Poemul pe care nu l-am scris

Poemele pe care m-am jurat că n-am să le mai scriu,

cu cerneala inimii or să fie scrise

N-are rost să le-ngrop și pe ele

în abise,

unde locuiești 

pe o tâmplă

ca o ecuație de trei simplă

Ele trag să moară unele lângă altele,

anesteziate de căderi omenești,

își prezintă cu greu actele

cercetării dumnezeiești

Nu a făcut nimeni recurs în anulare,

dar în viața asta de nedescris,

fără chemare,

poemul pe care m-am jurat că ți-l scriu

nu ți l-am scris

Te las să ți-l scrii singură într-un timp

în care ai să călătorești printre nori

și o să-ți plouă în suflet

cu meteori

31 octombrie 2016

Am să privesc apusul la întâmplare

S-atâtea viscole-ncuiate-n noi
erorile s-or șterge cu-n burete
batem în cuie umbra pe perete
fugim de fericire amândoi

La telefonul lunii nu mai e semnal
coboară pe o scară înserarea
s-a îngropat în trupul tău uitarea
și-a înfundat aorta un canal

pe care mai treceau din când în când
corăbii sfărâmate de furtuni
e stingerea la casa de nebuni
de unde-am evadat în gând

Nu-s gardieni de suflet să cuprindă
o aripă din trupul meu de var
mă poartă-n iris un surâs amar
iar șarpele-ndoielii-o să se-ntindă

dincolo de iluzia strivită
în glodul nopții-njunghiate-n piept
la marginile lumii înc-aștept
să mă transform în stalagmită

și să îmi bată cuiele în vânt
cu un ciocan de gânduri uriaș
pe străzile pierdute din oraș
pe unde oameni de zăpadă nu mai sunt

Și unde din eroare în eroare
a tot murit o pasăre în zbor
Dacă vreodată o să-mi fie dor
o să privesc apusul la-ntâmplare


31 octombrie 2016

SĂPTĂMÂNA PE SCURT (44)

S-a redeschis sezonul vânătorii de oameni * Înviați-l pe Ceaușescu! * Amara pâine a străinătății * Attila și ceilalți hoți din Parlament * Partide de sex în grup * Castelele grofilor și casa lui Horea * Simona Halep  pe tobogan * Mărturisirea evlavioasei doamne Lis * Surprize, surprize! Andreea Marin, pe urmele Mihaelei Rădulescu * Un an de la tragedia ”Colectiv” * Iohannis, de la Masa Tăcerii la Masa Putorii * Mai ușor cu Premiul Nobel pe scări * Partidul Vitelor de Pripas

