Să nu lăsăm amintirile să ne sfâșie,
hai să ne facem cu sabia drumul prin junglă,
chiar dacă rochia roșie
va începe să plângă
Trecem pe punți suspendate
între Steaua Polară și Polul Sud,
pe unde caii de zăpadă
ne strigă disperați, dar nu se aud
Și mâine vor fi aceleași probleme
ca-n ziua ce perfid te-a ucis,
umblă un demon c-o lampă în mână
pe sens interzis
Cresc imprudent stalagmite,
înspre inimă se-ndreaptă un glonț,
tu ești cel ce duce povara
gândului ce te cară în clonț
Nu lăsa să te sfâșie timpul,
să sară din oră doar splențe,
să-ți arunce în groapa comună
sufletul înhățat de fatidice zdrențe
Copacii cu sânge de lut
se hrănesc doar cu moarte,
nu-i lăsa să-ți intre în trup
prin ferestrele inimii sparte
29 aprilie 2017
duminică, 30 aprilie 2017
Femeia care refuza să coboare din inimă
Se strecurase acolo printr-o fereastră spartă
din care curgea un fir de sânge albastru.
La început,
a călcat pe cioburi cu grijă,
dar, mai târziu,
când apusul bătea cuie în văzduh,
le-a pisat într-un pahar de plastic
și le-a băut.
Cioburile au curs prin ea până în inimă,
unde demonii nevăzuți s-au izbit
cu furie oarbă
de vitralii
până le-au făcut praf și pulbere
cu furie oarbă
de vitralii
până le-au făcut praf și pulbere
N-a mai rămas nicio urmă
prin care să se strecoare
îngerul de zăpadă,
dar ea refuza să coboare
Toate ferestrele inimii s-au spart,
păsările migratoare intrau și ieșeau alandala,
în sevraj,
hienele urlau de spaimă
la luna perversă.
la luna perversă.
În sala de așteptare a vieții,
aurolacii
dormeau cu bagajele-n brațe,
dormeau cu bagajele-n brațe,
dar ea era tot acolo.
Nu spunea nimic, nu era trup,
nu era mirare,
nu-și cerea dreptul la cuvânt,
nu protesta;
se cățărase ca o liană parșivă,
bătuse pilonii atât de adânc în ventricule,
că niciun cutremur de 10 grade pe scara Richter
n-ar fi putut-o clinti.
Se învelise în nopți de celofan
și refuza să coboare din inimă
29 aprilie 2017
sâmbătă, 29 aprilie 2017
Hai să ne scoatem la vânzare ochii
Iubirea-i cântecul înfriguratei rochii
cântat întâmplător de corbi,
ne vor scoate din secundă ochii
cu săbiile lor, îngerii orbi
Ne vor juca la zaruri amintirile
sub rugul din vreascuri de pin,
până când ostenite privirile
vor fi roase de carii din scrin
Nu va-nțelege nimeni bătăile de clopot
spânzurat de tavanul hipnotic,
focul va râde în hohot
greșind destinația definită erotic
Se va auzi scrâșnitul nopții în os,
adagio trist la existența precară,
în care-și joacă omul frumos
sfâșierile câinilor cu gura amară
Nu rămâne din foșnirea de rochii
decât stigmatul umbrelor de corbi,
hai să ne scoatem la vânzare ochii
să umplem golurile îngerilor orbi...
29 aprilie 2017
cântat întâmplător de corbi,
ne vor scoate din secundă ochii
cu săbiile lor, îngerii orbi
Ne vor juca la zaruri amintirile
sub rugul din vreascuri de pin,
până când ostenite privirile
vor fi roase de carii din scrin
Nu va-nțelege nimeni bătăile de clopot
spânzurat de tavanul hipnotic,
focul va râde în hohot
greșind destinația definită erotic
Se va auzi scrâșnitul nopții în os,
adagio trist la existența precară,
în care-și joacă omul frumos
sfâșierile câinilor cu gura amară
Nu rămâne din foșnirea de rochii
decât stigmatul umbrelor de corbi,
hai să ne scoatem la vânzare ochii
să umplem golurile îngerilor orbi...
