Târgul de Carte s-a transformat în Circul de Carte, Varanul a redevenit maimuță, iar Arogantul cu Bot se trăgeau de puță (N-am găsit altă rimă, dar și dacă găseam tot p-asta o foloseam). * În ultimul an pe piața auto românească au fost aduse peste 70 000 de autoturisme periculoase. Dintre acestea, 25 000 suferiseră daune totale în țările de origine (îndeosebi în Germania), dar au fost reparate în ateliere românești și vândute la prețuri exorbitante. Acest lucru a fost posibil întrucât la mama lor acasă este interzisă repararea autoturismelor grav avariate. Dar cum șmecheria s-a născut în România, afacerile necurate merg ca unse. Nu v-o mai spun p-aia cu kilometrajul dat înapoi la 80% din cazuri că o știe toată lumea, de la ăl cu barba sură până la cel cu țâța-n gură. Sau invers. * A trecut Black Friday, cea mai mare păcăleală pe care o iau românii, cu excepția alegerilor de orice fel, ori a concursurilor pe post. Dar așa suntem noi, dacă nu suntem păcăliți, nu ne simțim bine. Prezentăm amețeli, grețuri, vărsături, ne crește colesterolul, intrăm în depresie, vorbim prostii...* Când a fost la pescuit cu Livache, premierul Grindeanu nu știa în ce județ se află. Asta nu pentru că nu se pricepe la geografie, ci pentru că în perioada în care a fost mascota guvernului Dragnea I, n-a știut pe ce lume se află. * La Arestul Central din București, pe care inițiații l-au numit Beciul Domnesc, o distinsă condamnată pentru viol (9,6 ani) întreținea relații sexuale cu șeful Biroului de Drepturi și Evidență. Nu e clar dacă-l siluia și pe vardist, sau pur și simplu își mai omora timpul, locul fiind destul de plicticos. Să sperăm că distinsa parașută va fi eliberată din cauza condițiilor grele de detenție și va putea să ia o pauză din câmpul muncii cu sistemul de operare. Cât despre șeful iubăreț, trebuie decorat de urgență pentru că a îmbunătățit condițiile de detenție. Că nu-i de colea să te sacrifici pentru imaginea României în lumea interlopă! * Dodon ne ia iar de mânerul burții. Zice că românii n-au ce căuta în Basarabia, adică în țara lor, decât cu buletinul. Cică deja bântuie pe acolo unul Băsescu care nu a putut fi prins și returnat dincoace de Prut fiindcă umblă pe mai multe cărări. Băi, Igore, ești prost. Informat. Băsescu nu e de-al nostru. Se trage din Timur Lenk (Diavolul Șchiop). Numai că la el defectul de fabricație e în altă parte, mai precis în zona crepusculară a dovleacului. Nu ne referim la faptul că se uită cu un ochi la făină și cu altul la damigeană, lui îi stă bine așa, ci la alte accesorii care-i lipsesc: omenia, bunul simț, sinceritatea, patriotismul curat. Vezi cât de bine îți seamănă, Dodoane? Parcă ați fi Bulă și Bulache (totuși, din respect pentru funcția prezidențială, cu b, nu cu p). * Ia fi atent acilea, Bulache: Poșta franceză a emis un timbru cu harta României Mari. Înțelegi dumneata cum vine problema noastră? * Proiectul România Centenară, lansat de Ministerul Culturii și Identității Naționale pe 12 septembrie 2017, a realizat un clip de promovare a unității naționale, în care rolul principal îl are modelul de culoare Tyga Lilly Nefertiti. Bună de trântă, nimic de zis! Îmbrăcată în ia românească, tipesa o arde aiurea prin Londra. Bă, voi chiar v-ați tâmpit de tot? Cauza națională nu trebuie să fie subiect de tabloid. Sau vă credeți vizionari, mari deschizători de drumuri? Nu sunteți, măi, vizionari! Sunteți niște papagali pe care v-a prostit foamea de glorie deșartă. Și nu vă pasă că din cauza incompetenței voastre, România pare o paparudă căzută pe hornul istoriei. Sunt atâtea românce superbe! De ce trebuia să atârnați ia românească de țâțele unei negrese? Care e simbolistica? Că vă puteți bate joc de orice simbol național fără să dați socoteală? Suntem noi negri și nu știam? Poate în cerul gurii, că, în rest, ne-am scăldat în lapte de pasăre. Să fie clar: n-are nimeni nimic cu oamenii de culoare, să fie sănătoși și frumoși precum miezul nopții. Noi cu proștii ne luptăm. Deși, vorba lui Schiller, ”cu prostia înșiși zeii se luptă în zadar.” * Din România dispar trei hectare de pădure pe oră. Au mai rămas 6,9 milioane de hectare. Le rezolvă putregaiurile de la butoane și p-astea cât de curând. * A dat colțu și Stela Popescu, legenda teatrului de revistă. A fost găsită la 12 ore după decesul survenit în urma unui infarct. Pare ultima glumă a celei care făcea reclamă ”Farmaciei Inimii”. * Pe Internet circulă un text atribuit scamatorului Nipulicea în care acesta explică doct de ce acei asemeni lui trebuie să susțină corupția: ”că ne-a făcut oameni”. Te înșeli, Sulică! Corupția a făcut din oameni, neoameni. Chiar dacă ai avut un moment de sinceritate și ai spus ce gândesc toți viermii de pe trupul țării, nu te poți numi om câtă vreme faci elogiul corupției. Pare aproape incredibil ca un individ, fie și din josnica clasă a politicienilor de gang, să fie atât de sincer și să recunoască brutal că,în lumea lor hoția este principala virtute. * România încă mai primește bani de pe urma politicii odiosului dictator, asasinat în 1989 de niște democrați și mai odioși. În sacul fără fund al statului au mai fost răsturnați 31 de milioane de dolari, datorii de la alte țări. Încă ar mai fi de recuperat peste o jumătate de miliard de dolari. De nu i-ar fura și p-ăștia liber-mugetătorii! Încă o dată se adeverește că democrațiile consumă ce au produs dictaturile. * Ați observat că primii oameni din stat sunt niște beldigani? Iohannis și Tudose schimbă becurile de pe stâlpii de înaltă tensiune cocoșându-se, iar Tăriceanu e cât cele cinci neveste vesele de pe Dâmbovița puse una peste alta! Numai Dragnea a cam intrat la apă, dar e din cauza poziției geo-strategice a județului Teleorman. Și când te gândești că Iliescu abia ajungea cu fruntea la buricul istoriei, iar Băsescu se trăgea de urechi ca să se ridice de pe scaunul prezidențial! Cât despre Boc, Dumnezeu cu mila! Făcea baie în paharul de whisky al Matrozului Chior, printre cuburile de gheață asemănătoare aisbergurilor, iar când nu reușea să se agațe de marginile paharului ca să nu-l soarbă hăul din gâtlejul prezidențial, mânca bătaie cu cureaua de la ceas până rămânea lat în savonieră. Marele noroc al lui Boc a fost că de cele mai multe ori ceasul prezidențial era amanetat la Non Stop-ul din colțul străzii. * O altă poznă a firii, Victor Ciorbea, Acuzatorul Poporului, afirmă că se înțelege de minune cu ceilalți factori de stres public în urma unor ”discuții orale”. Probabil discuțiile scrise sunt pierdere de vreme. * Petre Daea (e imposibil să nu-l știți!) îl acuză pe Bogdan Chirițoiu de la Oficiul Concurenței Neloiale că se dă bengos, citez cu evlavie, ”ca păunul între găini”. E tare filosoful de strungă așezat în patașca guvernului ca oaia între măgari. Sau invers, nu mai știm exact, că ne-a bulversat și pe noi prețul ouălor. * Oaia strategică a lui Daea a atacat baza militară de la Deveselu. Surprinși de violența ofensivei, yankeii negociază capitularea. Păi de ce credeți că a venit Rex Tillerson în graba mare? Numai pentru rahatul ăla de patru miliarde de dolari? Vax albina. Măi copii, geopolitica e treabă grea, ehei, de-aș avea timp să vă povestesc, v-ați cruci. Chiar și ateii! * Biserica lutherană suedeză din Uppsala (6 milioane de adepți) le cere pastorilor să nu mai folosească genul masculin când se referă la Dumnezeu, că treaba nu-i sigură! Parcă, totuși, Iisus spunea: ”Tatăl Meu”! Și dacă nici El nu știa cine e ta-su, atunci cine? * Da, lumea a luat-o pe arătură. Dar tot cam așa era și în tragica Moldovă dintre 1432 și 1457, după cum a început să vă povestească cronicarul Adi Sfinteș, care a traversat istoria râzând, deși nici lui nu-i prea venea a râde: ” După câteva lupte de rutină cu un alt frate, Petru, cu care ajunge până la urmă să împartă puterea, împotriva lui Ștefan al II-lea vine, cu ajutor polon, Roman al II-lea, fiul lui Iliaș, care-l prinde și la 13 iulie 1447 îi pune câteva întrebări esențiale despre sensul vieții însă numai după ce îl scurtează de cap, că i se părea inutil și dizgrațios de vreme ce pe acolo lătrase gândul care-i determinase decizia de orbire a tatălui său. În continuare, Moldova va avea parte tot de doi domni, de Petru al II-lea și Roman al II-lea care, neuitând pilda înaintașilor, se vor bate ca chiorii ajutați de toți nespălații din jur. Roman, care-l decapitase cu atâta măiestrie pe unchiul său, care, la rândul său, îi scosese ochii fratelui, care frate îi aruncase mama în fântână, n-are o soartă mai bună fiind otrăvit cu măiestrie de boieri. Iar Petru este alungat de un alt fiu al lui Iliaș, pe nume Alexăndrel, care domnește un an și el. Profitând de luptele interne interminabile, generalul ungur Csupor, care comanda armata trimisă de Iancu lui Petru, preia puterea pe o perioadă de două luni sub denumirea popular-miștocărească de Ciubăr. Vodă-Alexăndrel a fost alungat de un alt fiu nelegitim al lui Alex, Bogdan al II-lea (1449-1451), tatăl lui Fane Barosanu, care va fi la rândul său prins și decapitat de un alt frate, Petru Aron, la o nuntă la Răuseni. Ștefan, care mai avea până va ajunge ”cel Mare”, se ține de poala mă-sii apucând calea pribegiei. Până în 1455, între Petru Aron și Alexăndrel (sprijinit de boieri și de Ioan Corvin pe-a cărui nepoată o luase de nevastă) au loc mai multe schimbări de ștafetă, Moldova continuând să fie teatrul sângeros al luptelor pentru putere vremelnică. Dar, la 26 august 1455, în Cetatea Albă, Alexăndrel, deși era tânăr și părea destul de sănătos la trup, moare în mod misterios iar Petru Aron va prelua toată puterea până în 1457 când fiul celui ucis de el la Răuseni , adică Ștefan cel Mare, îl va alunga, îl va urmări peste tot, îl va prinde și, firesc la moldoveni, îl va ucide cu mult calm și deosebită satisfacție. Petru Aron fusese din aceeași făină cu Alexăndrel. Se umilea la toată lumea fiind un nevolnic care va face Moldova cârpa de șters a tuturor puterilor din jur. Culmea absurdului și a slugărniciei a atins-o în 1455 când a fost de acord să plătească, pentru prima dată, haraciul anual de două mii de zloți ungurești sultanului Mehmed al II-lea, deși acesta nu venise cu oaste ci trimisese, la vrăjeală, un sol. Dar, din fericire, roata zimțată a istoriei se învârte și, după hahalerele care au transformat Moldova într-un imens cimitir de oase domnești, vine în fruntea țării Fane Barosanu, cel care, după vorba colegului meu din clasele primare, Grigore Ureche, ”era degrabă vărsătoriu de sânge nevinovatu”. Sanchi! Sângele boieresc era vinovatu și istoria i-a dat dreptate lui Fane ...”
CONTELE DE MONTE-CRISTO
26 noiembrie 2017
26 noiembrie 2017
De ce ai făcut asta?
Niciodată nu am vrut să te întreb:
de ce ai făcut asta?
Nu vroiam să te acuz, doar vroiam să știu
ce se ascunde în sufletul unei femei,
dacă, acolo,
chiar există un loc pentru răspunsuri
Nu ți-aș fi reproșat nimic,
nu te-aș fi condamnat la singurătate,
atâta doar:
vroiam să știu.
Pe urmă, în spatele adevărului,
viața ar fi fost mult mai simplă
Am fi traversat deșertul
mână în mână
Dar,
niciodată nu am vrut să te întreb:
niciodată nu am vrut să te întreb:
de ce ai făcut asta?
24 noiembrie 2017
Metamorfoză
Dintr-un vierme sufocat de lumină
răsare un fluture
Uneori e un fluture albastru,
alteori, unul multicolor,
dar, de cele mai multe ori,
apar fluturii Cap de Mort
Fluturele albastru
desenează în golul din jur
trasee ce trec prin inimă
Fluturii multicolori
amestecă îmbrățișările,
sufletele
sufletele
Fluturii Cap de Mort
trăiesc cu nostalgia zilei
prin care nu pot zbura
niciodată
Atunci se izbesc de pereți
până le cade tencuiala
în pulberea nopții
când,
fără să știe de ce,
redevin viermi.
Doar oglinda îi mai privește
cu ochi de fluturi.
24 noiembrie 2017
Dragostea ca o vină
Tu, ce-ai picurat prin mine ca o vină
roua nopților sinucise de vară,
aprinde-mi în ochi o lumină
sfâșierea să nu mă doară
Când vulturii se vor strânge apatici
la căpătâiul omului frumos,
vor dezerta caii sălbatici
pe fruntea cerului sticlos
Tu, ce-ai curs prin mine ca o lavă
strecurându-te printre stânci,
răspunde-mi: cât este de gravă
tăcerea ochilor adânci?
Ce se va-ntâmpla în cuvinte
dacă lupta mea va fi mai puțină?
De ce mi-ai picurat dinainte
dragostea de Patrie ca pe-o vină?
24 noiembrie 2015
roua nopților sinucise de vară,
aprinde-mi în ochi o lumină
sfâșierea să nu mă doară
Când vulturii se vor strânge apatici
la căpătâiul omului frumos,
vor dezerta caii sălbatici
pe fruntea cerului sticlos
Tu, ce-ai curs prin mine ca o lavă
strecurându-te printre stânci,
răspunde-mi: cât este de gravă
tăcerea ochilor adânci?
Ce se va-ntâmpla în cuvinte
dacă lupta mea va fi mai puțină?
De ce mi-ai picurat dinainte
dragostea de Patrie ca pe-o vină?
24 noiembrie 2015
miercuri, 22 noiembrie 2017
Traversează prin cioburile noastre neantul
Te beau ca pe-un vin scos din hrube întunecoase,
curcubeie se-aprind pe cerul gurii,
îmi curgi ca otrava prin oase,
urlă lupii însângerați de marginile zgurii
Și-ți sperie carnea, le e foame cumplită,
în colți ascuțiți te-ar sfâșia,
o să fii în final răstignită,
să nu mai poți niciodată din mine pleca
Ridic paharul și-l trântesc de apus,
din cioburi picură sânge,
prin răni șarpele nopții s-a dus,
fără piele, fără umbre ce ar putea să te-alunge
Dispar din ființă reperele,
respirăm tot mai rar unul în altul
Prăbușite, himerele
traversează prin cioburile noastre neantul
21 noiembrie 2017
duminică, 19 noiembrie 2017
Ce s-a întâmplat cu omul frumos
Cum am ajuns atât de departe de drumul pe care eram?