A început sezonul vânătorii de oameni săraci cu duhul. Aceiași politruci primitivi îi trag pe sfoară pe naivii care cred în balivernele lor, deși au mai auzit aceleași minciuni de un milion de ori. Nici nu observă cum au năpârlit la trecerea fără nicio jenă dintr-un bordel politic în altul. Parcă nici nu-i interesează că plâng pe umerii săracilor coborând din mașini luxoase al căror schimb de ulei costă cât salariul minim pe un an. România e ca un pacient sub anestezie generală, ținut în viață de aparatele minciunii și ale propagandei fără frontiere. Tembeleviziunile manipulează sentimente, colportează știri, fac jocuri politice murdare, dezinformează. Politicienii veroși, dedați la butoiul cu miere al puterii, și-au întors pe dos pielea de lup îmbrățișând cu dragoste sinceră cauza oilor. O avalanșă de legi benefice națiunii se prăbușește dinspre Parlamentul Rușinii Naționale înspre Monitorul Oficial. Evident că nu vor fi aplicate niciodată întrucât, după alegeri, vor avea grijă să adopte altele care să le neutralizeze efectele. Dar există oameni care cred orice. Pe prostia verificată și verificabilă a acestora se bazează și marii strategi dintre Crevedia și Afumați, colț cu Piața Operei. Pesediștii au vocația prostirii în massă. Au moștenit-o de la odiosul bolșevic cu față inumană și au perfecționat-o cu mijloacele capitalismului de cumetrie și desfrâu. Pentru ei poporul e o massă de proști pe care o manevrează în scopuri mercantile. Priceperea lor se bazează pe iuțeala de mână și nebăgarea de seamă a majorității celor cu educație precară. Și s-au străduit să-i țină la acest nivel punând bazele distrugerii sistemului educațional. Restul a venit de la sine. La polul opus, așa zișii tehnocrați, fac același lucru, dar cu alte mijloace. Sunt copiii aceleiași mame. Au supt de la același piept putred, dar vor să ne convingă că din țâțe diferite. Și unii și alții vor să inducă ideea că  numai ei sunt singurele soluții ale hoției. Mai sunt și altele, e adevărat, dependente tot de casa lor de toleranță. Există un singur tablou de comandă. Când se ard siguranțele, se înlocuiesc cu puțină sârmă. Dacă nu mai dau randament sunt schimbate cu unele fabricate de Soros. * Votul pe liste de partid e nașpa fiindcă se eternizează în funcții publice șefii partidelor, indiferent cât de ineficienți sau de bandiți ar fi. Ați văzut cum se împrăștie prin țară boschetarii de la București? Care pe la Teleorman, care pe la Timișoara, care pe la Târgul de Floci... Campioni sunt penaliștii, care ar vinde-o și pe mă-sa pentru un loc așa zis eligibil. De fapt au și vândut-o! Viorica Cherecheș, mama primarului din Baia Mare, aflat la pârnaie, deschide lista pentru Senat în județul de baștină. Evident că sistemul pe listă este mai puțin nociv decât cel pe colegii electorale stabilite pe criterii politice, nu geografice, dar, pentru ca să fie respectată cu adevărat voința masselor, alegătorul ar trebui să primească două buletine, ca în Germania; pe unul să voteze partidul, iar pe celălalt persoana vizată din acea listă. Dispărând ordinea prestabilită, alegătorul discerne și stabilește cine din acel partid ar trebui să meargă la fabrica de legi și cine să cânte la altă masă șlagărul monumentalei Gabi Luncă, ”Dă, mamă, cu biciu-n mine!”. Nu e greu deloc, dar, în România, respectul față de adevăr e facultativ, ba mi se pare că a fost interzis prin lege întrucât îi încurcă pe prostănacii care-și zic politicieni. * Șmecherii de la Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) vor să liciteze în curând un proiect de modernizare al Transfăgărășanului astfel încât să fie circulabil 12 luni pe an. Într-o țară în care se fură și ochii morților din spitale, iar guvernanții nu sunt capabili nici să astupe și să asfalteze gaura rămasă, proiectul futurist n-ar fi decât o vacă de muls pentru bandiții politici. Totuși, dacă vreți cu adevărat să rezolvați această problemă, înviați-l pe Ceaușescu! * România a înlocuit MIG-uri vechi de peste 50 de ani cu F 16 vechi de 35 de ani, evident, în scopul modernizării armatei. Distracția ne costă 700 de milioane de euro. Câte nu s-ar fi făcut cu banii ăștia, Cioloșe? De ce trebuie să mai plătim tribut? Numai pentru că v-ați dat voi, câțiva, lustrul european iar pe noi ne-ați transformat în cetățeni de categoria a doua? Numai pentru că România e condusă de 27 de ani de indivizi dubioși, fără coloană vertebrală? Băi, voi ați auzit de Brâncuși? E tipul căruia în locul mâinii îi crescuse o bardă și care la întoarcerea sa acasă din universalitate n-a spus decât atât: ”Proști v-am lăsat când am plecat. V-am găsit și mai proști.” Totuși, ca să înțelegem ceva din existență, a inventat Coloana Infinitului. E, de fapt, coloana vertebrală a neantului românesc. Neant pe care-l promovează guvernul prostocrat. * MRU, consumatorul de carne de vită Kobe cu două sau cu patru picioare, face dezvăluiri senzaționale: afirmă că STS are capacitatea să fraudeze alegerile. De parcă se mai îndoia cineva...* Mircea Cărtărescu, un scriitor mult sub Bob Dylan, este pentru căsătoriile gay. ”E firesc să aibă acest drept ca cetățeni.”, afirmă laureatul premiului Nobel pentru cacofonie, decernat în fiecare toamnă de prestigioasa Cacademie din Caracal. * Vrânceanca Maria Crăciun (59 de ani) a lucrat 7 ani fără acte ca îngrijitoare a unei bătrâne din Italia. În urma unui accident suferit în casa unde robotea i-a fost amputat un picior, de la genunchi. Imediat, italienii i-au aruncat hainele în stradă pretextând că n-o cunosc, femeia rămânând pe drumuri, cu handicap sever și fără vreo sursă de venit! Amară mai e pâinea străinătății! De ce acceptați să fiți slugi fără simbrie la străini când puteți să vă întoarceți acasă, să-i dați cu roatele-n sus pe nenorociții de la putere și să vă puneți pe treabă? Casa părintească plânge de singurătate, în livadă s-au înstăpânit omizile, iar câmpurile sunt cotropite de ciulini. Satele sunt pustii, orașele par aziluri pentru persoane abandonate, iar boschetarii politici își fac de cap. Haideți acasă! Scârțâie uluca fântânii și își șterg lacrimile pe furiș, bătrânii. * Un turist ceh a lăsat o piedică în calea uitării scrijelindu-și numele pe o cetate dacică. Urmașul bravului soldat Jvek a motivat că la fel făcea și Burebista când trecea prin Boemia și Moravia. Ba le mai dădea și câte una după ceafă! * La secția de arși a Spitalului Floreasca, o sculă nouă a fost inaugurată de vreo trei ori. Numai că bazaconia nu era pentru tratarea arsurilor, ci pentru tratamentul antiîmbătrânire. Ne miră acest lucru întrucât în sistemul sanitar-veterinar românesc prostia își păstrează prospețimea. * Deputatul UDMR Marko Attila Gabor, a șters-o în Ungaria anul trecut din cauza unei boli frecvente printre parlamentari: banditism cronic. Boala se transmite oral, dar și prin acte sexuale neprotejate cu Bugetul de Stat. În semn de stimă și respect pentru mâncătorul de șaormă cu de toate preparată direct sub șaua calului, a cărui limbă o vorbește, de altfel, Camera Derutaților îi virează leafa direct pe card. Cârcotașii zic că nu e corect, că nu muncește pentru banii ăia, el hrănindu-se la pieptul lui Victor Orban de la Buda. Dar ce, măi, ceilalți muncesc? Singura diferență dintre ei și Attila e că ei încă îmbalotează șaormă direct de sub coada calului. * Premierul independent de realitate, îi îndeamnă pe alegători să voteze doar PNL și USR. Suntem de acord cu aceste partide de sex politic în grupuri organizate de Soros, numai să le voteze pe amândouă, pe același buletin de vot, ca să nu se supere Julien. Restul să voteze PRM-ul. Doar PRM-ul. * Câtă vreme Ministerul Inculturii a avut miniștrii de la UDMR (inclusiv Kelemen Cap de Lemn), în Ardeal au fost refăcute numeroase castele ungurești, cheltuindu-se milioane de euro. În schimb, casa lui Horea, martirul românilor, este o ruină. Pentru reabilitarea ei ar fi trebuit câțiva firfirici, că țăranii români n-au avut castele. Grofii, da, că trăiau din exploatarea românilor. Ca și acum. * Curtea de Apel a respins ca neîntemeiată cererea lui Ponta de suspendare a ordinului Ministerului Educației prin care i-a fost retras titlul de doctor veterinar PSD. Se pare că sentința e un plagiat după altele mai vechi, așa că Victor-Viorel se va plânge la Curtea Europeană a Drepturilor Pesedistului de la Făurei, și la România TV. Succesuri, că de eșece ai tot avut parte! * Incontestabil, haznaua acestor alegeri  este organizația fomist-pontistă ”Ptru, boală!” Tot felul de curve refulate, boschetari bătrâni, cântăreți la fluier cu gușă, hoți de buzunare, bandiți celebri, dansează sârba strigoilor dirijați de un doctor în prostologie și cufureală politică. * Soția lui Patrick Ekeng, fotbalistul camerunez decedat pe teren la meciul Dinamo-Viitorul Constanța, a născut la șase luni după sfârșitul acestuia. Dragoste dincolo de moarte. *   La Turneul Campioanelor, Simona  Halep a cam tras mâța de coadă fiind eliminată din grupa roșie după două înfrângeri din trei partide disputate. Am fi vrut să câștige, sângele apă nu se face, chiar dacă ea nu prea le are p-astea cu patriotismul. Din păcate, nu poate mai mult. Va încheia anul pe locul 4, în cădere cu două poziții față de precedentul sezon. Rămâne una dintre  răsfățatele tenisului chiar dacă anul acesta n-a câștigat decât trei turnee, două fiind organizate, culmea coincidenței, de Țiriac. Așa cum am prezis demult, încă de pe vremea când o lăudam non stop, fiindcă nu i se cocoțaseră toți piticii pe creier, nu va fi niciodată numărul 1 în lume. Pentru asta trebuie să ai caracter, nu fițe de starletă. * Șova n-a găsit nici acum dosarul Bechtel. Și cât l-a căutat! La fel de mult ca democrații din Kîrgîstan care au pierdut Constituția! Bine, nici nu-i prea interesa ce scrie acolo. * În așa zisa republică Moldova, de fapt câteva județe ale României, au fost închise toate cazinourile. Mai au să închidă și bordelurile politice și unirea-i gata. * ”Unii s-au dus la Iași să pupe moaștele, eu le am acasă”, mărturisește evlavioasa doamnă Lis, după ce consumă un pahar de vin. Aveau dreptate latinii când spuneau chestia aia cu adevărul care se pitea ca un derbedeu în vinul de bururugă. * ”Mihaela e (...) o pisică vagaboandă”, a lătrat Dani Oțil, fostul ei hamster. Acum  Răduleasca vagabondează prin stratosferă. E totuși un salt de la mersul pe motoretă, crăcănată în spatele unui țânc care n-a avut tricicletă când era mic. * Cheloo  a recunoscut  că s-a drogat, în fața judecătorilor. Nu s-a drogat în fața judecătorilor, deși e în stare, în fața lor a recunoscut. Mai are să recunoască că e și prost și poate ajunge în Parlament. Sau la emisiunea ”N-ai umor...” * Andreea Marin calcă vânjos pe urmele Mihaelei Rădulescu; a ajuns și ea la al treilea divorț! Și multe puncte de rating. Acum să vedem dacă își va găsi și ea un post de parașută cosmică sau va apela tot la serviciile lui Felix. De ce vă mirați? Mihaela, care, după spusele maidanezului Oțil (nu vă luați după nume, aparențele înșeală!), este o pisică vagaboandă, se plictisește repede și își  va căuta alt tomberon cu bani. Vă amintiți de cazul Bănică Ștefan, de ale cărui bretele vocale au tras în toate părțile cele două recidive? Se poate repeta oricând. În sens invers, nu, fiindcă Tuncay (31 de primăveri în toamna aceasta) e prea crudel pentru Mihaela, în poala căreia au crescut multe răsaduri. Ea sare din 20 în 20, așa că se pregătește Țiriac. Cât despre Andreea, n-o mai plângeți, a făcut ce i-a plăcut. Și i-a plăcut! Când intri în haremul unui turc cu 11 ani mai tânăr, trebuie să înțelegi că nu poți să fii la nesfârșit favorita sultanului. Ai o șansă până-l pui pe picioarele din spate, din punct de vedere financiar, după care adio și-un praz verde! Ceea ce s-a și întâmplat.  Urmează divorțul și partajul: un scaun mie, unul ție, un vibrator ție, două mie, o clinică ție, niciuna mie. Hopa, aici nu-i corect, hai la Tribunalul Buftea! Și acolo să te ții ”Surprize, surprize!” * S-a scurs un an de la tragedia ”Colectiv”! 64 de tineri zac în morminte, mulți alții poartă în trup pecetea unor vremuri cumplit de corupte. România e aceeași junglă în care fiarele politice îi sugrumă fără milă pe tineri. În urma lor nici iarba nu mai crește. Ponta se hârjonește de parcă nimic nu s-a întâmplat. În fruntea treburilor țării e un guvern dezlânat, dezorientat, fără rezultate notabile. Nimeni nu mai crede în nimic. Doar din când în când prin luminișurile existenței trece câte-un cerb liber purtând povara demnității românești. Dar nu-l văd decât patrioții, ceilalți sunt orbi. * Pe listele unei adunături de găinari cu sclipici la revere candidează și cotoarba care se zice că i-ar fi făcut un vlăstar regal principelui Nicolae Amandină. Nu știu dacă-i de râs sau de plâns. * Poza cu Iohannis la Masa Tăcerii face ravagii pe net. Poza cu Iohannis la Masa Puterii produce jale în realitate. E aceeași masă care până nu demult se numea Masa Putorii. * Bob Dylan a vorbit, sau a cântat, după cum a vrut să înțeleagă fiecare: va înșfăca Premiul Nobel, că aproape un milion de dolari nu-i de colea. Măi, băieți, care vă scăldați îb cultură și vă dați de ceasul morții  în legătură cu premiul ăsta, problema noastră nu e Bob, care cântă și scrie binișor, ci noi suntem, fiindcă-i dăm prea multă importanță  (premiului), considerându-l principalul criteriu de recunoaștere a unor ierarhii. E o eroare în falș, vorba unei multiple laureate a plutonului de execuție de la Târgoviște, Premiul Nobel nu stabilește ierarhii literare sau de altă natură, ci acordă niște distincții într-un anumit context politic. E adevărat, câteodată juriul le mai nimerește, dar de cele mai multe ori dă chix, sau așa  ni se pare nouă. Mulți dintre cei mai deștepți sau mai talentați oameni de pe mapamondul lumii globului pământesc n-au luat bănosul și pofticiosul premiu. Nici măcar toți aceia care au fost pioneri în domeniul lor de activitate și plictis, ca, de exemplu, Paulescu, inventatorul insulinei, și mulți alții. Premiile n-au stabilit niciodată adevăratele ierarhii. Pe vremea lui Eminescu cel mai mare poet era considerat unul....na, că am uitat cum îl cheamă!...* Un turist american a fost atacat de un urs în zona ”Pietrele lui Solomon” din Brașov. Ursul a intrat în sevraj și a murit. Supradoza i-a fost fatală. * Niște dubioși de la Partidul Vitelor de Pripas contestă dreptul democratic al PRM de a candida la aceste alegeri parlamentare fiindcă documentele, zic ei, n-ar fi semnate de cine trebuie. Măi, cioflingarilor, noi și dacă punem degetul înmuiat în cerneala inimii pe fruntea Patriei suntem mai credibili decât voi. Că de frumoși și de deștepți nici nu se pune problema. Și modești, pe deasupra. Nu vă supărați, așa a orânduit Dumnezeu lumea; pe noi ne-a făcut frunze, pe voi, omizi... 

