duminică, 31 ianuarie 2016

Nu sunt întreg

O parte din mine plutește pe mare,
Cealaltă parte-i încuiată în cer,
Și, printre visele întâmplătoare,
Tu sufli spre mine cu ger.

Îmi criogenizezi visele,
În stană de piatră mă prefaci,
Or să mă-nghită abisele,
Și n-ai să mă plângi. O să taci.

Parcă-mi lipsește ceva, un organ...
L-a smuls din piept o lună neagră.
Parc-o aud cum îmi sună-n timpan.
Îi lipsesc ca să fie întreagă.

Mă strigă cocorii exilați în infern,
Un dealer de lacrimi se-ntoarce,
Și-n timpul mai mult decât tern,
Orizontu-n apus se preface.

Nu sunt întreg, e-adevărat,
Îmi lipsește inima de smoală,
La fel ca-n filmul de neuitat,
În care-am murit, în secvența finală.


30 ianuarie 2016 


PORCEA ȘI AI SĂI

       Când a intrat la țuhaus, câinele roșu de la soarele torid din Miami, Cristi Porcea, l-a mângâiat cu privirea bovină pe fiul cel mare și i-a zis cu lacrimi de crocodil pervers în glas: ”De acum înainte tu ești capul familiei!”
    Ciutanul știa că trebuie să aibă grijă de mă-sa, Mihaela, de cei doi gemeni, de Alina, tânăra petardă a bagabontului de ta-su, bonus un frate vitreg. Pe parcurs, cu viteza sunetului, a aflat din tabloide că la pușcărie e mai rău decât la bordel, în sensul că ăștia care au furat din transferuri de jucători sunt obligați fie să scrie cărți, fie să facă sex neprotejat. Așa că familia de care trebuie să aibă grijă juniorul mai cuprinde niște frățiori vitregi ale căror mame sunt: o avocată flămândă, o judecătoare nătângă și o asistentă medicală pentru care sexul cu deținuții e o formă de autoterapie. Ba, pe ultima turnantă, a mai apărut un posibil moștenitor, procreat, după mintea lui Gigi Becali, în eprubetă. 
       Hai să fim serioși! Cine poate să și-o imagineze pe Valentina Pelinel făcând amor cu o sticlă de lampă afumată! Nici nu trebuie să te uiți cu atenție la ea că se și aprinde ca o butelie nesupravegheată! Cică așa sunt astea mai romantice, se îndrăgostesc de oamenii plinuți de bani și cu un simț al umorului de șantier superdezvoltat. Acum nu-i vina ei că celălalt bourean, pardon, Cristian, era plin de datorii și n-avea nici burtă. Oricum era un pervers. Dovada e că a pus laba pe o liceeană la fel de inteligentă ca Valentina, dar mult mai puțin costisitoare.
     Dar să revenim la omul care se pregătește de Liga Campionilor în cantonamentul orgasmic de la Poarta Albă. 
Realitatea e că societatea îl nedreptățește nerecunoscându-i contribuția științifică și sexuală la menținerea tabloidelor pe linia de plutire. În condițiile prăbușirii demografice, asemenea producători de plusvaloare pe două picioare, că altfel nu le putem spune, sunt rari și ar trebui ținuți cât mai mult timp la răcoare ca să-și facă treaba la capacitate maximă. La cât este de interactiv, domnul Porcea ar putea-o lăsa cu burta la gură chiar și pe Maria Grapini, că oricum au în comun același lexic format din șase onomatopee și patru interjecții. Dacă ar fi lăsat să joace cum știe el i-ar pune și pe norvegieni în mare dificultate. Adică n-ar putea ăia, cu toată organizarea lor scandinavă, să confiște toată producția de borci  a celebrei cotarle dinamoviste.
     Dar, după Maria Grapini, această culme a umorului absurd, ce-ar mai putea să urmeze? Probabil Gânditoarea de la Hamangia, că-l așteaptă demultișor la cotitură ținându-și cu greu capul în palmă să nu se rostogolească în Dunăre de atâta dorință. 
     Pe celelalte curveturi cu inimă de piatră, Venus din Millo și Statuia Libertății, le-a rezolvat demult. Primei, pentru că era cam posesivă, i-a rupt o mână, iar rezultatul împerecherii cu tipesa destul de șucară din portul New York, este așteptat cu nerăbdare de tot mapamondul lumii. Oare ce drăgălășenie monstruoasă ar putea ieși din împerecherea unei pietre cu un bolovan?
 Asta numai Măruță poate să știe că d-aia-i rimează numele cu organul prin care gândește fără să-l doară encefalul procreativul Porcea, în stabilimentul de dansuri, sex și bune maniere de la Poarta Albă!


editorial ARENA BUZOIANĂ
23 ianuarie 2016

sâmbătă, 30 ianuarie 2016

Mai lasă-mă să stau puțin...

Lasă-mi bucata mea de timp
s-o înfășor în ghinde și în alge.
Când gheața inimii se sparge,
strivit de zeii din Olimp,
visul pierdut sufletu-și trage.

Lasă-mi picioarele prin rouă
să plângă, neștiind ce faci,
ca-n vremea când în clești de raci
redesenam o lună nouă
îmbrățișați în câmp de maci.

Lasă-mi o lacrimă să cadă
prin ora ta de amânări...
Corăbiile închise-n mări
tristețile n-or să le vadă
preocupate de plecări.

Lasă-mi ecoul să sărute
zările stinse în destin.
Mai lasă-mă să stau puțin
să-mi amintesc acele rute
pe care astăzi sunt străin.

Lasă-mi mirarea să se înece
în lampadarele nesparte...
Chiar dacă azi miroase-a moarte
și-un glonț prin inimă îmi trece,
îți las adresa mea din Marte...


30 ianuarie 2016


Să nu crezi niciodată o pasăre cântătoare

Să nu crezi niciodată o pasăre cântătoare,
va zbura cu inima sfâșiată în gheare.
Scuturându-se de coșmarul altor zăpezi
își va pierde urma prin ochii tăi verzi.

Va smulge cu un laser nedescoperit încă
tristeți crescute în noaptea adâncă.
Îi vei sorbi fiecare vibrație,
te vei opune neantului în rotație

O să vrei să fii pasăre risipită în vânt,
să-i fii umbră, să nu te întorci pe pământ.
Dacă-i e foame, trupul tău s-o hrănească, ai vrea,
dacă-i e sete, pe tine ar trebui să te bea.

Ai vrea s-o comprimi în ochii albaștri,
să n-o mai înghețe vreodată cocorii sihaștri.
Cu ea ai pluti peste iarna din gând,
deși ești o rouă ce va plânge curând.

Nesfârșirea ascunsă printre spaimele ei,
încuiată-i în hrube c-o mie de chei.
Le vei deschide pe rând căutându-i privirea,
nu știi sub care spaimă-i ascunsă iubirea.

Dar, în final, tăcerea se aude din nou,
cum pășește ca o umbră pierdută-n ecou.
Să nu crezi niciodată o pasăre cântătoare:
va zbura cu inima ta sfâșiată în gheare.


30 ianuarie 2016 

Femeile sunt lacrimi în vânt

Aș fi vrut  să rămână frunzele pe ramuri,
la intervale de timp să plesnească muguri,
tu să ieși ca o corabie pierdută din valuri
și-n mine să arzi pe nestinsele ruguri.

Dar, vai, cât de naivi sunt bărbații stelari!
Își vând sufletul primei iluzii venite din Marte.
Nu dau importanță semnelor din ochii amari
și se îndreaptă mimând fericirea spre moarte.

Iar ea-ți strecoară sufletul prin nisip,
sinceritatea ta e-un semn de slăbiciune,
îți șterge c-o meduză albastrul de pe chip,
te vindecă de dor și-amărăciune.

Dar femeile cu gust de ferigă
atât de adânc pot să taie lumina!
Câteodată le e dor și în sine te strigă
să-ți spună că porți povara iubirii și vina,

că ai fost altfel decât sunt canoanele
unei lumi c-o rețetă a fericirii confuză.
Îți sparge-n oglindă icoanele,
te-alungă, te cheamă și-n final te recuză.

N-ai să înțelegi niciodată adevăratul motiv
pentru care femeile sunt cântece-n vânt.
Nimic nu-i temporar și nici definitiv
la tine în cer și la ea pe pământ.