29 aprilie 2017
Gândăcelul (Poezii pentru copii)
Trece roșu ca un mac,
printre firele de iarbă,
gândăcelul evadat
de la Dumnezeu din barbă.
Are-o treabă importantă
pe o floare de cais,
care i-a rămas restantă
de la Dumnezeu din vis.
Totuși, se oprește-o clipă
și pozează pentru triști,
își ridică o aripă
precum fac marii artiști.
Mai comite-o plecăciune
și se înalță în lumină,
că-l pândește-o urâciune
și n-ar vrea să-i fie cină.
Se ascunde-n labirint
printre firele de iarbă,
înmuiate în argint
de la Dumnezeu din barbă.
29 aprilie 2017
printre firele de iarbă,
gândăcelul evadat
de la Dumnezeu din barbă.
Are-o treabă importantă
pe o floare de cais,
care i-a rămas restantă
de la Dumnezeu din vis.
Totuși, se oprește-o clipă
și pozează pentru triști,
își ridică o aripă
precum fac marii artiști.
Mai comite-o plecăciune
și se înalță în lumină,
că-l pândește-o urâciune
și n-ar vrea să-i fie cină.
Se ascunde-n labirint
printre firele de iarbă,
înmuiate în argint
de la Dumnezeu din barbă.
29 aprilie 2017
vineri, 28 aprilie 2017
Fii zbor, chiar dacă magia doare
Degeaba ai aripi de înger dacă refuzi zborul,
degeaba cerul albastru se-ntinde nesfârșit la picioarele tale
dacă îți place să te târăști,
degeaba sunt toate întâmplările miraculoase,
dacă refuzi magia
Inevitabil, va veni un timp al rememorărilor,
în care vei regreta
că ai refuzat zborul prin inimă,
albastrul din priviri,
că ai acceptat compromisuri
care te-au fixat cu tălpile pe asfalt
numai ca să simți deșertul sub picioare
Aveai nevoie de ceva concret
ori fericirea nu o poți împacheta în hârtie lucioasă,
ca pe un cadou inutil de Crăciun
cules de pe rafturile supermarketurilor
în care tristețea se vinde la suprapreț
Fericirea nu se vede, nu se pipăie,
nu-ți cade ca o cărămidă pe degetele de la picioare
oprindu-ți mersul de somnanbul,
nu se taie ca pâinea, cu ferăstrăul,
nu se degradează
din cauza termenului de garanție fals
din cauza termenului de garanție fals
Fericirea e zbor fără aripi.
Știi că n-or să-ți crească niciodată,
dar poți zbura.
Corpul tău e o aripă,
sângele e aerul prin care plutește,
sângele e aerul prin care plutește,
sufletul e cerul albastru, nesfârșit,
prin care te poți rătăci fără teama de margini.
Fericirea e drumul
pe care privirea ta îl străbate
pe care privirea ta îl străbate
până la ea și înapoi
traversând întunericul ca o fantă de lumină.
Fericirea e ceașca de cafea
pe care o bei
știind că te privește dinăuntru,
că abia așteaptă să o sorbi îndelung
Fericirea e paharul de vin în care locuiești
și pe care ea îl bea repede
știind că abia aștepți
să te amesteci cu sângele ei.
să te amesteci cu sângele ei.
Și mai sunt și toate acele oglinzi sfărâmate
toate acele cioburi
pe care le aduni cu talpa sângerând,
pe care le aduni cu talpa sângerând,
și le așezi
ca într-un puzzle al inocenței
ca într-un puzzle al inocenței
numai ca să mai vezi o dată acea realitate paralelă
în care ea era oglindă
și te-a privit
până când demonul a redevenit înger.
până când demonul a redevenit înger.
Dacă ai aripi de ceară,
zboară-le-n în soare până când se vor topi.
zboară-le-n în soare până când se vor topi.