CONTELE DE MONTE-CRISTO
30 octombrie 2016 

Mi s-a umplut inima de greieri

Un greiere stă pe covor nemișcat
Nu știe încotro s-o apuce
Altul în oglinda timpului s-a uitat
Să vadă toamna încotro-l duce

Apoi, prin crăpăturile inimii s-a strecurat
Îi place să asculte viscolul dinăuntru
Polul Nord peste el s-a răsturnat
Și nu mă lasă și pe mine să intru

Și sufletul mi s-a umplut de greieri muți
Abia aștept să vină noaptea dintre nunți
Unul a intrat în chitară și cântă
Ca și când mireasa ar fi fugit de la nuntă

Sfâșiindu-și rochia-n stalactite
Sub privirile mele îngălbenite
Pulberea-n vânt va porni să ne cearnă
E vară în cer, în greieri e iarnă


29 octombrie 2016

Vorbesc de Colectiv de parcă le-ar păsa

Nu s-a schimbat nimic de-atunci,
Ați ars în flăcări răvășite de chitară,
În Rai probabil sunteți iarăși prunci,
Dar sărutarea morții tinere-i amară,

N-ați meritat acest martiriu fără crez,
Erați atât de tineri și de vii!
De aș putea din mine ca să emigrez
Și să dau viață iarăși la copii

Aș fi mai mult decât un zeu
Și-aș fi mai fericit în stinsa eră,
Dar nu îl pot înlocui pe Dumnezeu
Și reînvierea pare o himeră

Voi ce mai faceți? Cum mai e prin cer?
E mult mai bine-n lumea aceea?
Pe-aici prin flăcări ni se face ger
Și nu ne mai ajunge odiseea

Aceiași politruci nenorociți, 
Care corup și mint și fură tot,
Vor un popor ca-n ”Las Fierbinți”
Și noi tăcem și nu le-o dăm în bot.

Parcă a ars tot neamul românesc
De bunăvoie-n colective sumbre,
Eczemele pe trupul țării cresc
Nu mai există oameni, numai umbre

Suportă umilința ca pe-un drog
Și nu-și găsesc un țărm al demnității,
Cu sufletul târât de-un vis olog
Mă rog la porțile zidite-ale cetății

Să crească-n trupul oamenilor mici
O inimă pe care scrie Țară,
Să nu mai plece niciodată de aici
Frumoșii tineri  pe o stea polară.

Nici nu s-a stins în rana voastră fumul
Că au scos capul viermii strânși în măr,
Și-au arătat pe unde-ar trece drumul
Subțire ca un fir de păr, 

Pe unde trebuie să traversăm deșertul
Spre nicăieri, împinși de pofte crude,
Și pe deasupra dăm și șperțul
Acestor ambuscați cu chipuri hâde.

Au profitat din plin de tragedie
Aceleași scârboșenii transpirate,
Și-n viața noastră, prinsă în stihie,
Nu-i loc nici pentru lacrimi în erate

Dau interviuri fără să le pese,
Pe-aici e moartea în esența ei,
Comemorările-s atât de dese
Că personaje principale-s ei. 

Sunt la putere monștri nefirești,
Vorbesc de Colectiv de parcă le-ar păsa,
Dar au uitat că în spitale românești
Ferestrele-s oglinzi de cucuvea.

S-aceiași idioți corupți și fără crez
Ce existența ne-au băgat-o-n dric,
Din țara vrajbei noastre-aș vrea să emigrez,
Deși-ați murit, nu s-a schimbat nimic.

Ba, dimpotrivă, este  mai cumplit,
S-a răspândit ca lepra neomenia,
Și-n noaptea încastrată în granit
Pe-un rug imens se stinge România.

Nu-s pompieri dispuși la sacrificii
Nici doctori nu mai sunt, de răni aprinse,
E o Sodomă putredă de vicii
În care sentimentele sunt stinse.

Ar fi frumos ca astăzi să pot spune:
Să fiți cuminți, să fiți frumoși cumva,
Că tragedia a schimbat o lume,
Dar nu vă pot minți, nu e așa.

E aceeași viermuială generală,
Aceiași câini se-nfruptă din destine
Corupția-i suprema boală
Și nu-i nicio speranță să ne facem bine


28 octombrie 2016

Ai plâns?

Închid ochii. Tu vii în somn și mă întrebi: ”Ai plâns?”
Îți răspunde lacrima dar nu-ți e de ajuns.
Te superi că nu-ți vorbesc, universul e mut.
De ce te miri? Cârduri de cocori peste mine-au trecut.

Atunci s-au strecurat în noi ultimii îngeri,
Zdrobiți de căderi în păcat și înfrângeri.
Le era foame de lumină, se hrăneau cu vise;
Golul din jur se umpluse cu-abise.

Și-au scos prin brațele noastre aripile prinse-n atele...
”Trezește-te! Te-aștept în ninsorile mele!
Oamenii n-au aripi, sunt obiecte de decor provizorii.
Visele sunt realități tranzitorii.

Ne transportă din lumi unde nu am fost, dar e posibil să fim,
În ziua în care ne amintim că avem inimă și că iubim.
Deschide ochii să vezi demonii gri
Cum se-nfruptă din tine! Le e foame și-s vii.

Descuie tăcerea! Cheia arunc-o cât mai departe!
A căzut în neant ultima filă de carte.
Zbori în cercuri întâmplătoare, într-o singură aripă,
Faci de tine prea multă risipă.”

Închid ochii, întind aripile de ceară spre soare
Închid ochii și mai adânc. Întunericul doare.
Tu mai vii câteodată, și-mi șoptești dinadins:
”Au căzut toate pietrele-n suflet! Mi se pare c-ai plâns...”


28 octombrie 2016



     

Tăceri

Eu am să fiu tăcut, tu ai să fii tăcută
vom trece singuri printre stânci
că am băut paharul de cucută
din ochii tăi lunatici și adânci

Ne va-ntreba pustiul cine suntem
iar dimineața s-o ascunde-n umbre
că am uitat în oră să ne strângem
singuri mesteceni rătăciți în tundre

O să tremure oglinda strivită-n priviri
corăbiile nopții s-or sinucide-n larg
copacii s-or ascunde-n desfrunziri
că-n timpul putred visele se sparg

Or să se trezească îngerii târziu
să măture străduțele de frunze
în care secol sunt nici n-o să știu
eternitatea va veghea pe buze

Că uneori din ochii tăi adânci
am tot băut pahare de cucută
vom traversa pustiul printre stânci
eu am să tac, tu ai să fii tăcută


26-28 octombrie 2016

Moartea-i pune timpului ventuze

Frigul intră-n oase ca un mesager
al sfârșitului de eră infernal
negura din suflet mai ascunde-un cer
curg rănile vieții la canal

Cresc noroaiele-n vulcani teleghidați
de o boală-a zilelor opace
pomii par copii ostracizați
și se-ncuie toamna-n carapace

Soarele a dispărut în găuri negre
înapoi n-au mai venit săgeți
orele sunt parodii funebre
curge disperarea prin pereți

Nici măcar nu mai surâd cocorii
țipătul le-a putrezit pe buze
un cavou imens astupă norii
moartea-i pune timpului ventuze


25 octombrie 2016

Elegia îngerilor din lesă

Câteodată sfârșim. Pământul pe care călcăm și mai tare ne doare
Nu ne mai amintim nimic așteptând să se scuture definitiv o floare
Suntem gata de abandon, de plecări fără adresă
Chiar dacă ne țin prelegeri îngerii de zăpadă din lesă

Nu mai vedem rostul luptelor nesfârșite din trup
Urlă morțiu prin sufletul-iarnă un lup
Viscolele bat cuie de gheață în vânt
Puntea dintre gânduri sub povara tristeții s-a frânt

Și totuși mergem mai departe, luptători singuratici
Printre stihiile lumii ascuțite de demoni lunatici
Ceilalți au mai multă nevoie să ne vadă prin cioburi călcând
Prin timpul-păianjen ca o lavă secundară curgând

Ne ridicăm din propriul suflet unde am stat ghemuiți
Și înotăm prin neant în eroi de bazalt travestiți
Ducem o cruce grea încastrată-n lemnul câinesc
E crucea arsă pe rug a neamului românesc

Sufletul ne cară în cârcă trupurile de piatră, de sare
Carnea-l apasă, pământul pe care calcă îl doare
Nu are o direcție de deplasare precisă
Desenează prin aerul impur viitoarea eclipsă

Vor suna clopote în clepsidra spartă când nisipul surprins
Va pleca pe sub mare căutându-și alt Sfinx
Ochii nu vor mai vedea și nu vor înțelege prin zidiri de granit
De ce s-a sfârșit ceea ce a rămas de iubit