Cum de am parcurs toți anii-lumină în cerc?
Cine a inversat semnele de circulație?
Cine a desenat pustiul prin care alerg
ca un cal sălbatic potcovit invers?
Copacii mă strigă uimiți
și mai au prin mine un mileniu de mers.
Copacii mă strigă uimiți
și mai au prin mine un mileniu de mers.
Pe unde se ascund bucuriile simple?
Unde-i albastrul prelins prin retină?
Unde-i albastrul prelins prin retină?
E atât de dens nevăzutul
că nu-l străbate nicio lumină.
că nu-l străbate nicio lumină.
Cum de s-au rătăcit cărările știute
ce treceau pe sub cerul sticlos?
ce treceau pe sub cerul sticlos?
Cum de am ajuns atât de departe de mine
și ce s-a întâmplat cu omul frumos?
și ce s-a întâmplat cu omul frumos?
19 noiembrie 2017
Iernaticii fluturi
”Iubitule, vreau aripi! Vreau aripile tale,
îmbrățișează-mă cu ele,
zboară-mă prin sufletul tău
până la stele.
Cu tine de nimic nu mi-e frică;
zboară-mă,
mai presus de munții inimii mă ridică
.
Dezbracă-ți, iubite, cămașa de zale,
strânge-mă-n brațele tale
Strânge-mă strâns, atât de strâns
o mie de ani să nu fie de ajuns
să mă poate smulge vreun vânt
Îmbrățișează-mă și-am să-ți cânt
până când de toate poverile lumii te scuturi
și-o să fim pe pământ
numai noi, iernaticii fluturi...”
”Iubito, ia aripile mele,
umple pustiul cu ele
Zboară prin mine în sus și în jos,
îmbrățișează omul frumos
să nu-i mai fie frică, să-i fie numai dor
de rugul nopților mistuitor
Aruncă-ți în foc cămașa de petale,
strânge-mă-n desfrunzirile tale
până când am să-ți cânt
cel mai frumos cântec de pe pământ
Și-n ochii tăi ca boabele de struguri
să zboare fluturii-n amurguri
Pe urmă să te întorci în curcubeu,
să fii lumina sufletului meu...”
18 noiembrie 2017
vineri, 17 noiembrie 2017
SĂPTĂMÂNA PE SCURT (97)
Statul paralel cu realitatea * Iar duduie economia! * Marele Jaf * Sârba dracilor în sutană * Pronumele și renumele doamnei Carmen Dan * Becali și Fecali * Kelemen a rămas fără talangă * S-a măritat și Serena! * Despre Ronaldo și alte curve * Capul Mafiei a dat colțu * O tragedie moldovenească
Ceea ce politicienii-hoțomani numesc statul paralel, a fost definit de Montesquieu, încă din 1748, ca fiind principiul separării puterilor în stat. Realitatea îi deranjează teribil fiindcă distinșii bandiți ar dori ca în baza votului popular (în cea mai mare parte acordat contra-cost) să facă ce vor mușchii lor: să legifereze, să aplice normele și să judece propria activitate! Să instaureze dictatura neamului prost. Cei care clamează existența statului paralel seamănă până la identificare cu parașutele de la Hollywood care, după ce au acordat favoruri sexuale în schimbul unor roluri cinematografice ce le-au adus celebritatea și le-au umplut conturile, strigă din toți bojogii că au fost abuzate. Așa că să n-o mai lungim: nu există statul paralel decât în sensul că toți aceia aflați la butoanele puterii sunt paraleli cu realitatea economică, socială și politică. Și sunt supărați că nu sunt lăsați să fure la vedere, că nu pot să se destrăbăleze în orgii bugetare. Că, strigă ei ca din gură de șarpe, poporul asta vrea. Nu, mă, derbedeilor, oamenii cinstiți nu vor asta. Numai nelegiuiții pot fi de acord cu așa ceva. E adevărat, în Țara Românească sunt destul de mulți și dețin poziții importante în conducerea statului, în mass-media, în justiție, în administrațiile locale, dar licărește speranța că pot fi smulși de pe trupul firav al Patriei și aruncați în haznaua istoriei. În realitate, voi, cei ce ați devalizat finanțele, voi, care ați interzis moralitatea în politică, voi, care ați făcut din români slugile Europei, voi sunteți statul paralel. Nu sunteți membrii unui singur partid, sunteți fidelii Mafiei transpartinice care sufocă România de 27 de ani. Și dacă în țara noastră ar fi funcționat o justiție eficientă, astăzi ați fi putut beneficia de Legea recursului compensatoriu, ca vechi locatari ai Școlilor de Corecție a Vieții Necinstite. Așa, ne dați lecții de șmecherie la emisiunile din prime-time de s-au umplut televizoarele de scuipați. * Statistica spune că pe trimestrul III România are o creștere de 8,8%, adică i-am bătut la the popow pe chinezi! Nu e o creștere bazată în cea mai mare parte pe producție, investiții și exporturi, ci una determinată de consum, de reducerea unor taxe și de majorarea salariilor în sectorul public. Dar, în același timp cu statisticile triumfaliste, apar derapaje pe piețele financiare, prognozele deficitului bugetar sunt sumbre (peste limita admisă de UE), cresc importurile și deficitul de cont curent, iar prețurile pun la încercare inflația după o perioadă de deflație. România merge pe o sârmă întinsă deasupra unor hăuri economice adânci. Cea mai mică adiere de vânt o poate dezechilibra. Amintiți-vă că și în 2008 economia duduia. Și-a duduit până i s-a încins motorul și a luat foc întrucât șoferul nu alimentase cu benzină ci cu mult mai populara gazolină. Problema cu creșterea asta economică din statistici e că statistica nu ține de foame * În ciuda statisticilor triumfaliste, abia 27% dintre români mai au încredere în guvernul Dragnea II. Iar în Dragnea nici atâți (numai 19%). Popor ingrat, n-o să-ți lase Livache nici un braț al Dunării neamputat! * Cum se jefuiește o țară? Nimic mai simplu. Mai întâi se dă o lovitură de stat de către eșalonul doi al partidului, se aduc la butoanele puterii hienele și se sfâșie prada. La ospăț vor apărea și lupii occidentali îmbrăcați în piei de oaie. Întâiul mare jaf postdecembrist demn de menționat a fost privatizarea de tip MEBO, prin care averea poporului român a fost transferată în buzunarele mafioților de sub pulpana lui Ion Iliescu. Înaintea Marelui Jaf, la 3 februarie 1990, bolșevicul Iliescu a permis convertirea a trei miliarde de dolari, rezerva valutară a țării, în lei, la un curs de 14 (lei) pe un dolar. De a doua zi, bișnițarii din întreaga Românie au început să schimbe valută la un curs (neoficial) de patru ori mai mare. Și când te gândești că un asemenea boschetar al istoriei ca Iliescu încă mai este privit ca un reper moral de cei săraci cu duhul, te apucă toate frezoanele, vorba pirandei beneficiare de ajutor social, care se îmbolnăvea subit când era vorba de a presta o activitate obștească. E adevărat, ticăloșii absoluți, ucigașii cu sânge rece, care nu-și regretă crimele, se nasc o dată la o mie de ani. Și, culmea ghinionului, tot în spațiul carpato-danubiano-hipnotic. * Una dintre cele mai mari hoții ale politicienilor români a fost cedarea (că de vânzare nu poate fi vorba) PETROM, micul gigant al Estului Europei, cu un portofoliu impresionant care cuprindea câmpuri petroliere, utilaje, uzine de îngrășăminte chimice, depozite, benzinării, instalații de transport, contracte în derulare, unui SRL austriac. Diferența dintre PETROM și OMV pe piața petrolului, este ca aceea dintre Messi și Alibec, pe piața transferurilor. Prețul oficial al orgiei financiare a fost de 668,815 milioane de euro, banii de buzunar ai lui Adrian Năstase, care, în mărinimia lui de câine turbat, le-a mai șters cu un scuipat și o datorie de 370 de milioane de lei, ca nu cumva să nu fie batjocorit la maxim poporul român. E adevărat, OMV a contribuit cu 830,6 milioane de euro la propria-i bunăstare fiindcă acești bani, fiind capital de lucru, i-a mutat dintr-un buzunar în altul. Cât despre redevențe, Dumnezeu cu mila, OMV îi dă statului român praful de pe tobă. Pentru acest act de înaltă trădare au fost decorați câțiva demnitari. Și-n vremea asta poporul trage la aghioase! Când se trezește, merge la pompă și plătește. Păi cu așa oameni înțelegători nu era păcat ca Uniunea Europeană să nu aplice în practică teoria jafului colonialist? * Leul s-a prăbușit, costul vieții a crescut, toate măririle au fost anulate de inflație și devalorizarea monedei naționale. Supraviețuirea a devenit o aventură. Ce facem, frații mei, acceptăm dictatura imposturii? Acceptăm viața de sclav? Acceptăm jugul? Treziți-vă! Dacă de voi nu vă pasă, v-ați obișnuit cu capul plecat, ridicați privirea măcar pentru copiii voștri! Dacă trăiți ca niște râme, să nu vă mirați că veți fi călcați în picioare! * Două cuvioase fețe bisericești din Cristeștii Botoșanilor s-au caftit la locul de muncă. Deși unul i-a smuls sulița Sfântului Gheorghe Becali și a înfipt-o adânc în pântecul confratelui proaspăt înlocuit, a fost făcut KO de adversar, care l-a lovit în zona crepusculară cu ciocanul lui Pomohaci, păstrat la loc umbros printre sfintele veșminte. * Întrebare întrebătoare: La doamna Carmen Dan care o fi numele și care pronumele? Că renumele îl știm. * Liviu Dragnea a fost în vizită la DNA însoțit de un sobor de parlamentari. Unii știau drumul, alții vor să-l învețe că nu se știe niciodată când ai nevoie. Tot așa a procedat cu ani în urmă și Adrian Năstase, care, împreună cu demnitarii partidului, l-a însoțit pe distinsul deputat-devalizator Gabriel Bivolaru, fratele vitreg al mult mai cinstitului Gregorian. Și ați văzut ce bine i-a prins! * Auzind că românii nu agreează achiziția de rachete Patriot și că ar prefera ca din banii ăia să ia haleală la copii, Trump l-a trimis pe secretarul de stat capră Tillerson la București ca să se asigure că marele jaf va avea loc. Și la cât de lași sunt conducătorii României, așa va fi. * Ionuț Mișa ne lovește la lingurică: ”Întregul ansamblu de măsuri fiscale sunt corelate între ele.” Nu prea știe să vorbește domnul ministru. * Cătălin Botezatu iar a făcut sex cu femei! Nu acum, că n-are timp pentru astfel de plăceri, ci undeva, cândva, pe vremea când se potcovea puricele cu 99 de ocale de fier forjat de la SIDEX Galați, iar prin patul său îl alergau ca să-l ciugulească de cercel de la două-trei femei în sus, concomitent și în același timp! Și, culmea coincidenței, pe toate le chemau Vasile! * Gigi Becali e nemulțumit că Mihai Stoica, la cei 55 de ani și restul zile, îl face de râs prin cluburi. Cică acolo ar fi raiul curvelor feminine și masculine. Meme nu zice nimic, nu bați boul care îți dă lapte, dar se vede cu globul ocular că nici el nu-i mulțumit de Gigi, care umblă bezmetic prin biserică, raiul pomohacilor. Dar, în cazul celor doi distinși filosofi de gang, funcționează perfect legea contrariilor. Așa că o să ne mai distrăm cu cuplul comic-fantezist Becali și Fecali. * În urma aplicării Legii recursului compensatoriu, 1200 de deținuți au ieșit de la bulău. Tudorel Toader s-a oprit din numărat pe la 650, că-l durea privirea ochiului. Dacă ar fi intrat în locul lor hoțomanii din politică, balanța s-ar fi echilibrat. Așa, numărul specialiștilor în hașmangleală s-a triplat. * Toată lumea-i tristă, numai Bozoncea de la Palatul Victoria Socialismului de Cumetrie exultă. Cică la dezvoltare economică suntem pe locul trei în lumea globului pământesc. Vedeți, copii ai durerii, unde duce consumul excesiv de programe de guvernare concepute de Gică Petrescu ( ”Dă-i cu șprițul pân la ziuă!”, ”Ia mai toarnă un păhărel!”)? * Lui Kelemen Hunor i-a fost retrasă decorația ”Steaua României” în grad de trădător. Problema nu e că i-au luat-o, ci că i-au dat-o. Așa că bagabonții de la Comisia pentru Decorații și Tinichele ar trebui să se prezinte la prima circă de miliție și să se predea. Fiindcă au încercat să-și îndrepte greșeala, cei care au înfipt țărușul în pieptul consumatorului de șaormă cu de toate direct de sub coada calului, la fiecare răscruce de drumuri politice, pot primi doar două perechi de palme cu suspendarea executării pedepsei până la 1 Decembrie 2018. * S-a măritat și Serena Williams! Cătălin Botezatu a scăpat-o și p-asta, deși a avut și cu ea o aventură pe vremea când era manechin. Stătea în vitrină cu o rachetă în mână, dar nu s-a putut abține și i-a căzut la pat împreună cu Sharapova și soră-sa, Venus. Că Cătălin are patul mare. La nuntă, fata de ciocolată a purtat, ca orice mireasă, niște bascheți stilizați. Simona Halep n-a putut să-și etaleze tocurile întrucât n-a fost invitată. Dar nici Adrian Copilul Minune, Nicolae Guță ori Vali Vijelie. Păi ce fel de nuntă a fosta aia? * În 2009, la Las Vegas, Cristiano Ronaldo ar fi violat-o pe Susan K., o vestală de 30 de ani, care, alături de o prietenă blondă (evident) l-a însoțit pe portughez în camera de hotel. După ce s-au pilit bine și au petrecut câteva ore în jacuzzi, pe la ora trei, CR7 a considerat că e cazul să pătrundă în careu. A urmat o înțelegere între avocați în urma căreia martira, căsătorită la data la care îi oferea fotbalistului posibilitatea unui contraatac rapid prin zona crepusculară, a primit 375 000 de dolari. Banii i-a cheltuit, dar a rămas cu trauma, zic apropiații ei. Păi ca să nu fie traumatizată, n-ar fi trebuit să bea, să se hârjonească în jacuzzi și nici să uite că, la ora aceea, o femeie măritată ar fi trebuit să fie în altă parte. Dincolo de asta, ulterior, CR7 a fost acuzat de viol și de o altă femeie. Numai de nu s-ar supăra Badr Hari. * Cam în aceeași situație sunt și curvele de la Hollywood care se dau victime pe Internet. Dacă nu vroiați să ajungeți vedete cu orice preț, nu vi s-ar fi întâmplat nimic. Voi nu sunteți victime, victime sunt actrițele talentate cărora le-ați furat rolurile numai fiindcă ați acceptat să vă culcați cu niște obsedați sexuali de cea mai joasă speță, aflați în funcții importante. Voi sunteți niște bagaboante care acum încercați să valorificați promiscuitatea asumată. Doriți cu orice preț să rămâneți în centrul atenției. Și cum de curve nu mai sunteți bune, pozați în victime. * Dar să ne întoarcem la abuzații noștri. Pe 16 noiembrie 2017, șontâc, șontâc, Klaus a împlinit trei ani de meditație prezidențială. Nota de plată e încărcată: cel puțin patru miliarde de dolari și 365 x 3 zile de concediu. * Toto Riina, capul Mafiei italiene, a decedat mortal într-un spital penitenciar din Parma, la vârsta de 87 de ani. Deși a comandat doar 10% (aproximativ 150) din crimele lui Iliescu, nu s-a sfârșit în libertate. În schimb, șeful Mafiei postdecembriste locuiește într-o vilă de protocol și joacă tabinet cu tovarășa de luptă revoluționară, întinând nobilele idealuri și ale comunismului, și ale capitalismului. * Autoritățile locale buzoiene au interzis ”scuipatul pe jos” (deci scuipatul în stratosferă rămâne în vigoare), bătutul covoarelor, uscarea rufelor în balcoane (cu fața la stradă), consumul de bomboane agricole și toate celelalte activități de loisir în lipsa cărora orașul își pierde identitatea. Următoarea hotărâre a Consiliului local, care pâlpâie ca o lampă cu gaz în mințile răvășite de nenumăratele concerte ieftine cumpărate pe bani grei, prevede introducerea ostracizării tuturor buzoienilor și repopularea urbei cu olandezi zburători. După Republica de la Ploiești, Hinghereala de la Buzău este al doilea eveniment marcant care va cutremura literatura română de consum și bună dispoziție. Să nu uităm că Buzăul este orașul unde au fost cumpărate autobuze second hand cu peste un milion de km la bord, iar superbii trandafiri din parcuri, sau de pe alei, au fost smulși și înlocuiți cu lalele. Iar administrația se laudă cu mărețele realizări! * O asemenea tragedie publică nu s-a mai petrecut decât în Moldova anilor 1432-1457, după cum ne informează cronicarul Adi Sfinteș, martor ocular și la acele evenimente: ”În cei 25 de ani care au trecut de la moartea lui Alexandru și până la cocoțarea pe tron a lui Fane Barosanu, de-i zic cei cu probleme de vedere Ștefan cel Mare, Moldova a decăzut în ultimul hal. Era cam ca acum. Această proastă stare a fost determinată de luptele pentru putere dintre toți ratații care n-aveau nicio calitate, însă se băteau cu cărămida în piept că erau fii de domni. Nu conta cu cine fuseseră plămădiți, baza constituind-o osul de domn care trecuse și-n urmași prin mamele lor. Posibilitatea ca toți bastarzii să-și revendice ”scaunul părintesc” era destul de mare întrucât în țările române nu exista un sistem precis și riguros de succesiune la tron. După Alexandru a urmat pe craca domniei Iliaș, care, de altfel, fusese asociat la domnie cu tatăl său. Fire slăbuță, lipsit de demnitate și curaj, a intrat în conflict cu fratele vitreg, Ștefan, om dârz, cu defectul că era fiul țiitoarei Stanca, prea-frumoasa cu care Alex o ardea neîncetat, înșelându-și cu multă măiestrie trupească și cu desăvârșită convingere sufletească toate cele trei neveste. Gelos pe Ștefan care, de altfel, îi purta sâmbetele, Iliaș reacționează mârlănește, dacă nu de-a dreptul românește: o prinde pe Stanca și o face împărăteasa brostacilor dintr-o fântână părăsită unde a aruncat-o după ce mai întâi o sugrumase. Ștefan o rade spre Valahia de unde se întoarce cu oaste și-l alungă pe fratele său care se refugiază în Polonia, de unde revine -ați ghicit, pezevenghilor!-cu ajutoare străine, haine second-hand, conserve expirate și numeroși soldați de paie. După trei lupte în care mulți moldoveni au decedat inutil, frații se împacă, împart Moldova ca pe o bucată de ciocolată și domnesc separat până în 1442 când se încaieră din nou, iar nordistul Iliaș este alungat. Când se întoarce cu polonezii după el, este prins de sudistul Ștefan care, de bucuria revederii cu fratele său, îi scoate ochii, răzbunând în modul ăsta atât de omenesc, de nobil, de gingaș până la urmă, moartea mamei sale. Dar șirul crimelor și al soluțiilor neomenești nu se încheie aici că Ițică își băgase coada adânc în sfincterele moldovenilor care deveniseră mari amatori de cimilituri diavolești (va urma, dacă sunteți cuminți).
