FRICA

Unii caută o viață întreagă acel ceva 

și nu-l găsesc, iar cei ce-l găsesc

se sperie și fug

Dragostea este o taină nedeslușită încă;

Amânări (Mâine, de mâine o să iubesc fără limite,

o să zbor până la cer și înapoi)

Lașități (Dar dacă mi se frânge zborul?

Dacă mă apropii prea mult de soare

și mi se topesc aripile de ceară?)

Disperări (Dacă prăpastia nu este suficient de adâncă?)

Regrete (Puteam să încerc totuși! 

Zborul îmi făcea bine...)

Locuri comune (Așa ne-a fost scris, poate în cealaltă viață...)

Nimic mai fals.

Toate viețile noastre sunt aici, pe pământ

Trăim de mai multe ori dar iubim cu adevărat

o singură dată.

Restul sunt exerciții de autoadmirație

Așa că degeaba alergăm după acel ceva

care există în noi

și de care ne e frică să ne apropiem goi,

ca niște nou născuți

plângând de prea multă lumină...

27 februarie 2022 

POMENIȚI-I PE ÎNGERII GOI

Mânați de un demon flămând

Rătăciți departe de casă,

Rareori vă întoarceți plângând

Să stați cu ai voștri la masă

Vor fi așezați pe locul știut,

Mămăliga tăia-vor cu ața,

Bucuroși că din nou v-au văzut,

Ocupați mult prea tare cu viața

Între voi nu va fi nicio vamă,

E ziua în care cei vii și cei morți

Vor bea vinul vieții din cană

Și lacăte vor cădea de pe porți

La granița lumilor paralele

Dumnezeu pe toți o să-i ierte,

Cei plecați și rămașii sub stele

Vor uita în sfârșit să se certe

Și chiar dacă-n noi e război

Și viscole mari ne împresoară,

Pomeniți-i pe îngerii goi

Ce-au ieșit din morminte afară

Pe toți cei săraci miluiți-i! 

Pe bolnavi, pe orfani, pe bătrâni,

Pe îngerii goi pomeniți-i!

Nu uitați pe pământ să fiți buni...

26 februarie 2022

RĂZBOI ȘI PACE

 Nu ne-am născut pentru război,

degeaba Țarul face și desface;

manipulare, sânge și noroi,

va fi și vai și-amar de noi

de nu ne-om război doar pentru pace

Se-ntoarse pe furiș războiul rece,

în locul păcii bântuie mânia,

Siberia prin inimă ne trece

și moartea râde, cântă și petrece,

la margine de România

A devenit planeta loc de joacă

pentru nebunii putreziți în funcții,

doar clopote se-aud, bătăi de toacă,

și poate Dumnezeu o să se-ntoarcă

și-o pune-n calea morții munții

Acestei boli de lideri disperați

să îi răspundă medicul suprem;

toți oamenii din lume suntem frați,

cei norocoși și cei neînsemnați,

cei curajoși și cei care se tem

Și dacă nu vreți pace pe pământ,

ideologi ai tristei involuții,

vom reaprinde candele în vânt

și din tăcerea rece de mormânt

s-or revărsa în lume revoluții

Și ordinea de zi n-or s-o mai scrie

acești descreierați conducători

ce-au comandat la suprapreț sicrie,

uitând că Dumnezeu mereu învie

deși noi i-am rămas mereu datori...

24 februarie 2022

CÂNTEC DE SUFLET

Iubita mea, m-am îngropat în cer

și-am aruncat spre tine-o scară

de rândunici, de fluturi, să nu doară

când pașii tăi s-or înălța din ger

Până la inimă s-a cățărat o floare

ce-n trupul meu prinsese rădăcini,

să nu ne fim pe lume doi străini,

însingurați pe stele căzătoare

Din soare cobora o rază ninsă,

lumina se-ntindea pe trupul tău,

în jurul nostru numai Dumnezeu

și-un înger c-o lanternă aprinsă

Și totuși pân la mine n-a ajuns

acea lumină magică de vară, 

cerul albastru a-nceput să doară

și nici ecoul n-a primit răspuns 

Iubita mea, ți-am oferit un suflet

dar n-a încăput în pieptul tău de foc,

și cum nu am găsit în altă parte loc

l-am încuiat c-o lacrimă în cântec...

12 februarie 2022

PE ACEASTĂ PLANETĂ-N SEVRAJ

Pe această planetă de triști

N-avem loc de atâți anticriști.

Mizerii, mizerii, mizerii,

De te uiți în oglindă te sperii

Afaceri murdare din boală,

Lacăte negre pe școală;

E liberă numai moartea,

Satanele-și numără partea

Pereții-s soioși, postările false,

Curg fluturii morți prin sinapse;

Toți demnii-s acuzați de ultraj,

Pe această planetă-n sevraj

Niciun doctor din Cosmos nu vine,

trec îngeri răniți prin ruine

vânați de zeloși anticriști,

pe această planetă de triști...

11 februarie 2022

TAC

Când cei dragi mă rănesc, tac.

Când sunt dezamăgit de prieteni, tac.

Când nu vreau să ating cerul cu degetele, tac.

Tac, tac, tac...

Cuvintele redevin pete de cerneală,

Inima-i o călimară închisă strâns,

Păsările paradisului nu mai zboară,

Cicatricele-mi sunt de ajuns

La răsăritul soarelui, la amiază, la apus

În stană de piatră mă prefac. Și tac. 

Tac, tac, tac

Numai îngerul rănit 

Se-ncuie pe dinăuntru

cu infinit

10 februarie 2022

ÎN CĂUTAREA SUFLETULUI PRIBEAG

Despachetat din cutia milei

sufletul pe alt drum a plecat,

un drum șerpuit, plin de gropi de var,

pavoazat cu durere și-amar

S-a izbit de corpuri reci,

mult prea devreme lovise bruma,

când răsărea soarele dintre neguri

ploua întruna

La câte-o răspântie singuratică

se întâmplau lucruri stranii;

îmbrățișări furișe, holograme de fum,

copaci înfrunzind și litanii

Totul părea aievea până când

se însera și ningea;

de jur-împrejur orizontul

cu ochii mei plângea

Din timpul îngust

alunecau sănii 

colorate vetust

Drumul redevenea cărare

coborândă din soare,

abia de se mai întorcea ecoul

din nopțile polare;

”Te-am iubit! Ce mult te-am iubit!...”

Ploua cu tine din infinit...

5 februarie 2022

DACĂ NINGE FĂRĂ MINE

Dacă ninge fără mine

păstrați-mi un colț de rai

să mă ningă fără preget

și cu florile de mai

Dacă ninge și-n pădure

stau jivinile la pândă,

lăsați inima să-ndure

nemiloasa ei osândă

Dacă ninge fără mine

nu mă căutați în stele,

sunt în fulgii de zăpada

din oglinda vieții mele

Când fântânile-or să plângă

sufocate de zăpezi,

copleșită va fi lumea

de bemoli și de diezi

Și cărările prin viscol,

încuiate-n serpentine,

or să rătăcească drumul,

dacă ninge fără mine...

5 februarie 2022