29 ianuarie 2016 

vineri, 29 ianuarie 2016

SĂPTĂMÂNA, PE SCURT (5)

Spionii nu doarme niciodată* Lupta anticorupție e o farsă* Pliciul lui Dumnezeu* Ministrul Marilor Defecte* S-a reintrodus condamnarea la moarte* Pe virusul Zika îl mănâncă pielicica* Și cântată și cu banii luați* Blondele e contagioase* Cum să te întorci la pușcărie pe furiș* Trupa parlamentară ”Paraziții” 


Darren White, fostul șef al US Secret-Service, regiunea Europa de Est, a acordat un interviu site-ului Politic Scan. în care afirmă că ”85 la sută din Parlamentul României este corupt” și că se opune stârpirii acesteia întrucât și-ar tăia propriile surse de finanțare. Corupția este tubul de oxigen, hrana cea de toate zilele a celor mai mulți dintre făcătorii de legi nedrepte. Din furtișaguri își trag toată osânza. Și nici judecătorii sau procurori nu sunt mai breji, subliniază canibalul american, ca să cităm din inegalabilul bolșevic, Ion Iliescu. Băi, Darrene, așa o fi, nu pot să te contrazic că n-am argumente, dar voi n-aveți nicio vină? Ia mai gândește-te...* Și ca să fie masa bogată și copiii morți de foame a venit pâș-pâș și raportul MCV (Mecanismul de Cooperare și Verificare) al Comisiei Europene privitor la progresele înregistrate de România și Bulgaria în reformarea sistemului judiciar și combaterea corupției. Iar suntem puși cu genunchii pe coji de nucă, dar o și merităm, ca să fim sinceri. De exemplu, Parlamentul e văzut ca un refugiu al hoțomanilor care încearcă să se protejeze de acțiunile DNA, folosindu-se de imunitatea parlamentară. Circa o treime din solicitările DNA au fost respinse, iar derbedeii, deghizați în legiuitori, au rămas la butoane. Și ca să fie tacâmul complet, unii dintre aleși, condamnați definitiv, merg bine-mersi la servici, în cel mai înalt for legislativ al țării. Totuși, raportul apreciază acțiunile justiției în cazurile Ponta și Oprescu, ceea ce înseamnă un progres mare, dar nu suficient pentru ridicarea monitorizării. Adică treaba-i bună, dar mai durează.* Despre ”Colectiv” zic ceea ce știam și noi: și corupția (locală) ucide. Este subliniat faptul că opinia publică apreciază acțiunile DNA, dar nu se pomenește nimic de batjocura că spoliatorii țării, plimbați prin fața camerelor de luat vederi ca să se mai ostoiască setea de dreptate a vulgului, rămân cu uriașele averi. De ce nu se confiscă tot ce-i dobândit prin hoție uită să ne spună monitorii. Sunt amnezici sau au orbul găinilor?  Fără recuperarea integrală a prejudiciilor, lupta anticorupție e o farsă.* Educația și sănătatea au fost sacrificate în numele politicului, ori de câte ori s-au tăiat bani de la buget. Nici o societate nu se poate dezvolta cu bolnavi și analfabeți.* Situația din Basarabia a devenit dramatică. Să-i ajutăm pe frații noștri să nu intre în colaps, cu toată părerea de rău că după 1989 n-am avut un președinte patriot care să realizeze Unirea, fiindcă ocazii au fost. Astăzi n-am mai fi vorbit de două țări românești dacă, la destrămarea URSS, în fruntea statului ar fi fost altcineva decât bolșevicul Iliescu, instruit la școala internaționalismului proletar. Pentru că Ion Ilici înainte de a fi român, a fost comunist și, de regulă, îi împușca pe aceia care-i întinau nobilele idealuri.* Dar nici Emil Constantinescu n-a fost mai breaz. Marele producător de căcăreze politice a vândut Bucovina de Nord și sudul Basarabiei, Ucrainei. Bine, nu poți fi supărat pe el; atât l-a dus capul de piatră cubică.* Traian Băsescu a mimat patriotismul din interes electoral. L-a luat pe persoană fizică. Ăsta l-ar da și pe frate-su pe mâna țiganilor numai să obțină ceva profit. Cum, l-a și dat? Nu credeam că e atât de crud, tătarul.* Cât despre Klaus Johannis, Dumnezeu cu mila! El joacă rolul principal în filmul ”Pierdut în spațiul carpato-danubiano-erotic”.* Ce mai știe M.R. Ungureanu de moștenirea Gojdu? Stă bine la unguri? El doarme buștean, adică are conștiința împăcată, sau se zvârcolește sub pilotă până se crăcănează de ziuă? Răspuns corect, varianta B; spionii nu doarme niciodată, ei se gândește la interesul național.*   Profesorul Dumitru Sandu afirmă că ministrul Tobă a plagiat ”munți de texte”, inclusiv de pe site-uri de referate. Și care-i problema, teacher? Așa e tehnocrații. E hoți. Bine, ei zic că nu fură ci doar completează. Degeaba bați matale toba, că a murit demult mătușa Dobra.* Prefectul de Caraș Severin a demisionat după ce s-a descoperit că este implicat într-o evaziune fiscală de milioane de euro. Măi, frate, e plină țara de hoți.* Premiul Național Pentru Poezie ”Mihai Eminescu” l-a luat Gheorghe Grigurcu,  pe criterii estetice de șmenărie. Nu e nici primul, nici ultimul. Oricum, după cum spunea Nichita, în poezie clasamentele n-ar trebui să existe că, atunci, Dinamo ar trebui să fie pe primul loc ( Ce vă mirați așa? Cândva a fost și Dinamo pe primul loc!). Cât despre cei 25.000 de lei încasați de poetul respectiv, să-i bea sănătos. Ce-i de haram, de haram se duce. *Un român, Alexandru Popescu(43 de ani), va fi șeful Philips pentru 11 piețe din Europa de Est, inclusiv România. Uite, fă, Olando, că nu toți românii sunt hoți și cerșetori, tot așa cum nu toate olandezele sunt urâte. De exemplu, aveți niște vaci, o frumusețe!*După 1989, românii s-au împărțit în două tabere, inventându-și fiecare propria Românie. Există o Românie a hoților, a corupților, a traficanților de femei și de copii, a politicienilor cruzi, și o Românie a oamenilor cinstiți. Din păcate, aceștia au rămas minoritari. Și cum și în democrațiile de cumetrie conduc majoritățile, treaba-i proastă și se menține la aceleași cote. Nu vă mai îmbătați cu apă rece, că nu va fi mai bine până când nu se va învârti roata istoriei. Dar roata istoriei nu se învârte singură.* Pe Internet, un individ bătut în capul model burlan de soarele deșertului, îi atacă memoria binefăcătorului său pe lângă care se gudura ca o javră și care-l băga din când în când în seamă, în loc să-l bage-n altă parte. Ba, îi atacă și familia. Prostul ăsta răspunde la numele de Florin Măscărici, sau cam așa ceva. Îl sfătuim pe acest troglodit în căutare de noi stăpâni să-și vadă de treaba lui (dacă are vreuna), că n-avem chef să ne risipim spațiul tipografic cu un neica-nimeni care nu s-a mai trezit la realitate de cinci decenii. Din păcate, în gura de canal a acestui zăltat s-au uitat și niște oameni pe care-i credeam mai deștepți și au dus PRM într-o direcție greșită. Dar nu-i timpul trecut, lucrurile se pot îndrepta. Moștenirea lui Vadim nu poate fi risipită de un licurici care, după ce a apus soarele, crede că i-a luat locul.* Un alt ins fără o ocupație precisă e unul Gheorghe Funar, care ba se declară prim-vicepreședinte la partidul neBUN, ba se cere, pe la tribunal, șef la PRM, deși tribunalul i-a zis de la obraz că nu e, doar i se pare. Ghiță, te-aștept deseară la portiță să-ți dau direcția c-o cobiliță. Nu ți-e clar că ești străin de problemele noastre intergalactice?* Alina Mungiu-Pippidi, pe care Alcibiade o alinta cu gingășia-i proverbială, Dosia, vine periodic prin țară și ne mai trage câte un perdaf pe la televiziunile manipulatoare de știri de ne merg fulgii. E atât de pornită împotriva noastră, a celor care mai simțim românește, încât, de furie controlată, îi plesnește șoriciul pe obraz.* Atansion! Bogdan Diaconu a avut târnafes. Pardon, congres. Cum, nu știți cine-i ăsta. Rușine să vă fie, n-am mai văzut atâta lipsă de cultură politică. Ochelaristul respectiv, cu o față de sticlă de lampă ștersă cu glaspapir și o voce de joagăr ruginit peste care a urinat o capră, este nepotul lui Cristian Popescu Piedone, butoiul de osânză care a ațâțat focul la ”Colectiv” prin patronarea corupției din primăria pe care o stăpânea ca un nabab. Cercopitecul ăsta și-a făcut, la sugestia PSD și a lojii masonice conduse de generalul Mircea Gheordunescu, unde este membru, un partid  care   are drept scop menținerea divizării electoratului naționalist. Unii, mai răi de gură, zic că nici SRI nu ar fi străin de jocurile acestui neajutorat, dar ne îndoim că băieții de la ”Ochiul și Timpanul” să fi mizat pe o asemenea gloabă. La pomana țigănească amintită, a fost înființată și un soi de organizare paramilitară (ei zic că nu-i așa, dar așa pare) numită ”Sula lui Hector”. Pardon, ”patrula lui Vlad Țepeș”. Șeful ar fi Daniel Ghiță care, de la câți pumni a luat în bostan, nu mai știe pe ce lume se află. Băi, inconștienților, nu mai dați apă la moară derbedeilor din așa zisul ținut secuiesc. România nu e un ring și nici nu trebuie să devină. Atât așteaptă dilăii maghiari, un pretext să creeze dezordine. Înțeleg că n-aveți minte, asta e clar, dar n-aveți nici instinct de conservare? Și spuneți-ne și nouă cum veți face cu dușmanii de clasă: îi va bate Ghiță, supranumit ”Pliciul lui Dumnezeu”, sau îi va hipnotiza penibilul Bogdan Diaconu cu discursurile sale ridicole? Că în țeapă  îi veți trage doar pe alegători. În concluzie, sunteți niște măscărici travestiți în naționaliști și faceți umbră pământului degeaba. Singurul partid patriotic și justițiar a fost, este și va fi PRM, linia CV Tudor.* Pentru că a avut ceva probleme cu coloana oficială (că de aia vertebrală nici nu poate fi vorba), ministrul dezinteresului național, doctorul doctorilor și amorezul amorezilor, a fost invitat la DNA pentru o mică urmărire penală. Să sperăm că de data asta nu va mai da nimeni în vreo groapă.* Nici nu terminai fraza că în prăpastia egoului lui Oprea căzu Procurorul General, Tiberiu Nițu, care se dădea și el cât îi ziulica de lungă cu pârdalnica de coloană oficială. Grea boală e megalomania.* Germania i-a primit pe imigranți ca să-și acopere deficitul de forță de muncă în condițiile îmbătrânirii populației și a sporului demografic negativ. Dar, surprize-surprize: 80% dintre noii veniți sunt analfabeți sau n-au nicio calificare. Iar chef de muncă, nici atât. În schimb, unii se poartă ca niște sălbatici dedându-se la violențe, violuri și chiar crime. Nu numai între ei ci și împotriva binefăcătorilor lor, cum s-a întâmplat cu o tânără din Suedia omorâtă de un imigrant de 15 ani! Europa Angelei Merkel a devenit un fel de azil de noapte atacat de lilieci.* Ministrul Marilor Defecte a fost plasat în arest la domiciliu unde, probabil, nu va scrie nicio carte. Deși numele ăsta, Șova, a făcut ceva carieră literară și cinematografică.* Torționarul Alexandru Vișinescu (90 de ani), fost comandant al penitenciarului Râmnicul-Sărat, unde a murit printre alții și liderul țărănist Ion Mihalache, a fost condamnat la moarte. Pardon, la 20 de ani de închisoare, dar tot aia e. Dacă nu-i așa, n-are decât să mă contrazică. Este acuzat că șase deținuți politici au murit din cauza relelor tratamente aplicate la ordinele sale. În vremea asta, Ion Iliescu, sub a cărui cârmuire au murit în jur de o mie de tineri la ”revoluția” din decembrie 1989 (după plecarea lui Ceaușescu), bașca bonusurile de la mineriade, croșetează ciorapi la vila de protocol și se gândește la nemurirea sufletului lui Stalin. E corect? Nu e corect. Vișinescu, cheamă-l și pe Iliescu!* Smiley, băiatul ăla care se chinuie să fie simpatic, și-a pierdut buletinul, deși, la vârsta lui ar fi trebuit să aibă carte de identitate. Treaba-i foarte serioasă, anunțul se repetă non-stop la radio și televiziunile muzicale. Și se știe că fără buletin, domnul Zâmbet habar n-are cum îl cheamă. Cine-l găsește să i-l aducă, frate, că m-am săturat de văicărelile lui.* La fel am pățit-o și anul trecut cu o nebună de-i striga mă-sii că-i beată și-o doare-n paișpe de cea care i-a dat țâță. Lipsă de respect, mi-am zis, dar până la urmă m-am lămurit că nici cotoarba a bătrână nu era ușă de biserică. Trăgea abitir la măsea și d-aia nu-i păsa blondinei de reacția ei. Cu ajutorul CIA am aflat că p-asta mică o chema Delia, iar pe a bătrână o strigă consumatorii de etnobotanice ”mama Deliei”. Vă dați seama că dacă-și pierdeau și astea buletinul riscam să nu mai intrăm în spațiul Schengen niciodată! Cred că s-ar fi auzit pe toate radiourile: ”Da, Olando, sunt beată și care-i problema, tu ești o drogată....* Un preot ortodox din comuna doljeană Tălpaș a refuzat să primească în cimitirul ortodox pe o baptistă și, drept consecință, defuncta a fost înmormântată pe câmp. Oare nu toți suntem copiii aceluiași Dumnezeu? Să fi avut dreptate Marx când a spus că religia e opiumul popoarelor? Dracu știe...* Pe virusul Zika îl mănâncă pielicica. După ce a speriat America, a început să-și facă de cap și prin Europa. Bine, noi, românii, avem antidotul: țuica de prună. Care, conform cercetătorilor americani morți de beți, te vindecă instantaneu de toate bolile, de la lipsa de curaj și până la buba mânzului.* La cei 36 de ani, gimnastul Marian Drăgulescu (27 de medalii europene, mondiale și olimpice, din care 17 de aur) țintește aurul olimpic, singurul care-i lipsește din palmares. Bravo lui! Poate-i urmează exemplul și alți sportivi care s-au retras prematur din activitate. Ce zici, Nadio, te bagi; c-avem o problemă la fete.* Gabi Luncă a dat-o-n judecată, adică tocmai în ce nu are, pe Loredana Groza că, pe albumul ”Agurida”, i-a cântat trei piese fără să-i ceară acordul. Ceea ce este perfect adevărat. Justiția, imparțială până la uitarea de sine, i-a dat dreptate Loredanei, iar Gabi Luncă trebuie să plătească și cheltuieli de judecată de 56. 000 de lei. Adică și cântată și cu banii luați. ”Dă, mamă, cu biciu-n mine...”* În America circulă o nouă modă. Cică femeile mai coapte preferă virginii. Dar pe virgini i-au întrebat?* La penitenciarul Mândrești e atât de bine încât, la două zile de la eliberare, un deținut a încercat să intre înapoi prin efracție, sărind pârleazul stabilimentului de dansuri și bune maniere. Prins în flagrant la trecerea graniței dintre libertate și recluziune, tânărul a motivat că vroia să-i ducă un telefon unui amic care mai avea ceva treabă pe acolo . Și să mai spuneți că nu-i România țara suprarealismului! Sincer să fiu nu cred că telefonul a fost motivul real . Sunt convins că o uitase pe Valentina Pelinel înăuntru.* Serghei Niculescu Mizil, un cocalar al Epocii de Aur, pervertit la filosofie de alde Simona Gherghe, a zis că dacă se întâlnește noaptea cu Monica Tatoiu și-l întreabă cât e ceasul i-l dă repede și o rupe la fugă. Măi, copile, n-ai unde să fugi: Monica Tatoiu e peste tot.* Gigi Becali îl provoacă pe Sabin (B)orcan la o dictare susținând că îl face de comandă. Sigur, îi convine să vorbească, a scris atâtea cărți, dar îl sfătuiesc să nu întindă coarda prea mult că s-ar putea să-l bage corectorii din nou la bulău pentru viol urmat de moartea victimei. Nefericita ar fi chiar limba română. Totuși, Sabin este fiul unui reputat profesor de limba română de la liceul pedagogic din Buzău și al unei distinse învățătoare. Nu se poate să nu se fi lipit ceva și de el. Și chiar dacă, prin absurd, nu s-ar fi lipit, Becali nu poate fi mai bun la dictare decât nimeni. Nici măcar decât oile lui. Degeaba se dă berbec.* Dan Negru a luat-o razna de tot. Propune ca România și Moldova să participe la nunta țigănească numită Eurovision cu aceeași melodie ca să luăm trofeul. Ce-o fi în capul băiatului? Nimic, era o întrebare formală. El crede că așa cum ciordește audiențele cu răgete de maneliști, ar putea să hașmanglească și Eurovisionul. Uite, d-aia nu-i bine să stai prea mult în preajma blondelor. E contagioase.* Un component al trupei educative ”Paraziții” a fost prins în flagrant de luare de mită (6000 de euro). Dacă și trupele de hip-hop s-au apucat de furat nu mai e nicio speranță. Parcă ei erau cu drogurile. Dar ce, se mai respectă ceva în România? Nici măcar diviziunea muncii. Ce-ar fi să se apuce și politicienii de cântat. Cum ar suna un anunț publicitar? Trupa parlamentară ”Paraziții” a plecat în turneu pe traseul DNA-Înalta Curte-Poarta Albă? Ar suna bine, ziceți? Măi, dar răi mai sunteți...

