Dragostea nu e un truc

Dragostea nu e un truc;

este respirația neliniștitoare

încontinuu căutând aerul
dimineților solare 

Nu are început și sfârșit,

nu are membre, aleargă ca un nor,

oriunde deșertul albastru

se topește sfâșietor 

Uneori se amestecă-n vârtejuri neliniști

amețindu-te, lovindu-te de copaci,

până când se dezleagă ecoul

și te-ntreabă oglinda: ce faci?

Dragostea nu e un truc

pe care să i-l faci cuiva, fără să știe,

 ca să atingi cerul cu degetele:

e zbor fără aripi, e magie...

29 august 2017

O noapte ploioasă

Era o noapte ploioasă, invadatoare,
Plângeau frunzele pe străzile murdare.
Luminile orașului se-aprinseseră în dezordine totală
Umbrele se-ntindeau cadaverice ca o boală

Era un moment de bătut cuie cu tesla-n neant
Crucificând fantome din timpul celălalt.
Se-nvârteau gândurile cu mine laolaltă,
Și mi-ai părut dintr-odată atât de înaltă

Încât am traversat oceanul fără să știu să înot,
Trăgând prin trahee supremul complot,
La care participau statuile de ceară, îngerii,
Și toți martorii absenți din Valea Plângerii

Mă strigau stelele strivite de asfaltul murdar,
Nu puteam să răspund, gura se-ngropase-n mortar.
Nu-mi mai amintesc decât că era o noapte ploioasă
Și-n oglinda spartă tu erai așa de frumoasă...


27 august 2017

Fotografii

Zilele grele nu se văd în fotografii;

ele sunt punți

care te duc de la o fotografie la alta, fără să știi

Umblă prin secundă bezmetice

ninsori evadate din tundră, eretice

Chiar dacă oamenii se iubesc uneori

viața e atât de crudă

încât ai nevoie de aripile celuilalt ca să zbori

În fotografii se văd numai zilele frumoase

amintiri hrănite cu-ntâmplări dureroase

26 august 2017 

SĂPTĂMÂNA PE SCURT (85)

Cacealmaua secolelor * Al doilea Ghiță * Rozătoare parlamentare * Cum ne jefuiesc americanii * Un nou semn de circulație * CTP, jos laba de pe Simona! * Prințul se însoară, e nuntă-n cartier * De ce au femeile creierul mai activ decât bărbații * Dragnea+Grindeanu= Love * Agonie și Extazy * Molestarea Justiției * Tragedia episcopului de Huși * De ce e măgar maghiarul Kelemen? *  ”Dallas”-ul continuă cu Țiganiada  * Pocăiește-te, Gigi! * Mutu, gol la ușa lui Marica! * Eterna și fascinanta Valahie în vremea lui Mircea cel Bătrân