În cădere
prefă-te-n zbor,
prefă-te-n zbor,
chiar dacă magia doare...
26 aprilie 2017
miercuri, 26 aprilie 2017
SĂPTĂMÂNA PE SCURT (69)
69 * Puncte energetice * Cea mai ieftină benzină * Sărutul franțuzesc * Cu onoarea nereperată * Globalizare=colonizare * Tunelul timpului * Cine are cele mai multe bombardele * Tupeu habsburgic * Ciocolată cu lapte * Becali și femeile inferioare * Un papagal de lux * Ultimele aventuri ale lui Cătălin Botezatu * Leafa hoților a fost majorată * Analfabeții e la butoane * Subordonarea presei * Demonul ilogicii * Războiul ovinelor * Dacii sau extratereștrii? * Cu ce-și omora timpul Nicolae Alexandru
Deși este o ediție jubiliară (69) de când scriu această rubrică, despre sex vom vorbi nedrept de puțin, în ciuda faptului că preludiul s-a desfășurat, respectându-se normele de protecție a muncii (cască de aluminiu, mănuși de plastic, șmirghel), încă din numărul trecut. Dar știți cum sunt românii; e mai mult gura de noi. Și chiar dacă am vrea să trecem la fapte, nu ne lasă curvele politice! * E plină lumea de teoria că aici, la noi, în spațiul carpato-danubiano-erotic, sunt cele mai multe puncte erotice, pardon, energetice de pe glob. Nu, aici sunt cei mai mulți proști de pe planetă. Îi găsiți prin diverse organisme politice. * Klaus le-a mutat steagul britanicilor, că-l încurca la declarațiile de presă, iar supușii reginei au crezut că vrea să-l hașmanglească, ca să-l arboreze la una dintre casele pe care încă nu i le-a confiscat Justiția. Să știți că e în stare! * România are cea mai ieftină benzină din Europa raportată la dolar (1,1 dolari/litrul). Dacă raportăm prețul la puterea de cumpărare alunecăm rapid spre coada clasamentului. Cea mai ieftină benzină din lume se găsește în Venezuela (care are supraproducție și de gagici mișto), unde, datorită subvenției acordate de stat, e aproape gratis, în Arabia Saudită și în Iran. Toate, democrații una și una. * În Franța n-a fost nicio problemă că Macron e căsătorit cu fosta lui profesoară de sărut franțuzesc (presa zice că era profă de teatru, dar tot aia este) din liceu, mai coaptă cu 24 de ani și mamă heroină (are trei puradei dintr-un mariaj anterior), sau că Marine Le Pen e la a a treia relație semioficială, dar, în România, toți ipocriții se revoltă. Că ei e morali ce n-a văzut Parisul! Cam asta-i diferența dintre francezi și români: ei au dat lumii Declarația Drepturilor Omului și Cetățeanului, noi le-am oferit Declarația Drepturilor Neomului și Hoțomanului. * Acest Macrou decongelat este reprezentantul globalismului, care l-a și îmbogățit peste noapte (a câștigat 3 milioane de euro de la firma Rotschild într-un an!), iar în Marine Le Pen se regăsește Franța profundă, naționalistă. Indiferent de rezultatul votului, lumea tinde spre o schimbare esențială, care, mai devreme sau mai târziu, o va așeza în matca firească. Ceea ce se întâmplă în acest moment în satul global în care ne jucăm de-a supraviețuirea e împotriva firii. Și ce este împotriva firii se va risipi ca pulberea-n în vânt...