Deschideți ochii, orbilor,
Că plânge-n lanțuri ruginite Țara!
Gunoiul curge din televizor,
De dimineață până seara
Legi dadaiste ne strivesc de vii,
Sub talpă melcii strigă în perfuzii,
Bătrânii-s cei mai triști copii,
De-atâta dezertare și confuzii
Se sting luminile în burg
De câte ori se face-n gânduri seară,
Și plouă-n mine cu amurg,
Legat de infinit c-o sfoară
Lucruri frumoase se topesc ad-hoc,
Din desfrunziri rămâne lemnul rece,
Călătorind fără noroc
Această viață ca o clipă trece
Noi ce vedem în zodia barbară?
Lumini și umbre se-nfrățesc pe zid,
Sorbim cucuta zilnic mai amară,
Turnată-n cupe de un zeu perfid
Pe străzi anemici trec actorii
Acestui film de-a dreptul infernal,
Ne strigă din tenebre muritorii,
Amestecați cu zgura din furnal
Pe ordinea de zi sunt revoluții
Pe care nu le mai pornește nimeni,
Vorbesc trișorii, legiuiesc corupții
Și țara noastră s-a golit de tineri
Cu porția în juru-mi se respiră
A exista a devenit un lux,
La colțul existenței toți conspiră
Și leul nostru a sărit din curs
E-așa nedreaptă viața că nu poți
Să nu participi la proteste,
La cârma țării aceiași idioți
Se tot rotesc reinventând pretexte
Hai spuneți, oameni buni, ce faceți?
Cedați întreaga țară fără luptă?
Deschideți ochii, nu vă mai prefaceți
Că sunteți bine-n zodia coruptă!
Să facem ordine pe ordinea de zi,
Să scriem la-nceput cuvântul Țară,
Să fim, dacă se poate, oameni vii,
Nu vite ostenite de povară!
Eu sunt aici, încă mai scriu povești,
Încă mai țes în suflet legi perfecte,
Și-n năluciri de doine haiducești
Mă lupt cu teoriile inepte
Deschideți ochii și-o să mă vedeți
Cum trag cu arcul inimii în cer,
Să cadă albastrul libertății pe pereți,
Ca voi să evadați curând din ger
Că nu se poate, nu, nu se mai poate,
Să acceptăm o ordine de zi
Ce are înscris cuvântul moarte
Sub toate chipurile vii...
13 septembrie 2021