Și n-ai să știi cine trage cu arcul în soarele iernii
De ce tropăie pe străzile inimii cerbii, eternii
Uitate-s plecările în sus și în jos, fără adresă
Și tragi după tine îngeri de zăpadă în lesă


23 octombrie 2016

SĂPTĂMÂNA PE SCURT (43)

Eu cu cine votez? * Lăsați copiii să refacă România Mare! * Cum făcea amor Gigi Becali * Alianța Mafiei parlamentare împotriva DNA * Bunicul-porno * Războiul chiloților * ”Povești nemuritoare”, de Dacian Julien Soros * Pielene, blana înapoi! * Iliescu nu se dă dus * Pensie de 24 000 de lei * Cu vaca-n portbagaj * Culmea plagiatului * Biroul Ovul * E femeile mai șucare decât bărbații? * La ce vârstă se maturizează bărbații? * Elena Udrea se dă la alt mongol * Marea viermuială


A devenit o modă, de la Caragiale încoace, să întrebi ca prostu: eu cu cine votez? Măcar cetățeanul turmentat avea scuza că nu-și luase jocul, dar contemporanii noștri n-au niciuna. O fac din lașitate, nu din ambiguitate. O fac cu bună știință, nu din neștiință. O fac cu interes, nu din dezinteres. Sunt bine informați, dar în spatele întrebării pseudo-tragi-comice își ascund adevăratele intenții. Au avut întotdeauna cu cine vota dar au preferat ochelarii de cal, spiritul de turmă, satisfacția primară de a fi în tabăra învingătorilor. A jefuitorilor. N-au votat niciodată  cu capul. Nici cu inima. Au votat întotdeauna cu burdihanul. Cei mai parșivi sunt aceia care se consideră deasupra spectacolului public, care pretind că sunt spirite superioare ce nu pun botul la vrăjeală, deși, prin non-combat, girează, de fapt, marile fărădelegi care se comit în numele democrației. Au dreptate parțial, doar aceia care sunt sinceri. Cu marile partide chiar nu se merită să votezi. Sunt niște găști de cartier formate din bagabonți, curve politice și pești, aspirante la statutul de mafii. Chelneri de bacșișuri mici, în spirit, mari șpăgari, în fapte. Dar în cazanul electoral fierb întotdeauna și oameni de calitate, onești, demni, patrioți, inteligențe sclipitoare. Ei pot fi găsiți la partidele mici, fiindcă numai oamenii de mare caracter participă la războaie inegale cu scopul de a schimba în bine societatea mizeră în care trăim, pentru a nivela nedreptățile înfiorătoare. Nu mai veniți cu scuza că ”n-am cu cine să votez”, că nu mai ține. Aveți cu cine vota și ați avut întotdeauna, numai că ați fost nedrepți și ați căutat pete în soare. Uite, eu critic nenorocirile din societatea mizeră în care trăim, văd că ne conduce o clasă politică depravată, chiar criminală, dar am avut întotdeauna cu cine să votez. Și n-am regretat niciodată votul meu. Nu-mi plec privirea când mă uit în oglindă. Am votat întotdeauna cu România Mare în speranța că într-o zi acest partid se va desființa și va deveni o patrie. Faceți ca mine și veți redescoperi mersul biped! * Politicieni de doi bani manipulează mișcarea unionistă în scopuri electorale. Îi întreb și eu pe Popey Marinarul, pe Mickey Mouse și pe ceilalți nevlegi, de ce n-au făcut nimic pentru unire când au fost la putere? Pe Iohannis n-are rost să-l întrebi ceva, până vine răspunsul își termină mandatul. Și altul nu mai pupă, mai ales după ce a pus jandarmii să-i cotonogească pe tinerii unioniști. Băi, aceștia, voi nu sunteți români? Lăsați copiii patriei să înfăptuiască România Mare!
Lăsați istoria să-și urmeze cursul! ”Cine a îndrăgit străinii, mânca-i-ar inima câinii...”. Parcă așa scria Eminescu, românul absolut. *  ”Studenții români sunt adevărați zei! Ei știu totul despre orice domeniu, iar eu abia dacă știu ceva.” Așa i-a caracterizat o studentă britanică pe tinerii români studioși din Regatul Unit. Ce nu știe englezoaica e că în România, țara cu cel mai mare surplus de materie cenușie pe cap de locuitor, n-au dreptul să conducă decât proștii. * Nu vă mai spun că șefa de promoție de la Sorbona este Andreea Grad, o bistrițeancă din Lunca Ilvei, că iar v-o luați în cap! *   Cardul de sănătate n-a funcționat trei zile! O eternitate pentru cei aflați la granița dintre viață și moarte. Și ce face tehnocratul Voiculescu în vremea asta? Se hârjonește cu liberala Alinuța...care-a căzut și și-a rupt puța * Teodosie Petrescu, arhiepiscopul Tomisului, a fost pus sub control judiciar pe o perioadă de 60 de zile. Nu, nu pentru delictul de ”ochi alunecoși, inimă zburdalnică”, ci pentru infracțiunile de fraudă cu fonduri europene și luare de mită. Padre, n-ai știut că banu-i ochiul dracului, sau la voi e sarcină de serviciu? Ce Dumnezeu furați așa ca în târgul lui Cremene?! Nu-mi mai amintesc exact, prea-Sfinției Tale i se spunea Teodosie Șpagoveanu? * Citim pe Net și ne îngrozim: ”Gigi Becali făcea amor cu lumina stinsă și cu ciorapii de lână în picioare ” (Bravo lui, așa se apără scriitorii de răceală!); ”Ejacularea feminină, cel mai mare mister al omenirii!” (Poate pentru Cătălin Botezatu). Băi, aceștia, ia mai terminați cu prostiile că vă aud copiii de la școala ajutătoare: Nicușor, Dacian, Victoraș, Daniel, Bogdănel, Alinuța...* Unii se miră că CP Moliceanu  le-a cerut colegilor de bancă parlamentară să se alieze, indiferent de mafia din care fac parte, împotriva DNA. De ce vă mirați, deontologilor? Astea sunt regulile jocului ”hoții și vardiștii” la care asistați impasibili. * Să vedem la alegeri câți români votează împotriva justiției și, mai ales, a tragerii la răspundere a derbedeilor politici. Își va mai permite electoratul lui Motocicleanu să paraziteze sistemul politic? În mod normal golanii ăștia de la ALDE, PMP, PTRU și celelalte păduchelnițe antinaționale, nu vor intra în Parlamentul României. Aceeași soartă ar avea-o și organizația fripturisto-teroristă UDMR, dacă nu i-ar face respirație gură la gură și PNL, și PSD, în același timp... * Guristul Mihai Trăistariu este revoltat că pozele sale în portjartier și cu chiloții de tablă la purtător, postate pe Net, au un impact mult mai mare în raport cu cele cinci piese înregistrate anul acesta. Nu te mai revolta, prefăcutule! Îmbracă-te și cântă! L-a văzut cineva pe Dan Spătaru în chiloți (cu excepția Sidei, soția sa)? Nu-i nimeni vinovat că-ți vizitează profilul de cocotă masculină mai mulți obsedați sexual decât melomani *  Chinezul Wang Deshum a debutat în modă la 80 de ani, fiind supranumit bunicul-sexi. E un fel de Mircea Ionescu-Quintus, bunicul-porno al defilărilor politice românești. * După invazia bărbaților mai vechi decât piramidele, au intrat în războiul internautic și voluptoasele, care se consideră mult mai hot decât osoasele. Această desfășurare de forțe, acest război necruțător al chiloților, se desfășoară sub ochii bulbucați de curiozitate ai obsedaților de...frumos. * Bogdan Diaconu, prietenul electoral al lui Victor Ponta, susține, în niște înregistrări publicate pe diferite site-uri, că ”Ponta e fricos și instabil, are probleme psihice.(...) Zici că-i o femeie la ciclu. ” Dacă-i așa, de ce nu-l dați jos de pe cort pe puradel? Mă, dar ce prieteni are și Ponta! Liviu Dragnea, Sebastian Ghiță, Bogdan Diaconu! Unde i-o fi cunoscut? La școala de corecție? În Parlament? * Anunț important: Editura ”Profitorul oficial” a reluat colecția de mare succes ”Povești nemuritoare”. Primul volum se numește ”Platforma România 100” și este semnat de Dacian Julien Soros. * Soția lui Marius Pieleanu, sociologul (ce glumă bună!) de serviciu al PSD, a fost avansată de Iohannis la gradul profesional de chestor de penitenciare. Evident că doamna Maricica n-are nicio vină că soțul ei violează cu sălbăticie sociologia. Nu știu dacă Marius a întors deja armele și, de acum, Iohannis va apărea cu procentul de 150% la capitolul încredere, cert este că distinsul ciufulit are o datorie morală față de PSD și compania de hoțomani. Ar trebui, până nu va avea soarta ursului de la Sibiu, să le cam dea pielea înapoi. * Klaus Iohannis a declarat, de luni până sâmbătă, că n-are nimic împotriva căsătoriei persoanelor de același sex. Al dracu, Pieleanu! * Un fost sepepist, decorat de Cârpa Kaghebistă, a fost arestat pentru că întreținea relații sexuale cu niște copilițe cu vârste cuprinse între 13 și 16 ani, cu bomboane, ciungă și bani de-o citronadă. Nu vă mai spunem că filmările se desfășurau în județul Vaslui, iar fostul sepepist era angajat la bordelul autointitulat ”România TV”.  Lucrurile astea se înțeleg de la sine * Radu Câmpeanu, primul președinte al PNL după cacealmaua din 1989, a încetat din viață la vârsta de 94 de ani. A fost un personaj interesant al anilor 90, obținând 10,64% la alegerile din Duminica Orbului, după bolșevicul travestit în om de bine. Dumnezeu să-l ierte! Nu pe Iliescu, pe Câmpeanu! * În aceeași zi s-a stins și Elisabeth Rațiu, soția celui de-al treilea clasat (din trei candidați) la alegerile din 20 mai 1990. Numai pe Iliescu-l doare-n basca proletară. * Fostul procuror general Ilie Botoș s-a pensionat la vârsta de 51 de ani. Generalul cu patru stele va avea de înfruntat greutățile vieții dintr-o pensie de 240 de milioane de lei vechi! Pe lună, nu pe an, cum ar putea crede oamenii cinstiți. Bă, mânca-v-aș ochii, pe englezește, ce țară e asta?! * Niște brăileni, veri buni cu Tândală, au fost surprinși pe o șosea din Buzău cu o vacă în portbagajul Daciei 1310. Boii încă nu ieșiseră de la ședința solemnă a celor două Camere. * Titlul programului ”România 100” al lui Cioloș este un plagiat după Victor Ponta. Asta-i culmea plagiatului! Totuși, Victor Viorel are umor susținând că restul nu-i plagiat. Încă. Și că nici el nu s-a apucat de treabă fiindcă are o problemă juridică cu tasta Copy Paste. Al naibii cârlan! Orice ar spune detractorii lui, doctorul e doctor și-n pielea politică goală...* Întrebări chinuitoare: Primarul din Voluntari este peste primarul Capitalei, sau invers? *  Va deveni Bill Clinton primul domn al SUA, fiind soțul soției sale? Ar cam fi timpul, că pe vremea când era șef la Casa Albă i-a bombardat pe toți, din toate pozițiile; și pe sârbi, și pe irakieni, și pe Monica Lewinski. * În mod sigur, după alegeri, Biroul Oval se va numi Biroul Ovul * E femeile mai deștepte decât bărbații sau e mai șucare? Hillary Clinton,  Angela Merkel, Teresa May, Gabriela Vrânceanu Firea, Carmen Iohannis și alte gagici, conduc mapamondul lumii. Ne-am întors în matriarhat și nici măcar n-am avut nimic de obiectat. Femeile e ca pisicile: pâș, pâș, pâș, te adorm și pe urmă redecorează planeta. Colo o bombă, dincolo niscai refugiați, mai harcana un exit fără preaviz, pe televizor-un pește de sticlă, la Cotroceni-o nouă cantină... Nu vă mai spun că-n matriarhat nu prea știe nimeni cine-i tatăl și cu ce se ocupă când nu procreează * Cercetătorii britanici au stabilit că bărbații se maturizează la 43 de ani! Fugiți, bă, de acilea! I-ați văzut pe Băsescu, Iohannis și gașca de week-end? Par ăștia că știu pe ce lume sunt? Dar Charles al vostru ce cusur are? Singurul bărbat care s-a maturizat la 43 de ani este Elton John. S-a căsătorit cu David Furnish, celălalt bărbat din Regatul Unit. * Cât despre noi aflați că suntem bine, sănătoși, și că în România bărbații preferă să bea decât să se maturizeze. * Romantic incurabil, Traian Băsescu, îi sugerează Elenei Udrea să mai facă și ceva activ după refugierea în religie. Păi tot ce știe să facă blonda de la drept e imoral, e ilegal sau e păzit. * Andreea Paul Vass, nepoata Ghizelei Vass și verișoara lui Bogdan Olteanu, e contrariată că există persoane care ”au rentă viageră pe viață”. De aceea le recomandă să facă un pas înapoi în spate. *  De-a dreptul criminal disprețul cu care au fost tratate sănătatea și educația românilor după lovitura de stat din 1989. Dacă în 1990 își desfășurau activitatea 59 000 de medici, acum mai sunt aproape 39 000, o scădere de 42%! Din 27 327 de unități școlare au mai rămas 18 707, iar populația școlară a scăzut de la 5 544 648  la aproximativ 3,5 milioane, în condițiile unui abandon școlar de 17% !În schimb avem vești bune dinspre cei 245 000 de analfabeți; s-au înscris în politică și o duc bine. Peste 90% dintre ei au devenit (și) doctori. Dar nu e periculoși, nu face injecții...* În timp ce Benone Sinulescu crede că n-are toată țigla pe casă (”Nu știu însă dacă sunt sănătos la cap.”), Ciprian Marica e convins că toate cremele pe care le folosește pentru a-și hidrata tenul, îl vor ajuta în cariera de linge pizza pe care o practică după ce a părăsit fotbalul. Adică după ce a plecat de la Șahtiorul lui Lucescu * Cercetătorii în vagine de piatră au descoperit că virusul HPV a fost transmis pe cale sexuală (cum altcumva?) către homo sapiens, după ce maimuțicile lor s-au dat în bărci cu neanderthalienii, mai alaltăieri, acum abia 100 000 de ani. Nu te joci cu oamenii de știință! Ceea ce nu au aflat liber cugetătorii e că neaderthalienii foloseau prezervative de piatră cu care, în preludiu, își linișteau partenera. Sau partenerul, că Iohannis deja acceptase ideea de parteneriat civil. Pentru cine a deschis ochii mai târziu, pe atunci prezervativul proteja mâna păroasă (au trebuit tot 100 000 de ani ca un alt cercetător de obeliscuri să coboare husa mai jos) cu care tovarășa Nina era lovită-n occipitalul capului. Dacă-și mai revenea bine, dacă nu, intrau în scenă cercetătorii obraznici. Pardon, britanici. * Elena Udrea, cea care a vrut să lichideze monarhia norvegiană, ea fiind o republicană devotată, a dat de pământ și cu Attila, conducătorul hunilor, cel care-n anul 452 s-a oprit ca prostul la porțile Romei, numai pentru că papa Leon s-a îmbrăcat la țol festiv și i-a ieșit în întâmpinare cu niște tovarăși din subordine. Masteranda în teologie neortodoxă susține că n-a fost Attila ci Ginghis Han, chit că mai avea de așteptat vreo șapte secole ca să vadă lumina de la capătul tunelului intrauterin. Pe biata fată o trage ața către asiatici; deși ambii conducători au abuzat sexual o mulțime de consiliere planturoase, se zice că Ginghis Han e number one, peste Traian Băsescu, celălalt mongol sadic. Așa că-i recomandăm junei, cu toată considerația pentru jertfa-i intelectuală, să urmeze și un master în istorie. S-o ia ușor, să înceapă cu Fărămiță Lambru, după care să se bage cu toată încrederea și în Vlad Țepeș. Pe urmă poate să fumeze și o țigară, fără a se simți vinovată că l-a tras în piept pe Diavolul Chior. * Până la urmă, Elena a înțeles că ea avea fantezii cu Ginghis Han, dar o satisfăcea Attila. Totuși, se bucură până la orgasm că nu a confundat Dieta de la Augsburg cu vreo cură de slăbire în grup. Aici e psihanaliză curată, pe biata fată, această martiră a mitei, o trădează subconștientul. * A început marea viermuială. Care-i pupă moaștele lui Dragnea, care se dă în bărci cu Cioloș, care o trage de șurubel pe Alinuța... Toți gândacii de bucătărie și-au dat cu cremă de ghete și au ieșit la vânătoare de furnici. Și-n vremea asta, în România, în fiecare seară, 200 000 de copii se culcă flămânzi. Nenorociților, ce-ați făcut cu țara noastră?