CONTELE DE MONTE-CRISTO
29 ianuarie 2016          

joi, 28 ianuarie 2016

În jurul inimii nu scapă nimeni necălcat în picioare

Pășești în jurul inimii pe vârfuri,
Pe cioburi de sticlă, pe stârvuri.
Ceasul bate anapoda orele nopții,
Melcii mă cară în cârcă prin ochii morții.

Nu te opri, nu privi înapoi, mergi înainte!
Polul Nord s-a mutat în pustiul din minte.
Calcă-n picioare nisipul jilav,
A murit un înger, nu-i nimic grav.

Ei mor zi de zi în războaiele false,
Miroase neantul a suflete arse.
Mergi mai departe: pe tocuri, pe vârfuri,
Pe cioburi de sticlă, pe stârvuri.

Mă strigă melcii cărându-mă-n spate,
Se târăște luna blestemată pe coate.
În jurul inimii golul se cască mai mare,
Nu scapă nimeni necălcat în picioare.


28 ianuarie 2016




miercuri, 27 ianuarie 2016

Scrisoare pe vânt

Trec iarăși pe strada pe care de multe ori am văzut-o de sus
Copacii mă privesc triști. ”Ce mai cauți pe aici? Ești un intrus.
Ne-au căzut gândurile printre crăpăturile din asfalt.
De ce ești singur? Unde-i îngerul celălalt?

Unde e zâmbetul de copil născut dintr-o piatră?
Privirea ta de zăpadă ca un câine ne latră.
Te așteaptă un câmp părăsit în aortă,
Nici umbră nu ai, ești o simplă escortă.

Trec astăzi pe strada pierdută în minte,
Nimicu-i la fel cum a fost înainte.
Aerul mă respiră. Mă trage cu poftă înăuntru.
Prin golul din mine-i imposibil să intru.

Dar îmi scriu cu lacrimi scrisoarea pe vânt.
Se stinge o lume și-i mult prea curând.
Împrejurul inimii e plin de locuri comune,
Tu nu mai ai chip, eu nu mai am nume.