Meciul secolelor dintre boxerul Maywheater și luptătorul în cușcă Mc Gregor n-a fost decât o altă cacealma de marketing din care s-au scos bani negri pentru zile albe. Nimeni n-a fost rănit la corazonul inimii. Altfel ar fi stat lucrurile dacă în ring ar fi urcat Boureanu! Dar, din păcate, nimeni nu dă doi bani pe el * A apărut al doilea Ghiță. La 28 de ani a fost pus șef peste industria nucleară și cea de uraniu. Laser, frate! * Parlamentul britanic, găzduit în Palatul Westminster, a fost invadat de șoareci. Nu s-a precizat dacă purtau peruci, cert este că au provocat pagube de peste 70 000 de lire sterline. O nimica toată față de pagubele provocate de rozătoarele încuibate în Casa Poporului Sărac Cu Duhul. * Fiindcă tot ne dădeau banii afară din bojdeucă, România mai cumpără armament de 1,25 miliarde de dolari de la americani. Ne costă scump primirea lui Iohannis în Grădina Trandafirilor a Casei Albe. În capitalism, când afaceristul veros găsește un fraier dispus să cumpere suveniruri, nu se lasă până nu-l vede la nudul gol. Ce-i drept, pe Iohannis îl ajută și fața.* O autostopistă beată, dar cu un decolteu generos, i-a furat mașina craiului care o luase la ocazie și vroia să-i cumpere o sticlă cu apă ca să-și revină din sughițuri. A fost oprită de poliție abia după ce șifonase o altă mașină. Cavalerul cu Mercedes rămâne cu paguba cauzată de golurile culturale care-l posedă cu sălbăticie. E de-a dreptul rușinos să nu știi că autostopistele decoltate e cele mai periculoase semne de circulație! Instituțiile statului ar trebui să ia măsuri urgente și să nu se mai acorde niciun permis de conducere fără a se susține un test grilă din ”Tanța și Costel”. * Din cauza faptului că a trebuit să joace după comentariul lui CTP Nebunul-după-tenis (cu t, nu cu p), Simona Halep a fost zdrobită de Garbine Muguruza în finala de la Cincinatti, ratând pentru a treia oară șansa de a deveni numărul 1 mondial. Până la umilința din finală, Simona jucase excelent. A trebuit să intervină Dilimanul cu Rachetă ca să strice tot...* Chris Evert, legenda tenisului mondial feminin, a reafirmat că Simona Halep are probleme cu ficapul. Bine, ea a fost mai delicată (a zis că nu va ajunge numărul 1 și nici nu va câștiga un Grand Slam dacă nu redevine o luptătoare), dar, în esență, a înțeles analizele noastre medicale. * Nepotul regelui Mihai, așa zisul prinț Nicholas de Roumanie Medfort-Mills, se însoară, e nuntă-n cartier. Nefericita se numește Alina Maria Binder. Ea, săraca, nu știe în ce s-a băgat, deși se mai fripsese și cu fiul lui Blaga (Vasile, nu Lucian). Chiar crede că s-a măritat cu un prinț! Fetele astea n-au minte nici cât o pisică (Să ne ierte Prințul Radu Duda Miorlau de Lingebliden, că am introdus încă o felină în frază). La nunta celor doi porumbei vor presta numai fețe regale: Roxana, Prințesa Ardealului, Guță, Rejele Manelelor, Adrian Copilul Minune, Faraonul Centimetrilor Lipsă! Naș mare va fi Împăratul Muștelor. Casă de piatră, prințe, și când ți-o fi mai rău ca acum să îți fie! Capul sus, monarhiștii au toată nădejdea-n tine! * Oamenii de știință care n-au ce face au ajuns la concluzia că femeile au creierul mai activ decât bărbații. Nu spun și din ce cauză, dar noi știm: pentru că se gândesc numai la prostii. * De exemplu, Kristen  R. Ghoosee, profă la Universitatea Pennsylvania, susține, după cercetări aprofundate până-n zori, că femeile din Germania comunistă aveau mai multe orgasme decât cele din Germania capitalistă. Care să fie explicația? Oare le regula mai bine Partidul Comunist? Era sarcină de partid? Or fi fost mai eficiente secera și ciocanul? * Nu știm care este situația orgasmelor femeilor pesediste, cert este că, după spusele liderului acestei formațiuni politice, teleormăneanul Tiberiu Ceia, ele nu și-au trădat șeful. Adică interesele materiale că, la partidele aflate la guvernare, dragostea trece prin stomacul burții abdomenului. * Minciuna domnului Dragnea este evidentă: de-abia au trecut câteva luni de când l-a trădat Grindeanu!  Dar nu vă povestesc că cei doi amorezi de putere s-au împăcat! Sluga tot slugă rămâne. Și mai ziceau unii că e omul serviciilor! * În primele opt luni ale anului 2017 parlamentarii au muncit efectiv 59 de zile, cheltuindu-se cu fiecare dintre ei aproximativ 800 de milioane de lei vechi. Pe cei cu funcții s-au risipit, în medie, peste 1,2 miliarde! În statistică nu sunt incluse nopțile în care au lucrat ca oamenii cinstiți pentru consolidare statului de drepți. * Pe Pietrosul Rodnei (2303 metri) a nins. Totuși, nu-mi dau seama dacă e ultima ninsoare din sezonul trecut sau prima din următorul. Până la urmă, dacă nu ninge în august când să ningă? În decembrie? Încălzirea asta globală ne-a luat prin surprindere; n-avem ciorapi, n-avem fulare, n-avem parale...* A trecut și 23 august. Anul ăsta regele Mihai n-a mai arestat pe nimeni, deși îl mânca pielea ceva de speriat. Dar, dacă nu mai sunt patrioți în preajma sa, pe cine să mai dea pe mâna rușilor? * Traficanților de cai verzi pe pereți din USA, le-au fost confiscate 5000 de pastile Extazy pe care apărea chipul angelic al mult iubitului Donald Trump, ”președintele care te face fericit”. Dacă traficanții de etno-botanice din spațiul carpato-danubiano-hipnotic ar fi avut talent artistic, alături de figura geometrică a lui Iohannis, ”președintele care te-adoarme instant”, ar fi adăugat și un cartier de case retrocedate. Nu știm dacă Trump a încercat mostrele publicitare ale traficanților de vise grotești, cert este că la eclipsa totală de soare din 21 august, s-a uitat către extratereștrii fără ochelarii de cal până a scos-o din sărite pe delicata Melanie, care l-a luat la refec: ” Donalde, mânca-ți-aș portofelul, pune-ți ochelarii că te arzi la globul ocular pământesc și nu mai nimerești în veci Groapa Marianelor , de mă usuc pe picioare, de dor și jale, pe la poala dumitale...” * Bagabonții de la butoanele puterii vremelnice, indiferent de culoarea politică, pe care și-o schimbă mai des decât șosetele, nu s-au lăsat până nu i-au tras-o după modelul Pomohaci și Justiției, că tot umbla proasta legată la ochi. Și nu i-au tras-o oricum, ci în grup infracțional organizat. Bașca perversiunile de rigoare! În preludiu și-au angajat rudele la cabinetele parlamentar-veterinare, pe fondul dublării veniturilor personale, iar, după oarecare sudori reci pe coloana nevertebrală determinate de o stradă neînțelegătoare, au dezincriminat și conflictul de interese. Dreptate, ochii plânși vor să te vadă! Mai poți să dai pământul la o parte sau trebuie să forăm după tine? * Steaua lui Becali s-a obișnuit cu umilințele de pe Arena Națională. După ce Manchester City, anul trecut, a rezolvat-o scurt, de cinci ori, pe marginea șanțului, modelul l-a copiat și Sporting Lisabona. Asta se întâmplă când urmărești profitul imediat, nu performanța. Deși, dacă ai răbdare și construiești, poți ajunge la un nivel care îți va aduce profituri mult mai mari. Dar bișnițarii de iaurt, de terenuri, de fotbaliști, n-au răbdare. Decât asemenea umilințe mai bine ții cu Dinamo. Măcar n-ai de ce să-ți faci speranțe. * Tragedia antică a episcopului de Huși continuă pe scena vieții cu acte sexuale noi. Sfântul și Glumețul Sinod l-a degradat și l-a condamnat la domiciliu forțat într-o mânăstire de maici, deși el implorase să-l pedepsească la penitență și desfrâu într-o mânăstire de taici. * Dat afară pe ușa din față a bisericii, episcopul de Huși se va întoarce negreșit pe ferestruica din spate *  Aflând că România este dispusă să cumpere bombardele, Macron s-a deplasat la București doar-doar ne-o plasa câteva elicoptere de luptă cu buzunarul românilor. Cică ni s-a dus buhul pe piața de armament la cât de săraci cu duhul suntem. E adevărat, Iohannis nu se pricepe, abia își vede capul din meditații, dar Tudose n-ar putea să ridice ochii de pe bursa tescovinei? * De scurta escapadă  au profitat la maxim profesoarele Carmen și Brigitte, care scăpărau pe genunchi chibrite. Două focoase nucleare, ce să mai vorbim. Norocul omenirii umane e că li s-au uscat fitilele, altminteri s-ar fi declanșat al treilea război mondial al chiloților * Paracopitatul din fruntea bordelului politic UDMR lovește permanent în națiunea română deși trăiește ca un belfer pe spinarea ei. Cu un tupeu specific consumatorilor de carne crudă de român, se lamentează non-stop. Ba că maghiarii n-au drepturi egale cu românii (așa e, au mai multe), ba că vrea autonomia sau măcar alipirea Transilvaniei la Ungaria, ba că vine anul 2018 și ei e triști...De ce ești măgar, Kelemene? Trăiești ca un bulibașă unguresc din ațâțarea maghiarilor contra românilor, dar nu miști niciun deget pentru bunăstarea lor. Ce ați făcut voi, teroriștii udemeriști, pentru cetățenii români de naționalitate maghiară ca să nu se mai zbată în sărăcie, în afară de stimularea instinctelor primare moștenite de la Attila și ceilalți consumatori de șaormă produsă direct sub coada calului? Ați avut exclusivitate administrativă în județele Covasna și Harghita și ați dovedit că sunteți niște profitori nenorociți. Despre asta ar trebui să vă întrebe maghiarii de rând, ale căror interese vă prefaceți că le reprezentați, nu despre steaguri secuiești și alte cârpe ocazionale pe care istoria le-a ars în focul ei purificator. Degeaba faceți recurs la istorie, instanța e lămurită. Ești un bagabond cu pretenții de primadonă care practică amorul liber pe centura politicii dâmbovițene. Chiar așa: arzoaica din patul conjugal îți va ține hangul în 2018 sau, dezamăgită de limba cailor, amorfă ca o tălpică de pantof scâlciat, își va înfige steagul românesc în capul tău ca un dovleac intrat în putrefacție? Dar ce-ți pasă ție? Sugi la două țâțe concomitent. Vorba filosofului Tudose: Băi, Kelemene, ”hai să definim alăptatul în public!” * Orașul american Murphy, în care s-a filmat celebrul serial ”Dallas”, este terorizat de un grup de țigani proveniți din România. Și acolo ați ajuns, mânca-ne-ați? Aveți noroc că a dat colțul JR; ăla era mai țigan ca voi! * Pomohaci își amintește cu nostalgie ce capace lua de la ta-su când nu-i punea ciocanul la loc. Asta explică obsesia lui pentru instrumentele cu coadă. * Cât timp a fost Becali  la bulău (Gigi, ca să nu vă gândiți la ceilalți scriitori din familia mafiotă), gardienii au făcut pușcărie la greu. Îl legănau pe baldachin, îi spălau șosetele de aur, îi măturau euroii din celulă, îl scărpinau pe spate, îi scoteau scamele din buric, îi alintau duios mânerul burții...Viață grea, de penitenciar. Decât să te pui cu nebunul mai bine-i faci toate mendrele. Că dacă ar fi întreg la ceea ce îndeobște se numește cap nu s-ar lăuda atât, fiindcă data viitoare s-ar putea să nu mai fie la fel de amabili. Gigi, ai promis că te pocăiești, că nu mai ei numele domnului Nicolae Dică în deșert, dar tot trufaș ai rămas. Dumnezeu te-a manglit și ți-a trimis-o pe Sporting ca să înveți ce-i umilința. Degeaba te dai mare finanțator-antrenor dacă ei numele Antrenorului în deșert! Dacă proștii nu se prind, El  se prinde. * În prima lui noapte de cantonament la Națională (un fel de noapte a nunții), pe vremea când abia împlinise 18 primăveri, Marica s-a trezit cu Mutu la ușă. Deși vizitatorul era dezechipat complet, Ciprian nu a explicat dacă golul a fost valabil sau a fost anulat pentru poziție de ofsaid. Laura Andreșan, o celebră  jucătoare pe degete a acelei perioade, n-a fost prea încântată de prestațiile prea-devreme prăfuitului Mutu. Mult mai penetranți erau fundașii laterali Cosmin Contra și, mai ales, Dan Petrescu. Dar, la ce coardă avea Bursucul acasă, e explicabil. Cât despre Mutu, nu prea și-a schimbat obiceiurile. Până și Dinamo stă mofluză ori de câte ori apare gol în fața ei * Dacă vreți să aveți o amintire de neuitat, mergeți la Mamaia, în Satul de vacanță. Așa a făcut o poloneză de 20 de ani care a fost violată și jefuită de telefonul mobil și de cei 72 de lei pe care-i avea la ea, de un cerșetor localnic. Așa că duceți-vă cu bucurie la la mamaia, dar la mamaia voastră. * Chiar și nouă ne e teamă să mai călcăm pe litoral și-o radem în trecutul îndepărtat purtați în vârful suliței de cronicarul Adi Sfinteș:  ”Să știți oameni buni că-n istoria noastră băieții de băieți n-au abundat, așa cum ați putea crede din patriotism exagerat. Au fost rari, dar buni. Par exampl, Mircea cel Bătrân, de-i zice Sergiu Nicolaescu , ”cel Mare”, plagiindu-l pe cel mai celebru președinte al României ( De Ceaușescu vorbim aicea să nu ne înțelegeți greșit, că dacă am zice de altcineva ne-ar lua colegii lui, președinții, la rost). Ei bine, Mirciulică a ajuns pe tron printr-un concurs nefericit de împrejurări care i-au facilitat iubitului său brother după mamă, Dan I, privilegiul s-o radă spre lumea ailaltă direct de pe câmpul de bătaie aflat în sudul Dunării, printre gogonelele și castraveciorii țarului bulgar de la Târnovo, Șișman, de care v-am mai pomenit, dacă mai țineți minte că vă știu cam slabi de memoria minții. Era 23 septembrie 1386 și fiul fostului domnitor Radu I, își începea meseriașa domnie de 32 de ani, adică suficient de mulți ca să rămână în istorie sub denumirea de ”cel Bătrân”. Ajuns pe tron, Mirciulică și-a aruncat ochii de jur-împrejurul țării și a constatat că turcii se dau șmecheri prin Balcani, ucigând tot ce întâlneau în cale fără să dea explicații cuiva, nici măcar lui Dumnezeu. Trebuie să precizăm pentru cititorii neduși la biserică,  că otomanii n-aveau nicio gară cu Ăl de Sus, ei neținând cont decât de vrăjelile din Coran și de politica milostivă a profetului  Mahomed care-i sfătuia să le dea avans cu iataganul tuturor nepurtătorilor de turban. Așa că ce și-a zis Mircea: ”- Ia să mă fac că lucrez, că tot n-am nicio treabă în calitatea de conducător de țară. ” (Va urma, dacă sunteți cuminți!)
       
CONTELE DE MONTE-CRISTO
27 august 2017

Oriunde mă uit în viața mea

Oriunde mă uit în viața mea

văd lucruri bizare,

drumuri nesfârșite presărate cu oase,

cu sare, 
precum femeile frumoase,

iedere otrăvitoare

Oriunde mă uit în viața mea

văd istorii neterminate,

săgeți ce nu s-au tras

decât în sens invers,

și, către mine, 
prin zăpezi spulberate,

 mai e un mileniu de mers

Oriunde mă uit în viața mea

văd copaci cu frunzele crescute înăuntru,

cu rădăcinile înfipte în aer,

și nu pot în tulpină să-mi intru

de vaier

Oriunde mă uit în viața mea

mă privesc oglinzile diforme,

cu ochiul lor inexpresiv

în care zeițele-fantome

se-ascund definitiv

Oriunde mă uit în viața mea

umbrele-și desfășoară înserările,

iar soarele plânge

topindu-și în sânge
mirările

Oriunde mă uit în viața mea

diamante neșlefuite-mi taie privirea, 
iubirea
de zăpadă

Și, din eroare,
 o pasăre de pradă 
încă mai zboară cu sufletu-n gheare

25 august 2017 

Orașul e bântuit de femei frumoase

Orașul e bântuit de femeile frumoase.

 Spală,  gătesc, au grija copiilor,

cât e viața de lungă

Merg zilnic la slujbele prost plătite
 camuflându-și aripile
sub sacouri cenușii

Uneori trec pe stradă, 

gata să explodeze sub tricourile mulate, 

focoase nucleare 

cu fuste atât de scurte

încât linia orizontului își pune mâna la ochi

Sunt alte femei

despre care n-ar trebui 

să se scrie poeme de dragoste

fiindcă, pentru ele,

dragostea e un concept depășit

Poemele se scriu singure

doar în preajma femeilor frumoase

care deretică prin trupul bărbatului

în căutarea sufletului pierdut

Le cunoașteți! 
Ele asigură circulația îngerilor
printre ridurile orașului

24 august 2017

Prin cenușa timpului trec îngerii morți

Trupul de lemn și de carne zdrobită de glonț
Umblă bezmetic cu inima-n clonț.