CONTELE DE MONTE-CRISTO
23 octombrie 2016  

Noaptea s-a încuiat în lumină

Atunci când te-am văzut ultima oară
îngerii au început de spaimă să moară
și-au murit câte unul, pe rând
până când cenușa mi-a fost spulberată de vânt

Acum, deasupra clipelor ploioase
fâlfâie amintirea aripilor arse
Nu mai zboară pasărea-spin prin retină
noaptea s-a încuiat în lumină

22 octombrie 2016

Metempsihoze

Într-o altă viață am fost pasăre

Îmi crescuseră aripi de înger

Cum aș putea să uit cumplitele frângeri?

Mă izbeau neîncetat lasere

În fiecare zbor 

în fiecare îmbrățișare stranie a sorții

avem aceleași replici de final

Prin timpul carnal

curg râurile morții

Promisiuni. Psihoze. Visuri spulberate

Stele polare crescute-n sânge

Irealul devine real

și-n noaptea terestră, la ultimul bal

ființa ca o lavă se scurge

Doar o parte va îngheța așteptând

soarele spaimei din nord

să-i topească văzduhul, neantul

Atacuri de cord 

o vor transporta de la unul la altul

22 octombrie 2016 

Ultimul război nuclear

Nu mai rămâne nimic din magie
iubirea sfârșește-n prăpăstii de fum
trece prin suflet ca un glonț o stihie
măturând amintirea sufocată de scrum

Pe străzile inimii îmbrăcate în var
pustiul ascultă ecouri de vânt
ultimul război nuclear
a spart ferestrele și s-au frânt

visele inhalate de îngeri drogați
peste care ploi acide au plâns
și-n bezmetice umbre, uitați
moartea, alți îngeri a strâns

E un semn uitat într-un gând 
scrijelit pe-o tăbliță de ger
adio, iubito, aici pe pământ
ruginește lumina  izgonită din cer

Lumea s-a sfârșit dinadins
inima-i o imensă groapă de var
tot ce-a fost magic fără milă a stins
ultimul război nuclear


22 octombrie 2016

M-am vindecat definitiv

După călătorii în sus și în jos
prin golul nesfârșit din mine
căutând omul altădată frumos
m-am vindecat definitiv de tine

Era o seară funebră,  ploioasă
mă strigau în tăcere, din vitrine
manechine cu inima arsă;
atunci m-am vindecat definitiv de tine

Întunericul a fugit din retină
și mâinile mele altminteri străine
mi-au pipăit fața și-n puțina lumină
m-am vindecat definitiv de tine

Se mai strivesc orele-n gânduri
și-au mai rămas secunde orfeline
dar în poeme și în cânturi
m-am vindecat definitiv de tine

Merg pe un drum presărat cu îngeri
de suflet se izbesc albastre ruine
da-n iadul meu întotdeauna sincer
m-am vindecat definitiv de tine

Mi se pare că eram pe o scară rulantă
și nu știam tristețea de unde vine
dar m-a izbit o privire batantă
și-atunci m-am vindecat definitiv de tine


19 octombrie 2016 

O călătorie spre centrul inimii

În prima zi ploua. Copacii se-ndoiau izbiți de furtuni violente
La casa de nebuni redecorau pereții pictorițe demente
Una a desenat un curcubeu deasupra capului meu
”Știi, tu lipsești din peisaj, ești un fel de Dumnezeu...”

A doua zi s-au aprins în zăpadă rugurile
Și-au căzut nopțile în extaz. Trupurile
Au început să miroasă a carne arsă
Mi se pare că era o noapte de toamnă ploioasă

A treia zi au început să latre fantomatic câinii
Și-a fugit speriată în trecut ziua de mâine
Pe scara de fum coborau ținându-se-n brațe ucigașii de îngeri
Și-n centrul inimii ardeau Magellanii striviți de înfrângeri

Demonii treceau pe o punte de gânduri pregătindu-și dezastrul
Și-n secvența de film tavanul redevenise albastru
Îngerii scăpătați au luat liftul prin aortă răpuși de iluzii
Întunericul s-a scuturat de nisip și confuzii

Mi se pare că era o zi de  toamnă ploioasă
Și-n centrul inimii se adăpostise o femeie frumoasă
Evadase pe o sârmă de rufe din visele second hand.
the end


17 octombrie 2016

Fals poem despre toamnă

E o toamnă ploioasă

cad nouri negri peste câmpia arsă

Nu știu de ce nu mai pot să strig

deodată se face mai frig

Frunzele se desprind cu durere din îmbrățișarea copacilor

să le țină de cald gândacilor

Se aude întunericul cum vine târâș

greierii cântă marșuri funebre-n frunziș

Nu mai știi, nu mai poți, nu mai vrei uneori

peste spaimele nesfârșite să zbori

E o toamnă cumplită, ploioasă

trec corăbii cu minciuni prin inima arsă

S-a ascuns soarele pe raftul de sus

dar n-am uitat nimic din ce nu s-a spus

N-am uitat nimic din ce-a rămas de zis

vine iarna de nedescris

trasă de sănii vulgare, albastre

pe gheața lașităților noastre

Pe acolo au patinat orbește cohorte de îngeri

zdrobiți de neputințe și înfrângeri

16 octombrie 2016

Scrisoare din viitor (N-am să te invit)

N-am să te invit niciodată în inima mea

s-o vezi cum arată pe dinlăuntru

acolo cresc munți uriași

care nu mă lasă nici pe mine să intru

S-a întâmplat undeva, cândva

să se dezghețe peșterile imense

și-au ieșit dinozaurii îmbrățișați

ca trenurile sărutate de traverse

Și au început să mă consume, de foame

până n-a mai rămas niciun sentiment

umblau exploratorii bezmetici

și mă loveau schioarele violent

Alunecau în sus și în jos într-un du-te vino continuu

că nu mai știam unde sunt

și de ce inima mea

se izbește atât de tare de vânt

Se furișase cineva înăuntru

purta pantofi cu toc, de smarald,

și dintr-o dată, inexplicabil,

am început în golul din mine să ard

Am ars încontinuu, o mie de ani

până când iarna s-a strecurat pe sub ușă

am încercat să-mi adun inima

dar nu mai era decât un pumn de cenușă

De aceea n-am să te invit în inima mea

să vezi cum e înăuntru

acolo s-a încuiat cineva

și nu mă lasă nici pe mine să intru

16 octombrie 2016

Nu sunt un om

Nu-i vreme să ne plângem de milă,
Morții Patriei ne veghează din cer.
Nu sunt un om, sunt o torpilă
Pentru neamul românesc, dacă trebuie, pier

În jurul meu fac un zid nesfârșit patrioții,
Păsări rare cu inimi de oțel,
Tremură ca piftiile-n scorbură hoții,
Îi vom străpunge cu lancea-drapel.

E timpul să mergem la lupta finală, 
Să dăm Patriei demnitatea din urmă,
Pregătiți-vă pentru meciul de gală,
Demonii, pe hartă, cu ghearele scurmă.

Dacă pierim, să pierim în picioare,
Cum am trăit, cum am iubit!
Și-n istoria neamului viitoare
Vom fi borne îmbăiate-n granit

Dacă învingem, și vom învinge!
Va fi Patrie unde românii sunt,
Flacăra neamului nu se stinge,
Flutură ca o lacrimă-n vânt.

Așadar, nu mai dormiți când se-abat
Viscole mari peste țara din noi,
Să pot prin neant ca un glonț să străbat
Am nevoie de astăzi, de voi.

Nu-i vreme să vă plângeți de milă,
Aveți de vegheat îngeri în cer.
Eu nu sunt om, sunt o torpilă,
Dacă trebuie, pentru Patrie pier

În jurul meu fac un zid ireal patrioții,
Să existe mărturii viitoare,
De m-or arde pe rug mafioții
Să mă îngropați pe Bucegi, în picioare...


15-16 octombrie 2016

SĂPTĂMÂNA PE SCURT (42)

Solidaritatea hoților udemeriști * Cea mai scumpă autostradă din lume * La arme, cetățeni! * Pedeapsa cu moartea * Cucuveaua mov cântă lugubru *  Stelkov, șeful NATO  * Florin Salam n-a luat Nobelul nici anul acesta! * Unde se pupă șeful? * Citate celebre: ”Dacă n-ai ce linge, intri în sevraj” * Câte copite are măgarul când trage frâna de mână? *  Love Story la Vaslui * Clanul Scriitorilor erotici * Topul căzăturilor * Deputatul violator