Trec iarăși prin mine ca un tren nevăzut,
Pe calea ferată tăceri de bazalt se ascut.
Ce bizar e pământul, dintr-odată vei ști-o,
Când vântu-ți aduce scrisoarea de-adio

Pe strada pe care-am privit-o din stele,
Iar tu te ascundeai în visele mele.
Mi-au căzut gândurile printre crăpăturile inimii, pe asfalt,
Și nu mai știu unde-i îngerul celălalt.


27 ianuarie 2016

Poveste de iubire amară

Dintre toate rănile ce-n trup or să doară
cumplită-i povestea de iubire amară.
Noaptea lovește ca o ghilotină
tăind vinovații de prea multă lumină.

Căderi fără plasă ne macină timpul,
ninsorile minții îngroapă Olimpul.
E alb universul și nu te mai știu,
la mine în suflet se face târziu.

Rămași fără aripi, părăsiți de curaj,
îngerii noștri intră-n sevraj.
Miraje uitate se sting în eter,
zadarnice umbre înhățate de ger.

Cad visele pradă unor zei indeciși,
vor plânge de dor cocori interziși.
Și dintre rănile ce-n trup or să doară,
cumplită-i povestea de iubire amară...


27 ianuarie 2016

luni, 25 ianuarie 2016

Nimeni nu mai locuiește în cer

Era o zi  în care te hrăneai cu remușcări
și eram vinovat pentru toate lașitățile tale,
în care se înecaseră hăituitele mări
locuinde sub cămașa inimii infernale.

S-a auzit ușa țărmului izbită de stânci,
dezgropând melcii ce fugeau cu mine în spate
prin ochii morții adânci.
Și-au rotit orele privirile disperate.

Nu mai știu dacă în vis sau în delirul postum
mi-a tăiat nevăzutul secunda vitală,
fugea absolutul pe-o scară de fum,
și-un surâs se topise în arsura finală.

Și-n oglinda invadată de îngeri,
se adăpostise hulpavă o fiară.
Știa că o să sânger
în ziua-n care-și va înfige-n lumină o gheară.


Nimeni nu mai locuiește-n secvența de cer
în care se zbat amintirile-n vaier.
Numai steaua polară, răvășită de ger,
adună rămășițele noastre scuipate în aer...



24-25 ianuarie 2016

sâmbătă, 23 ianuarie 2016

Întotdeauna e prea târziu

Inima e un lagăr în care sunt încuiate amintirile,
condamnate cu suspendare
la neuitare.

Prin jaluzelele negre ale timpului
nu se mai văd amprentele sufletului.
Ești ca un vânt bătut cu tesla în văzduh
de un demon de ghips

Numai umbrele exilate în pulberea neființei
așteaptă să le ia cineva de mână
și să le treacă dincolo,
în cealaltă viață.

Dincolo, tu  nu ai fost niciodată.

Până atunci, după căutări fără sfârșit,
sfâșiate de iluzii,
sufletele pereche se regăsesc
și se îmbrățișează ca doi copaci îndrăgostiți de absolut,
condamnați la eternitate.

Uneori, nu te poți uita în oglindă
că te surprind amintirile
plângând.

În locul privirilor îți cresc aripi
și ai vrea să zbori prin inimă.

Din păcate,  întotdeauna e prea târziu; 
cineva a intrat prin efracție 
și-a adunat ecoul și a plecat.
În inimă nu mai locuiește nimeni..


21-23 ianuarie 2016 


vineri, 22 ianuarie 2016

SĂPTĂMÂNA PE SCURT (4)

 Iluminatul Cioară* Deșteaptă-te, Elisabeto!* Niște țărăniști*  Florin Piersic și-a serbat majoratul* Sulică Frânarul Europarlamentarul*Mica publicitate: s-a pierdut cheia centurii de castitate. Aducătorului, recompensă * Sfârșitul lumii se amână din nou