CONTELE DE MONTE-CRISTO
Ceea ce politicienii-hoțomani numesc statul paralel, a fost definit de Montesquieu, încă din 1748, ca fiind principiul separării puterilor în stat. Realitatea îi deranjează teribil fiindcă distinșii bandiți ar dori ca în baza votului popular (în cea mai mare parte acordat contra-cost) să facă ce vor mușchii lor: să legifereze, să aplice normele și să judece propria activitate! Să instaureze dictatura neamului prost. Cei care clamează existența statului paralel seamănă până la identificare cu parașutele de la Hollywood care, după ce au acordat favoruri sexuale în schimbul unor roluri cinematografice ce le-au adus celebritatea și le-au umplut conturile, strigă din toți bojogii că au fost abuzate. Așa că să n-o mai lungim: nu există statul paralel decât în sensul că toți aceia aflați la butoanele puterii sunt paraleli cu realitatea economică, socială și politică. Și sunt supărați că nu sunt lăsați să fure la vedere, că nu pot să se destrăbăleze în orgii bugetare. Că, strigă ei ca din gură de șarpe, poporul asta vrea. Nu, mă, derbedeilor, oamenii cinstiți nu vor asta. Numai nelegiuiții pot fi de acord cu așa ceva. E adevărat, în Țara Românească sunt destul de mulți și dețin poziții importante în conducerea statului, în mass-media, în justiție, în administrațiile locale, dar licărește speranța că pot fi smulși de pe trupul firav al Patriei și aruncați în haznaua istoriei. În realitate, voi, cei ce ați devalizat finanțele, voi, care ați interzis moralitatea în politică, voi, care ați făcut din români slugile Europei, voi sunteți statul paralel. Nu sunteți membrii unui singur partid, sunteți fidelii Mafiei transpartinice care sufocă România de 27 de ani. Și dacă în țara noastră ar fi funcționat o justiție eficientă, astăzi ați fi putut beneficia de Legea recursului compensatoriu, ca vechi locatari ai Școlilor de Corecție a Vieții Necinstite. Așa, ne dați lecții de șmecherie la emisiunile din prime-time de s-au umplut televizoarele de scuipați. * Statistica spune că pe trimestrul III România are o creștere de 8,8%, adică i-am bătut la the popow pe chinezi! Nu e o creștere bazată în cea mai mare parte pe producție, investiții și exporturi, ci una determinată de consum, de reducerea unor taxe și de majorarea salariilor în sectorul public. Dar, în același timp cu statisticile triumfaliste, apar derapaje pe piețele financiare, prognozele deficitului bugetar sunt sumbre (peste limita admisă de UE), cresc importurile și deficitul de cont curent, iar prețurile pun la încercare inflația după o perioadă de deflație. România merge pe o sârmă întinsă deasupra unor hăuri economice adânci. Cea mai mică adiere de vânt o poate dezechilibra. Amintiți-vă că și în 2008 economia duduia. Și-a duduit până i s-a încins motorul și a luat foc întrucât șoferul nu alimentase cu benzină ci cu mult mai populara gazolină. Problema cu creșterea asta economică din statistici e că statistica nu ține de foame * În ciuda statisticilor triumfaliste, abia 27% dintre români mai au încredere în guvernul Dragnea II. Iar în Dragnea nici atâți (numai 19%). Popor ingrat, n-o să-ți lase Livache nici un braț al Dunării neamputat! * Cum se jefuiește o țară? Nimic mai simplu. Mai întâi se dă o lovitură de stat de către eșalonul doi al partidului, se aduc la butoanele puterii hienele și se sfâșie prada. La ospăț vor apărea și lupii occidentali îmbrăcați în piei de oaie. Întâiul mare jaf postdecembrist demn de menționat a fost privatizarea de tip MEBO, prin care averea poporului român a fost transferată în buzunarele mafioților de sub pulpana lui Ion Iliescu. Înaintea Marelui Jaf, la 3 februarie 1990, bolșevicul Iliescu a permis convertirea a trei miliarde de dolari, rezerva valutară a țării, în lei, la un curs de 14 (lei) pe un dolar. De a doua zi, bișnițarii din întreaga Românie au început să schimbe valută la un curs (neoficial) de patru ori mai mare. Și când te gândești că un asemenea boschetar al istoriei ca Iliescu încă mai este privit ca un reper moral de cei săraci cu duhul, te apucă toate frezoanele, vorba pirandei beneficiare de ajutor social, care se îmbolnăvea subit când era vorba de a presta o activitate obștească. E adevărat, ticăloșii absoluți, ucigașii cu sânge rece, care nu-și regretă crimele, se nasc o dată la o mie de ani. Și, culmea ghinionului, tot în spațiul carpato-danubiano-hipnotic. * Una dintre cele mai mari hoții ale politicienilor români a fost cedarea (că de vânzare nu poate fi vorba) PETROM, micul gigant al Estului Europei, cu un portofoliu impresionant care cuprindea câmpuri petroliere, utilaje, uzine de îngrășăminte chimice, depozite, benzinării, instalații de transport, contracte în derulare, unui SRL austriac. Diferența dintre PETROM și OMV pe piața petrolului, este ca aceea dintre Messi și Alibec, pe piața transferurilor. Prețul oficial al orgiei financiare a fost de 668,815 milioane de euro, banii de buzunar ai lui Adrian Năstase, care, în mărinimia lui de câine turbat, le-a mai șters cu un scuipat și o datorie de 370 de milioane de lei, ca nu cumva să nu fie batjocorit la maxim poporul român. E adevărat, OMV a contribuit cu 830,6 milioane de euro la propria-i bunăstare fiindcă acești bani, fiind capital de lucru, i-a mutat dintr-un buzunar în altul. Cât despre redevențe, Dumnezeu cu mila, OMV îi dă statului român praful de pe tobă. Pentru acest act de înaltă trădare au fost decorați câțiva demnitari. Și-n vremea asta poporul trage la aghioase! Când se trezește, merge la pompă și plătește. Păi cu așa oameni înțelegători nu era păcat ca Uniunea Europeană să nu aplice în practică teoria jafului colonialist? * Leul s-a prăbușit, costul vieții a crescut, toate măririle au fost anulate de inflație și devalorizarea monedei naționale. Supraviețuirea a devenit o aventură. Ce facem, frații mei, acceptăm dictatura imposturii? Acceptăm viața de sclav? Acceptăm jugul? Treziți-vă! Dacă de voi nu vă pasă, v-ați obișnuit cu capul plecat, ridicați privirea măcar pentru copiii voștri! Dacă trăiți ca niște râme, să nu vă mirați că veți fi călcați în picioare! * Două cuvioase fețe bisericești din Cristeștii Botoșanilor s-au caftit la locul de muncă. Deși unul i-a smuls sulița Sfântului Gheorghe Becali și a înfipt-o adânc în pântecul confratelui proaspăt înlocuit, a fost făcut KO de adversar, care l-a lovit în zona crepusculară cu ciocanul lui Pomohaci, păstrat la loc umbros printre sfintele veșminte. * Întrebare întrebătoare: La doamna Carmen Dan care o fi numele și care pronumele? Că renumele îl știm. * Liviu Dragnea a fost în vizită la DNA însoțit de un sobor de parlamentari. Unii știau drumul, alții vor să-l învețe că nu se știe niciodată când ai nevoie. Tot așa a procedat cu ani în urmă și Adrian Năstase, care, împreună cu demnitarii partidului, l-a însoțit pe distinsul deputat-devalizator Gabriel Bivolaru, fratele vitreg al mult mai cinstitului Gregorian. Și ați văzut ce bine i-a prins! * Auzind că românii nu agreează achiziția de rachete Patriot și că ar prefera ca din banii ăia să ia haleală la copii, Trump l-a trimis pe secretarul de stat capră Tillerson la București ca să se asigure că marele jaf va avea loc. Și la cât de lași sunt conducătorii României, așa va fi. * Ionuț Mișa ne lovește la lingurică: ”Întregul ansamblu de măsuri fiscale sunt corelate între ele.” Nu prea știe să vorbește domnul ministru. * Cătălin Botezatu iar a făcut sex cu femei! Nu acum, că n-are timp pentru astfel de plăceri, ci undeva, cândva, pe vremea când se potcovea puricele cu 99 de ocale de fier forjat de la SIDEX Galați, iar prin patul său îl alergau ca să-l ciugulească de cercel de la două-trei femei în sus, concomitent și în același timp! Și, culmea coincidenței, pe toate le chemau Vasile! * Gigi Becali e nemulțumit că Mihai Stoica, la cei 55 de ani și restul zile, îl face de râs prin cluburi. Cică acolo ar fi raiul curvelor feminine și masculine. Meme nu zice nimic, nu bați boul care îți dă lapte, dar se vede cu globul ocular că nici el nu-i mulțumit de Gigi, care umblă bezmetic prin biserică, raiul pomohacilor. Dar, în cazul celor doi distinși filosofi de gang, funcționează perfect legea contrariilor. Așa că o să ne mai distrăm cu cuplul comic-fantezist Becali și Fecali. * În urma aplicării Legii recursului compensatoriu, 1200 de deținuți au ieșit de la bulău. Tudorel Toader s-a oprit din numărat pe la 650, că-l durea privirea ochiului. Dacă ar fi intrat în locul lor hoțomanii din politică, balanța s-ar fi echilibrat. Așa, numărul specialiștilor în hașmangleală s-a triplat. * Toată lumea-i tristă, numai Bozoncea de la Palatul Victoria Socialismului de Cumetrie exultă. Cică la dezvoltare economică suntem pe locul trei în lumea globului pământesc. Vedeți, copii ai durerii, unde duce consumul excesiv de programe de guvernare concepute de Gică Petrescu ( ”Dă-i cu șprițul pân la ziuă!”, ”Ia mai toarnă un păhărel!”)? * Lui Kelemen Hunor i-a fost retrasă decorația ”Steaua României” în grad de trădător. Problema nu e că i-au luat-o, ci că i-au dat-o. Așa că bagabonții de la Comisia pentru Decorații și Tinichele ar trebui să se prezinte la prima circă de miliție și să se predea. Fiindcă au încercat să-și îndrepte greșeala, cei care au înfipt țărușul în pieptul consumatorului de șaormă cu de toate direct de sub coada calului, la fiecare răscruce de drumuri politice, pot primi doar două perechi de palme cu suspendarea executării pedepsei până la 1 Decembrie 2018. * S-a măritat și Serena Williams! Cătălin Botezatu a scăpat-o și p-asta, deși a avut și cu ea o aventură pe vremea când era manechin. Stătea în vitrină cu o rachetă în mână, dar nu s-a putut abține și i-a căzut la pat împreună cu Sharapova și soră-sa, Venus. Că Cătălin are patul mare. La nuntă, fata de ciocolată a purtat, ca orice mireasă, niște bascheți stilizați. Simona Halep n-a putut să-și etaleze tocurile întrucât n-a fost invitată. Dar nici Adrian Copilul Minune, Nicolae Guță ori Vali Vijelie. Păi ce fel de nuntă a fosta aia? * În 2009, la Las Vegas, Cristiano Ronaldo ar fi violat-o pe Susan K., o vestală de 30 de ani, care, alături de o prietenă blondă (evident) l-a însoțit pe portughez în camera de hotel. După ce s-au pilit bine și au petrecut câteva ore în jacuzzi, pe la ora trei, CR7 a considerat că e cazul să pătrundă în careu. A urmat o înțelegere între avocați în urma căreia martira, căsătorită la data la care îi oferea fotbalistului posibilitatea unui contraatac rapid prin zona crepusculară, a primit 375 000 de dolari. Banii i-a cheltuit, dar a rămas cu trauma, zic apropiații ei. Păi ca să nu fie traumatizată, n-ar fi trebuit să bea, să se hârjonească în jacuzzi și nici să uite că, la ora aceea, o femeie măritată ar fi trebuit să fie în altă parte. Dincolo de asta, ulterior, CR7 a fost acuzat de viol și de o altă femeie. Numai de nu s-ar supăra Badr Hari. * Cam în aceeași situație sunt și curvele de la Hollywood care se dau victime pe Internet. Dacă nu vroiați să ajungeți vedete cu orice preț, nu vi s-ar fi întâmplat nimic. Voi nu sunteți victime, victime sunt actrițele talentate cărora le-ați furat rolurile numai fiindcă ați acceptat să vă culcați cu niște obsedați sexuali de cea mai joasă speță, aflați în funcții importante. Voi sunteți niște bagaboante care acum încercați să valorificați promiscuitatea asumată. Doriți cu orice preț să rămâneți în centrul atenției. Și cum de curve nu mai sunteți bune, pozați în victime. * Dar să ne întoarcem la abuzații noștri. Pe 16 noiembrie 2017, șontâc, șontâc, Klaus a împlinit trei ani de meditație prezidențială. Nota de plată e încărcată: cel puțin patru miliarde de dolari și 365 x 3 zile de concediu. * Toto Riina, capul Mafiei italiene, a decedat mortal într-un spital penitenciar din Parma, la vârsta de 87 de ani. Deși a comandat doar 10% (aproximativ 150) din crimele lui Iliescu, nu s-a sfârșit în libertate. În schimb, șeful Mafiei postdecembriste locuiește într-o vilă de protocol și joacă tabinet cu tovarășa de luptă revoluționară, întinând nobilele idealuri și ale comunismului, și ale capitalismului. * Autoritățile locale buzoiene au interzis ”scuipatul pe jos” (deci scuipatul în stratosferă rămâne în vigoare), bătutul covoarelor, uscarea rufelor în balcoane (cu fața la stradă), consumul de bomboane agricole și toate celelalte activități de loisir în lipsa cărora orașul își pierde identitatea. Următoarea hotărâre a Consiliului local, care