Existența de piatră, de întuneric, de var,
Are gust de tine, câteodată de-amar.

Iernile sparg ferestrele minții înzepezite,
Cresc stalagmitele îmbrățișând stalactite.

Din când în când o umbră coboară prin sânge
O cheamă nevăzutul, văzduhul o plânge.

Așteptarea se ascunde sub cortine de brusture
Ochiul solar se topește și începe să usture.

Îi cresc picioare, șine de tren lustruite
De plecări disperate, de suflet strivite.

În locul gărilor au răsărit tufișuri,
Trenurile își inventează alte ascunzișuri.

Undeva, într-o metamorfoză inutilă,
Putrezește zdrobită de dor o zambilă..

Doar nevăzutul mai știe ora exactă
Aici, în deșert, și pe lumea cealaltă.

Zadarnic păsările migratoare evadează din cărți;
Prin cenușa timpului trec îngerii morți...


20 august 2017

Dă-mi mâna, Patrie bolnavă

Îngenunchez la tâmpla ta căruntă,
ne-a nins prea mult durerea pe-amândoi,
această moarte se transformă-n nuntă,
la care invitații sunt strigoi

Tu, Țara mea, tu, Patrie bolnavă,
te-am strâns în brațe de atâtea ori,
dar starea ta e tot mai gravă
și ne sugrumă marșuri de cocori

Să dăm  ceasornicul cu-n veac în urmă
să îndreptăm greșeala de parcurs,
să nu mai pască iarba altă turmă,
să încetăm să ne-închinăm la urs

Dă-mi mâna, Patrie, să-ți dau putere
să te ridici din glodul altei lumi,
să nu-ți mai bântuie istoria himere,
să evadăm din casa de nebuni

Îngenunchez în fața ta cuminte,
doar tu mă poți opri din căutări,
poate vom fi într-o zi ca înainte
de-a fi vânduți de cinici trădători

Ne vor lovi ninsorile de sare,
prin sânge caii-or fremăta întruna,
citește-mi, Țară, ultima scrisoare,
văzduhul lacom îmi întinde mâna


20 august 2017

Elegia căutării prin tunel

Iubita a intrat în tunel

și nu vrea să mai vadă lumina 
înfășurată în iederă 
peste care a trecut fără milă drezina

Îi plac trenurile de când

a zburat cu sufletu-n gheare

deasupra timpului sfâșiat de vânt
și de fiare

Înainte de a zbura

i-am smuls cu cleștele liniile de cale ferată

care o duceau prin tuneluri

dintr-o viață decolorată

Mai sunt grenade nedeclanșate;

întâlniri ale sufletelor lovite de streche

în locul necunoscut 

de unde țâșnește lumina

căutându-și pereche

Barierele au fost sparte de sunetul inimii,

rănile se vindecă de durere și-ncep să meargă,

parcă Dumnezeu a coborât din albastru

și înaintea noastră aleargă

Dintr-odată ne e atât de bine!
 Întindem brațele

îmbrățișând zăpada

Nimeni nu a zburat din mine mai sus

de când s-a pornit Intifada

E absurd până la urmă...

Fiecare cuvânt nerostit

se așază în straturi sufocante
 peste crenel

Nu te va găsi nimeni niciodată

și nici n-ar înțelege 

ce cauți rătăcind prin tunel

19 august 2017

Ultima zi

Ultima zi va fi la fel ca zilele dinainte,
starea vremii va fi la fel de amenințătoare,
resorturile cadaverice ale lumii
se vor pune la fel de greu în mișcare

Ziua de după se va pieptăna în oglindă,
nu-și va vedea ridurile-n forma firească,
o mână va șterge ferestrele sparte
la ruleta dumnezeiască

Axa nu se va înclina niciun grad,
planeta maimuțelor nu se va opri din rotire,
ultima zi va fi la fel ca zilele dinainte,
neantul nu-ți va arunca o altfel de privire

Vor trece alți demoni prin pulberea ta,
alți corbi îți vor șterge de-a valma cenușa,
atâta doar că nu vei auzi
cum se trântește peste inimă ușa


19 august 2017

SĂPTĂMÂNA PE SCURT (84)

Frezoanele, boala asistaților social * Ultimul stinge lumina * Câtă filosofie, atâta dramă * Poliția de proximitate ginecologică * Fetele de la pagina 3 e romantice * Vânătorul vânat * Bufonul și tirbușonul * Iabrașa Stana Izbașa * Economia crește, lumea sărăcește * Cum devii astrolog, numerolog, pisălog... * Legături spiritual-anatomice * Cel mai scump autogol * Unde s-au inventat Kama Sutra și hoția? * Critica irațiunii pure * Răscoale și mai nasoale