Citim și noi despre ”celebrul” mistic iluminat român, pe numele și prenumele de domnișoară, Ilie Cioară. Totuși, n-are cam multe calități? E și mistic, și iluminat, și Cioară!  Asta chiar că-i culmea iluminării...* Un nene, care probabil are o relație specială cu miorlăitoarele, ne (i)luminează: ”Singura limbă pe care o înțeleg pisicile este maghiara.” Bă, ești prost? Dar caii ce limbă vorbesc? Dar măgarii din politica românească în ce dialect se exprimă de 26 de ani: în măgară sau în maghiară?* A apărut o teorie a nemuririi sufletului de politruc potrivit căreia ticăloșii trăiesc mai mult decât iubitorii de țară. Păi, e normal fiindcă în timp ce ticăloșii aprind ruguri patrioții ard pe ele. În aceste condiții este  aproape imposibil ca Iliescu să-l întâlnească pe domnul Ilici Lenin și să-i ducă lampa bolșevismului biruitor.* Între profesori și elevi se sapă o prăpastie din cauza lipsei de moralitate din societatea românească și a statutului precar al cadrului didactic. Dacă profesorul de vioară brăilean ar avea pistol, elevii ar primi de la părinții lor grenade.* Nu toți marii campioni sunt buni miniștri, tot așa cum niciun ministru nu va fi vreodată campion. Elisabeta Lipă, dorind de fapt să apere imnul național de posibilitatea ca unii descreierați (de regulă maghiari) să-l fluiere pe la competițiile sportive ( îndeosebi cele de hochei) s-a gândit(!) să interzică intonarea lui la competițiile interne! O mare prostie, frumoasă și distinsă doamnă. În țara noastră trebuie să cântăm imnul ori de câte ori vrem și oriunde vrem. Iar dacă-l fluieră careva să-l băgăm la beciul porcesc o vreme, și să-i cânte Marcel Pavel ”Deșteaptă-te, române” până-i vine mintea la ceea ce în mod obișnuit se numește cap. Iar ca bonus să-i interzicem prezența la meciuri, printre oamenii civilizați. Elisabeto, fii bărbată! Dă-le măgarilor două lopeți pe spinare și-ai să-i vezi cum fluieră de admirație, ca sirena lui Vasile Roaită. Că, în general, consumatorii de carne aromatizată cu transpirație de cal sunt lași.* Guvernul tehnocrat bâhâie de pesediști, peneliști, liber-schimbiști și cea mai mare parte dintre cei 15. 000 de specialiști țărăniști (Costin Borc, Marius Bostan, Dan Stoenescu, Horațiu Anghelescu). La Administrația prezidențială se dă în bărci C.D. Ionescu, cel mai sinistru ministru de interne, după Gavril Dejeu. Și să mai zică vreunul că istoria nu-i ironică, că nu știu ce-i fac!* Luând exemplu de la noii guvernanți până și țiganii au devenit mai aplicați, mai interesați de educația tinerelor generații. Iată o discuție la care românii asistă involuntar zilnic prin gările patriei. ”Tată, ce facem, luăm trenul?”, întreabă puradelul, care tocmai venise de la școală unde-și bătuse învățătoarea. ” Nu fii lacom, praleo!  Mai întâi luăm șinele.” Să mai zică cineva că țiganii nu s-au adaptat la economia de piață. E mai europeni ca europenii. Singurii care i-au întrecut în hașmangleală sunt politicienii.* Pe 27 ianuarie 2016, Făt-Frumosul filmului și teatrului românesc, Florin Piersic, și-a serbat majoratul. Cu această fericită ocazie îi dorim să întărească și mai mult tradiționala prietenie româno-maghiară. Pentru cine nu știe, la marii actori, trecerea de la adolescență la exuberanta vârstă a tinereții se sărbătorește când puriul sare verde ca bradul granița celor 80 de ani. Cum fuge timpul și nu se mai întoarce! Mai ieri împlinea 79 de anișori și se îndrăgostea a 3627 oară de vreo vânzătoare de semințe. Ce copil neastâmpărat ești Mărgelatule!* O italiancă a chemat pompierii fiindcă-și pierduse cheia de la centura de castitate. Nu i-o ascunsese vreun soț gelos că nu poseda așa ceva, pur și simplu  folosea instrumentul respectiv ca să nu mai facă sex de la prima întâlnire. Fiindcă, după cum a explicat mapamondului cu toată seriozitatea, pur și simplu nu se putea abține. Nu-i o rușine, se întâmplă des și pe alte meleaguri. Aici se aseamănă ca două picături de apă distilată cu Monica Tatoiu care vorbește fără întrerupere încă dinainte de prima întâlnire. Și, evident, cu Maria Grapini care nu se poate abține să  nu se facă de râs atunci când vrea să se dea cultă la cap.*Așadar, fetelor din alte state/ cred c-ați prins din zbor ideea/ centura de castitate/ este bună de-aveți cheia*  Doctorul Oprescu s-a întors în chirurgie. Dacă îi va opera pe toți pacienții care și-au rupt picioarele prin gropile Bucureștilor va trăi o mie de ani. Dacă-i vor intra sub bisturiu și toți cetățenii operați la portofel va deveni nemuritor. Așadar, atenție la buzunarul burții; Oprescu s-a întors pe aleea lui de cimitir. Oricum, vor avea mai puțini oameni de suferit.* Europarlamentarii Mircea Diaconu, Renate Weber și Marinescu Marian Jean au semnat manifestul Spinelli care susține o Europă Federală și Desființarea Statelor Naționale, încălcând articolul 1 din Constituția României, unde este scris negru pe alb: ”România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil”. Iată că modestul actor trece de la rolurile pozitive de băiat bun, dar cam prostălău, la  cel de terminator al României. Băi, Papleacă, nu mor caii când vor câinii. Acum înțelegem noi de ce la găinăria din decembrie 1989, Sulică Frânaru Europarlamentarul, însoțit de Diana Lupește, au venit la televiziune călare pe tancuri, ei fiind un fel de deschizători de drum. Ba a și fost introdus în guvernul de 30 de minute al lui Verdeț. Nimic nu-i întâmplător pe lumea asta. Să-ți fie rușine, Măscăriciule, că țara asta ți-a oferit mai mult decât meritai și erai oarecum simpatic cu fața aia de pămpălău ce trezea admirația ceapistelor! Măcar Renate Weber e ea însăși până la capăt. A fost (și a rămas) omul-vorba vine- lui Soros în România. Adică e un dușman pe față al statului național unitar român. Cât despre Marian Jean Valjan Marinescu ...De fapt, cine mai e și spavariciul ăsta?*  S-au trezit și liberalii că vor alegeri în două tururi de scrutin. Păi n-ați votat voi, alături de ceilalți bagabonți de la PSD, pentru actualul sistem? Ați uitat sau acum nu vă mai convine? De când tot trag semnale oamenii sănătoși la cap că în România nu sunt alegeri ci doar adevărate parade ale hoților? Ați pus țara pe butuci, neisprăviților, și acum arătați cu degetul spre alții. Toți sunteți o apă și-un pământ. Vorba străzii: PSD și PNL, aceeași mizerie! Poporul nu minte, măi, aceștia, dar se lasă manipulat. Vă dau un sfat: predați-vă la prima secție de poliție până nu e prea târziu. Adică până nu vine poliția după voi.* Snowden, marele dezvăluitor de secrete, afirmă la NBC News că ”serviciile secrete ale României sunt șantajate” de către serviciile altor puteri. Ce dezvăluire-i asta, Snowdene, mânca-ți-aș fesul lui matale? Trebuia să ne întrebi pe noi și-ți spuneam pe șleau că sunt de-a dreptul subordonate, nu trebuia să citești stenograme că-ți strici ochelarii. La noi, în spațiul carpato-danubiano-erotic, până și copiii de cinci ani știu cum stă treaba. Halal dezvăluiri! Mai ai să ne spui ce-au îngropat pisoii prezidențiali.* La PRO TV, Busu a prezenat cu lejeritatea-i proverbială o hartă pe care  în dreptul Galațiului era scris cu litere de aur -68 de grade Celsius. Sperăm că, din obișnuință, Busu a mințit.. Altminteri au înghețat și scrumbia afumată și somnul de după amiază.* Rusoaica Olesya Packorytov și-a făcut un selfie în avion, constatând -la aterizare, din fericire- că în imagine apare și un extraterestru. Nu, nu era Johannis, nu vă impacientați, președintele se afla încă la Miami, chiar  dacă asemănarea e izbitoare. Întrebarea e dacă extraterestrul avea bilet de avion ca orice călător cumsecade sau dacă el ducea avionul în cârcă...* Că tot adusei vorba de oameni veniți din altă parte; până la sfârșitul anului Dacian Cioloș se va înregimenta politic. Să nu ziceți că nu v-am spus.* Naționala de fotbal a Coreei de Nord, under 23, s-a calificat la Jocurile Olimpice deoarece a primit doar 7 cartonașe galbene în timp ce Arabia Saudită, cu care se afla la egalitate perfectă (2 puncte, 5-6 golaveraj, 3-3 în meciul direct) s-a colorat de 9 ori. Concluzia? Comuniștii pun mare preț pe fair-play.* Cercetătorii din Marea Britanie (tot ei, săracii) au ajuns la concluzia că iubirea și alcoolul au aceleași efecte asupra creierului. Sincer să fiu, aveam o bănuială. Secretul unei vieți fericite este să nu le amesteci, că, în limbaj popular, combinația se numește carcalete.*  Mă întreb ce e mai greu, să sapi tuneluri sau să scrii cărți?! Cred că să scrii lucrări științifice, altminteri de ce El Chapo, multimiliardarul baron al drogurilor, s-a apucat de săpat tuneluri ori de câte ori a fost aruncat de americani la țuhaus. Ce, nu găsea el vreun danpavel, sau vreun alt profesor universitar, să-i mâzgălească o capodoperă?*   Iarna ne-a luat prin surprindere. Din nou. Nu pe noi, amărăștenii, care suntem obișnuiți cu gerul și viscolul, ci pe oficialități care-s învățate să stea la căldurică și la băuturică. Singura motivație pentru care mai ies din casă sunt afacerile oneroase pe care le fac din deszăpeziri. Aici sunt troienite parandărăturile, altfel, la banii alocați an de an, ar fi trebuit deszăpezit și Polul Nord.* O distinsă deputată de Vaslui zice, fără să clipească câtuși de puțin că : ”Din păcate, în acest an am sărbătorit un an de la tragicele evenimente de la Paris”. Nasol moment, mișto colivă! vorba lui Aristotel. Noi, ăștilalții, mai de la țară, n-am sărbătorit deloc. Doar am păstrat un moment de reculegere. Că așa se face la comemorări.* Sorin Frunzăverde Și-o Lalea, președintele C.J. Caraș Severin, a fost condamnat, în prima instanță, la doi ani de închisoare cu suspendare pentru că și-a folosit influența asupra primarilor pentru a obține mai multe voturi pentru Klaus Johannis în turul doi al alegerilor prezidențiale. Ceea ce s-a și întâmplat, președintele obținând 81 656 de voturi, cu 6061 mai multe decât domnul doctor Ponta. Prin această sentință, alegerea președintelui în exercițiu este considerată frauduloasă de către o instanță din România. Este o mare nedreptate pentru că la toate alegerile din România postdecembristă frauda a fost factorul decisiv. Cei mai mulți dintre primari, consilieri și parlamentari sunt produsul manipulării prin mass-media, mitei electorale directe sau mascate (prin diverse ”ajutoare”), hoției de la urne și, mai nou, din soft. În România, democrația a fost înlocuită cu disprețocrația. Să nu ne amăgim în zadar.* Regele Hagi lovește din nou: ”Să câștigăm titlul e imposibil, dar realizabil”. Asta consolidează ideea că ”omul este o persoană umană” și că ăștia mici, copiii trebuie ”să meargă la școală, că școala e bună la ceva”. Așa e: te deșteaptă până te prostește.*De când dă ași mai mult la interviuri decât pe teren, Simona Halep a uitat ce a făcut-o jucătoare de top: modestia și sacrificiul de sine. N-ar fi rău să-și amintească cât de greu a fost drumul spre înalta societate. Și ca să rămâi acolo trebuie să muncești de trei mai mult. Și să fii la fel de modestă.* Valentina Pelinel zice că o atrag oamenii plinuți. Plinuți cu bani. Și că-i place să coloreze...cărți de colorat pentru adulți. Există așa ceva sau cu astea a cucerit-o Borcea?!* Măi, fraților, ați văzut hoție mai mare decât cea cu Arena Națională? Că prostie mai mare nu cred că v-ați putut imagina.* La 24 ianuarie 1859, s-au unit Principatele Române prin alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn. După ce a pus bazele României moderne, în noaptea de 10 spre 11 februarie 1866 , iubitul prinț al Unirii a fost silit de monstruoasa coaliție să abdice fiind înlocuit cu Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen. Ce, nu știați că așa îl chema pe Carol I? * La 26 ianuarie 2016, Nicolae Ceaușescu, primul și  singurul   președinte cu adevărat patriot al României ar fi împlinit 98 de ani dacă l-ar fi lăsat Iliescu.* Stephen Hawking, ăl mai deștept om de pe mapamondul lumii, zice că un război nuclear, încălzirea globală sau vreun virus scăpat din laborator pot duce la sfârșitul omenirii. Păi asta o știam și noi, Fănele. Ba mai e niște elemente p-acilea pe la noi: spirtul trecut prin pâine și rachiul de pufoaică de-i zice alegătorul genocid. Dacă a trebuit să înveți atâta carte ca să ne spui ceea ce știam și noi înseamnă că școala aia la care ai fost nu-i bună de nimic și-ar trebui desființată. Spre deosebire de școala vieții care face cât cinci facultăți. Bine, Hawking și-a luat o marjă de eroare de 10. 000 de ani și ne-a mai băgat două amenințări ca să nu dormim bine nici la noapte. Cică inteligența artificială ar fi un mare pericol, în timp ce o vizită neanunțată a extratereștrilor s-ar lăsa cu un deranj mai mare decât debarcarea lui Columb în America. Măi, fraților, bunicul meu, binecuvântat să-i fie numele, avea o vorbă: unde-i deșteptăciune multă, e și prostie multă...

CONTELE DE MONTE-CRISTO
22 ianuarie 2016

joi, 21 ianuarie 2016

Nu ne mai suntem nicăieri

Eu nu mai sunt nicăieri. Am crezut că sunt vânt,
Dar toate furtunile m-au trântit la pământ.
Orbecăi prin mine ca o cârtiță bătrână și oarbă,
Mi-e teamă că-ntr-o zi va veni lumina și-o să mă soarbă.

Și-o să mă doară! Atât de tare doare zborul într-o rază!
Eu sunt pustiul ce-și caută în sine o oază.

Mă întreb câteodată, când accept să-mi vorbesc:
De ce îngerii sunt singuri și singuri trăiesc?
De ce dispar miracolele nopților crescute în sânge?
De ce, când vede lumina, puiul de om se zbate și plânge? 