pâlpâie ca o lampă cu gaz în mințile răvășite de nenumăratele concerte ieftine cumpărate pe bani grei, prevede introducerea ostracizării tuturor buzoienilor și repopularea urbei cu olandezi zburători. După Republica de la Ploiești, Hinghereala de la Buzău este al doilea eveniment marcant care va cutremura literatura română de consum și bună dispoziție. Să nu uităm că Buzăul este orașul unde au fost cumpărate autobuze second hand cu peste un milion de km la bord, iar superbii trandafiri din parcuri, sau de pe alei, au fost smulși și înlocuiți cu lalele. Iar administrația se laudă cu mărețele realizări! * O asemenea tragedie publică nu s-a mai petrecut decât în Moldova anilor 1432-1457, după cum ne informează cronicarul Adi Sfinteș, martor ocular și la acele evenimente: ”În cei 25 de ani care au trecut de la moartea lui Alexandru și până la cocoțarea pe tron a lui Fane Barosanu, de-i zic cei cu probleme de vedere Ștefan cel Mare, Moldova a decăzut în ultimul hal. Era cam ca acum. Această proastă stare a fost determinată de luptele pentru putere dintre toți ratații care n-aveau nicio calitate, însă se băteau cu cărămida în piept că erau fii de domni. Nu conta cu cine fuseseră plămădiți, baza constituind-o osul de domn care trecuse și-n urmași prin mamele lor. Posibilitatea ca toți bastarzii să-și revendice ”scaunul părintesc” era destul de mare întrucât în țările române nu exista un sistem precis și riguros de succesiune la tron. După Alexandru a urmat pe craca domniei Iliaș, care, de altfel, fusese asociat la domnie cu tatăl său. Fire slăbuță, lipsit de demnitate și curaj, a intrat în conflict cu fratele vitreg, Ștefan, om dârz, cu defectul că era fiul țiitoarei Stanca, prea-frumoasa cu care Alex o ardea neîncetat, înșelându-și cu multă măiestrie trupească și cu desăvârșită convingere sufletească toate cele trei neveste. Gelos pe Ștefan care, de altfel, îi purta sâmbetele, Iliaș reacționează mârlănește, dacă nu de-a dreptul românește: o prinde pe Stanca și o face împărăteasa brostacilor dintr-o fântână părăsită unde a aruncat-o după ce mai întâi o sugrumase. Ștefan o rade spre Valahia de unde se întoarce cu oaste și-l alungă pe fratele său care se refugiază în Polonia, de unde revine -ați ghicit, pezevenghilor!-cu ajutoare străine, haine second-hand, conserve expirate și numeroși soldați de paie. După trei lupte în care mulți moldoveni au decedat inutil, frații se împacă, împart Moldova ca pe o bucată de ciocolată și domnesc separat până în 1442 când se încaieră din nou, iar nordistul Iliaș este alungat. Când se întoarce cu polonezii după el, este prins de sudistul Ștefan care, de bucuria revederii cu fratele său, îi scoate ochii, răzbunând în modul ăsta atât de omenesc, de nobil, de gingaș până la urmă, moartea mamei sale. Dar șirul crimelor și al soluțiilor neomenești nu se încheie aici că Ițică își băgase coada adânc în sfincterele moldovenilor care deveniseră mari amatori de cimilituri diavolești (va urma, dacă sunteți cuminți).
CONTELE DE MONTE-CRISTO
19 noiembrie 2017
marți, 14 noiembrie 2017
Mi se pare că atunci am cunoscut iubirea
Mi se pare că și eu am cunoscut iubirea;
venea de nicăieri, ca o apă curgea,
până când a fluierat în biserică
oglinda întoarsă spre amurg de cucuvea
Dintr-odată m-am simțit mai înalt
și am început să văd reinventând culorile;
curgeau prin sânge înserări surprinse
de caracatițe oarbe căutându-și plecările
Inima devenise un nor pe cerul teribil de albastru,
se umpluse de ea golul din jur;
nu mai eram eu, era o mirare
strivită pe treptele divine înmuiate-n sperjur
Se-ntindea ca un viscol de petale magia,
mâna mi-a fost strânsă-n cătușe de vânt,
mi-a tremurat de spaimă sufletul
lipit de inima ei cu pământ
De atâta soare am început să mă cred pasăre
și zburam mai aproape de cer ca oricând.
”Mi se pare că atunci am cunoscut iubirea”,
zise îngerul meu lăcrimând...
14 noiembrie 2017
venea de nicăieri, ca o apă curgea,
până când a fluierat în biserică
oglinda întoarsă spre amurg de cucuvea
Dintr-odată m-am simțit mai înalt
și am început să văd reinventând culorile;
curgeau prin sânge înserări surprinse
de caracatițe oarbe căutându-și plecările
Inima devenise un nor pe cerul teribil de albastru,
se umpluse de ea golul din jur;
nu mai eram eu, era o mirare
strivită pe treptele divine înmuiate-n sperjur
Se-ntindea ca un viscol de petale magia,
mâna mi-a fost strânsă-n cătușe de vânt,
mi-a tremurat de spaimă sufletul
lipit de inima ei cu pământ
De atâta soare am început să mă cred pasăre
și zburam mai aproape de cer ca oricând.
”Mi se pare că atunci am cunoscut iubirea”,
zise îngerul meu lăcrimând...
14 noiembrie 2017
vineri, 10 noiembrie 2017
SĂPTĂMÂNA PE SCURT (96)
Măsuri de implozie fiscală * Rotația impostorilor la putere * Iubitul domnișoarei Halep * Rezistența ca datorie * Admirația lui Țuțea față de Ceaușescu * Prințișorii Casei Regale: Nicolae de Vrăjelien și Miorlau de Lingebliden * Un guvern de doi lei * Lista lui Schindler Ștefănescu * Minunata domnie a lui Alexandru cel Prost de Bun (2)
Aventura fiscală a PSD lasă marile orașe fără cea mai mare parte a banilor de investiții, devalorizează leul, scade atractivitatea deschiderii de noi afaceri de către investitorii serioși, înnegrește prognozele privind deficitul. Totodată, au crescut prețurile la buleftrică, gaze, benzină, produse alimentare de strictă necesitate (ouă, carne, lapte-n buze, frunze-n țâțe). Ai impresia că programul de guvernare-eșuare e pus în practică de adversarii politici, iar strategii lor se mulțumesc să se-nvârtă precum Comitetul Olimpic Internațional într-o căldare. Liderul maxim se crede Magellan și o tot arde de unul singur în jurul lumii, dar ar trebui să-i spună cineva că nici portughezul, un fel de brazilian mai de la mama lui, n-a ajuns la destinație. * Măsurile fiscale introduse de alde Mișa, după dictare, sunt de sorginte neoliberală (sud-americană) și au fost aplicate de generalul Pinochet, în Chile. Ele se fundamentează pe ideea că între angajat și angajator nu trebuie să existe nicio solidaritate. N-o mai lungim, explozia prețurilor e o consecință a imploziei fiscale pe care a introdus-o guvernul pentru a-i grăbi sfârșitul așa zisului bum-bum economic bazat pe consum de resturi alimentare, care făcea din România hiena Europei * Știați că multinaționalele au ca angajați peste un milion de români? Că 90% dintre investițiile din țara noastră le aparțin, iar 60% din Bugetul de Stat e alimentat din impozitele și taxele pe care le plătesc?! Nu știați, așa-i? Uite, știți de acum încolo. Poate-i informați și p-ăia de la Guvern. Și chiar dacă le place sau nu, nu ne permitem, în acest moment, să nu ținem cont de realitatea economică. Realitate pe care, ce coincidență!, chiar politicienii post-decembriști au creat-o! De ce? Ca să aibă pe cine învinovăți când se vor îneca cu propria vomă economică. * La Deva, poporul l-a ales primar pe unul care pe vremea când era vice a trimis șoferul instituției să susțină un examen de master în locul său! V-ați întrebat vreodată ce e în mintea electoratului de alege bagabonți semianalfabeți? Întrebați-vă! Și, dacă găsiți răspunsul, s-ar putea să mai fie o speranță că nu faceți umbră pământului degeaba. Dacă nu, într-un timp nu prea îndepărtat nu va mai exista un stat național, unitar și independent (sanchi!) care să se numească România. * Cureaua pe care PSD-ul a înșirat promisiunile electorale i s-a încolăcit de grumaz. Așa se explică respirația îngreunată, lacrimile de neputință ale ministrului bănișorilor noștri și privirea de vită încălțată a premierului, care latră în lanț și se-nvârte bezmetic în jurul cozii. Iar ideologii partidului nu înțeleg (nimeni nu i-a suspectat de așa ceva) cum de s-a prăbușit atât de repede, sub propria-i infatuare, colosul cu picioare de lut. Că înfrângerea de la alegerile parțiale locale din 4 noiembrie e singura certitudine pe care pot s-o pipăie artizanii amăgirilor. * Acum să nu credeți că vor veni la putere unii mai breji, nici vorbă, în multe locuri vor fi aceleași personaje, dar cu o altă identitate politică, asta fiind regula de reciclare a deșeurilor. Românii nu aleg idei, competențe, viziuni, oameni de caracter. Nu, ei îi aleg pe ceilalți, profitori, infatuați, îmbuibați, numai ca să le dea în cap acelora pe care mai alaltăieri i-au cocoțat în prepeleacul puterii. Așa că la noi nu există alternanța la putere, pe bază de programe realizabile, ci alternanța la ciolan, pe fondul lăcomiei bolnave combinată cu prostia tradițională. Numai formarea unei culturi politice autentice poate opri rotirea cadrelor din haznaua politică. Dar pentru asta e nevoie de o educație civică solidă, care se poate forma doar în școală. Nu în școala de corecție a vieții, ci în școala românească unde, din păcate pentru secolul în care ne aflăm, se pune accentul pe catehismul religios, nu pe etică. * În China a fost elaborat un manual de șofat dedicat femeilor. În România ar trebui elaborat un manual de șofat pentru taximetriști, tiriști și pentru ceilalți posesori de volan. * Cică iubitul Simonei Halep ar fi unul Radu Barbu (34 de anișori), fost jucător de tenis (cu t), în prezent director de turnee de tenis (cu p). Presa de sub chiloți îi reproșează lui Radu că n-a atins decât locul 1151 ATP. Lăsați băiatul în pace! Uite, acum a atins locul 1 WTA. Progresul e remarcabil. Chiar nu înțeleg ce are sula cu prefectura, ce are clasamentul cu aranjamentul? Dacă ei se iubește și e fericiți, locul din clasament nici nu mai contează. Că, vorba uneia dintre sonatele lui Beethoven, Romica Puceanu parcă, banii n-aduce fericirea, mult mai de preț e iubirea * ”Când nedreptatea devine lege, rezistența devine o datorie”, a citat filosoful Mihail Șora la împlinirea a 101 ani. Nu la vârsta lui se referea, ci la mizeria morală din politica românească. Ar trebui rânit gunoiul din jurul nostru ca să putem respira un aer mai proaspăt. E o datorie națională ca fiecare dintre noi să pună mâna pe mătură. Altminteri se alege praful. * Petre Țuțea îl considera pe Ceaușescu un naționalist mai mare decât el. Nici nu glumea, nici nu era ironic. Pur și simplu înțelegea că dincolo de internaționalismul comunist afișat, Ceaușescu își iubea cu patimă țara pe care a scos-o din Evul Mediu și a adus-o în Epoca Contemporană. România lui Ceaușescu a trecut de la carul cu boi la fabricarea de tractoare, camioane, autoturisme, avioane...Gânditorul Țuțea a avut dreptate până la final, așa că Ceaușescu a sfârșit, ca orice patriot român pus în slujba țării, sfâșiat de alogeni. Iar naivii, aceia pentru care președintele luptase toată viața, îi aplaudau frenetic pe călăi, deși ei erau următorii pe listă. * Așa zisul prinț Nicolae a încercat să pătrundă în reședința din Elveția a fostului rege Mihai, ca să-l vadă înainte de moarte și, într-un moment de neatenție, să-i șterpelească coroana. A fost împiedicat de angajații celorlalți hoțomani, principesa Margareta, care se plimbă cu trotineta, și Alteța Sa Radu de Vrăjălien-Lingebliden. Pentru republicani, Prințul Miorlau. Uite, d-aia e frumoasă Monarhia! Indiferent cât de golani ar fi moștenitorii tronului iluzoriu, tot apar pe prima pagină a gazetelor de perete. De nefericitul prinț Nicolae (nefericit în sensul că nu reușește să ajungă la masa succesorală, adică la cașcaval), s-a lepădat și coana mă-sa, principesa Elena din Troia-Ferentari. Care, și ea, s-a dedulcit la dude, după cum puteți afla din cartea ”Adevărul despre România”, ce tocmai a ieșit de sub tipar. Cartea, nu prințesa. Deși Alteța Sa ar fi preferat să fie invers. * Vâjiala regelui Americii prin Asia, pe la frații comuniști, care le amenință supremația economică, dovedește că singurele ideologii unanim acceptate sunt cele care le dau oamenilor de mâncare. În stilul său ușor teatral, Majestatea Sa Donald Trump i-a ridicat în slăvi pe chinezi, care-i cam fac la buzunar pe americani (da, se poate și așa!), deficitul comercial între primele două puteri economice ale lumii fiind o povară pentru canibalii (vorba bolșevicului Iliescu) americani. Trump se angajează să schimbe lucrurile, ceea ce l-a făcut să zâmbească șăgalnic pe liderul Să Țiomping (Xi Jinping, în chineză). Așa ceva ar fi posibil numai dacă se mută toți chinezii în SUA. Fiindcă teoria lui Adam Smith, potrivit căreia progresul economic al unei țări este în strânsă legătură cu creșterea demografică, e încă valabilă, în ciuda economiștilor care mizau