O femeie gravidă, cu probleme de percepție a crudei realități, s-a sinucis la Brănești, împreună cu cele trei fetițe, aruncându-se în fața trenului de Constanța. Când în suflet se instalează haosul, mintea omenească devine cel mai cumplit laborator al morții. * Pentru a-și astupa întunericul din stomacul burții, un asistat social beneficiază de 12 lei pe zi în timp ce unui bolnav din spitalele-cimitire îi sunt alocați 7 lei.  Dar asistații sunt nemulțumiți. Celor mai mulți dintre ei nu le place nici munca, nici haleala în schimbul căreia ar trebui să presteze un număr de ore în folosul comunității. Când aud cuvântul muncă, pe cei mai mulți îi apucă frezoanele și alte boli de sezon. Dar nu se internează în spitale din motivele enumerate în prima frază. * S-a cam umflat tărâța-n Kim Jong-un, care se tot ia la harță cu Donald Trump. Nasol moment, mișto colivă, vorba filosofului absolut Nicolae Dide. * Întrebare întrebătoare: De ce persoanele inteligente socializează mai puțin și sunt dispuse să renunțe mai repede la prieteni? Oare pentru că omenirea umană bâhâie de proști? * Potrivit unui raport al ONU, România se află pe locul doi în lume, după Siria, la numărul de cetățeni care și-au părăsit țara. Zilnic, 200 de români își iau tălpășița din spațiul în care corupția își rânjește fasolea iar neam-prostia este considerată virtute. În același interval de timp, 265 de români sar pârleazul dintre viață și moarte. Mai curând decât prevedeau cele mai sumbre prognoze nu va mai avea cine să stingă lumina. * Peste 2000 de români au murit în 2016 în accidente rutiere! De două ori mai mulți decât la revoluția din decembrie! * Atentatul terorist de la Barcelona confirmă că terorismul religios este boala psihică a umanității. * ”La guvernare nu ai timp foarte mult de filosofie”, zice mândru de el ocolitorul de cozi Motocicleanu. Așa e, principala calitate trebuie să fie iuțeala de mână și nebăgarea de seamă a celorlalți. Păi cu președintele Senatului v-ați găsit să filosofați? Măi băieți, fiți atenți la buzunare! * Poliția bucureșteană continuă să ne ofere spectacole gratuite. ”La ginecolog” este ultima piesă pusă în scenă. Intriga e simplă. O tanti este oprită în trafic fără niciun motiv. Nu încălcase nicio regulă de circulație, nu consumase nici alcool, dar băieții cu cașchetă (vorba gânditorului de la Hamangia) pe post de umbrelă se plictiseau. Așa că, la fel ca în cazul Bouleanu, l-au luat la ștangă pe nenea care înjura liniștit, ca orice intelectual de Giulești, pe scaunul mortului (de beat), și l-au târât pe stradă sub privirile bovin-admirative ale colegului-cameraman care filma de zor cu telefonul mobil. Că prostul dacă nu-i fudul, nu e prost destul. Și ca faptele de arme să fie cunoscute de întreg mapamondul lumii, le-au postat la celebrul domn Goe Godină, ca să-și revină  din depresia cauzată de întrebările grele de la examenul de respingere de la Academia de Poluție (Câte picioare avea, vara, calul lui Ștefan cel Mare? De ce nu avea și cauciucuri de iarnă? Câți ani a durat războiul de 30 de ani cu Boureanu?). După care se laudă că cât e ei de vigilenți, de deștepți și de viteji, că ce pensii speciale le-ar trebui acordate pentru lupta neobosită cu infractorii, pe care, dacă-i lăsau în pace și nu-i opreau ca să-și facă de lucru, mergeau liniștiți la hogeacul lor. Cel mult, ginecologul și-ar fi înjurat admirativ partenera de drum, ca un adagio firesc al unei seri de neuitat. Dar de talentul oral al medicului s-au bucurat milițienii, care au rămas ca la dentist taman când trebuiau să rămână ca la ginecolog. N-aveau capră, iar doctorul s-a opus verbal și fizic din toate puterile, în ciuda dorinței agenților stranii de a avea una. După cum lesne se poate observa, au apărut polițiștii care vânează pasagerii turmentați de pe scaunul avortului, fost al mortului. Atenție, e foarte periculoși! Dar sărăcuți cu duhul câtă vreme își filmează propriile nerozii. Pe lângă suferinzii de sindromul Godină (obținerea unei celebrități îndoielnice pe rețelele de socializare și desfrâu) tablagii de pe vremea lui Ceaușescu, ieșiți direct din tuciul cu jintiță, păreau niște James Bonzi. Măi, godinașilor, poliția trebuie să impună respect de la sine, nu prin golănii. E în firea lucrurilor să evite conflictele gratuite, să le aplaneze, nu să le provoace. Nu mai stârniți ginecologi afumați că riscați să ascultați monoloagele vaginului. Asta fac ei cât e ziulica de lungă, pe trezie, așa că măcar când se aghesmuiesc lăsați-i să mai uite de obiectul muncii. În plus, nu uitați ce a spus Socrate înainte să bea cucuta întinsă de niște milițieni: ”Bețivul din beție se trezește, prostul din prostie, niciodată!” *  Fetele (vorba vine) de la pagina 3 e nebune. Cea mai romantică dintre fotomodeluri, vorba pe nedrept uitatei lingviste  B 69 EBA, își dorește o noapte romantică la bordul unei corăbii de pirați! Măi, fetițo, tu n-ai toată țigla pe casă? Te strânge port-jartierul? Cât romantism poate degaja unul ca Băsescu, nesătulelor? Într-adevăr, are privirea aia șăgalnică, de lup de mare eșuat în politică, dar, vai!, puța lui e ca un pistol cu apă strangulat de meduze. * În primul semestru, datoria externă a statului a crescut cu 1,8 miliarde de lei. Măi băieți, concentrați-vă un pic: puteți mai mult! Chiar atât de tare v-a speriat DNA-ul? * La început, lui Dragnea i s-a părut că ar fi hăituit, dar pe parcurs s-a lămurit: este vânat! N-a precizat de care: căprior, șacal, mistreț...* Bufonul odios și ridicol de la Chișinău, care regretă că, în 1812, rușii n-au șterpelit întreaga Moldovă, susține înființarea unor republici fantomatice în Basarabia, precum și revenirea la alfabetul chirilic. Bagabontul e dus rău cu pluta, vrea s-o lase pe mă-sa (profă de limba română) fără respectul de sine și fără servici. N-a existat în ultima vreme un antiromân mai feroce în spațiul mioritic. Evident, cu excepția celor care au condus România pe ultimul drum al istoriei, de la Ion Iliescu încoace. Măscăriciul n-are nicio credință, e ținut în viață de foamea de putere. Și, dacă pentru a se menține pe closetul pe care se crede rege trebuie s-o vândă și pe mă-sa, o va face fără să clipească. * De ascensiunea lui Bulache sunt vinovate structurile mafiote din Moldova, numite pompos partide politice, care au încurajat corupția și au adâncit sărăcia. Guvernările mafiote din ultimii șapte ani (și nu numai) l-au adus la butoane pe sclemberistul ăsta. Soluția acestei părți de Românii, încăpută pe mâna unui primitiv, nu poate veni nici de la Occident, nici de la Rusia. Numai împreună cu Țara-Mamă se va face Basarabia bine. Dar vedeți bine de cine e condusă România, și în ce hal! * Căile de colaborare ar fi multiple câtă vreme obiceiurile politice sunt aceleași. De exemplu, și în stânga, și în dreapta Prutului, alegerile sunt fraudate, iar hoții sunt la putere. * 31 din cele 46 de bănci din România nu plătesc impozit pe profit fiindcă, mint ele, nu sunt pe plus. Păi, dacă situația este așa de proastă, de ce nu închideți mustăria? Sau doar vă mascați profitul? De ce nu spuneți așa, mă faceți să mă îngrijorez degeaba...* Cântăreața Stana Izbașa a fost condamnată la 2 ani și 6 luni de închisoare cu suspendare fiindcă și-ar fi cumpărat, cu 3400 de dolari, o diplomă de licențiată în drept a celebrei Universități de la Herculane, unde a fost colegă de grupă cu Traian. Împăratul, nu Bețivul. Ce-o fi vrut să facă Stana cu diploma, că la Tribunal cântatul e interzis! În orice caz, gurista a ajuns de râsul celorlalți impostori cu diplomă care au lăsat gura de rai fără dinți, iar piciorul de plai fără adidași. * Economia României a crescut în trimestrul al doilea cu 5,9%. Față de economia Germaniei? Nț, față de ea însăși. Ca urmare a creșterii accelerate, bazate pe consum, pe importuri și pe îndatorare excesivă, buzunarele românilor sunt tot mai largi. Și tot mai goale. * Savanții sunt convinși că în cel mult doi ani transplantul de organe de la porc la om va fi realizat pe scară largă. Riscurile sunt minore, îndeosebi la acei oameni care se comportă ca niște porci. Îi cunoașteți, scriu de atâta amar de vreme despre ei. * O tanti, Mariana Cojocaru, a devenit astrolog, numerolog și psiholog (cel puțin așa pretinde dumneaei) după ce s-a bușit cu mașina de un copac care nu-și făcuse astrograma și belea ochii nepăsător pe marginea șoselei. Biata femeie a intrat în moarte clinică, de unde s-a întors mult mai pregătită pentru viața de după următoarea îmbrățișare a neantului. Care se va întâmpla după o altă eclipsă totală de soare, ca să fie în concordanță cu aproape marea trecere din 1999, când astrul ceresc s-a strecurat prin geamurile afumate ale minții unora. Miracolul este că toată tărășenia cu accidentul i s-a tras de la un petec de gheață, ca să-l parafrazăm pe N.D. Cocea. Cel puțin așa povestește astroloaga. Mariano, de ce minți, că eclipsa n-are dinți. N-are dinți, n-are măsele și n-ascultă nici manele. Sau gheața provine de la prezicerile tale? * Brigitte s-a despărțit de Ilie Năstase, dar tot mai iau masa împreună, mai fac sex, se mai înjură ca la ușa cortului. N-o fac din dragoste, ci pentru că Brigitte n-a găsit altul mai bun. Cică Țiriac nu mai poate fi folosit, iar de d-ăștia de unică folosință s-a cam săturat. Așa că legătura spiritual-anatomică dintre cei doi amorezați ( fiecare de propria persoană) pare indestructibilă. * ”Orice măscărici cu bani ajunge parlamentar”, a postulat filosoful din Pipera într-un moment de luciditate transcedentală. Iată că orele de ilogică susținute de Dan Pavel n-au fost în zadar: măscăricii nu pot salva țara, dar pot s-o distreze. * Prețul plătit de PSG pe Neymar (222 milioane de euro!) dovedește că fotbalul nu mai e decât o afacere. Spectacolul s-a mutat de pe teren, pe bursă. Oricum, e cel mai scump autogol din istoria fotbalului. Să nu ziceți că nu v-am spus! * Potrivit Eurostat, unul din patru tineri români taie frunză la câini. Nici nu învață, nici nu muncește. Cei mai mulți dintre acești vânători și culegători de portofele sunt de etnie romă și au înțeles la timp că munca-i pentru tractoare. * Peste 5 milioane de euro au costat cursurile de perfecționare desfășurate în hoteluri de trei și patru stele, la munte și, mai ales, la mare, la care au participat numai în acest an funcționari ai statului mafiot. Ei au fost însoțiți de alte persoane pe care le-au perfecționat în diverse tertipuri legislative și organizatorice. Câteodată ai impresia că hoția și Kama Sutra au fost inventate în România. Oricum, merg atât de bine împreună * Unui american i-a fost scos un cui de aproape 9 cm din inimă. Care ziceați că americanii n-au inimă? Au, poți să bați cuie în ele și nu curge o picătură de sânge. * Livache a dat-o pe filosofie. Dar nu orice filosofie, ci d-aia grea. Le zice mai ceva ca Kant: ”Dacă ești prost, nu te critică nimeni”. Adânc. Asta a durut. Totuși, și dacă te critică toată lumea înseamnă că nu prea te dă deșteptăciunea afară din casă. * Cam așa s-a întâmplat și cu Gheorghe Doja pe care, la început, îl lăuda toată lumea, iar la sfârșit îl mânca toată lumea de sistemul de operare. Și nu la figurat. Istoria lui ne-o povestește cronicarul Adi Sfinteș, care a participat la evenimente până s-a încins grătarul. După care, nesuportând mirosul de friptură, a rupt-o la fugă mai ceva ca Usain Bolt. *”Când n-avea ce face, papa Leon al X-lea convoca cruciade împotriva turcilor. Rezultatele erau jalnice. Lui îi convenea că dădea de lucru subalternilor, care nu mai isprăveau cu robotitul pe lângă mortăciuni: pomeni, slujbe de pomeniri, reînmormântări. Nasol era de Sf. Petru, distribuitorul de suflete fiindcă stătea la serviciu peste program. Omu' – e un fel de-a zice – deveni nemulțumit că ștabu' suprem se făcea că plouă și nu-i plătea orele suplimentare. Sau măcar să-l avanseze cumva. Că-n sinea lui, Sf. Petru spera să scape de la poartă și să fie promovat camerist. Așadar, în 1514, la Buda (capitala Ungariei, nu acel spațiu interesant și deosebit de creativ unde până și scriitorii se duc singuri ca să-și verse amarul din fiere), țăranii de diferite naționalități: udemeriști, peuneriști, tractoriști, se strâng ca la bâlci. Cam 40000 de capete țuguiete sperau să scape de iobăgie, c-așa le fusese promis în campania electorală. În Transilvania era jale. Îndeosebi la casele nobilimii că nu mai avea cine le munci pământurile. Din care pricină îi schingiuiau cu măiestrie pe cei rămași în fastuoasele bordeie din balegă și lut. Și cum ăștia erau femei, copii și boșorogi, mai puțin rezistenți la torturi, țipau cât era noaptea de lungă. Ziua nu, că erau la muncă. Auzind cele petrecute acasă, pe domeniul privat al maghiarului, țăranii hotărăsc să facă pasul la ofsaid. Înarmați până-n măsele cu ura de clasă, îl pun în frunte pe un mic nobil secui, Gheorghe Doja, conducătorul preconizatei  cruciade, și fac turism modern prin Transilvania. O ard bine de tot, că erau cam nervoși, iar pe nobilii găsiți în punctele cheie ale traseelor îi cam ucid. Gașca a pătruns din trei direcții, sub comanda lui Gheorghiță, a fratelui său Grigore și a popii Laurențiu. După ce surclasează armata lui Ștefan Bathory și Nicolae Csaky, vizitează Oradea, Bihorul, Sălajul, Sighișoara, Rodna, Bistrița, Clujul unde se lasă cu strigături și focuri de tabără bine întreținute. La Sighișoara au fost întâmpinați de primar în persoană. Bucuria revederii cu alesul urbei a fost atât de mare încât n-au putut rezista tentației de a-l omorî imediat. Ultimul obiectiv turistic demn de distrus a fost Timișoara. Aici, însă, se produce un scurt-circuit istoric. Armata voievodului Transilvaniei, Ioan Zapolya, mătură pe jos cu răsculații. Însăși căpeteniile cad prizoniere. Grigore Doja este judecat sumar, direct de călău, popa Laurențiu este ars la Cluj, dar numai după ce fusese tras temeinic  în țeapă, iar Gheorghe Doja a avut parte de un proces mai lung, firesc pentru rangul său. Așezat într-o poziție sexy, gol, pe un tron înroșit în foc, a constatat într-o fracțiune de secundă că situația e fierbinte. Coroana roșiatică precum o linie erotică pe care călăii i-au așezat-o în vârful capului nu l-a deranjat deloc întrucât nu a mai simțit-o. Când și-a revenit a realizat că nobilii fraternizaseră cu țăranii, altminteri nu se explica ceea ce vedea ca prin ceață în fața ochilor: barosanii îi serveau cu fripturi pe zdrențuroși și ăștia mâncau cu o poftă neomenească de parcă nu haliseră de 15 zile. Doja nu era victima unei halucinații: ce vedea era autentic, numai un amănunt îi scăpă; carnea pe care o băgau la jgheab iobagii era smulsă cu un clește special, din trupul propriu și personal. Din fericire pentru el, Gicsi n-a mai prins și ciorba de potroace, din oase de conducători, fiind foarte prins cu trecerea într-o lume mai bună. Oricum, a murit fericit, convins că expresia celebră  „orice revoluție își devoră conducătorii” nu e o vrăjeală. Rezultatele răscoalei au fost nasoale: nobilii au accentuat asuprirea, ba, prin intermediul unuia, Verboczy, autorul „Tripartitum”-ului, i-au dat și un temei juridic. Asta-i  înrăiește și mai tare pe iobagii români care se răscoală în 1526 sub conducerea lui Iovan Țarul, și în 1599 cu ocazia vizitei de cucerire a lui Mișu Caftangiul în Transilvania. Din nenorocire, situația lor nu s-a îmbunătățit. A continuat să fie la fel până în zilele noastre.” * Promoușăn:
Ați auzit de Mircea cel Bătrân? N-ați auzit?! Vai de capetele voastre! Tot eu să vă învăț...