De admirat consecvența organizației fripturisto-teroriste UDMR de a fi solidară cu hoția.  Au declarat răspicat că nu se dezic de Ana Horvath, subalterna lui Boc de la primăria Cluj Napoca, pusă sub control judiciar fiind suspectată de trafic de influență. Dimpotrivă, Kelemen Cap de Lemn, a declarat răspicat că o susțin. E înduioșătoare solidaritatea hoților. În orice caz, dacă se îngroașă gluma o șterge în Ungaria de unde autoritățile românești vor uita să o aducă înapoi, că văgăuna respectivă e departe, peste mări și țări. De aceea n-au reușit să-l aducă în fața legii nici pe deputatul hoțoman care a intrat în Buda și nu s-a mai tras apa după el. * Pe la sediile APM din țară stau oamenii la coadă ca să ciugulească niște bani în cadrul programului electoralo-fantezist ”Casa Verde”. Vă sfătuiesc să nu mai stați că o asemenea instalație vă scoate pe pierdere în câțiva ani, în primul rând pentru că întreținerea este costisitoare. Să nu ziceți că nu v-am spus. * Dosarul Bechtel a fost clasat. România, prin conducătorii ei incompetenți și trădători, a plătit 1,4 miliarde de euro pentru 52 de km de autostradă. Oameni buni, cât îi mai suportăm pe nenorociții ăștia care ne batjocoresc de 27 de ani? Care ne sufocă prezentul și anulează viitorul copiilor noștri? La arme, cetățeni! Votul taie mai adânc decât sabia. N-am zis-o eu, deși mi-ar fi plăcut, ci Abraham Lincoln. * Elie Wiesel, cel care a decretat că ”România a ucis, a ucis, a ucis...”, are o piață memorială în București. Eroii neamului românesc așteaptă la rând; întâi evreii... * Majoritatea mașinilor aduse din străinătate au fost bușite și au kilometrajul dat înapoi. Dar fraierii le cumpără că, vorba aia, au mers pe drumuri europene și au ăia niște drumuri! ”Iar kilometrajul e real, mânca-ți-aș lonjeronul! ” * Un neisprăvit din Cluj, care se dădea mare hartist, a agățat pe Facebook mai multe minore sub 14 ani, care i-au pozat în speranța că vor fi făcute vedete de dansuri din buric, după care întreținea relații sexuale cu ele! La Oficiul Poștal nr. 1 din Timișoara, paznicul (63 de ani) a violat o copilă de 8 ani, care fusese lăsată în grija lui de o colegă! În vremea asta, Tribunalul Timiș eliberează condiționat, după doar 3 ani, un pedofil, care batjocorise mai multe copile cu vârste cuprinse între 13 și 16 ani,  condamnat la doar 5 ani de închisoare! Nu e un scenariu de film horror, e realitatea unei lumi bolnave  care nu se mai face bine până nu este reintrodusă pedeapsa cu moartea. * Sebi Ghiță susține că a avut o relație de întrajutorare reciprocă, pe Net și în vie, cu o oarecare cucuvea mov, care cântă lugubru la șefia DNA. Sunt multe fumigene în codrul politic, de când a dat Codruța cu aspiratorul prin bârlogul sconcșilor. * Norvegianul Jens Stoltenberg, secretar general al NATO, a fost sursa Stelkov a KGB, fapt recunoscut în cartea autobiografică. Lucru care nu i-a dăunat în carieră. Dimpotrivă. * După ce a picat Bacul de două ori, un gălățean a devenit inventator. E o problemă cu Bacul, nu cu tânărul inventator. Și nu cu bacul de peste Dunăre...* La Astana, kazahii ne-au furat și în hotel, și pe teren. Obiceiuri vechi. Au fost pe mână și cu arbitrul portughez care nu a ținut cont că i-am scăpat de niște fiare vechi pe care scriseseră F16. * Niște cercetători, unii dintre ei laureați ai premiului Nobel, au venit la Măgurele să se hlizească la cel mai mare laser de pe mapamondul lumii. Ei ar fi vrut să ajute pe acolo, să se implice, să dea cu mătura, să facă o cafea, dar au fost refuzați pe loc, că nu-și echivalaseră diploma de bacalaureat. Să zică mersi că n-au fost puși să dea Bacul din nou, că mai luau premiul Nobel la sulivară. Cel mult făceau o postliceală de prelucrători prin așchiere. Puneți, derbedeilor, mâna pe carte și pe urmă luați rata de Măgurele! Că la noi legile e sacre. Și dacă nu ești absolvent de prostologie, n-ai altă șansă decât să emigrezi. * Bob Dylan a luat Premiul Nobel pentru Literatură de Consum pe anul 2016. Marele favorit, Florin Salam, a depus contestație. În documentul înaintat Academiei Cațavencu de la Stockholm, bravul artist susține că și el este evreu, după un vecin. * Cât a fost profesor, Klaus a meditat. De când este președinte, levitează. * La maternitatea din Făgăraș, o tanti a născut un băiat (așa spun documentele), dar i s-a adus să alăpteze o fetiță. La fel s-a întâmplat și acum câteva decenii când mamei deputatului Cernea i s-a adus să sugă la pieptu-i de martiră, după cum urmează: un delfin, un șarpe cu clopoței, două lesbiene și o sosie a lui Cătălin Botezatu...  * Un urs care-l căuta pe Iohannis pe la Sibiu, ca să-l întrebe de ce i-a vândut pielea din șifonierul pădurii la alegerile din 2014, a fost împușcat ca să nu mai mormăie. * În România, dacă nu plouă două săptămâni, e secetă, dacă plouă trei zile, sunt inundații. Asta nu e o circumstanță atenuantă pentru autoritățile care nu fac absolut nimic ca să prevină dezastrele. Prima măsură ar fi să se prezinte la o secție de poliție și să se autodenunțe. * La întoarcerea naționalei de fotbal de la Astana, nutriționistului i s-a făcut rău. Secretarul general adjunct al FRF, pe care-l cheamă Lăbărescu, sau cam așa ceva, le-a indicat martorilor să le dea o ”lamuie” ca să-și revină, că oricum la mondiale ia altul. Băi, federalii lui Pește, trageți apa după rahatul ăsta  pescuit de prin latrinele Buzăului. * România are cea mai restrictivă lege electorală din Europa, menită să-i mențină la putere pe cei care au promovat-o. Criterii aberante (poți înființa un partid cu trei membri, dar nu poți candida dacă nu strângi aproape 200.000 de semnături, iar pragul este de 5 la sută; sunt finanțate doar partidele parlamentare, tot ele controlând și procesul electoral prin reprezentanții din secțiile de votare, etc)  duc la alegerea unui parlament aberant, care fabrică legi aberante * Mucușor Dan l-a jignit pe Fuego taman în perioada acordării Premiilor Nobel pentru Literatură și Plictiseală. Iată că apărătorul scorburilor de copac cu bursuci înăuntru și-a intrat repede în pielea de politician de mahala. * Un afacerist chinez își obligă angajatele ca zilnic, între 9 și 9,30, să-l sărute pe gură, pentru ”a încuraja relațiile bune între colegi”. Până la urmă e la fel ca în România, numai că aici șeful se pupă pe gură când are capul băgat în gârlă. *  Un producător de păpuși gonflabile vrea să le încălzească zonele crepusculare pentru a da senzația de real. Dacă le învață și să spele, să măture, să gătească și să aibă amanți, se va trece la producția de serie. * Zvonuri credibile susțin că MRU a fost demisionat fiindcă o luase într-o erecție greșită ...* Și în această campanie electorală politicienii speră că băile de mulțime le vor spăla păcatele. *  Cum deschide gura Dragoș Pâslaru, cum se face curent! Deunăzi, ministrul (Ne)muncii ne-a anunțat că n-are ambiții personale legate de guvernare, dar că ”ar proiecta o agendă”. Dar asta e nimic față de adevărurile cutremurătoare ale lui Eugen Nicolicea, care susține că ” dacă n-ai ce linge, intri în sevraj”. Nu s-a referit, bănuim, la Traian Băsescu, care se ghidează după perceptul biblic: ”Nu te poți supăra pe Elena Udrea (...) decât dacă n-o cunoști.” Așa o fi, totul e să nu intri în sevraj. * Dar cred că a intrat deja, întrucât nu mai poate face diferența între Boc și Bot. Amândoi l-au lins, amândoi i-au dat-o-n bot. Și viceversa. * Premiul ”Hugo Chavez” pentru pace între două dobitoace, acordat de Venezuela, l-a primit Vladimir Putin. Nu știu dacă v-am spus, dar Premiul Nobel pentru Literatură l-a luat Bob Dylan.