numai pe noile descoperiri ale științei. Chinezii le-au împletit pe cele două înțelegând că în esență omul rămâne un personaj primitiv, care are nevoie de lucruri simple. * În martie 2017, nemuritoarea Olguța ne intra la corazonul inimii cu promisiunea că: ”salariile mai mici de 4000 de lei se vor dubla.” O lună mai târziu, semețul Dragnea ne umplea stomacul burții cu friptură de umbră de iepure și miros de pâine caldă: ”Toate salariile bugetarilor vor crește cu 25%.” Pe 9 noiembrie 2017, ministrul Mișa spune, din eroarea greșelii, adevărul: ”Fiecare salariu va crește cu doi lei.” Ce, vă așteptați la altceva de la o guvernare de doi lei? * ”Oricine e în jurul meu trebuie să fie omorât,” afirmă telenovelistic Livache. Ori se răzgâie, ori se plânge, ori e singurul care știe ce trebuie făcut. * Imediat, Codrin, acest Oana Zăvoranu a PSD-ului, anunță apocaliptic o listă cu următoarele victime ale DNA-ului. În mod paradoxal, lista pare credibilă întrucât cei mai mulți dintre nominalizații la premiile justiției sunt hoțomani sadea. * Pe aceeași linie se înscrie și Alina Gorghiu care-l proclamă pe Ludovic premier, conform principiului socratic: ”a nimerit Orban Brăila”. * Dan Negru se laudă că pe la 16-17 ani, de fiecare Revelion, căuta gagici cu picioare lungi. Vreo două picioare d-astea interminabile s-au proptit în fundul său negru atât de violent încât nu se mai poate opri din urlete de durere. Noroc că-i mai alină suferința Adrian Copilul Minune. * Oana Zăvoranu caută un înger de pisică ”care s-o iubească pe mamiiii ”. N-a specificat cine e mami, ea sau Zăvoranca a bătrână. Ținând cont că pisica, sau pisicoiul, ar trebui să fie deja înger, e căutat ca s-o mozolească pe Mărioara. Te crucești în ce hal îi patinează direcția distinsei iubitoare de animale cu două sau patru picioare, cu tracțiune integrală și schimbător de viteze cromat. * Învățământul românesc este pe mâini bune. Raluca Bădulescu, profă de română-engleză, practică o altă meserie alături de Iulia Albu, eleva model a găinologiei românești, secția ”Varujan Vosganian”. * Nu e clar de la ce secție provine Alexandru cel Bun, dar ne va lămuri ”Istoria necenzurată a românilor”: ” Cu toate că Alexandru și-a respectat promisiunea de a-l ajuta pe Vladislav , oricând și oriunde, polonul a fost bulangiu, și-n 1412, la Lublau, se înțelege cu Sigismund Maghiarul să monitorizeze Moldova și, dacă Alex calcă pe bec, s-o împartă între ei. Că ăștia au fost flămânzi de când i-au fătat mămicile lor din pustă. Și vicleni de nu se poate povesti că înțelegerea lor a rămas secretă până în 1429. Alex își vede conștiincios de treabă și-l ajută pe Vladislav împotriva cavalerilor teutoni, în două rânduri, în 1410, la Grunwald, și în 1422, la Marienburg, unde cavalerii spătarului Coman s-au umplut de glorie deșartă. Ce s-a întâmplat? Moldovenii, după cum le era firea și obiceiul, au băut până s-au făcut mangă într-o pădure din fața cetății. Când au epuizat budanele cu vin, au trimis un pâlc de ostași, care se mai puteau ține pe cele aproximativ două picioare, să aducă licoarea favorită. În timp ce aceștia se întorceau, cavalerii teutoni i-au mirosit, că duhneau de la o poștă, și i-au luat la goană. Cum la moldoveni există un respect colosal pentru proverbul ”fuga e rușinoasă, dar e sănătoasă”, bravii ostași nu au fost prinși deși dușmanii s-au străduit până au leșinat iepele sub dânșii de atâta preludiu. Tupilați în spatele copacilor, strămoșii lui Cătălin Moroșanu i-au întâmpinat pe teutoni cu niște copaci abia ațânați și cu o ploaie de săgeți eliberatoare de suflete către înaltul cerului, astfel că în scurt timp au putut să-și reia monstruoasa petrecere. E adevărat că nu s-au pus pe băut decât după jefuirea cadavrelor, dar asta i-a umplut de stima polonilor care stăteau pitiți în cetate admirând vitejia moldovenilor, mult mai puțini numeric decât teutonii. Că nu le-au sărit în ajutor nu se pune, că moldovenii veniseră să-i ajute pe ei, nu invers. Despre câte parale valora prietenia lui Vladisav, Alex avea să se lămurească în 1429 când, la Luck, Sigismund cere, sub diverse pretexte (pe care, totuși, Vladislav le-a respins), aplicarea prevederilor înțelegerii secrete de la Lublau, care însemna desființarea Moldovei ca stat. Bleg, bleg, moldoveanul, dar de data asta s-a supărat și-n ultimii ani ai domniei l-a tratat cu sictir pe Jagello, ba, împotriva convingerilor sale, l-a sprijinit pe Sigismund în războiul început în iulie 1431 și încheiat după moarte domnitorului. Moarte care i-a bucurat nespus pe turci fiindcă Alexandru, primul domn moldovean care i-a înfruntat (în 1420), i-a fript ori de câte ori i-a prins în ofsaid, atacând cu nerușinare Moldova (ca în 1431, de exemplu) în nume propriu sau în cel al lui Dan al II-lea, zurbagiul care vroia Chilia numai pentru sine. De altfel, Alex îl înlocuiește pe Dan cu Aldea, fiul lui Mircea cel Bătrân, care, după cum bine știți, dacă ați căscat bine ochii la lecțiile anterioare, îl înscăunase pe el în 1400. Aldea, în semn de recunoștință, își ia numele de Alexandru, după cel al binefăcătorului său, dar botezul ăsta autoimpus nu avu niciun efect asupra evoluției sale istorice pe care dumneavoastră ați halit-o deja. Dar până la urmă, Alexandru cel Bun la toate ciudățeniile istorice făcu exact ce a făcut Mircea cel Bătrân cu 14 ani mai devreme, adică se apucă să petreacă revelionul. Vinul fu cam gros, că la primele ore ale dimineții zilei de 1 ianuarie 1432, când cocoșii se trezesc din mahmureală și cântă fără convingere o manea pe gardurile înghețate, decedă și fu transferat la mănăstirea Bistrița, pe care o zidise să-i mai ierte Dumnezeu păcatele trupești. Că Alexandru cel Bun la pat a preacurvit în prostie, având trei neveste oficiale (Ana, Ringala-Maria și Marina) și nenumărate amante. Despre copiii săi o să aflați mai multe amănunte mai în josul istoriei noastre, că Alex a avut niște puradei ceva de speriat, mai ciudați chiar și decât ai lui Mircea cel Bătrân, dacă e posibil să credeți sau măcar să vă imaginați așa ceva...* Promoușăn: Pentru lectura următoare cumpărați-vă batiste că-n capitolul ”O tragedie moldovenească” o să aflați cam ce tipuri de glume făceau fiii lui Alex. Ăștia, spirite moderne, își aruncau mamele prin fântâni și-și scoteau ochii ori de câte ori aveau ocazia.
La vremea întâmplării acestei nenorociri, în biserica de la Bistrița a fost jale mare, lumea se dădea cu capetele de pereți, iar popa Vasile plângea cu sughițuri că se terminase băutura...
Aventura fiscală a PSD lasă marile orașe fără cea mai mare parte a banilor de investiții, devalorizează leul, scade atractivitatea deschiderii de noi afaceri de către investitorii serioși, înnegrește prognozele privind deficitul. Totodată, au crescut prețurile la buleftrică, gaze, benzină, produse alimentare de strictă necesitate (ouă, carne, lapte-n buze, frunze-n țâțe). Ai impresia că programul de guvernare-eșuare e pus în practică de adversarii politici, iar strategii lor se mulțumesc să se-nvârtă precum Comitetul Olimpic Internațional într-o căldare. Liderul maxim se crede Magellan și o tot arde de unul singur în jurul lumii, dar ar trebui să-i spună cineva că nici portughezul, un fel de brazilian mai de la mama lui, n-a ajuns la destinație. * Măsurile fiscale introduse de alde Mișa, după dictare, sunt de sorginte neoliberală (sud-americană) și au fost aplicate de generalul Pinochet, în Chile. Ele se fundamentează pe ideea că între angajat și angajator nu trebuie să existe nicio solidaritate. N-o mai lungim, explozia prețurilor e o consecință a imploziei fiscale pe care a introdus-o guvernul pentru a-i grăbi sfârșitul așa zisului bum-bum economic bazat pe consum de resturi alimentare, care făcea din România hiena Europei * Știați că multinaționalele au ca angajați peste un milion de români? Că 90% dintre investițiile din țara noastră le aparțin, iar 60% din Bugetul de Stat e alimentat din impozitele și taxele pe care le plătesc?! Nu știați, așa-i? Uite, știți de acum încolo. Poate-i informați și p-ăia de la Guvern. Și chiar dacă le place sau nu, nu ne permitem, în acest moment, să nu ținem cont de realitatea economică. Realitate pe care, ce coincidență!, chiar politicienii post-decembriști au creat-o! De ce? Ca să aibă pe cine învinovăți când se vor îneca cu propria vomă economică. * La Deva, poporul l-a ales primar pe unul care pe vremea când era vice a trimis șoferul instituției să susțină un examen de master în locul său! V-ați întrebat vreodată ce e în mintea electoratului de alege bagabonți semianalfabeți? Întrebați-vă! Și, dacă găsiți răspunsul, s-ar putea să mai fie o speranță că nu faceți umbră pământului degeaba. Dacă nu, într-un timp nu prea îndepărtat nu va mai exista un stat național, unitar și independent (sanchi!) care să se numească România. * Cureaua pe care PSD-ul a înșirat promisiunile electorale i s-a încolăcit de grumaz. Așa se explică respirația îngreunată, lacrimile de neputință ale ministrului bănișorilor noștri și privirea de vită încălțată a premierului, care latră în lanț și se-nvârte bezmetic în jurul cozii. Iar ideologii partidului nu înțeleg (nimeni nu i-a suspectat de așa ceva) cum de s-a prăbușit atât de repede, sub propria-i infatuare, colosul cu picioare de lut. Că înfrângerea de la alegerile parțiale locale din 4 noiembrie e singura certitudine pe care pot s-o pipăie artizanii amăgirilor. * Acum să nu credeți că vor veni la putere unii mai breji, nici vorbă, în multe locuri vor fi aceleași personaje, dar cu o altă identitate politică, asta fiind regula de reciclare a deșeurilor. Românii nu aleg idei, competențe, viziuni, oameni de caracter. Nu, ei îi aleg pe ceilalți, profitori, infatuați, îmbuibați, numai ca să le dea în cap acelora pe care mai alaltăieri i-au cocoțat în prepeleacul puterii. Așa că la noi nu există alternanța la putere, pe bază de programe realizabile, ci alternanța la ciolan, pe fondul lăcomiei bolnave combinată cu prostia tradițională. Numai formarea unei culturi politice autentice poate opri rotirea cadrelor din haznaua politică. Dar pentru asta e nevoie de o educație civică solidă, care se poate forma doar în școală. Nu în școala de corecție a vieții, ci în școala românească unde, din păcate pentru secolul în care ne aflăm, se pune accentul pe catehismul religios, nu pe etică. * În China a fost elaborat un manual de șofat dedicat femeilor. În România ar trebui elaborat un manual de șofat pentru taximetriști, tiriști și pentru ceilalți posesori de volan. * Cică iubitul Simonei Halep ar fi unul Radu Barbu (34 de anișori), fost jucător de tenis (cu t), în prezent director de turnee de tenis (cu p). Presa de sub chiloți îi reproșează lui Radu că n-a atins decât locul 1151 ATP. Lăsați băiatul în pace! Uite, acum a atins locul 1 WTA. Progresul e remarcabil. Chiar nu înțeleg ce are sula cu prefectura, ce are clasamentul cu aranjamentul? Dacă ei se iubește și e fericiți, locul din clasament nici nu mai contează. Că, vorba uneia dintre sonatele lui Beethoven, Romica Puceanu parcă, banii n-aduce fericirea, mult mai de preț e iubirea * ”Când nedreptatea devine lege, rezistența devine o datorie”, a citat filosoful Mihail Șora la împlinirea a 101 ani. Nu la vârsta lui se referea, ci la mizeria morală din politica românească. Ar trebui rânit gunoiul din jurul nostru ca să putem respira un aer mai proaspăt. E o datorie națională ca fiecare dintre noi să pună mâna pe mătură. Altminteri se alege praful. * Petre Țuțea îl considera pe Ceaușescu un naționalist mai mare decât el. Nici nu glumea, nici nu era ironic. Pur și simplu înțelegea că dincolo de internaționalismul comunist afișat, Ceaușescu își iubea cu patimă țara pe care a scos-o din Evul Mediu și a adus-o în Epoca Contemporană. România lui Ceaușescu a trecut de la carul cu boi la fabricarea de tractoare, camioane, autoturisme, avioane...Gânditorul Țuțea a avut dreptate până la final, așa că Ceaușescu a sfârșit, ca orice patriot român pus în slujba țării, sfâșiat de alogeni. Iar naivii, aceia pentru care președintele luptase toată viața, îi aplaudau frenetic pe călăi, deși ei erau următorii pe listă. * Așa zisul prinț Nicolae a încercat să pătrundă în reședința din Elveția a fostului rege Mihai, ca să-l vadă înainte de moarte și, într-un moment de neatenție, să-i șterpelească coroana. A fost împiedicat de angajații celorlalți hoțomani, principesa Margareta, care se plimbă cu trotineta, și