CONTELE DE MONTE-CRISTO
18 august 2017

SĂPTĂMÂNA PE SCURT (83)

A dat colțu și Tudor Postelnicu * Modelul finlandez * Bozoncea și espadrilele mov * O țară specială * Simona Halep iubește la nemurire * Detronarea Mihaelei Rădulescu * Război și pace * Manualul de prostologie * Sindromul părului nepieptănabil * Iohannis și Vrâncioaia * Fotbalul fără fotbaliști * Niște infractori * Domnul Goe Godină * Sclavia sufocă România * Răscoala de la Bobâlna 

A dat colțu și Tudor Postelnicu, ultimul ministru de interne al guvernului comunist. A rămas în istorie prin celebra expresie: ”Am fost un dobitoc”, spusă în fața instanței care-i judeca pe marii demnitari comuniști. Dar fostul șef al Securității n-a fost dobitoc deloc, dobitoci au fost aceia care au crezut că are un moment de sinceritate. Cartofor experimentat, știind că nu-l încape costumul de erou, lui Postelnicu nu i-a păsat nici de părerea contemporanilor, nici de posteritatea sa. A ieșit din scenă mistificând realitatea. Probabil că acest personaj din telenovela ”Decembriada” încă se prăpădește de râs în spatele măștii mortuare inexpresive. În urma sa rămâne un biet nepot, Tiberiu, cu o avere estimată la peste 50 de milioane de euro... * Un partid din Finlanda (”Adevărații Finlandezi”, formațiune politică de dreapta, antiimigrație) a fost exclus de la guvernare pentru că și-a ales ca lider un condamnat penal. Au inimi de gheață nepoții lui Moș Crăciun! Cum să faci așa ceva, cum să încalci voința poporului? Păi, la noi, unde încă mai sunt codrii verzi de brazi și fluturi de mătase, dacă un partid își alege ca lider un băiat cu cazier este băgat la guvernare de massele populare în ciuda voinței sale, chiar dacă, foarte curând cea mai mare parte a entuziaștilor va muri, fie de foame, fie de admirație. Bine că modelul finlandez a pătruns doar în educație. Și acolo doar cu vârful pixului. * Aceleași masse populare entuziaste se topesc după vorbele de spirit ale lui Bozoncea de la Palatul Victoria Socialismului de Gang. Se vede că în tinerețea-i revoluționară a participat la seminariile din cartierul Brăilița. Cultura-i cultură, nu te poți ascunde din fața ei. Te calcă-n copite, te mototolește și te aruncă în vâltoarea vieții. Cu fața lui de luptător împotriva economiei de alcool dublu-rafinat, premierul lovește scurt la pateu, în special cu consoane, până-i lasă lați, sub masă, pe lingviștii de mare recunoaștere internațională, aciuați pe la Ministerul Nemuncii, Ministerul Needucației și alte stabilimente cât se poate de onorabile. Îi lovește direct la operație, ca să citez din marele orator de malul gârlei, dezlănțuit sub privirile bovin-admirative ale realizatorului Octavian Hoandră. Care, în semn de prețuire față de invitatul său, își asortase fața vânătă cu o superbă pereche de espadrile mov...*  8432 de pensii speciale erau în 2010. Acum, numărul lor depășește 200 000, sugrumând bugetul asigurărilor sociale! În vremea asta un milion de pensii au cuantumul de 520 lei pe lună. Țară specială, pensii speciale, prostie caracteristică. * Simona Halep a declarat, la Washington, că nu și-ar părăsi țara natală pe care o iubește la nemurire. Așa da, fato, dar iubește-i un pic și pe români! Nu, nu pe politicienii care au făcut țara praf, ci pe oamenii de rând care se bucură cu tine când câștigi, și suferă singuri când pierzi. * Femeia care mulge zilnic din pieptu-i de mamă heroină aproximativ 7,7 litri de lapte nu este, în ciuda așteptărilor, Mihaela Rădulescu. Vremurile glorioase au trecut, acum recidiva din Monaco produce doar latex. Arborii de cauciuc din viața ei pot depune mărturie. * Diferența dintre conducătorii de până în 1989 și cei de astăzi este că ăia militau pentru pace, pentru independență națională, ceea ce implica lipsa armatelor străine de pe teritoriul național (lucru reușit de Gheorghiu Dej, la un șpriț cu vin negru de Sâmburești, alături de Hrușciov și alți consumatori fruntași, în 1958), pe când ăștia nu știu ce să mai facă pentru a aduce trupe de ocupație mascată în spațiul carpato-danubiano-mafiotic. Acești bolnavi care ne conduc vor să transforme porecla în renume, adică poziția noastră geostrategică într-un teatru de război, în care populația să fie abatorizată. N-ar fi pentru prima oară. Și pentru că li s-a părut că ar muri puțini dacă s-ar trage cu arcul și săgeata din dotarea a ceea ce a mai rămas din armata română, au adus rachetele Patriot pentru a dansa cazaciocul, în jurul focului, cu racheții ruși. Dragostea cu năbădăi are întotdeauna un final imprevizibil. Șansa noastră e că războiul a devenit un artificiu publicitar al negustorilor de armament că, dacă chiar se vor lua la harță, am rupt-o-n fericire. Doamne, dacă vrei să-i ocrotești cu adevărat pe români, dă-le conducători patrioți, nu rachete Patriot! * Pentru cei care colorează la orele de sport, după spusele premierului Tudose, sau copiază din manual mersul piticului, vor fi aplicate pedepse, sancțiuni, urecheli, similare doctoranzilor (politicieni) fără operă și fără obraz? Da?! Păi atunci nu-i nicio problemă, n-are rost să mai criticați manualul de educație-fizică, dirigenție și prostologie. * Deși încă nu ne-au invadat rușii, Iohannis s-a retras în munți încercând s-o convingă pe Vrâncioaia că treaba-i proastă și-ar cam fi cazul să-și cheme copiii, împrăștiați prin cele șapte țări muntoase ale Uniunii Europene, la luptă. Drept mulțumire le va oferi câte-o pensie specială. * Întrebare întrebătoare: Există diferențe între pensiile speciale și pensiile nesimțite?  * Am auzit-o și p-asta: sindromul părului nepieptănabil există și își face de cap. Suferințele sunt inimaginabile. Boala a pus pe butuci oameni celebri, de la Răzvan Theodorescu și până la Traian Băsescu...* După cea mai lungă domnie din istoria Regatului Unit ( peste 65 de ani), hoașca de Elisabeta a II-a i-ar cam lăsa locul nepotului Wiliams până nu-l afectează definitiv sindromul părului nepieptănabil. După cum lesne se poate observa, pe Charlică, urmașul de drept, ni-l pasează nouă. Va fi o luptă pe viață și pe moarte pentru tronul iluzoriu al României între Ducele de Viscri și Prințul Miorlau de Lingebliden, sub privirile inexpresive ale Principesei Moștenitoare, Margareta de Hopânțopâl.  * Mulți mafioți italieni, condamnați de multă vreme la ani grei de închisoare în țara de baștină, s-au stabilit în România, unde, până la urmă, au fost dibuiți și extrădați. Mare păcat! În comparație cu politicienii noștri păreau cetățeni model. * După executarea publică a marelui monstru al politicii dâmbovițene, retras la ferma avicolă de la Cornu, printre coropișnițe și gândaci de Colorado, tot mapamondul lumii aștepta cu sufletul la gură, înfășurat într-un fular Blueberry, reacția acestuia. Și iată-l pe domnul Năstase ripostând nimicitor: întreaga Europă îi numără ouăle infestate * La 1 iunie 2017, România a absorbit 0,004% din fondurile europene, cuprinse în exercițiul bugetar 2014-2020. Fie guvernul ăsta nu e bun nici de furat, fie teama de DNA i-a paralizat simțurile de prădător universal. * Echipele românești au fost umilite în cupele europene. Cu excepția Stelei unde noul patron, Dică, a trecut peste considerațiile tactice ale antrenorului Becali. * Așadar, ia să sintetizăm această epopee a fotbalului fără fotbaliști! La Nicosia, Hagi și-a pierdut nădragii, la Bilbao, Dinamo s-a făcut de cacao, pe San-Siro, oltenii o sfecliră, iar cu Olexandria, în Ucraina, astralii-și terfeliră faima. Asta e, ei n-au găsit poarta, eu n-am găsit alte rime. Fotbalul e în amurg precum valsul la Salzburg. Doar Budescu c-o rabona poate uimi Lisabona. Hai că am terminat cu informațiile și considerațiile fotbalistico-mistice, v-am pupat pe portofel. * Condamnat la 7 ani în Tibetul sistemului penitenciar, Puiu Popoviciu, ginerele fostului mahăr comunist Ion Dincă Teleagă (predestinare), se face că plouă. Ce fraier! Pe căldura asta sufocantă statul la răcoare este recomandat de toți medicii DNA. Așa că este cu atât mai bizară ieșirea în bătaia soarelui a distinsului vânzător ambulant de transformatoare ruginite Relu Fenechiu, după doar doi-trei ani de distracție și aer necondiționat. Măi, băieți, rămâneți înăuntru că afară concurența e acerbă. * Directiva 