Nu-mi răspund. Sunt prea ocupat să salvez lumea de rele
Și uit cine s-a încălțat cu urmele nesfârșirilor mele.
Mă reduc la absurd și redevin un punct. O lacrimă-n vânt
Din care-ai evadat sau poate nu ai fost nicicând.

Și nu mai sunt nicăieri, degeaba se-nvârte-n privire planeta,
Gerul polar mi-a rupt în două racleta  
Ce smulgea cu greu gheața invadatoare din inima-fereastră-
Era fereastra dintre absolut și risipirea noastră.

Uneori aș vrea să se-ntoarcă  ziua de ieri,
Să-ți desenez chipul de înger pe pietre...Dar nu mai ești nicăieri...


19 ianuarie 2016

luni, 18 ianuarie 2016

În ruinele dragostei noastre

Eu nu mai exist, tu nu mai exiști
există numai umbra noastră
undeva printre demonii triști
care-au sărit din inima mea pe fereastră

Mai există, nesfârșite, tăcerile
îmbrățișate de sare și alge
uitările, răzvrătirile
și-o mare ce-n suflet se sparge

Păsările cu zborul invers
sunt încuiate cu lacăte grele
drumul pe care am mers
a fugit de sub urmele mele

Și-n ruinele dragostei noastre
ninge cu flori de granit
păsări de pradă cu gheare albastre
or să moară de dor viscolit

Și atunci din raiul nesincer
ascuns în prăpastia ochilor triști
va sări pe fereastră un înger
dar eu nu mai sunt, tu nu mai exiști

18 ianuarie 2016

O să fiu doar un om de zăpadă

Ninge dintr-un cer răzvrătit
ca-n iarna-n care plângeau stalactite
e iarna-n care noi ne-am iubit
pe toate drumurile vieții viscolite

Și iar la mine-n timp se face seară
și iar la tine-n trup se face dor
degeaba va veni o primăvară
eu nu mai sunt magia din decor

Tu nu mai ești mirabila minune
orchestra iernii-n sine te-a topit
prin inimă trec viscole nebune
și nesfârșirea-n mine a murit

Să ningă dar, universul să cadă
pe visele mele, să le-ngroape de tot
o să fiu doar un om de zăpadă
iar tu ai să-mi fii nestatornic omăt

Împrăștiată-n pulberea stelară
n-ai să-nțelegi și n-ai să știi
de ce la tine-n timp e-atâta seară
și niciodată nu se face zi


18 ianuarie 2016

Ne ninge, iubito, iubirea...

Ninge, iubito, ninge ca-n vis-
sunt singur și trist la fereastră,
de patimi mi-e ochiul ucis,
zăpada se cerne albastră.

Mi-e dor foarte tare de tine-
și ninge și ninge mereu,
nu știu ce-am să fac până vine
lumina din sufletul tău.

Te întreb nu știu ce alintat
și tu îmi răspunzi tremurând,
și ninge într-una, ciudat, 
aievea, la mine în gând.

Surâzi și surâd fericit
și ninge în noapte concret,
prin fulgi ce dansează aiurit,
te chem lângă mine încet.

Tu vii și îmi spui: am venit!
te-alint și te lași alintată,
e parcă început de sfârșit,
iubito din viața cealaltă.

Ce bine că-n vise îmi ești!
întind către tine privirea,
și ninge ceresc și-mi șoptești:
ne ninge, iubite, iubirea!

Și-n verdele iris răsună 
un cântec de dor viscolit
mânată de-o lună nebună 
tristețea se scurge-n zenit  

E povestea supremă de iarnă,
cu demoni răpuși de omul frumos,
gândul pornit spre tine din armă,
de-o mie de ani, nu s-a-ntors.
,
Și ninge, iubito, ninge ucis,
prin inima ta mi se zbate privirea,
la margini răzlețe de vis,
ne ninge, iubito, iubirea...


31 ianuarie 1992
18 ianuarie 2016

Timpul e un prădător nemilos

Timpul e mai iute ca glonțul
e un prădător nemilos
în albastru-și înfige cu lăcomie clonțul
în care sângerează omul frumos

Cad victime ființele confuze
pământul e un teatru de război
sunt inutile așteptările difuze
dacă a evadat absolutul din noi

Și nu știm la capătul cărei ore
ne așteaptă flămândă stihia
nu mai contează amănuntele minore
dacă am ratat călătoria

Noroc că mai rezistă câte-o amintire
pe buza timpului letargic
dintr-o secvență de iubire
în care-ai fost iluminării magic

În rest, printre umbre bizare
ascuțindu-și pe gresia inimii clonțul
ca o corabie înghițită de mare
trece timpul prin tine mai iute ca glonțul


18 ianuarie 2016

duminică, 17 ianuarie 2016

Dacă din inima ta n-o să ningă

Nunta noastră nu va mai fi,
miresele s-au ascuns în ninsori,
dar eu până la sfârșitul timpului te voi iubi,
ca un om de zăpadă, uneori.

Îmi trece sângele prin vene ca un tren
zdrobind globulele roșii și albe,
sufletul mi-l îngroapă copite de ren
și-mi ies din gură stalagmite și nalbe.

Din ochi mi se scurg visele
și ora ar vrea să mă stingă
m-or soarbe abisele
dacă din inima ta n-o să ningă

Aș vrea să mă-ngrop în ninsori,
iar tu adresa să nu mi-o știi,
deși, uneori,
ca pe un om de zăpadă mă vei iubi


16 ianuarie 2016

sâmbătă, 16 ianuarie 2016

Să bei cu timpul aceeași cafea

Îți spun că ești încă a mea
degeaba te ascunzi în ceașca de cafea
unde ghicești adevăruri sumbre
cafeaua e neagră și are umbre

Te întreb ce faci și nu-mi dai vreun răspuns
o mie de ani de iubire n-au fost de ajuns
nu vrei s-auzi cum ne strigă lumina
preferi să te taie în două drezina

În ceașcă nu-ți mai ies îngerii-n cale
și-n zațul vieții e-o umbră în zale
Pe unde să treci și unde s-ajungi
să mai fii o secundă-n magia de-atunci? 

Te uiți prin cosmos fără oprire
cafeaua neagră se zbate-n privire
Păcat că timpul nu poate să stea
să bea cu tine aceeași cafea


16 ianuarie 2016

vineri, 15 ianuarie 2016

SĂPTĂMÂNA PE SCURT(3)

Catalonia între domnișoarele Topor și Briceag* Țiganii e băieți gigea* S-au furat și două reactoare nucleare de la Cernavodă *De ce nu i-au dat românii țâță lui Arpad Antal*Preafericitul Cristi Borcea* Sinuciderea Europei*Anul maimuței electorale