Alteța Sa Radu de Vrăjălien-Lingebliden. Pentru republicani, Prințul Miorlau. Uite, d-aia e frumoasă Monarhia! Indiferent cât de golani ar fi moștenitorii tronului iluzoriu, tot apar pe prima pagină a gazetelor de perete. De nefericitul prinț Nicolae (nefericit în sensul că nu reușește să ajungă la masa succesorală, adică la cașcaval), s-a lepădat și coana mă-sa, principesa Elena din Troia-Ferentari. Care, și ea, s-a dedulcit la dude, după cum puteți afla din cartea ”Adevărul despre România”, ce tocmai a ieșit de sub tipar. Cartea, nu prințesa. Deși Alteța Sa ar fi preferat să fie invers. * Vâjiala regelui Americii prin Asia, pe la frații comuniști, care le amenință supremația economică, dovedește că singurele ideologii unanim acceptate sunt cele care le dau oamenilor de mâncare. În stilul său ușor teatral, Majestatea Sa Donald Trump i-a ridicat în slăvi pe chinezi, care-i cam fac la buzunar pe americani (da, se poate și așa!), deficitul comercial între primele două puteri economice ale lumii fiind o povară pentru canibalii (vorba bolșevicului Iliescu) americani. Trump se angajează să schimbe lucrurile, ceea ce l-a făcut să zâmbească șăgalnic pe liderul Să Țiomping (Xi Jinping, în chineză). Așa ceva ar fi posibil numai dacă se mută toți chinezii în SUA. Fiindcă teoria lui Adam Smith, potrivit căreia progresul economic al unei țări este în strânsă legătură cu creșterea demografică, e încă valabilă, în ciuda economiștilor care mizau numai pe noile descoperiri ale științei. Chinezii le-au împletit pe cele două înțelegând că în esență omul rămâne un personaj primitiv, care are nevoie de lucruri simple. * În martie 2017, nemuritoarea Olguța ne intra la corazonul inimii cu promisiunea că: ”salariile mai mici de 4000 de lei se vor dubla.” O lună mai târziu, semețul Dragnea ne umplea stomacul burții cu friptură de umbră de iepure și miros de pâine caldă: ”Toate salariile bugetarilor vor crește cu 25%.” Pe 9 noiembrie 2017, ministrul Mișa spune, din eroarea greșelii, adevărul: ”Fiecare salariu va crește cu doi lei.” Ce, vă așteptați la altceva de la o guvernare de doi lei? * ”Oricine e în jurul meu trebuie să fie omorât,” afirmă telenovelistic Livache. Ori se răzgâie, ori se plânge, ori e singurul care știe ce trebuie făcut. * Imediat, Codrin, acest Oana Zăvoranu a PSD-ului, anunță apocaliptic o listă cu următoarele victime ale DNA-ului. În mod paradoxal, lista pare credibilă întrucât cei mai mulți dintre nominalizații la premiile justiției sunt hoțomani sadea. * Pe aceeași linie se înscrie și Alina Gorghiu care-l proclamă pe Ludovic premier, conform principiului socratic: ”a nimerit Orban Brăila”. * Dan Negru se laudă că pe la 16-17 ani, de fiecare Revelion, căuta gagici cu picioare lungi. Vreo două picioare d-astea interminabile s-au proptit în fundul său negru atât de violent încât nu se mai poate opri din urlete de durere. Noroc că-i mai alină suferința Adrian Copilul Minune. * Oana Zăvoranu caută un înger de pisică ”care s-o iubească pe mamiiii ”. N-a specificat cine e mami, ea sau Zăvoranca a bătrână. Ținând cont că pisica, sau pisicoiul, ar trebui să fie deja înger, e căutat ca s-o mozolească pe Mărioara. Te crucești în ce hal îi patinează direcția distinsei iubitoare de animale cu două sau patru picioare, cu tracțiune integrală și schimbător de viteze cromat. * Învățământul românesc este pe mâini bune. Raluca Bădulescu, profă de română-engleză, practică o altă meserie alături de Iulia Albu, eleva model a găinologiei românești, secția ”Varujan Vosganian”. * Nu e clar de la ce secție provine Alexandru cel Bun, dar ne va lămuri ”Istoria necenzurată a românilor”: ” Cu toate că Alexandru și-a respectat promisiunea de a-l ajuta pe Vladislav , oricând și oriunde, polonul a fost bulangiu, și-n 1412, la Lublau, se înțelege cu Sigismund Maghiarul să monitorizeze Moldova și, dacă Alex calcă pe bec, s-o împartă între ei. Că ăștia au fost flămânzi de când i-au fătat mămicile lor din pustă. Și vicleni de nu se poate povesti că înțelegerea lor a rămas secretă până în 1429. Alex își vede conștiincios de treabă și-l ajută pe Vladislav împotriva cavalerilor teutoni, în două rânduri, în 1410, la Grunwald, și în 1422, la Marienburg, unde cavalerii spătarului Coman s-au umplut de glorie deșartă. Ce s-a întâmplat? Moldovenii, după cum le era firea și obiceiul, au băut până s-au făcut mangă într-o pădure din fața cetății. Când au epuizat budanele cu vin, au trimis un pâlc de ostași, care se mai puteau ține pe cele aproximativ două picioare, să aducă licoarea favorită. În timp ce aceștia se întorceau, cavalerii teutoni i-au mirosit, că duhneau de la o poștă, și i-au luat la goană. Cum la moldoveni există un respect colosal pentru proverbul ”fuga e rușinoasă, dar e sănătoasă”, bravii ostași nu au fost prinși deși dușmanii s-au străduit până au leșinat iepele sub dânșii de atâta preludiu. Tupilați în spatele copacilor, strămoșii lui Cătălin Moroșanu i-au întâmpinat pe teutoni cu niște copaci abia ațânați și cu o ploaie de săgeți eliberatoare de suflete către înaltul cerului, astfel că în scurt timp au putut să-și reia monstruoasa petrecere. E adevărat că nu s-au pus pe băut decât după jefuirea cadavrelor, dar asta i-a umplut de stima polonilor care stăteau pitiți în cetate admirând vitejia moldovenilor, mult mai puțini numeric decât teutonii. Că nu le-au sărit în ajutor nu se pune, că moldovenii veniseră să-i ajute pe ei, nu invers. Despre câte parale valora prietenia lui Vladisav, Alex avea să se lămurească în 1429 când, la Luck, Sigismund cere, sub diverse pretexte (pe care, totuși, Vladislav le-a respins), aplicarea prevederilor înțelegerii secrete de la Lublau, care însemna desființarea Moldovei ca stat. Bleg, bleg, moldoveanul, dar de data asta s-a supărat și-n ultimii ani ai domniei l-a tratat cu sictir pe Jagello, ba, împotriva convingerilor sale, l-a sprijinit pe Sigismund în războiul început în iulie 1431 și încheiat după moarte domnitorului. Moarte care i-a bucurat nespus pe turci fiindcă Alexandru, primul domn moldovean care i-a înfruntat (în 1420), i-a fript ori de câte ori i-a prins în ofsaid, atacând cu nerușinare Moldova (ca în 1431, de exemplu) în nume propriu sau în cel al lui Dan al II-lea, zurbagiul care vroia Chilia numai pentru sine. De altfel, Alex îl înlocuiește pe Dan cu Aldea, fiul lui Mircea cel Bătrân, care, după cum bine știți, dacă ați căscat bine ochii la lecțiile anterioare, îl înscăunase pe el în 1400. Aldea, în semn de recunoștință, își ia numele de Alexandru, după cel al binefăcătorului său, dar botezul ăsta autoimpus nu avu niciun efect asupra evoluției sale istorice pe care dumneavoastră ați halit-o deja. Dar până la urmă, Alexandru cel Bun la toate ciudățeniile istorice făcu exact ce a făcut Mircea cel Bătrân cu 14 ani mai devreme, adică se apucă să petreacă revelionul. Vinul fu cam gros, că la primele ore ale dimineții zilei de 1 ianuarie 1432, când cocoșii se trezesc din mahmureală și cântă fără convingere o manea pe gardurile înghețate, decedă și fu transferat la mănăstirea Bistrița, pe care o zidise să-i mai ierte Dumnezeu păcatele trupești. Că Alexandru cel Bun la pat a preacurvit în prostie, având trei neveste oficiale (Ana, Ringala-Maria și Marina) și nenumărate amante. Despre copiii săi o să aflați mai multe amănunte mai în josul istoriei noastre, că Alex a avut niște puradei ceva de speriat, mai ciudați chiar și decât ai lui Mircea cel Bătrân, dacă e posibil să credeți sau măcar să vă imaginați așa ceva...* Promoușăn: Pentru lectura următoare cumpărați-vă batiste că-n capitolul ”O tragedie moldovenească” o să aflați cam ce tipuri de glume făceau fiii lui Alex. Ăștia, spirite moderne, își aruncau mamele prin fântâni și-și scoteau ochii ori de câte ori aveau ocazia.
La vremea întâmplării acestei nenorociri, în biserica de la Bistrița a fost jale mare, lumea se dădea cu capetele de pereți, iar popa Vasile plângea cu sughițuri că se terminase băutura...
CONTELE DE MONTE-CRISTO
12 noiembrie 2017
sâmbătă, 4 noiembrie 2017
Eu sunt pe front de atâția ani
Eu sunt pe front de atâția ani,
întregul trup e-o cicatrice,
niciun război nuclear
nu mă va putea scoate din această matrice
Vor trece-n marș cohortele de ulii
ciugulindu-mi cerul risipit în privire.
Pentru Patrie
vă-ndemn pe toți la răzvrătire
Lăsați jocurile de noroc,
lăsați întunericul, orbilor!
Dincolo de perdeaua de fum
se-ntinde împărăția corbilor
Eu sunt pe front de-un milion de ani.
N-am trup, n-am formă, sunt o cicatrice
care vorbește singură despre poporul român,
înghesuit în aceeași matrice
4 noiembrie 2017
SĂPTĂMÂNA PE SCURT (95)
Comunismul, vaccinul capitalismului * Tradiția curvăsăriei la români * Bolșevicul Iliescu și retina istoriei * Aceste cuvinte ne doare * Fețele lui Tărice(I)anus * Clasa muncitoare nu merge în Paradis * Contestarea Simonei Halep * Varujan și celelalte bovine * De ce o bate domnul Vacă pe doamna Vacă * Legea salarizării unice sau povestea vorbelor goale
Dacă n-ar fi existat Marx și Engels, capitalismul ar fi fost mult mai sălbatic. Dar pentru că au apărut hipsterii ăștia bărboși, bine ancorați în meandrele concretului capitalist, clasa dominantă n-a mai putut să-și vadă voioasă de treabă. De la ei încoace muncitorul n-a mai fost considerat doar o unealtă pe care o folosești până se uzează, după care o arunci la canalul colector al istoriei. Dar, pentru că ideile marxiste au fost puse în practică de Lenin și Compania de Sunet și Lumină Electrică, lumea capitalistă a început să îndulcească exploatarea omului de către neom de frica teribilă a concurenței. Așa au căpătat drepturi și muncitorii, care, pentru stăpânii lor nu erau decât simple vite de povară numai bune să tragă jugul capitalist. Exploatatorii au fost nevoiți să-și pună mănuși. Comunismul a fost vaccinul riscant fără de care capitalismul sălbatic s-ar fi prăbușit sub greutatea propriilor boli sociale. Virusul introdus în organismul suprasaturat de grăsimi, l-a ajutat să slăbească puțin, să adopte un mod de viață mai sănătos, să renunțe la cruzimea și disprețul față de celălalt și să nu se teamă de ziua de mâine. Evident, ca în cazul oricărui vaccin politic, există pericolul unor evoluții nefavorabile, că microbul comunist este prezent acolo și poate produce oricând mutații genetice devastatoare. S-a întâmplat de multe ori de la Marea Revoluție Socialistă din Octombrie 1917 (sărbătorită în noiembrie din cauza îmbârligării calendarelor) și a fost destul de foarte nașpa. Milioane de victime au căzut pe frontul experimentelor sociale, și dintr-o tabără și din cealaltă. În societatea contemporană lucrurile sunt ținute sub control întrucât capitalismul oarecum popular se împletește cu comunismul de periferie. Chiar dacă nimeni n-o recunoaște, sau pur și simplu fraierii nu-și dau seama, lumea funcționează cu un combustibil în care liberalismul politic se împletește de minune cu un soi de comunism economic adaptat economiei de piață. Doar în China este invers, comunismul politic practică liberalismul economic de parcă asta ar fi fost voința lui Marx. Și, culmea necunoașterii e că, în ciuda faptului că teoreticienii absurdului nu s-au prins, chiar asta a fost dorința autorului ”Capitalului”. Din nenorocire, Lenin a citit doar coperțile tomurilor lui Marx, acest Louis Pasteur al ideologiilor politice, și a adăugat restul. Iar restul a fost tăcere. * La români există o tradiție a curvăsăriei, în care rareori vivandierele erau sancționate altfel decât cu sifilis și alte boli de sezon erotic. De exemplu, vânzătoarele de plăceri din Ismail, Tulcea și Chilia erau duse pe o insulă la cinci ore depărtare, lăsate la nudul gol, ca să le omoare țânțarii. P-astea din zilele noastre le-ar distra o asemenea pedeapsă, iar țânțarii ar da ochii peste cap cât ai zice pește. Culmea e că distinsele panarame din vechime nu umblau dezgolite pe stradă, erau bine îmbrăcate, doar părul le flutura în vânt ca semn al libertății sexuale. Probabil d-aia în Târgul Ieșilor, Vasile Lupu le tăia nasul. Celor mai multe le creșteau altele la loc. Pe primul loc la curvăsărie a fost dintotdeauna orașul București, din care pricină Parisului i se spunea Micul București! Depravarea Timișoarei îi speriase pe călătorii străini aflați în căutarea de noi aventuri erotice. Așa că din Timișoara, revoluția sexuală a cuprins rapid toată țara, că, vorba aia, Banatu-i fruncea. De-ar fi fost numai atât, dar la un moment dat, curvele