1371/2017 a UE, care va deveni obligatorie începând cu 6 iulie 2019, stabilește ca pragul pentru furat să fie de minim 10 000 de euro. În vestul Europei, suma asta nu înseamnă mare lucru, însă, în est, are o importanță colosală. E punctul de sprijin al corupților ca să poată răsturna bugetul statului în buzunarul personal. * Nici n-au auzit bine vestea, că edilii din Dumbrăvița (jud. Timiș) au și cumpărat 20 de pixuri cu 30 de milioane de lei vechi! Așa, măi, băieți, aplicați (fără)delegile europene! * Filosoful cu o fluierice în gură, pe post de pipă, domnul Goe Godină, a picat pentru a cincea oară examenul de admitere la Academia de Poliție. Se poate, măi, Marinică? Tocmai acum când mamița, mam-mare și tanti Mița vroiau să te ducă de 10 mai la București?! De ce te încăpățânezi și-i tragi într-una cu Academia de Poliție când Conservatorul abia așteaptă să te înregimenteze? Ce, crezi că omenirea umană nu știe că ești cel mai mare dirijor din intersecții? * Deficitul comercial al României a crescut în primul semestru cu 30%, ajungând la 5,8 miliarde de euro (valoarea exporturilor a fost de 30,88 miliarde de euro, iar a importurilor de 36,72 de miliarde de euro). E un semn al lipsei de competivitate a economiei românești. O țară cu o balanță comercială negativă are puține soluții de dezvoltare durabilă, alunecă ușor, dar sigur, spre periferia capitalismului. Iar nivelul de trai al majorității oamenilor nu poate trece ștacheta supraviețuirii. * Așa cum v-am tot spus, dar nu ne-ați crezut, Guvernul s-a apucat de scumpiri ca să acopere așa zisele măriri salariale. Ultima palmă aplicată pe obrazul consumatorului este mărirea accizelor la carburanți, care evident că va antrena creșterea tuturor prețurilor. În felul ăsta, social-democrații iau de la săraci și dau la bogați, întrucât impozitul pe dividende rămâne zero. Ca și guvernarea. * Unul Corcodel (ce nume predestinat), șef prin Jandarmeria română, a fost arestat pentru cămătărie! Oare cât de putrede sunt instituțiile statului? Cât de jos a ajuns societatea românească dacă închide ochii la toate golăniile șarlatanilor cu funcții de conducere? Unde stă ascuns chirurgul acestei țări bolnave? * Șosele paradite, munți de gunoaie, chinezării pe post de opere de artă, porumb acrit, hamsii prăjite la soare, șaorme îndoielnice, bere botezată la greu, șezlonguri jegoase și scumpe, plaje murdare, pietre-n apă, bolovani pe țărm, burți revărsate pe nisip, topless nerecomandabil minorilor sub 50 de ani, urlete de țânci aduși la scăldat cu forța, tatuaje hilare, scandaluri, bătăi pe umbreluțe, boxe bubuind non-stop, prețuri de pușcărie de maximă siguranță, dughene infecte plasate până-n buza mării, camere de hoteluri cu pretenții în care furnicile s-au cazat de câțiva ani, mâncare de colhoz, țigănie, vânzători ambulanți de ace, brice și carice, hoți de prosoape, poeți de sezon ( ”Porumbelul cu sărică este bun la păsărică”/ ”Porumbelul de la mare șade bine-ntre picioare”. Așa o fi, n-am verificat.), trubaduri de faleză, patroni jefuitori...Da, am fost din nou pe litoralul românesc al Mării Negre. Nu mă învăț minte niciodată * În concluzie, turismul estival românesc este un amestec de lux țigănesc și jeg absolut, pe un fond de nepăsare totală a statului. Jefuirea turistului e singurul obiectiv al acestor operatori (de fapt bandiți sadea) economici * Încă un episod al batjocoririi muncitorului român s-a consumat la Păulești, în județul Prahova, unde patronul cipriot, supărat că oamenii au avut curajul să-și ceară salariul, a urlat cât l-a ținut gura aia de șarpe capitalist și i-a înjurat ca la ușa cortului. Industria textilă este ramura în care exploatatorii străini, în cea mai mare parte aventurieri scoși din habele Occidentului, îi batjocoresc pe lucrători, în proporție covârșitoare femei. Sclavii muncesc peste program, n-au zile libere, nu li se acordă drepturile prevăzute de lege, și dacă mai au și curajul să-și ceară salariul de nimic la timp, sunt înjurați, amenințați, batjocoriți. Acesta este rezultatul politicilor economice tâmpite promovate de politrucii ultimilor 27 de ani. Ei n-au valorificat calitățile muncitorului român, ci l-au vândut ca sclav. Și au avut grijă să-i anunțe pe negustorii de ființe umane că în România sunt cei mai ieftini sclavi din Europa. Care, pe deasupra, îndură orice batjocură, orice mizerie. Dincolo de ochelarii de cal ai celor mai săraci cu duhul, cărora li se pare că încă-i bine, România nu e decât un rezervor de sclavi pentru Occident. Ăia mai tineri sunt transformați în gladiatori sau în curtezane pe la curțile Occidentului, iar ceilalți, fără față comercială, sunt îndreptați spre cele mai înjositoare munci. Nu faptul că practică o meserie sau alta e o problemă în sine, deranjant este modul disprețuitor în care sunt percepuți de patronii veroși, care-i exploatează la sânge în schimbul unor salarii de mizerie. Ca să nu mai vorbim de faptul că oamenii inteligenți, alungați de sărăcie de la rosturile lor, îndură, pentru câțiva firfirici, nedreptăți înfiorătoare. Cu o asemenea politică antiromânească, mai devreme sau mai târziu, oamenii se vor revolta împotriva nedreptății. Numai de n-ar avea soarta celor de la Bobâlna, care, din câte am aflat și noi din ”Istoria necenzurată a românilor” a cronicarului Adi Sfinteș, s-a terminat destul de nasol * ”După ce l-a înjurat cu năduf, în gând, Mihai îl rugă pe perceptor: ”-Mai lasă-ne un pic, șogore, numai un pic, că n-avem. Pielea de pe noi ne-a mai rămas!” ”-Auzi la el, pielea i-a mai rămas! Apropo, ai plătit taxa pe pielea de țăran? Dar pe cea pe ghiorăitul mațelor? Fira-ți ale dracului de jigodii valahe, nu știți decât să vă văitați și să vă ascundeți ochii în fundul capului. Aveți noroc că n-avem cu cine munci pământul că demult vă terminam de tot, să nu se mai audă de nația voastră-n  Ardeal. Că, de când am venit peste voi, numai probleme ne faceți, latini ordinari!”  După-amiază apărea doctorul care-l întreba de autorizație sanitară:  ”-N-ai, așa-i? N-are nimic, o rezolvăm noi într-un fel, oameni suntem. Nu mai trage mâța de coadă! Dă-o încoa! E siameză! De unde ai tu, mă, așa pisică? Ce moștenire de la tactu, mă? Ai furat-o, așa-i?” Când se îngânau alandala ziua cu noaptea, jandarmul îl ducea pe Mihai la post unde avea să-și petreacă noaptea cu gândul la copilașii lui care dormeau sub cerul înstelat visându-l pe Dumnezeul mă-sii lui de nobil care luase un credit de la Banca Internațională a Religiilor, punând gaj bordeiele iobagilor. A doua zi, Mihai avea să facă o faptă mare. Nu și-a mai scos căciula în fața honvedului că n-o mai avea, și după ce a mai luat-o o dată pe cocoașă ca la Poliția democratică, a purces agale spre Bobâlna. Era anul 1437, și din cauza faptului că nu le avea cu literatura beletristică, a citit indicatoarele greșit și a ajuns la Căpâlna. În timp ce el zăbovea la fetele din așezarea mai sus pomenită, Gheorghe Lepeș, episcopul Transilvaniei, anunță oamenii să stea liniștiți, să nu care cumva să creadă vreunul că a uitat de strângerea dărilor pe ultimii trei ani. Ca să le vină iobagilor mai ușor să se răscoale, le va strânge în moneda nouă, e drept că mai valoroasă, dar și mai frumoasă. La chemarea lui Mihai și a unui ungur, Ladislau Csaky, țăranii încep chermeza. Nobilii au luat-o-n barbă nasol de tot, așa că după ce-i amăgesc pe țărani cu pacea, se unesc între ei (ungurii, sașii și secuii) și  hotărăsc să-i termine pe iobagii români. Ceea ce s-a și întâmplat cu Mihai din Vireag și cu alți capi ai răscoalei care, după ce au fost schingiuiți cu profesionalism, au fost tăiați în bucăți și făcuți celebri pe la porțile diferitelor orașe, spre deliciul corbilor, vulturilor și câinilor, cărora le picau din când în când câte o ciosvârtă de revoluționar...”


CONTELE DE MONTE-CRISTO
13 august 2017

Dimineață marină

O dimineață de vară țâșni

din noaptea ce-n ochi se înecase,

soarele roșu ca un glonte de foc

în tenebrele inimii îmi intrase

A luminat golul acela imens

în care scoicile însetate de nisip

se hrăneau cu meduze și alge

întinse haotic pe chip

Au trecut printre scorburi sirene,

pe trasee sculptate în oase,

era o dimineață dureros de albastră,

iar ele erau atât de frumoase!