*  Sexosul Nicolae Guță, omul fără puță, cârâie că-n ziua de azi ”fetele nu prea țin la igiena personală”, d-aia le vizitează încărcat ca un măgar, cu mâinile-n buzunar, unde își ține antiinflamatoarele, antibioticele și irigatorul. Așa-i când te duci la curve. * Concursul pentru ocuparea funcțiilor de directori a avut întrebări profunde de genul ”ce-a îngropat pisica”, ”ce sunt șosetele: prezervative sau obiecte de îmbrăcăminte?” ori ” ce cântărește mai mult, un kg de creier sau un kg de prostie?” Mai aveau să întrebe câte copite are măgarul când trage frâna de mână? Dar parcă au pus-o și p-asta... * Până la o nouă escapadă a DNA, Alina Gorghiu-Dej a rămas singură acasă, în fruntea PNL. Fericiți liberalii, că a lor va fi împărăția cerului! * D-aia a zis Mircea Ionescu-Quintus că Dumnezeu e creștin și liberal! Și epigramist. Și-l cheamă Alina. *  Într-un accident de mașină, viitoarea mireasă moare cu rochia de nuntă în brațe. Mirele n-are nici pe dracu și-și reface viața cu șoferița mașinii, care fusese prietena decedatei. Dar să vezi drăcie, șoferița se căsătorise cu o lună înainte de producerea accidentului, ceea ce n-a prea contat. Bine, ea mai avea și doi copii dintr-o relație anterioară. E inutil să precizăm că telenovela, strict autentică, se desfășoară în acel colț de rai pe care poeții l-au numit Vaslui. Probabil, în curând, o să aflăm că tinerii însurăței sunt frați gemeni, despărțiți la naștere. Amândoi au fost vânduți pe un ciur de mălai și doi litri de țuică. * La penitenciarul de la Poarta Albă, doi deținuți au sechestrat, în toaleta clubului de activități educative, o tânără gardian cu scopul nobil de a o viola. Ținând cont că pe acolo mișună literații, e mare minune dacă violatorii n-or fi din Clanul Scriitorilor. Că nu toți și-au finaliza opera. Parcă Borcea și Victor Becali încă mai scriu de mână. * Știți care-i principala realizare a politicienilor din ultimii 27 de ani? 16 români pleacă din țară, pe oră. În afară de ăia care pleacă pe jos. * Finul literat, SO Vântu, face topul căzăturilor politice: Băsescu (”prost”), Ponta (”lacom și mincinos”), Ghiță (”alcoolic și drogat”). Un lucru e cert: șmanglitorul i-a cunoscut foarte bine. * Măi, strâmbă mai este oglinda zilelor de astăzi! Ia să ne aruncăm ochii și în trecut, și cu ajutorul monumentalei ”Istorii necenzurate a românilor” (autor Adi Sfinteș), să vadă lumea cine suntem și ce vrem:  Cam mahmure, sursele noastre istorice își dau cu părerea că Burebista s-a suit pe tron sprijinit de Deceneu și de alți tovarăși de bardacă prin 82 sau 80, înaintea anului 79. Nu sunt clare condițiile ce trebuiau îndeplinite ca să ajungi rege, cert este că din cauza supraproducției de vin nu prea se băga de seamă cine conduce țara. Lucrul ăsta l-a deranjat pe Burebista, așa că s-a consultat cu Deceneu. Ăsta era un fel de Teoctist, numai că pe el dacii îl urau. Nu mai era agreat de când i se descoperise o ciroză apoasă, boală de altfel populară printre daci. Poporul s-a simțit ofensat în momentul în care Deceneu a început un tratament cu sunătoare, pierzându-și tot hazul inițial. El nu s-a mulțumit cu atât, a vrut să trateze neamul dacilor cu ceai și, ca să-și atingă scopul, i-a băgat în cap regelui toate prostiile. Cum că ar fi bine să instituie prohibiția ca la americani și alte lucruri ciudate, fie diavolești, fie occidentale. Cel mai tare i-a durut pe daci ideea cu scoaterea viilor. La început, Burebista i-a râs în nas:”Vezi-ți, moșule, de treabă! Rade-o din fața mea, că acum mă zburlesc la tine! Și fii cu băgare de seamă că lumea vorbește vrute și nevrute, cică te porți cam ciudat în ultima vreme....”Dar... într-o dimineață, pe când regele se migălea cu niște gogonele și își stingea arșița cu niscaiva zeamă de varză, Deceneu repuse cu delicatețe problema pe ordinea de zi. ”Bine, popo - a încuviințat Burebista- fă reforma, dar să nu te atingi de rezervele strategice, adică, notează: ''grasa'', ''tămâioasa'', ''merlotul'', ''o mie unu'', ''cabernetul'', ''muscatul''...și nici de ''vulpiță'' să nu te atingi. Lucrează cu grijă, să nu faci vreo prostie, că dai de dracu, sfinția ta!”  Ca tarabostesii, comati și, mai ales, pileati să nu se prindă de figură, regele se hotărî să-i scoată la o plimbare. Când soarele se ridicase cam de-un deget deasupra zării, poporul era mangă, adică numai bun de plecare, după aprecierea lui Burebista.  Așa că i-a încolonat, s-a pus în fruntea lor și au purces agale, la vale, spre Pontul Euxin. Pe drum, ca să nu se plictisească, au organizat focuri de tabără pe la diverse triburi care, neavând încotro, l-au urmat pe rege căruia îi trăsnise prin cap să facă un stat dac cum n-a mai fost altul. Mare și tare. Unii daci, mai căpățânoși - de-și ziceau boii - au luat-o pe coajă nefiind de acord cu integrarea propusă de Burebista. Dar nu i-au purtat pică regelui fiindcă au fost omorâți cu toții. Pe Litoral, treaba era proastă. Au ajuns în plin sezon și, ca de obicei, grecii își băgaseră coada: ocupaseră toate stațiunile de la Olbia până la Apollonia. Gașca regelui era cam mare, ce să facă, unde să-i cazeze? Să stea pe blat, nu se făcea la pretențiile lui. Așa că uite ce și-a zis regele: ”Ia să-i cazez de la Olbia până la Apollonia, să-i răspândesc pe la Histria, Tomis și Callatis, merită și ei o vacanță după cafteala cu celții...” Și așa a făcut. Grecii au fost înțelegători: cei mai iuți de picior au fugit pe uscat, iar norocoșii care au scăpat de sabie s-au înecat în mare. Prin septembrie, Bure a făcut calea întoarsă, dar cum prinsese gustul călătoriilor, a trecut de Budapesta încolo, chit că nu se inventase, oprindu-se tocmai în Boemia, adică tot în țara lui, că, poznaș din fire, considera că toate teritoriile prin care trece cu armata personală îi aparțin. Și, să fim sinceri până la capăt, avea și dreptate. Chiar și aici era rost de cafteală cu unul Ariovist, dar ce și-a zis regele, care era cam demultișor plecat de acasă: ”Ia să mă întorc mai repede că acum vine anul 44 și mi se termină domnia!”  Dar anul 44 tocmai venise și Burebista habar n-avea. În viziunea lui Deceneu, omul său de încredere, regele era depășit de evenimente. Viile crescuseră între timp, așa că războinicii n-au aflat adevăratul motiv al plecării de acasă. Viața reintrase în normal, așa că nu prea mai era nevoie de marele rege. Ocupat până peste cap cu unul Pompei, care le trăgea la măsea mai abitir ca el, Bure nu observă mofturile popei. Deceneu, care-i ținuse locul cât fusese plecat, crezu că funcția i se potrivește și începu să-i poarte sâmbetele. Dar cum regele era mai mult în turnee, Deceneu n-avea când să-i organizeze moartea, deși adevărul istoric impunea acest aspect. ”Noroc cu romanii ăștia, dar trebuie să acționez, că dacă mai bea un pic, ăsta pleacă la Roma să i-o tragă și lui Cezar, că n-are stare.”  Bure însă nu plecă. Lui Cezar i-o trase fi-su vitreg, Brutus, ăla de făcea reclamă la Connex. Dar nu din cauza publicității n-a plecat regele dacilor. Nu mai putea săracul, că tocmai se răcise. Comisia de anchetă n-a stabilit mare lucru, iar varianta lui Cătălin Radu Tănase că regele a murit otrăvit cu otravă a iscat și mai multe controverse. * Ultima oră: Deputatul Dan Bordeianu  a fost condamnat, în 1985, la 5 ani cu executare la Școala de Corecție, având doar 17 primăveri, pentru că, împreună cu alți doi tovarăși, au răpit o tânără de pe stradă și au violat-o. Astăzi demnitarul își mai amintește doar că milițienii l-au bătut două săptămâni ca să recunoască ceea ce el susține că nu a făcut.  E inutil să vă mai spunem că acest episod l-a ajutat enorm pe Bordeianu în cariera politică fiind ales deputat PSD de Vaslui...