s-au apucat și de politică și au îmbolnăvit tot spațiul mioritic. * Bolșevicul Iliescu e foarte atent cu posteritatea lui. Ca să nu-i deseneze unii și alții coarne a hotărât, de comun acord cu tovarășa de luptă revoluționară corp la corp, să distrugă fotografiile din arhiva personală, imortalizate de un aparat rusesc, conform indicațiilor de partid și de stat comunist. E de-a dreptul emoționantă grija acestui criminal pentru ziua de după. Un singur lucru uită derbedeul roșu: nimeni nu va putea șterge din retina timpului fotografiile cu tinerii împușcați în 1989 numai ca să ambaleze lovitura de stat în prima revoluție televizată din istoria umanității, o piesă de teatru în care naivii erau morți iar intriganții și escrocii cât se poate de vii. Istoria are propriile-i judecăți de valoare, și, în eternitate, Iliescu va fi tot o slugă netrebnică de-a lui Ceaușescu. * Dar pe distinsul bulibașă, care, vorba aia, nici n-a întinat nobilele idealuri ale comunismului, nici n-a dat două parale pe capitalismul de cumetrie, îl doare-n basca proletară de scuipații pe care-i primește imaginea lui de soț al tovarășei Nina, o pensionară cuminte care, pentru că are vocație de martiră, încasează frecvent lecții de materialism dialectic și istoric. * APIA a adus în țară în zece ani circa 20 de miliarde de euro, reușind să crească suprafața exploatată, în medie, de la 5 la 10 hectare pe cap de fermier. Câți din acești bani au fost hașmangliți de politicienii mari și mici o să aflați în curând. * Cu toate astea, la productivitatea muncii suntem pe ultimul loc din Europa. Adică suntem exploatați degeaba. * Tăriceanu bagă adânc șuriul în Iohannis: ”Urmărește conducerea României cu cătușe, dosare fabricate și alegeri măsluite.” Domnule Tăriceanu, aceste cuvinte ne doare! * Același individ submediocru care, pe vremea când era premier, s-a destrăbălat în banul public, dând liber angajărilor în administrație, pe criterii de clan, și a risipit sume colosale pe investiții cu dedicație la finalul mandatului, zice că ar trebui restructurate niște posturi din administrațiile locale unde majoritatea angajaților stau pe internet vânând pokemoni. L-a băgat la înaintare pe Chițoiu, alt bagabond cu pretenții de mare vizionar, care, la fel ca și stăpânul inelelor celor cinci neveste, e conștient că în cazul unei restructurări vor zbura exact ăia care muncesc, nu orientații care taie frunză la câini. E cutremurător câte fețe are Tărice(I)anus! * Un avocat egiptean bătut în cap cu mare responsabilitate de soarele deșertului a afirmat la tembeleviziunea lor că: ”Violarea femeilor îmbrăcate provocator pe stradă este o datorie națională.” Ce noroc pe Monica Tatoiu, Maria Grapini și alte distinse doamne că nu circulă prin țara faraonilor. Sau, poate, ce ghinion! * Cică la Academia de Poliție șefi de promoție nu ajung aceia care au avut calificative mai bune, ci aleșii comandanților. Care, pe deasupra, sunt generoși de nu se poate povesti. Le repartizează constant apartamente frumoaselor absolvente apropiate de corazonul inimii lor taman în blocurile MAI, pe aceleași scări cu ei, ca să fie pregătite, la orice oră din zi și din noapte, pentru lupta corp la corp, sau să fie ținte piept numărul 4. Acum înțelegeți de ce barosanii se cer la pensii speciale pe la 45 de ani; fiindcă e epuizați. * Noul logo al clubului de fotbal Dinamo: ”Bețivul din beție se trezește, prostul din prostie-niciodată.” Problema cu jucătorii acestei echipe nu e că sunt bețivi, ci că nu știu să bea. Nu e vorba că se numesc fotbaliști, dar de ce sunt numiți astfel? Și nu înțelegem de ce se întâmplă toate acestea când încă mai e în viață Cornel Dinu. Care poate să-i învețe ambele faze ale jocului ”moartea pasiunii”. Pentru diletanții care îmbracă tricoul alb-roșu, n-ar fi rău ca în fiecare seară să li se pună casetele meciurilor lui Dinamo din semifinalele Cupei Campionilor(1984) sau ale Cupei Cupelor(1990). Ca să înțeleagă și ei pentru ce se pregătesc la nesfârșit. * Totuși, decât să bea mai bine ar merge la curve, cum fac steliștii, ca să aibă și nevestele lor o distracție în pauzele meciurilor. Uite, așa de bine s-au distrat consoartele lui Pintilii și Ovidiu Popescu în toaleta Arenei Naționale la meciul cu Hapoel Beer Sheva, că le-ar putea face să crape de invidie pe celelalte martire care și-au pus pirostriile cu golanii balonului rotund. Fetele au prins-o în ofsaid pe amanta lui Popescu și i-au dat cartonașul roșu. Nu înainte de a-i strica coafura, de a-i rupe unghiile și a-i umfla boticul. Practic, după un tur în care a punctat decisiv, din toate pozițiile, biata fată a devenit indisponibilă pentru retur. ONU ar trebui să se autosesizeze și să-și desfășoare căștile albastre în toaleta Arenei Naționale. * Încă un miner a căzut la datorie pe altarul nepăsării guvernanților față de copiii pământului. Odată cu moartea acestor fii obidiți ai României, dispare o lume. Se spune că numai clasa muncitoare merge în Paradis. Mă tem că e o minciună. * Calculând PIB pe cap de locuitor, la paritatea puterii de cumpărare, România se apropie de nivelul de dezvoltare relativă față de celelalte țări europene, nivel pe care l-a mai atins în 1913. Atunci procentul era de 67%, acum este de 59%. N-ar mai fi mult până-i prindem din urmă. Doar 104 ani, cu minima condiție ca restul Europei să rămână în stand by. Ar mai fi și varianta ca noi să batem pasul pe loc până o răsări busuioc, și, ținând cont că pământul e rotund, să se ciocnească Europa de noi. Pare varianta mai plauzibilă. * Senatorul Șerban Nicolae, șeful departamentului ”Isterici” din PSD, a zis că partizanii anticomuniști au slăbit capacitatea de apărare a României și că Stalin și Churchill erau tot o apă și-un pământ. Băiatul bătrân n-are dreptate. În primul rând că România n-avea nicio capacitate de apărare, fiind la cheremul rușilor, care colecționau ceasuri pe aici, și-n al doilea rând, Churchill bea mult mai mult decât Stalin. Cercetătorii britanici afirmă cu tărie că acesta l-ar fi putut băga sub masă chiar și pe Băsescu. Ceea ce aruncă în derizoriu întregul efort de a reconstitui adevărul istoric. Cât despre domnul scamator Nicolae, mi se pare că între ilustra-i persoană și domnul Cătălin Voicu nu e nicio diferență. Amândoi s-au așezat pe locul mortului politic. * Antrenorul Serenei Williams, Patrick Mouratoglu, o ia la poceală pe Simona Halep, considerând că nu este normal să fii numărul 1 mondial dacă n-ai câștigat un turneu de Grand Slam. E un punct de vedere, dar franțuzul nu trebuie să uite că Simona n-a șterpelit locul 1, ci l-a câștigat conform regulilor WTA, care premiază constanța de-a lungul unui an, nu forma de moment care-ți poate aduce un titlu de Mare Șlem dacă ți-ai răpus adversarele în șapte meciuri consecutive și la rând. E un pic frustrant că românca noastră n-a câștigat anul acesta decât turneul de la Madrid și că a pierdut 6 din cele 11 meciuri pe care le-a avut cu jucătoare din Top 10, dar e prima din lume pentru că nicio altă jucătoare nu s-a învrednicit să acumuleze mai multe puncte. Dacă nu vă place, nu am ce vă face, vorba filosofului Tiberiu Ceia, îmi iau calul și-am plecat. Istoria tenisului s-a scris deja, iar Simona Halep este a treisprezecea jucătoare de pe mapamondul lumii globului pământesc care termină anul competițional pe prima poziție. Chiar dacă, după ce a devenit numărul 1 mondial, a pierdut trei din cele patru partide disputate. * După ce le-a crăcănat pe găini cu acuzele sale, economistului Vosganian, cel hăituit de demonii justiției, i s-a pus pata și pe vaci. Cică și ele e evazioniste. Le vede cum se desfășoară pe pajiști, fără sutiene, planturoase, dar el n-are lapte să-și pună în cafea și trebuie să-și aducă tocmai din Austria. Fie distinsul politician se răzgâie, ca orice filosof de cafenea eșuat în ALDE, fie se uită la blândele dobitoace ca vițelul la poarta nouă. Ia să le fi vorbit dumnealui de evaziune, de optimizare fiscală sau de structura arhaică a unei părți a economiei românești și să fi văzut atunci cum venea Joiana în fiecare dimineață la patul dumnealui, își dădea coada la o parte, și-i umplea ceașca de cafea! Toți psihologii, ornitologii și vacologii susțin că în situațiile limită comunicarea e foarte importantă, mai ales că la Ferma Animalelor, căreia gurile rele îi zic Parlamentul României, Puterea trage-n hăis, iar Opoziția-n cea. Varujane, să nu te lași sedus de meandrele concretului intangibil de pe pășune! Ai văzut câte căcăreze fac oile? Ce, crezi că e căcăreze? E o iluzie optică, o înșelătorie ieftină. Ele fac, de fapt, măsline, dar e evazioniste. Nu vor să plătească impozit pe profit că cică banii îi furați voi, politicienii, că, deși păreți deștepți ca oaia pe căldură, la hașmangleală nu vă întrece nimeni. P.S. Prezentăm scuze domnului ministru Petre Daea că am scris un text cu oi fără ca dumnealui să fie implicat. E al doilea, după ”Miorița”, deși cercetătorii vrânceni susțin cu argumente irefutabile că domnul ministru ar fi putut fi prezent la evenimente în partea a doua a celebrei balade, dar nu terminase de fiert zerul. Păi cine credeți voi că ar fi fost fluierul de os, ce cântă duios? Ion Lăceanu? Nț. Nea Petrică, cu ocarina mică. * La emisiunea culturală ”Abces Dinrect”, personajul principal era domnul Vacă (nicio relație de rudenie cu Varujan), un intelectual subțire care-și cam bătea nevasta, pe doamna Vacă, deși au împreună un număr neprecizat de copii (au numărat până la opt, după care studiile primare nu i-au mai ajutat). Pe distinsul domn îl interogau niște nebune, al căror nume nu l-am reținut, deși n-ar fi exclus să fi fost Joiana, Dumana și Boiana. Cu toate că au mugit pătimaș, n-au reușit să-l convingă pe domnul Vacă să n-o mai otâncească pe doamna Vacă fiindcă se scoală târziu dimineața și n-are cine să-i aducă la iesle cafeaua cu lapte praf. Mare bou și domnul Vacă! * Un român a fost găsit și băut, și bătut, în curtea unei case londoneze. Bietul om nu mai știa nici cum ajunsese în Anglia. E inutil să mai precizăm că acest Magellan al cârciumilor este din județul Vaslui. * De unde este și un tânăr de 27 de ani care a furat tabla de pe mai multe biserici londoneze, una dintre ele datând din secolul al XIII-lea! Nu vă lăsați, băieți! Lăsați-i la nudul gol! Dar dacă nu-i furați și peruca hoaștei de Elisabeta, n-ați făcut nimic. * După trei zile de la ieșirea din închisoare conform Legii recursului compensatoriu, un violator s-a apucat de treabă taman în centrul capitalei, victimă căzându-i o femeie de 32 de ani, proaspăt evadată dintr-un club de noapte. Cine a zis că violatorii nu se reintegrează în societate, n-a fost niciodată la școala de dansuri și bune maniere de la Poarta Albă. * Cu ocazia arăturilor de toamnă a ieșit de la ocnă și Mihail Vlasov, tatăl celor două (a)buzate de Cătălin Botezatu. N-a furat mult, doar vreo câteva milioane de euro, și a stat săracu doi ani și zece luni la țuhaus, în condiții nedemne pentru un așa celebru hoțoman. Ia să fi furat o găină; în pușcărie îi putrezeau ciolanele! * Zăvoranca se ține de glume: ”Alex are tot ce-mi trebuie mie...” * O botoșăneancă a făcut sex până i-a venit rău, titrează gazetele neduse la biserică. Fugiți, mă, d-acilea! N-o să vedeți o moldoveancă căzută pe câmpul de luptă. Și dacă i-ar fi rău, n-ar recunoaște. * Toate femeile din preajma guvernului britanic se plâng de hărțuire sexuală. Numai pe Teresa May n-o întreabă nimeni cum stă cu pitpalacul inimii. Nici măcar prostălăul de Nigel Farage care-i tot hărțuia pe români. * România are cel mai mare ritm de creștere a cheltuielilor militare dintre țările NATO. Numai în acest an au fost cheltuite peste 3,6 miliarde de euro, cu peste 150% mai mult decât în 2010! Parcă e prea scump ca să fii admis pe peluza Marelui Licurici. Râd rușii de noi cu toate părțile corpului de armată. Ce se putea face cu 3,6 miliarde de euro? O, ho, ho! Bine, vreo două miliarde le furau politicienii, dar tot mai rămâneau 1,6 miliarde pentru școli și spitale. * Când toată lumea îți spune că ești beat și trebuie să te duci să faci nani, e foarte sănătos să respecți semnele de circulație. Numai Tudose, Olguța și ceilalți petrecăreți pe banii națiunii, ce au făcut din legea salarizării unice povestea vorbelor goale, țin ca gaia mațu că ei nu e beți, că așa e ei, veseli. Și că mutarea contribuțiilor de la angajator la angajat e de belea. Măi copii ai durerii, minciuna are picioare scurte...