Privirile-mi  năpădiseră orizontul

ca un șarpe verde, de mare,

 au încolăcit soarele

ce nu mai putea scăpa din strânsoare

Încercând să scape, s-a izbit de văzduh

ca de un zid de granit, 

dar nu a scăpat

și-n ochii mei s-a topit

A curs peste inimă ca o lavă,

peste suflet s-a scurs ca un drog,

abia s-a mai auzit strigând dinlăuntru

bunul meu inorog

Era o dimineață de vară sărată

ce a intrat în mine și s-a întins

ca un șarpe solar,

sinucis dinadins

6 august 2017

Țărm

Plutesc pe marea dintr-o altă eră
corăbii sugrumate de furtuni,
și s-au împrăștiat în atmosferă
toți zeii evadați de la nebuni

De bună-seamă va cădea-nserarea
adusă-n plisc de pescăruși,
și se va-nchide-n sine marea,
zadarnic vor striga la uși

toți peștii răstigniți pe maluri,
surprinși și ei de-atât desfrâu,
s-au sufocat cărările din valuri
și macii emigrați în grâu

De atâtea-nfrigurate gânduri
ce se întind fără opreliști,
se-ntorc corăbiile rânduri
convoi de deznădejdi și de priveliști

Se vor zdrobi până la urmă
de stâncile-ncuiate-n țărm,
pe unde doar uitarea scurmă
de câte ori stelele adorm


6 august 2017

Hai să plutim pe mare

Or să ne crească solzii și-o să plutim pe mare,
printre furtuni solare o să mă strângi la piept,
suprema așteptare se va-îneca în sare,
iubirea absolută e ultimul concept

Se vor deschide, poate, ferestrele marine,
iar noi prin Atlantida invers vom înota,
și toată Atlantida ce se îneacă-n mine
pe țărmurile tale milenii va striga

Delfinii altei ere vor sta de veghe-n valuri
de câte ori ne-om pierde în dezertări de pești,
ca-n vremea când cădea lumina printre șaluri
am să mă mir, iubito, cât de frumoasă ești!

Se poate ca de spaimă sirenele să plângă,
și să-ți cerșească rujul, și laptele de alge,
dar gândul meu de mână-o să te strângă,
de câte ori oblonul luminii se va sparge

Să nu le dai rețeta ce-ți circulă prin sânge,
e-atâta amar în jur că ne-ar putea răpi,
să nu te temi, iubito, nici dacă nopți vor plânge
prin Atlantida-n care suprem ne vom iubi

Să respirăm prin branhii, să câștigăm săruturi,
nisipul dimprejur în scoici să se ascundă,
cum s-au ascuns geloase cohortele de fluturi
în clopotul ce bate mirarea din secundă

Așa că să lăsăm iar solzii să ne crească, 
să traversăm lunatici furtunile solare,
să spargem existenței o ultimă fereastră
îmbrățișați de alge, hai să plutim pe mare...


3 august 2017

SĂPTĂMÂNA PE SCURT (82)

Alungarea lui Dumnezeu din biserică * Și gonflabile, și bârfitoare * S-au deschis robinetele jafului * Patriotismul de tarla * Războiul negustorilor * Povestea unui om leneș * Măgarul între oi * Confirmare științifică: cine trăiește pe spinarea altuia, trăiește mai mult * Manolescu, Guță și ceilalți urechiști * O veste tristă * Răscoale nasoale