Gunther Reiningier, pianistul legendarei trupe ”Phoenix” a murit în noaptea de 21 spre 22 decembrie 2015, în Germania. Ce păcat că acești artiști remarcabili nu se împacă și nu mai creează împreună hituri nemuritoare! Bine, cu Gunther e mai greu, dar există unii care încă mai mișcă. Pe cât sunt de talentați, pe atât sunt de orgolioși. E adevărat, au o vârstă fragedă, mai au până se vor maturiza. Se pare că tonul îl dă, ca întotdeauna, Nicu Covaci. Supertalentat băiatul ăsta, dar trebuie să accepte că și puștii ăia de Baniciu, Kappl și Lipan-Țăndărică au mai crescut, și-au luat blugi și geacă și-au rupt tot prin Valea Seacă. Probabil din cauza hranei tradiționale: sânge cu lapte. Cât despre cine-i mai frumos și mai deștept n-are rost să dezvoltăm subiectul; toți sunt bengoși. Băieți, suntem trecători pe bulevardul inimilor sfărâmate și ar fi păcat să nu mai creați împreună un album pe tiparul „Mugur de fluier”. Lăsați la o parte meandrele concretului, rockul agresiv și alte experimente interminabile și mai repetați isprava care v-a transformat cu adevărat în legende. Patria vă va fi recunoscătoare.*  Atacul bruneților nord-africani și asiatici asupra Europei Occidentale ne-a adus numai avantaje. Cică în Vest se pune la cale sanctificarea țiganilor, care sunt cu o treaptă mai jos decât teroriștii harabi. Noi le-am spus că ăștia fură din pasiune nu din răutate, că sunt băieți gigea, dar ce, credeți că ne-a crezut cineva? Spuneți voi: a văzut cineva vreun țigan să umble cu bombardeaua la cingătoare și s-o ia pe scurtătură spre Paradis, unde-i așteaptă nerăbdătoare, ca să nu zicem de-a dreptul crăcănate,  virgine fără număr? N-ați văzut și nici n-o să vedeți, pentru ei raiul e pe pământ și nu se dau în lături să profite de toate bâzdicoasele cu himen supraelastic ahtiate după lovele și manele. Nu și după bombardele, că viața e scurtă, mânca-ți-aș portofelul lu matale   *   Inginerul Cornel Mihulecea zice că din România ar fi fost furate două reactoare nucleare și 602 de tone de combustibil nuclear. Ce vă mirați?  Sau nu vă mai mirați?! Cum au fost furate? Cum se fură în România: pe poarta principală*  Domnișoara Topor, fată din popor, a devenit Prima Doamnă a Cataloniei. Evident că în urma unui mare amor. Cu primarul din Girona care a devenit șeful executivului catalan. Următorul pe listă e Messi. Așa că domnișoara Briceag să se pregătească de măritiș*  Un senator american zice că extratereștrii se bunghesc la noi cât e ziulica de lungă ca să n-o luăm razna. E mult stres în Senatul SUA.*   Iată ce scoate pe burlanul gurii un consumator de carne frăgezită sub șaua primăriei din Sfântu Gheorghe: ” Românii din Ținutul Secuiesc ar putea să aibă soarta sârbilor din Kosovo. Dacă nu obținem autonomia teritorială orice se poate întâmpla în secuime.”! Ptruu, boală! Ce-ai, mă, derbedeule, cu românii? Nu ți-au dat țâță? Nu dispera, nu-i timpul trecut. Și lasă-i pe maghiari să trăiască în pace cu românii, că noi v-am primit pe aici ca să nu mai tăiați frunză la câinii pustei și ca să vă mai schimbăm obiceiurile culinare. După ce ați epuizat stocul de cabaline o faceți pe măgarii cu noi? Stai cuminte, Antale, c-avem laba grea! Mai bine te-ai preocupa de administrarea orașului pe care-l conduci din rău în mai rău, decât să învrăjbești lumea. Nu-ți mai ascunde incompetența managerială în spatele unor teze false. Desigur, ai și tu dreptatea ta și la un moment dat ai să primești și autonomia teritorială pe care-o visezi: doi metri pe doi metri. Dar asta se va întâmpla când va hotărî Domnul. Sau Michiduță, că el te îndeamnă să scoți din neantul gândirii numai prostii. La muncă, pramatie, nu l-a întins mâna!* Norvegienii au devenit colecționari învederați de copii de imigranți români. Un ambasador de-al lor de prin țările baltice, zicea că vor să-și împrospăteze sângele. Fie glumește, fie e dus cu pluta, fie are dreptate. Oricum ai lua-o, e nașpa.* Sistemului norvegian de protecție a copilului, în care interesul superior al puiului de om în raport cu terții (inclusiv în raport cu părinții) primează, i-au căzut ”victime” și îngerașii familiei Bodnariu. Norvegienii au respectat legislația lor izvorâtă dintr-o altă mentalitate decât a noastră, unde, se știe, ”bătaia e ruptă din rai” și principiul ”eu te-am făcut, eu te omor!”e rareori încălcat. La consumatorii de hering și la ”președintele ”Norvegiei, dac-ar fi să ne luăm cu o coadă de mătură după spusele Elenei Udrea, e altfel și asta ar trebui să înțeleagă toți aceia care fug de binele din România și se stabilesc pe țărmul Mării Nordului.  Țară nouă înseamnă reguli noi, pe care trebuie să le respecți. Pe toate. Știu că sună scandalos pentru un român, educat în baza principiului socratic ”lasă, mă, că merge și așa!”. Prejudecățile de acasă nu-ți sunt de niciun folos. Ba, dimpotrivă! Asta ar trebui să le explice norvegienii românilor intrați în colimatorul lor. Și să le înapoieze copiii c-altfel le face Borcea alții.* Șiiții din Iran ar pune-o de-un război cu suniții din Arabia Saudită, iar dolofănelul președinte al Coreei de Nord dă cu bombardeaua cu hidrogen de pământ amenințând peninsula Coreea cu desprinderea de continent. În Turcia și în Indonezia atentatele au devenit atracție turistică. Peste tot e nasolie mare numai la noi subiectul numărul 1 e activitatea-sexualo-edilitar-gospodărească a lu Cristi Terente Borcea. Sau Porcea, naiba știe.*  Aparent fără nicio legătură cu subiectul precedent, anul 2016 este anul maimuței. Și anul alegerilor locale și parlamentare. Să te ții maimuțăreală!*  Admirabilă reacția președintelui așa zisei republici Moldova (de fapt șase județe ale României Mari) de a nu ceda Basarabia românească prădătorilor pentru care banul e singura naționalitate. Vorba domnului Timofti: ăia nu vor să conducă, vor să ”captureze”*  Aflăm că generalul cu o stea mai mult decât coniacul ”Unirea”, doctorul doctorilor, profesorul profesorilor, ministrul miniștrilor, și tot ce mai vor sprâncenele lui superpensate, și-a început cariera rocambolească   în vremuri imemoriale ca manager la ”Calul Bălan”, unde poposeau căprioarele cu gene false. Sau la ”Popasul Căprioarelor” unde beau bere neagră cât era ziulica de lungă caii bălani. Se demontează astfel teoria că a fost badigardul lui Miron Cozma. Lume rea!*  Când au umblat cu Boboteaza, preoții au strâns semnături pentru organizarea unui referendum de modificare a Constituției în sensul că o  familie e formată dintr-un bărbat puțin mai frumos decât dracul și o femeie pe care să n-o dea inteligența afară din casă. Bonus, Valentina Pelinel.* Mi se pare mie sau Borcea e mai celebru de când e închis decât pe vremea când fuma trabucul Monicăi Lewinski prin loja clubului Dinamo? Și se reproduce de o mie de ori mai rapid. Ușor, ușor, îi depășește la numărul de copii și de ani de pușcărie pe toți arheologii din Strehaia.*  Băi, bun mai e Internetul ăsta! De-acolo am aflat că orgasmul masculin durează 6 (șase) secunde, iar cel feminin aproape 23! Păi unde mai e dreptatea? Cu egalitatea între sexe ce-ați făcut, ați dat-o pe apa sâmbetei?! Totuși, pentru câteva secunde nu-i prea mare deranjul? *  Statistică: în România doar 4% dintre cetățenii care se fac că muncesc câștigă peste 5000 de lei lunar (aproximativ 200.000 de persoane din care 116.000 în București) , 30% câștigă salariul minim, 50% încasează sume cuprinse între salariul minim și cel mediu (2594 lei brut, adică 1871 lei net, în luna octombrie 2015). Pe scurt, 80% dintre români câștigă sub 400 de euro în condițiile în care costul vieții e la fel de ridicat ca-n majoritatea țărilor din UE. Să mai zică sinistra de la Finanțe că în România nu se muncește pe doi lei. * David Bowie a dat colțu la predestinata vârstă de 69 de ani.  A dus-o ceva, la cât a tras pe nas. Oricum, chiar dacă nu l-ar fi întrebat nimeni, n-ar fi fost de acord cu inițiativa Bisericii românești de modificare a Constituției. *  Tot facem bășcălie pe seama preafericitului Cristi Borcea însă cruda realitate e că nu-i acordăm respectul cuvenit pentru întreaga activitate științifică și sexuală. *  Ce mult poate schimba divorțul pe un om, chiar dacă omul ăla este femeie! De-un par exampl, Adriana Bahmuțeanu a devenit dintr-o femeie civilizată una f.f.civilizată. Iată cât de sugestiv se adresează fostului soț care atât a prigonit-o cu pliciul de muște, iar în momentele de maximă tandrețe, cu ciocanul de șnițele: ”Din păcate, zice simpatica martiră, îl rog pe acest domn Prigoană să-și bage mințile capului în capul lor!” Pesemne umblau bezmetice prin alte capete și nu se simțeau în largul lor. Duioasă femeie, într-adevăr. *  NASA a mai dat 10 milioane de dolari companiei ”Ad Astra” pentru a continua dezvoltarea rachetei invadatoare cu Plasmă Magnetică cu Impuls Variabil care ar duce o navă pe Marte în 39 de zile, cu una mai puțin cât face trenul de mare viteză Timișoara-București. *  Or mai fi moderatori pe la televiziunile manipulatoare de știri care să nu fie ofițeri acoperiți? Și dacă mai sunt, ei de ce nu fac emisiuni? *  Anunț disperat în politica giurgiuveană: șeful organizației municipale a PMP Giurgiu are nevoie stringentă de o iubită. Nici nu contează cum o cheamă, important este să-i placă numele Crăcea, pentru că e posibil, ca în viitorul apropiat, să devină doamnă. Cum șeful lui de la județ s-a lăudat că posedă-și dacă Viagra-l va ajuta, va mai poseda- mai multe amante, ne-am gândit că funcționează solidaritatea de breaslă. Dar ți-ai găsit; șefu-i șef și-n pielea goală și nu numai că nu l-a ajutat pe Mariusică dar l-a dat și afară trimițându-l pe centura politicii. Iar la Giurgiu, dacă nu știi să faci pluta te trag la fund peștii politici, hrăniți numai din retrocedări și comisioane.*  Circulă un zvon că Adrian Năstase ar fi în spatele tranzacției prin care firma AGRICOST, care deține 56.000 de hectare în Insula Mare a Brăilei, ar trece în proprietatea lui Alexandru Bittner. Fugiți, mă, de aici, de unde să aibă fostul prim-ministru atâția bani. Din China? *  În România doi copii sunt abandonați zilnic iar 58.000 se află în plasament. Din cei 3,8 milioane de copii, 51% trăiesc la limita sărăciei, iar 2 din 5, adică aproximativ 1,5 milioane, supraviețuiesc sub pragul minim al sărăciei. 63% dintre copii sunt agresați acasă, dar n-au făcut plângeri anul precedent decât 9458. Alocația de stat este de 82 de lei! Și ne mai plângem că ne ”confiscă” alții copiii! *  Șeful Poliției Rutiere Buzău a fost demisionat întrucât circula de colo-colo cu numere de înmatriculare false. Și ăsta e unul dintre buzoienii cinstiți, un râmnicean-sărat pur-sânge.*  La cei 999 de ani ai săi, Neagu Djuvara, cuman din tată-n fiu ( i-a spus-o la un briefing  însuși Basarab I ), e foarte lucid, spre deosebire de noi, dacii: ”Europa, conștient sau inconștient, se sinucide!” Ceea ce nu știe bătrânul istoric e că e o sinucidere asistată. * Vâlva creată de posibilul referendum privind definirea familiei ca fiind formată dintr-un bărbat și o femeie continuă cu și mai multă înverșunare deși ne apropiem de finalul rubricii. Lasă să continuie, până la urmă asta-i cheia fericirii. L-ați văzut pe Adrian Năstase ce mariaj înduioșător are? Dar de Cătălin Botezatu ați auzit?Mi-e și frică să enumăr câte femei a tăvălit ăsta prin tabloide și prin emisiunile culturale de la miezul nopții...* Mai tare decât toți e Cristiano Ronaldo care mai caută o mamă surogat (pe care ar plăti-o cu 10 milioane de dolari) care să-i mai facă un copil. Se zvonește că Badr Hari nu rămâne gravid. *   Olanda, țara lalelelor, a expozițiilor de curve și a drogurilor ușoare, nu ne vrea cu nici un chip în Schengen. Olando, ești nasoală, fato, nu mai trage pe nas! * Ministrul Needucației vrea să-i bage și pe copiii de 7 ani la clasa zero. Probabil în clasa a patra îi trimite direct în Afganistan.Curaj, nu fi nebun, clasa zero a fost o prostie de la început și a dat peste cap întreg ciclul primar fără niciun rezultat. Degeaba se împăunează unii că este un model european. Este un model prost. Dacă vrei să faci un lucru bun, desființeaz-o de tot! * Că vrei să scoți și limba latină nu ne miră. Politica educațională din ultimii 26 de ani a fost îndreptată împotriva memoriei poporului român. Și un popor care nu are memorie nu merită să existe. * D-aia ați pus la pământ și istoria. Ia spune în ce țară din Europa se predă istoria într-o singură oră pe săptămână? În niciuna, oamenii cu capul pe umeri știu că ”un popor care nu-și cunoaște istoria e ca un copil care nu-și cunoaște mama” (Nicolae Bălcescu). Ce aveți,mă, cu mamele voastre?! .*  Emil Cioran visa o Românie cu populația Chinei și destinul Franței. Eu m-aș mulțumi cu România Mare. Asta ca să-i aducem pe neiubitorii de țară pe culmile disperării.