CONTELE DE MONTE-CRISTO
5 noiembrie 2017
Dacă n-ar fi existat Marx și Engels, capitalismul ar fi fost mult mai sălbatic. Dar pentru că au apărut hipsterii ăștia bărboși, bine ancorați în meandrele concretului capitalist, clasa dominantă n-a mai putut să-și vadă voioasă de treabă. De la ei încoace muncitorul n-a mai fost considerat doar o unealtă pe care o folosești până se uzează, după care o arunci la canalul colector al istoriei. Dar, pentru că ideile marxiste au fost puse în practică de Lenin și Compania de Sunet și Lumină Electrică, lumea capitalistă a început să îndulcească exploatarea omului de către neom de frica teribilă a concurenței. Așa au căpătat drepturi și muncitorii, care, pentru stăpânii lor nu erau decât simple vite de povară numai bune să tragă jugul capitalist. Exploatatorii au fost nevoiți să-și pună mănuși. Comunismul a fost vaccinul riscant fără de care capitalismul sălbatic s-ar fi prăbușit sub greutatea propriilor boli sociale. Virusul introdus în organismul suprasaturat de grăsimi, l-a ajutat să slăbească puțin, să adopte un mod de viață mai sănătos, să renunțe la cruzimea și disprețul față de celălalt și să nu se teamă de ziua de mâine. Evident, ca în cazul oricărui vaccin politic, există pericolul unor evoluții nefavorabile, că microbul comunist este prezent acolo și poate produce oricând mutații genetice devastatoare. S-a întâmplat de multe ori de la Marea Revoluție Socialistă din Octombrie 1917 (sărbătorită în noiembrie din cauza îmbârligării calendarelor) și a fost destul de foarte nașpa. Milioane de victime au căzut pe frontul experimentelor sociale, și dintr-o tabără și din cealaltă. În societatea contemporană lucrurile sunt ținute sub control întrucât capitalismul oarecum popular se împletește cu comunismul de periferie. Chiar dacă nimeni n-o recunoaște, sau pur și simplu fraierii nu-și dau seama, lumea funcționează cu un combustibil în care liberalismul politic se împletește de minune cu un soi de comunism economic adaptat economiei de piață. Doar în China este invers, comunismul politic practică liberalismul economic de parcă asta ar fi fost voința lui Marx. Și, culmea necunoașterii e că, în ciuda faptului că teoreticienii absurdului nu s-au prins, chiar asta a fost dorința autorului ”Capitalului”. Din nenorocire, Lenin a citit doar coperțile tomurilor lui Marx, acest Louis Pasteur al ideologiilor politice, și a adăugat restul. Iar restul a fost tăcere. * La români există o tradiție a curvăsăriei, în care rareori vivandierele erau sancționate altfel decât cu sifilis și alte boli de sezon erotic. De exemplu, vânzătoarele de plăceri din Ismail, Tulcea și Chilia erau duse pe o insulă la cinci ore depărtare, lăsate la nudul gol, ca să le omoare țânțarii. P-astea din zilele noastre le-ar distra o asemenea pedeapsă, iar țânțarii ar da ochii peste cap cât ai zice pește. Culmea e că distinsele panarame din vechime nu umblau dezgolite pe stradă, erau bine îmbrăcate, doar părul le flutura în vânt ca semn al libertății sexuale. Probabil d-aia în Târgul Ieșilor, Vasile Lupu le tăia nasul. Celor mai multe le creșteau altele la loc. Pe primul loc la curvăsărie a fost dintotdeauna orașul București, din care pricină Parisului i se spunea Micul București! Depravarea Timișoarei îi speriase pe călătorii străini aflați în căutarea de noi aventuri erotice. Așa că din Timișoara, revoluția sexuală a cuprins rapid toată țara, că, vorba aia, Banatu-i fruncea. De-ar fi fost numai atât, dar la un moment dat, curvele s-au apucat și de politică și au îmbolnăvit tot spațiul mioritic. * Bolșevicul Iliescu e foarte atent cu posteritatea lui. Ca să nu-i deseneze unii și alții coarne a hotărât, de comun acord cu tovarășa de luptă revoluționară corp la corp, să distrugă fotografiile din arhiva personală, imortalizate de un aparat rusesc, conform indicațiilor de partid și de stat comunist. E de-a dreptul emoționantă grija acestui criminal pentru ziua de după. Un singur lucru uită derbedeul roșu: nimeni nu va putea șterge din retina timpului fotografiile cu tinerii împușcați în 1989 numai ca să ambaleze lovitura de stat în prima revoluție televizată din istoria umanității, o piesă de teatru în care naivii erau morți iar intriganții și escrocii cât se poate de vii. Istoria are propriile-i judecăți de valoare, și, în eternitate, Iliescu va fi tot o slugă netrebnică de-a lui Ceaușescu. * Dar pe distinsul bulibașă, care, vorba aia, nici n-a întinat nobilele idealuri ale comunismului, nici n-a dat două parale pe capitalismul de cumetrie, îl doare-n basca proletară de scuipații pe care-i primește imaginea lui de soț al tovarășei Nina, o pensionară cuminte care, pentru că are vocație de martiră, încasează frecvent lecții de materialism dialectic și istoric. * APIA a adus în țară în zece ani circa 20 de miliarde de euro, reușind să crească suprafața exploatată, în medie, de la 5 la 10 hectare pe cap de fermier. Câți din acești bani au fost hașmangliți de politicienii mari și mici o să aflați în curând. * Cu toate astea, la productivitatea muncii suntem pe ultimul loc din Europa. Adică suntem exploatați degeaba. * Tăriceanu bagă adânc șuriul în Iohannis: ”Urmărește conducerea României cu cătușe, dosare fabricate și alegeri măsluite.” Domnule Tăriceanu, aceste cuvinte ne doare! * Același individ submediocru care, pe vremea când era premier, s-a destrăbălat în banul public, dând liber angajărilor în administrație, pe criterii de clan, și a risipit sume colosale pe investiții cu dedicație la finalul mandatului, zice că ar trebui restructurate niște posturi din administrațiile locale unde majoritatea angajaților stau pe internet vânând pokemoni. L-a băgat la înaintare pe Chițoiu, alt bagabond cu pretenții de mare vizionar, care, la fel ca și stăpânul inelelor celor cinci neveste, e conștient că în cazul unei restructurări vor zbura exact ăia care muncesc, nu orientații care taie frunză la câini. E cutremurător câte fețe are Tărice(I)anus! * Un avocat egiptean bătut în cap cu mare responsabilitate de soarele deșertului a afirmat la tembeleviziunea lor că: ”Violarea femeilor îmbrăcate provocator pe stradă este o datorie națională.” Ce noroc pe Monica Tatoiu, Maria Grapini și alte distinse doamne că nu circulă prin țara faraonilor. Sau, poate, ce ghinion! * Cică la Academia de Poliție șefi de promoție nu ajung aceia care au avut calificative mai bune, ci aleșii comandanților. Care, pe deasupra, sunt generoși de nu se poate povesti. Le repartizează constant apartamente frumoaselor absolvente apropiate de corazonul inimii lor taman în blocurile MAI, pe aceleași scări cu ei, ca să fie pregătite, la orice oră din zi și din noapte, pentru lupta corp la corp, sau să fie ținte piept numărul 4. Acum înțelegeți de ce barosanii se cer la pensii speciale pe la 45 de ani; fiindcă e epuizați. * Noul logo al clubului de fotbal Dinamo: ”Bețivul din beție se trezește, prostul din prostie-niciodată.” Problema cu jucătorii acestei echipe nu e că sunt bețivi, ci că nu știu să bea. Nu e vorba că se numesc fotbaliști, dar de ce sunt numiți astfel? Și nu înțelegem de ce se întâmplă toate acestea când încă mai e în viață Cornel Dinu. Care poate să-i învețe ambele faze ale jocului ”moartea pasiunii”. Pentru diletanții care îmbracă tricoul alb-roșu, n-ar fi rău ca în fiecare seară să li se pună casetele meciurilor lui Dinamo din semifinalele Cupei Campionilor(1984) sau ale Cupei Cupelor(1990). Ca să înțeleagă și ei pentru ce se pregătesc la nesfârșit. * Totuși, decât să bea mai bine ar merge la curve, cum fac steliștii, ca să aibă și nevestele lor o distracție în pauzele meciurilor. Uite, așa de bine s-au distrat consoartele lui Pintilii și Ovidiu Popescu în toaleta Arenei Naționale la meciul cu Hapoel Beer Sheva, că le-ar putea face să crape de invidie pe celelalte martire care și-au pus pirostriile cu golanii balonului rotund. Fetele au prins-o în ofsaid pe amanta lui Popescu și i-au dat cartonașul roșu. Nu înainte de a-i strica coafura, de a-i rupe unghiile și a-i umfla boticul. Practic, după un tur în care a punctat decisiv, din toate pozițiile, biata fată a devenit indisponibilă pentru retur. ONU ar trebui să se autosesizeze și să-și desfășoare căștile albastre în toaleta Arenei Naționale. * Încă un miner a căzut la datorie pe altarul nepăsării guvernanților față de copiii pământului. Odată cu moartea acestor fii obidiți ai României, dispare o lume. Se spune că numai clasa muncitoare merge în Paradis. Mă tem că e o minciună. * Calculând PIB pe cap de locuitor, la paritatea puterii de cumpărare, România se apropie de nivelul de dezvoltare relativă față de celelalte țări europene, nivel pe care l-a mai atins în 1913. Atunci procentul era de 67%, acum este de 59%. N-ar mai fi mult până-i prindem din urmă. Doar 104 ani, cu minima condiție ca restul Europei să rămână în stand by. Ar mai fi și varianta ca noi să batem pasul pe loc până o răsări busuioc, și, ținând cont că pământul e rotund, să se ciocnească Europa de noi. Pare varianta mai plauzibilă. * Senatorul Șerban Nicolae, șeful departamentului ”Isterici” din PSD, a zis că partizanii anticomuniști au slăbit capacitatea de apărare a României și că Stalin și Churchill erau tot o apă și-un pământ. Băiatul bătrân n-are dreptate. În primul rând că România n-avea nicio capacitate de apărare, fiind la cheremul rușilor, care colecționau ceasuri pe aici, și-n al doilea rând, Churchill bea mult mai mult decât Stalin. Cercetătorii britanici afirmă cu tărie că acesta l-ar fi putut băga sub masă chiar și pe Băsescu. Ceea ce aruncă în derizoriu întregul efort de a reconstitui adevărul istoric. Cât despre domnul scamator Nicolae, mi se pare că între ilustra-i persoană și domnul Cătălin Voicu nu e nicio diferență. Amândoi s-au așezat pe locul mortului politic. * Antrenorul Serenei Williams, Patrick Mouratoglu, o ia la poceală pe Simona Halep, considerând că nu este normal să fii numărul 1 mondial dacă n-ai câștigat un turneu de Grand Slam. E un punct de vedere, dar franțuzul nu trebuie să uite că Simona n-a șterpelit locul 1, ci l-a câștigat conform regulilor WTA, care premiază constanța de-a lungul unui an, nu forma de moment care-ți poate aduce un titlu de Mare Șlem dacă ți-ai răpus adversarele în șapte meciuri consecutive și la rând. E un pic frustrant că românca noastră n-a câștigat anul acesta decât turneul de la Madrid și că a pierdut 6 din cele 11 meciuri pe care le-a avut cu jucătoare din Top 10, dar e prima din lume pentru că nicio altă jucătoare nu s-a învrednicit să acumuleze mai multe puncte. Dacă nu vă place, nu am ce vă face, vorba filosofului Tiberiu Ceia, îmi iau calul și-am plecat. Istoria tenisului s-a scris deja, iar Simona Halep este a treisprezecea jucătoare de pe mapamondul lumii globului pământesc care termină anul competițional pe prima poziție. Chiar dacă, după ce a devenit numărul 1 mondial, a pierdut trei din cele patru partide disputate. * După ce le-a crăcănat pe găini cu acuzele sale, economistului Vosganian, cel hăituit de demonii justiției, i s-a pus pata și pe vaci. Cică și ele e evazioniste. Le vede cum se desfășoară pe pajiști, fără sutiene, planturoase, dar el n-are lapte să-și pună în cafea și trebuie să-și aducă tocmai din Austria. Fie distinsul politician se răzgâie, ca orice filosof de cafenea eșuat în ALDE, fie se uită la blândele dobitoace ca vițelul la poarta nouă. Ia să le fi vorbit dumnealui de evaziune, de optimizare fiscală sau de structura arhaică a unei părți a economiei românești și să fi văzut atunci cum venea Joiana în fiecare dimineață la patul dumnealui, își dădea coada la o parte, și-i umplea ceașca de cafea! Toți psihologii, ornitologii și vacologii susțin că în situațiile limită comunicarea e foarte importantă, mai ales că la Ferma Animalelor, căreia gurile rele îi zic Parlamentul României, Puterea trage-n hăis, iar Opoziția-n cea. Varujane, să nu te lași sedus de meandrele concretului intangibil de pe pășune! Ai văzut câte căcăreze fac oile? Ce, crezi că e căcăreze? E o iluzie optică, o înșelătorie ieftină. Ele fac, de fapt, măsline, dar e evazioniste. Nu vor să plătească impozit pe profit că cică banii îi furați voi, politicienii, că, deși păreți deștepți ca oaia pe căldură, la hașmangleală nu vă întrece nimeni. P.S. Prezentăm scuze domnului ministru Petre Daea că am scris un text cu oi fără ca dumnealui să fie implicat. E al doilea, după ”Miorița”, deși cercetătorii vrânceni susțin cu argumente irefutabile că domnul ministru ar fi putut fi prezent la evenimente în partea a doua a celebrei balade, dar nu terminase de fiert zerul. Păi cine credeți voi că ar fi fost fluierul de os, ce cântă duios? Ion Lăceanu? Nț. Nea Petrică, cu ocarina mică. * La emisiunea culturală ”Abces Dinrect”, personajul principal era domnul Vacă (nicio relație de rudenie cu Varujan), un intelectual subțire care-și cam bătea nevasta, pe doamna Vacă, deși au împreună un număr neprecizat de copii (au numărat până la opt, după care studiile primare nu i-au mai ajutat). Pe distinsul domn îl interogau niște nebune, al căror nume nu l-am reținut, deși n-ar fi exclus să fi fost Joiana, Dumana și Boiana. Cu toate că au mugit pătimaș, n-au reușit să-l convingă pe domnul Vacă să n-o mai otâncească pe doamna Vacă fiindcă se scoală târziu dimineața și n-are cine să-i aducă la iesle cafeaua cu lapte praf. Mare bou și domnul Vacă! * Un român a fost găsit și băut, și bătut, în curtea unei case londoneze. Bietul om nu mai știa nici cum ajunsese în Anglia. E inutil să mai precizăm că acest Magellan al cârciumilor este din județul Vaslui. * De unde este și un tânăr de 27 de ani care a furat tabla de pe mai multe biserici londoneze, una dintre ele datând din secolul al XIII-lea! Nu vă lăsați, băieți! Lăsați-i la nudul gol! Dar dacă nu-i furați și peruca hoaștei de Elisabeta, n-ați făcut nimic. * După trei zile de la ieșirea din închisoare conform Legii recursului compensatoriu, un violator s-a apucat de treabă taman în centrul capitalei, victimă căzându-i o femeie de 32 de ani, proaspăt evadată dintr-un club de noapte. Cine a zis că violatorii nu se reintegrează în societate, n-a fost niciodată la școala de dansuri și bune maniere de la Poarta Albă. * Cu ocazia arăturilor de toamnă a ieșit de la ocnă și Mihail Vlasov, tatăl celor două (a)buzate de Cătălin Botezatu. N-a furat mult, doar vreo câteva milioane de euro, și a stat săracu doi ani și zece luni la țuhaus, în condiții nedemne pentru un așa celebru hoțoman. Ia să fi furat o găină; în pușcărie îi putrezeau ciolanele! * Zăvoranca se ține de glume: ”Alex are tot ce-mi trebuie mie...” * O botoșăneancă a făcut sex până i-a venit rău, titrează gazetele neduse la biserică. Fugiți, mă, d-acilea! N-o să vedeți o moldoveancă căzută pe câmpul de luptă. Și dacă i-ar fi rău, n-ar recunoaște. * Toate femeile din preajma guvernului britanic se plâng de hărțuire sexuală. Numai pe Teresa May n-o întreabă nimeni cum stă cu pitpalacul inimii. Nici măcar prostălăul de Nigel Farage care-i tot hărțuia pe români. * România are cel mai mare ritm de creștere a cheltuielilor militare dintre țările NATO. Numai în acest an au fost cheltuite peste 3,6 miliarde de euro, cu peste 150% mai mult decât în 2010! Parcă e prea scump ca să fii admis pe peluza Marelui Licurici. Râd rușii de noi cu toate părțile corpului de armată. Ce se putea face cu 3,6 miliarde de euro? O, ho, ho! Bine, vreo două miliarde le furau politicienii, dar tot mai rămâneau 1,6 miliarde pentru școli și spitale. * Când toată lumea îți spune că ești beat și trebuie să te duci să faci nani, e foarte sănătos să respecți semnele de circulație. Numai Tudose, Olguța și ceilalți petrecăreți pe banii națiunii, ce au făcut din legea salarizării unice povestea vorbelor goale, țin ca gaia mațu că ei nu e beți, că așa e ei, veseli. Și că mutarea contribuțiilor de la angajator la angajat e de belea. Măi copii ai durerii, minciuna are picioare scurte...
CONTELE DE MONTE-CRISTO
5 noiembrie 2017
joi, 2 noiembrie 2017
Uneori întreb întunericul
Nu e nimeni, doar noaptea așteaptă la ușă
să-i cadă un suflet de înger în palme.
Uneori mă întreb: ce vor face ferestrele singure,
ce s-a întâmplat cu visurile noastre, Doamne?
Cum de s-au prăbușit toate punțile dintre noi
ca și cum n-ar fi fost prăfuite de stele?
Uneori întreb întunericul:
cine va veni pe urmele mele?
Va fi un viscol, va fi o umbră?
Va fi dorul sfâșietor?
Sau nu va fi decât noaptea aceasta
ce mă privește cu un ochi orbitor...
1 noiembrie 2017
miercuri, 1 noiembrie 2017
Poem de noiembrie
Scanați tot orizontul de minciuni,
pe acolo trec cocorii înspre casă,
noiembrie a evadat de la nebuni,
pe unde ești iubita mea frumoasă?
Mi-e sufletul înveșmântat în brumă,
la telefon nu sună niciun înger,
retina strânge fluturii de humă,
sunt doar un om de sticlă care sânger
Schiază prin tăcere vânturi reci
descoperind fâșia de zăpadă,
pe care de un secol vii sau pleci
lăsând amurgul rănile să-mi roadă
Se va-ntâmpla, desigur, ca-ntr-o noapte,
de la fereastra gândului pervers,
să curgă-n cioburi ultimele șoapte
tăiate într-un colț de univers
Poate atunci se vor întoarce-n sine
făpturile de lacrimă și lut,
și-am să găsesc cărarea către tine
să pot și eu în mine să mă mut
1 noiembrie 2017
pe acolo trec cocorii înspre casă,
noiembrie a evadat de la nebuni,
pe unde ești iubita mea frumoasă?
Mi-e sufletul înveșmântat în brumă,
la telefon nu sună niciun înger,
retina strânge fluturii de humă,
sunt doar un om de sticlă care sânger
Schiază prin tăcere vânturi reci
descoperind fâșia de zăpadă,
pe care de un secol vii sau pleci
lăsând amurgul rănile să-mi roadă
Se va-ntâmpla, desigur, ca-ntr-o noapte,
de la fereastra gândului pervers,
să curgă-n cioburi ultimele șoapte
tăiate într-un colț de univers
Poate atunci se vor întoarce-n sine
făpturile de lacrimă și lut,
și-am să găsesc cărarea către tine
să pot și eu în mine să mă mut
1 noiembrie 2017
Abonați-vă la:
Postări (Atom)