Biserica ortodoxă română se află într-o criză majoră. Nu de câteva luni, de când cu izbucnirea scandalurilor cu iubăreți (de aproapele) în sutană, ci de mai multă vreme. De fapt, de când instituția care s-a interpus între om și Dumnezeu, a fost transformată în SRL. Pentru sistem, credința a devenit o afacere profitabilă care trebuie exploatată fără scrupule. Prostia a fost întotdeauna o resursă inepuizabilă de venit pentru șmecherii de diferite orientări religioase și sexuale. Nu e ceva nou, așa s-a pus problema de la început, dar parcă acum Biserica a devenit doar un concept de marketing și este mai eficientă decât orice multinațională. Deși, în ultimii 27 de ani, încrederea în instituția bazată pe aplecarea umilă sub poala popii a scăzut la jumătate, încă mai sunt zăcăminte de prostie insuficient exploatate. Managerii în costume Armani, legați de clopotnițe cu lanțuri de aur, investesc, cu talent și dăruire, atât cât trebuie pentru ca PIB pe cap sec de habotnic să fie cel mai mare din spațiul cosmic. În acest mediu favorizant, e firesc să apară tot felul de aventurieri care trădează jurământul de fidelitate față de profit numai pentru a fi și cu sufletu-n rai. Așa s-a transformat cutia milei în cutia silei. Sub bărbile impunătoare, hainele cernite și vocile suave de menestreli, se ascund mulți oameni fără Dumnezeu. De fapt, neoameni. Ei îl alungă zilnic pe Dumnezeu din biserică, dar, oricât s-ar strădui, și se străduiesc!, nu reușesc să-l alunge și din sufletele credincioșilor. Habotnicii vor merge nesmintit înainte chiar dacă înalții prelați vor introduce printre practicile bisericești ritualul tragerii în țeapă. Nu se vor opune, vor considera că asta e voința Domnului! Vor sta cu curul în apă rece așteptând slujba următoare. Iar după o vreme, contra-cost, procedura va deveni rânduială bisericească. Ceilalți îl vor ascunde pe Dumnezeu în inimă, apărându-l de impostorii care s-au instalat în casa Lui, șubrezindu-i temelia. E o reașezare a lucrurilor din care pierd biserica, ca instituție financiară de gang, și, mai ales, acei enoriași care se supun necondiționat, pentru care preceptul crede și nu cerceta e singura cale de urmat în viața lumească. Dar, din fericire, nu toți slujitorii bisericii sunt acționari fără scrupule, ori vicioși din convingere. Există mulți slujitori admirabili, ei înșiși nemulțumiți de normele interne, nedemocratice, după care funcționează imensa casă de amanet spiritual. Ei sunt preoții cu vocație. Ei nu practică o meserie, ei îndeplinesc o misiune. De aici trebuie să înceapă reformarea bisericii, de la acești apărători ai lui Dumnezeu. Mulți dintre ei au înțeles imensul rol social pe care-l poate juca biserica în favoarea oamenilor necăjiți și s-au implicat cu adevărat în viața comunității, arătând ce ar trebui să fie Casa Domnului, care-i este, de fapt, adevărata menire. Biserica trebuie să dea înapoi societății o parte din prinosul dragostei pe care enoriașii nu se sfiesc să și-o manifeste fața de ea. O face prin acești entuziaști, care, deși îi fac o imagine atât de frumoasă, nu vor ajunge niciodată la butoanele de comandă ale sinistrei mașinării de vândut și cumpărat suflete. Câtă vreme vor fi permise lăcomia nemăsurată față de arginți, cumpărarea de funcții, derapajele morale, dereglările mintale, implicarea politică, exploatarea nemiloasă a celor de bună-credință, degringolada acestei instituții financiare va continua. Implozia este inevitabilă în lipsa unor reforme interne adânci, care să transforme organizația dintr-un intermediar rapace între om și Dumnezeu, într-un partener de supraviețuire spirituală. Acum căderea este lină, dar permanentă. Ca s-o oprească, biserica ar trebui să-l aducă înapoi pe Dumnezeu. Pe cel adevărat, nu pe acela pe care l-a schimonosit și pe care-l folosește doar în scopuri publicitare. * Omenirea umană face progrese pe zi ce trece. Păpușile sexuale, destul de tăcute la slujba de pomenire, vor deveni vorbitoare! Asta-i pedeapsa lui Dumnezeu! Pe ce că nu spală, nu calcă, nu fac mâncare, mai și bârfesc! Nu vă mai zic că sunt niște scumpe: 6000 de euro bucata. Păi, la banii ăștia, mai bine te însori. * Facebook-ul te obligă să călătorești, să schimbi cât mai des partenerul/partenera, mașina, telefonul, hainele (dacă te-ai obosit să pui ceva pe tine) ca să ai cu ce te lăuda prietenilor virtuali (din care jumătate îți sunt dujmani, vorba lui Salam), fundamentaliștilor, liber-cugetătorilor, și altor categorii defavorizate cu care empatizezi (sanchi!). Ce e bun la rețelele astea de socializare și desfrâu, e că nu te obligă să faci duș * Robinetele jafului au fost deschise: 30 de miliarde de lei au plecat din pixul doamnei Shhaideh spre buzunarele neîncăpătoare ale autorităților locale. Cică prin PNDL se vor face asfaltări, balastări, școli, grădinițe, dispensare și câte și mai câte minunății de care țara asta are atâta nevoie. Problema e că, din experiența anterioară, cei mai mulți bani vor fi furați. Ar fi o minune dumnezeiască ca măcar jumătate din sumele alocate să ajungă la destinație. A, dacă de supervizarea lucrărilor s-ar fi ocupat unul ca Țepeș, prăduitorii n-ar fi stat atât de liniștiți cu fundurile pe fondurile bugetare. * Primărița Capitalei susține că nu suferă de paranoia. Dar cine a zis că suferă? Peștele de pe televizor, carpeta de pe perete, primarul din Voluntari? Stai liniștită, Gabrielo, se vede cu ochiul liber că ești sănătoasă tun! A celor ca tine va fi împărăția cerului. * În viziunea filosofului Băsescu, patriotismul este ca și cum ai iubi-o pe mă-ta pe o tarla din Vaslui. Băiete, mai ia o pauză! Încearcă și cu zeamă de varză. * Lumea se pregătește de război sau marii producători de armament își vând mai bine marfa? Asta-i întrebarea întrebătoare. Ca să vinzi bombardele trebuie să existe niscai conflicte. Dacă nu există trebuie provocate. Amenințările reale sau închipuite sunt induse de marii negustori de armament care, în special în SUA, dar nu numai, hotărăsc cine-i președinte. Dacă pare băiat rău, cu atât mai bine. * Pasiunea lui Viorel Lis pentru păcănele a depășit-o pe cea pentru Oana, așa că preferă să-și toace pensia la jocuri decât să-și cumpere cumpere medicamentele atât de necesare unei bătrâneți fericite, tradiționalele cutii cu Viagra. Să-ți fie rușine, Viorele! Viciosule, ai s-ajungi să-ți înmoi singur posmagii ca orice iubitor de curve, jocuri de noroc și țărănism! * Leo de la Strehaia a fost bătut bine în fața unui stabiliment unde se face pizza (normal). În mod paradoxal, muianul nu i-a fost șifonat de delicata Dana Criminala.  * Aflat în vâjâială pe la Jina, la sărbătoarea ciobanilor, nea Petrică Daea, i-a sfătuit părintește pe omologii săi: ”Să aveți grijă de oi și să aveți încredere în Guvern.” Aia cu oile am înțeles-o, e în fișa prostului, pardon, postului, dar la aia cu guvernul chiar că a sărit calul. Tocmai el, care se învârte prin turmă ca ministrul printre oi! * Până la urmă, procurorii DNA au vizitat sălașul hoților din Palatul Victoria Socialismului de Cumetrie. Fiind trecut de ora 16, n-au găsit pe nimeni acasă. * Citiți și vă crăciți! Există o emisiune despre stil (aiurea-n tramvai) jurizată de Iulia Albu și de alte pațachine cu barbă. Masa juriului este amplasată la Grădina Zoologică, între găinușa Mărgelușa și doi macaci divorțați. Cine poate câștiga un asemenea concurs? Probabil găina care naște pui vii. * La nivel mondial, speranța de viață crește cu trei luni la an, iar în SUA creșterea este și mai mare. Se estimează că foarte curând un american o va arde, în medie, cu 20 de ani mai mult decât un român. Vezi ce înseamnă să trăiești pe spinarea altuia! Nu mai aducem în discuție stresul, corupția, sistemul medical formal din România, că m-apucă toate frezoanele, murim pe loc și n-are cine să vă mai spună adevărul despre lumea murdară în care trăim. * Fenomene paranormale în ”Foaia vitelor de pripas”! Șeful de cuib, academicianul Nicolae Manolescu-Apolzan-Dandanache susține că regele Carol I s-a opus, în 1916, intrării României în primul război mondial alături de Antantă. Așa o fi, nu poți să contrazici o asemenea somitate dusă cu pluta, însă ce ne facem cu adevărul istoric irefutabil care a menționat trecerea la cele veșnice a regelui încă din 1914?! Să fi fost regele din Teleorman? Mira-m-aș! Dar marele critic, care a recenzat mult mai multe cărți față de cât a citit, nu se oprește aici cu excursul prin istoria neamului și mai trage un scuipat în oglinda celebrității contrafăcute. Plin de importanța misiei sale pe acest pământ de pigmei intelectual, ne amintește că la 27 martie 1918, Sfatul Țării de la Chișinău a hotărât unirea Basarabiei și Bucovinei cu România. Măi, Nicușor, măi, băiatule, pe tine te-a prostit cartea! Sfatul Țării din Basarabia, proaspăt eliberată din ghearele Imperiului țarist, a hotărât doar unirea ei, din banalul motiv că Bucovina era inclusă în Imperiul Austro-Ungar. Unirea Bucovinei cu Patria-Mamă a hotărât-o Consiliul Național Român de la Cernăuți, la 28 noiembrie 1918. Hotărât lucru, cartea de istorie e mai grea decât carnea de porc. Dacă atâta carte știe un academician, care se mai dă și șef al scriitorilor cu peronul pe partea dreaptă, înseamnă că și Nicolae Guță are un loc asigurat printre nemuritori. Ba, mai mult, ar fi și cel mai îndreptățit nominalizat al celebrului for pentru a aduce în țară Premiul Nobel pentru muzică clasică. Că, și el, e tot urechist. * O veste cât se poate de tristă: Ilici este sănătos tun. * O veste nasoală: țăranii s-au răsculat și din cauza lăcomiei unor fețe bisericești. Unde? În ”Istoria necenzurată a românilor”, a ideologului masselor populare, vestitul cronicar Adi Sfinteș. Citiți și vă cruciți:  ”În secolele XIV-XV românii transilvăneni se distrau grozav. Cum pământul le fusese luat de maghiari ca să nu-i mai ducă grija, nu prea mai aveau bieții oameni cu ce să-și ocupe timpul liber, că nu se inventaseră posturile particulare de televiziune, ei fiind conectați la un fel de post al Paștelui, foarte interesant ca idee, dar destul de dăunător când îl puneai în practică. Însă, amărăștenii noștri, neavând încotro, îl urmau zile, luni, ani întregi, consumând cantități apreciabile de urzici, ștevie și limba vacii, intrând în contradicție cu teoria potrivit căreia și țăranii ar fi omnivori. Zadarnic așteptau ei cozonacul, mielul, pasca și ouăle roșii fiindcă la Paștele cailor nu se serveau asemenea produse, or, pentru ei, nobilii prevăzuseră vegetale și iar vegetale. Erau atât de înfrățiți cu natura că unora începuseră să le crească barba caprei direct între degetele de la picioare. Oricum, iobagii nu puteau să citească în calendar data la care pica Paștele ăsta că n-aveau școli în limba română și nu știau să citească. În condițiile exploatării maghiare, românii nici n-au mai îndrăznit să ceară înființarea de școli în limba lor, fiindcă erau persecutați de gândul că ar trebui să și meargă la ele .Brrr! Cumplite vremuri, într-adevăr...Cum la Consiliul Europei nu-i băga nimeni în seamă, iobagii au hotărât să trimită delegații la castelele nobililor cu mandatul de a cere ceva de potol. Grofii au fost de acord și, fiindcă erau darnici de nu se poate povesti, ca să le facă poftă de mâncare, le-au dat ciomege pe spinare până i-au cocoșat, de-a și zis un puști, Mihai din Vireag, către ta-su: ” -Măi, tată, parcă ești franțuzu ăla de seamănă cu Florin Piersic, zi să-i zic...Jean Marais, în filmul ” Cocoșatul ”, de umbla de colo-colo, ca un prost, dar până la urmă s-a deșteptat și s-a dovedit că nu era prost, așa era el, Henri de Lagardere, care căzuse-n freză după o muiere și-o strângea la piept cum face prietenul meu, Gigi Electoratu, de iubește posterul ăla pe care scrie dedesupt: ”Numai proștii votează hoții”...”  Cuvintele micuțului l-au mișcat adânc pe iobag care i-a tuflit două palme de l-a zvârlit sub pat, printre pisici siameze și hamsteri de colibă. ”-Bă, dar dacă împielițatul are dreptate? l-a străfulgerat o idee dându-i serioase bătăi de cap, că nu prea era obișnuit cu ele. Ce, el era filosof să stea toată ziua cu ochii zgâiți în tavan ca muierea lui când îi vine nebuneala? Nț, el era altceva, era iobag și nu-i plăceau ideile. Asta a copilului însă îi plăcu, așa că se apucă de campanie electorală în vederea scrutinului final de pe dealul Bobâlna. Făcu vreo 165 de mineriade, dar nobilii, ușor contrariați, i-au luat viața. Nici de ochii beliți de foame ai iobagilor n-au luat aminte ungurii lăsându-i să fiarbă în suc propriu. Rămas fără tătic, Mihai s-a îmbătat tun de bucurie fiindcă de acum n-avea cine să-l mai cocoșeze cu bătaia. Băiat de băiat, cu vederi largi, și-a înființat o societate comercială denumită ” AF Iobagu Vesel Enterprasis”, unde se întâlnea câtu-i ziulica de lungă numai cu fețe simandicoase, că auzise el că așa-i în afaceri, obrazul subțire cu mare cheltuială se ține de oasele feței. Cum secretara de nevastă-sa era ocupată până peste cap cu perpetuarea speciei, legănatul pe picioare și alăptatul, patronul îi primea personal pe musafiri în anticameră, adică în bătătură. Dimineața devreme veneau cei de la Protecția Mediului Nobilului Maghiar, care tam-nesam descopereau o mulțime de încălcări ale legislației în vigoare. Principala vină i-o băgau cocoșului care, ba a călcat prea tare pedala de accelerație când a condus-o pe moțata vecinului la coteață, ba a cântat prea tare în zori poluând fonic aerul pe care-l respiră stăpânul de la castel. Dacă l-ar mai și auzi ungurul ar fi jale cu J mare, norocul lui Mihai e că n-aude prea bine, deși are urechile tip Meleșcanu, zici că vrea să-și ia zborul ca Aurel Vlaicu, dar prin autopropulsie. În concluzie, cocoșul trebuie înlăturat din gospodăria iobagului și transferat  în bucătăria castelului, împreună cu cele trei-patru pițipoance porumbace care se țin scai de coada lui și a căror cotă ar scădea oricum în lipsa crestatului. ”- Vaca nu ți-o luăm da data asta că n-ai, dar când mai venim să nu te mai găsim fără dobitoc în curte, că vei fi nevoit să cumperi unul de la grof ca să avem ce confisca.” Deși gândi că în curtea lui se află deja un dobitoc, Mihai înghiți în sec și tăcu. Pe la prânz, nădușit și plin de figuri, apărea perceptorul care-l atenționa că n-a plătit taxa de circulație per-pedes , cine se crede el, obraznicul, de umblă cu tălpile goale și pline de mărăcini prin tina drumului boieresc? ”-Dar nu s-a anulat, șogore, taxa asta?” ”-S-a anulat pentru mașini, dar nu pentru iobagi. Și de când pui tu întrebări, târtane? Ia să vedem dacă ești în regulă cu dările! Nona ai plătit-o? Dar zeciuiala? Ai amuțit? Ți-a mâncat pisica, limba? Zilele de clacă le-ai bifat? Lemne, la castel, ai adus? Dar paza obștească ai efectuat-o? De ziua nobilului i-ai dus darurile pe care le-a cerut? Mișelule! Mișelule! O să atârni spânzurat de limba română, c-o ai prea lungă...”

CONTELE DE MONTE-CRISTO
5 august 2017