CONTELE DE MONTE-CRISTO 

15 ianuarie 2016

joi, 14 ianuarie 2016

Cineva mă privește din oglinda retrovizoare

Privesc orașul peste umăr 
prin oglinda retrovizoare
Sunt milioane de lumini aprinse
în depărtare

De la fiecare fereastră spartă
îmi face cu mâna ea
Orașul acesta n-ar fi mai frumos 
nici dac-ar locui în inima mea

Când se sting luminile
cineva moare
și mă privește trist
din oglinda retrovizoare

Dincolo de ferestrele-nchise
visele dorm
și-n mine 
crește un lacăt enorm


14 ianuarie 2016

Am lăsat timpul să mă strivească

Am fost incapabil de schimbări
am lăsat timpul să mă strivească
să-mi mărunțească oasele
și să le tragă pe nas frumoasele
cu privirea dumnezeiască

M-am încuiat în cercul meu îngust
cu o mie de lacăte ruginite
Pe razele cercului, neuitate iubite
sunt culorile unui pictor de îngeri vetust

Vrând să le îndrept aripile
am mers întotdeauna 
până la capătul pământului
dar mi-au sângerat picioarele desculțe
în spinii gândului

A crescut în mine o statuie de piatră
din care nu pot să ies
Am uitat că drumul prin inimă
e singura cale de acces

Și nu are un final fericit
odiseea cerească
Am fost incapabil de schimbări 
și-am lăsat timpul să mă strivească...


14 ianuarie 2016

miercuri, 13 ianuarie 2016

Iartă-mă

Iartă-mă că, uneori, uit cum te cheamă,
iartă-mă că nu mai știu cine sunt,
iartă-mă că de tine mi-e teamă,
că nu mă crezi, deseori, pe cuvânt.

Iartă-mă că visez corăbii pierdute pe mare,
iartă-mă că zbor ca un vultur rănit,
iartă-mă că mi-e frig când e soare,
iartă-mă că atât de mult te-am iubit.

Iartă-mă că recreez absolutul
și te scriu, te rescriu, de o mie de ori,
iartă-mă că nu-mi ești așternutul
când zboară prin mine ermetici cocori.

Iartă-mă că mă pierd prin ninsoare
ca un om de zăpadă răpus de cuvinte,
iartă-mă că-ți ofer universuri amare,
iartă-mă că nu-mi ești ca-înainte.

Iartă-mă că înfrunt omenirea-
cu demoni mă lupt zdrobindu-i de zid-
iartă-mă că mi-e tristă privirea,
iartă-mă că nu sunt perfid.

Iartă-mă pentru vântul ce bate din Nord
aducând stalactite prin aortă curgând,
iartă-mă pentru frigul din cord,
iartă-mă că te țin încuiată în gând.

Iartă-mă că mă dor ochii tăi
când sunt triști și de dor se feresc,
iartă-mă că mi-e teamă de iarna din noi,
iartă-mă că atât de mult te iubesc


13 ianuarie 2016

Numai atunci...

Ochii sunt orbi. Cu inima trebuie să privești
în străfundurile făpturii iubite
Să-i răscolești trecutul, amintirile,
până își predă, ca o lupoaică rănită,
inimii tale, privirile...


Ochii sunt orbi. Cu sufletul
trebuie să-i îmbrățișezi ființa
Să-i alungi temerile, norii negri, evadările,
până își predă sufletul
și toate îmbrățișările.


Când văzduhul devine o inimă,
când sufletul ți se topește în sufletul ei,
când fără ea, prin oră, o secundă oarecare vei fi,
când ea ți-e pământul pe care calci
și apa pe care o bei,
numai atunci ochii nopții sunt vii
și-ai vrea cu trupul ei, pe zăpadă, 
povestea vieții tale s-o rescrii...



12-13 ianuarie 2016

Omul fără mască

Nu am niciun fel de mască și n-am avut niciodată;
gerul de pe chipul meu l-am moștenit din uter.
Era atât de frig în vara în care m-am născut
încât mă plimbam între inima mamei și mine pe scuter.

Nu am jucat teatru în viață, n-am talent,
rolul meu a fost de la început să fiu eu însumi.
M-am răstignit la toate răspântiile vieții,
dar nimeni n-a înțeles ce se întâmplă-n plânsu-mi.

Îmi duc mai departe crucea. Am un munte fără cer de urcat.
Adevărul mă trage-n el ca pe-un drog.
Sunt atâtea obstacole, atâtea prăpăstii adânci...
În care din el s-a încuiat bunul meu inorog?

Nu pot să-mi întorc privirea chiar dacă din viscol,
în retină, alte prăpăstii se cască.
M-afund în mine însumi până la sfârșitul lumii;
când vor trage cortina nu vor găsi nicio mască.


12 ianuarie 2016

Renunțările

Uneori, nu înțelegem ce se întâmplă,
Suntem mai aproape de țintă ca oricând,
Dar ne izbește nerăbdarea în tâmplă.
Ce grea e iubirea, dezertarea ce simplă!
Ne-înghite uitarea ca un șarpe flămând.

Se caută pretexte, mirabile vini,
Lăsându-se-n suflet goluri de aer,
Toți anii de taină par astăzi puțini,
Privim amintirea cu ochii străini,
Degeaba se zbate inima-n vaier,

Că tu, de fapt, renunțaseși la dor
Și nu-ți mai găseai în oglindă ecoul,
Deși n-ai fost vreodată trișor
Ai fost săgetat ca un vultur în zbor,
Cenușa iubirii ți-e astăzi cavoul.

Da, ea n-o să mai fie acolo-n vitrină,
Au sugrumat-o depărtările.
Viața e până la urm-o latrină,
Minciuna-n iubire e-o crimă,
Nu justifică renunțările.

Tu, de fapt, ți-ai fost o iluzie
A propriei dorințe coborâtă din vis.
Ea a preschimbat magia-n confuzie,
I-ai fost vitala perfuzie
După care-n tăcere te-a-nchis.

Și nu mai înțelegi ce se-ntâmplă,
Prin viscolul minții ești un vultur plăpând,
Te izbește durerea cu patimă-n tâmplă,
Ce grea e iubirea, dezertarea ce simplă!
Și-ți roade din suflet un demon flămând.


12 ianuarie 2016
 ,

luni, 11 ianuarie 2016

Lasă-ți îngerul din mine să bea

M-ai invitat la tine în suflet:
”Așează-te comod, bea o cafea!
Eu mai stau o vreme să cuget,
Cerbu-și ascunde durerea în muget,
Lasă-ți îngerul din mine să bea!

Îi e sete, are buzele arse,
Eu sunt fântâna cu apă rece.
O ploaie limpede pe-aicea se-ntoarse,
Furtuna de vise-n retină se sparse.
N-aș vrea clipa magică să mai plece.

Uite, ți-am lăsat fereastra deschisă!
Poți să intri și să ieși ori de câte ori vrei.
Pe aici a sărit în neant o proscrisă
Căutându-și iubirea promisă.
Ai buzele arse, dar, totuși, nu bei!”

”Mă sperie întâmplările serii
Inima ta e o băutură amară, 
Fereastra ce vine din tainele verii
Se zbate în zidul tăcerii
Ți-e ușă deschisă spre steaua polară.”

Și te-am privit ca pe-o lună strivită de mare
În care-a murit o floare albastră.
De atâta sperjur și mirare,
În noaptea trântită de suflet mai tare,
Sufletul mi-a zburat pe fereastră...


11 ianuarie 2016