          
15 octombrie 2016
CONTELE DE MONTE CRISTO

Blestemații

Au sugrumat această țară ca o pradă,
V-au tot manipulat și nu v-au scos din proști,
N-au vrut durerea neamului s-o vadă,
Și vă conduc mereu aceleași măști

V-au alungat de lângă pruncii voștri,
Și sunteți slugi pe la străini,
Tot acceptați să fiți tratați ca proștii,
Și-n țara voastră n-aveți rădăcini

Vă fură zilnic munca, sunteți robi
Acestor derbedei lipsiți de milă,
Treziți-vă! sau sunteți orbi? 
De unde atâta liniște servilă?

Păcat de voi că nu mai înțelegeți,
De unde sunteți, cine moși v-au fost,
Nici nu mai știți cum să vă reculegeți
Și nu e clar dacă aveți vreun rost

În zodia netrebnică pe care blestemații
O-ntind în fața voastră ca pe-un drog,
Treziți-vă! n-or să o facă alții;
Eu de-un mileniu Domnului mă rog

Să reînvie demnitatea stinsă
Și dacii liberi să renască-n cer,
Acest popor ce trece prin eclipsă,
Se simte-n sine însuși mai stingher

Repere nu mai sunt, sau nu se văd
Prin ochelarii negri, de cai tăiați de ham,
Și nu mai scapă nimeni din prăpăd
Decât de cred în arma ce o am;

E dragostea de țară și o port fățiș,
Să tremure călăii bântuiți de ură,
Și vom scăpa cu toții din hățiș
De le-ndesăm poruncile în gură

Să piară blestemații ce-au ucis
Cu sânge rece nația română!
Coșmarele ce ne-au trezit din vis
În pulberea uitării să rămână

Să nu mai auzim de stirpea lor,
Ne-au rușinat păgânii pe vecie,
Acestor cozi murdare de topor,
Tu dă-le pașaportul, Românie

Pe-un drum închis c-o poartă ruginită,
Să putrezească cuibul lor de cuc,
Să piară această pegră otrăvită,
Toți blestemații care ne conduc...


11 octombrie 2016

Vor pleca la noapte visele pe mare

Vor pleca la noapte visele pe mare
să aducă-n preajmă chipul tău iubit,
te aștept acolo cu-n surâs și-o floare
nu mai crede vestea că-n zbor am murit

Dar mi-am fost mirare, și mi-am fost tăcere,
și mi-am fost uitare, și mi-am fost trecut,
dacă trec de zidul înmuiat în fiere
am să-ți mângâi ora și am să te-ascult

Poate mai spre seară, când te uiți la stele,
mă întorc în mine, și-am să plâng puțin,
sufletul târât de două atele,
la fereastra lunii singur am să-l țin

Și o să-mi feresc de tine privirea,
să nu vezi cum plouă toamna prin pereți
Tu mi-ai fost pedeapsă, tu mi-ai fost uimirea,
și în viața asta și în alte vieți

Și te-ai dus sedusă de o zi amară
pe o mare-n care rugul nu s-a stins,
și-n oglinda spartă de o stea polară,
mâna ca o torță prin neant s-a-ntins

Tu rămâi acolo, pe planeta aceea,
la fel de frumoasă într-un alt destin,
voi pleca pe mare, ca în Odiseea
și n-am să mă-ntorc. Ar fi prea puțin


11 octombrie 2016