* Dragnea dă în judecată statul român că l-a lăsat cu onoarea nereperată în Dosarul Referendumului, cu toate că pe vremea când era dictator în Câmpia Română l-a făcut serios la portofel. Ar fi o minune să câștige. Încă una după învierea morților din Teleorman. * Ați observat că termenul de colonizare a fost înlocuit treptat cu cel de globalizare? Istoria se repetă și ne ia la mișto. De fapt, omenirea se învârte în același cerc al exploatatorilor și exploataților. * Ultima teorie a unicității noastre, de fapt a nebuniei unora dintre noi, e că România și Turcia sunt legate de tuneluri pe sub Marea Neagră. Culmea e că sunt proști care cred bazaconiile astea! Problema e alta: nu reușim să mai ieșim din tunelul timpului în care ne-a băgat noaptea minții. * Peste 4,7 milioane de români suferă de sărăcie severă în timp ce România are cea mai mare creștere economică din UE. Poate-mi explicați și mie paradoxul ăsta, că sunt cam greu de cap. * La cheltuieli militare, SUA ocupă locul întâi în lume (611 miliarde de dolari), urmată de China ( 211 miliarde) și Rusia (69 de miliarde), care a reușit să devanseze Arabia Saudită. Americanii fac profit serios din treaba asta, mereu găsesc niște fraieri care să le cumpere jucăriile pentru captarea bunăvoinței. Pentru ei, războiul a fost întotdeauna cea mai bună afacere. * Cu tupeul caracteristic habsburgilor, OMV a dat în judecată statul român pentru că acesta, cam prost de felul lui, nu a plătit taxele de mediu asumate prin contractul din 2004. E tare OMV-ul ăsta! A luat PETROM-ul pe daiboji, a devenit dintr-o prăvălie de cartier un jucător important pe piața combustibililor și mai cere și parale de la rahiticul stat român. Înțelegeți cât de mari au fost proporțiile trădării intereselor poporului român de către clasa politică dominantă în fruntea căreia își dădea ochii peste cap Adrian Năstase?! Când o țară este condusă de ticăloși, toți aventurierii, toți golanii internaționali stau cu mâna înfiptă până la cot în buzunarele poporului român. * Serena Williams a coborât din cocotier și i-a zis lui Ilie Năstase că e cam bulangiu fiindcă și-a exprimat un punct de vedere în legătură cu posibila înfățișare a viitorului ei copil. Bine, Serena nu i-a zis chiar cu aceste cuvinte, dar e clar că asta a vrut să spună. Dar pe Ilie nu-l deranjează fiind obișnuit cu glumele de șantier, pe care ar fi cel mai îndreptățit să le breveteze. Atât ar vrea; să nu-l facă țigan. Adică, exprimându-ne academic, ciocolată cu lapte. * Să știți că lui Ilie Năstase îi joacă feste Viagra, el nefiind deloc rasist. Sunt celebre episoadele în care s-a vopsit cu cremă de ghete ca să-și exprime solidaritatea față de partenerul de dublu Arthur Ashe, sau când îi servea câte-un as Dianei Ross, ca să se bucure și ea de valorile comunismului. * Alexandru Arșinel e de aceeași părere cu Ilie Năstase: englezoaica semăna cu el, deci reacția tenismenului a fost firească, n-avea cum să-i spună că-i frumoasă! Așa o fi, dar putea să fie și el mai diplomat. Ce, noi le spunem tuturor proștilor care-și dau cu presupusul cum sunt? Da?! Ei bine, nimeni nu-i perfect. * Iată că nici măcar Dan Negru-n cerul gurii nu-l consideră rasist pe Năstase. Și el e Negru, ce dovadă mai vreți? *Până la urmă, Ilie și-a cerut scuze pentru că a vorbit gura fără el. Ghem, set și meci.* Știați că cel mai mare bandit de pe mapamondul lumii e un ungur? Nu, nu de Soros e vorba. Bagabontul se numește Viktor Kassai și a arbitrat meciul Real Madrid-Bayern Munchen * După ce a consumat hrănitoarele măsline de oaie, Gigi Becali a decretat: ”femeia e inferioară bărbatului!” Arătați-mi femeia aia care îi poate fi inferioară lui Becali! N-aveți cum pentru că așa ceva nu există. Orice posesoare de creier îi este superioară oierului. Nu pentru că Becali este pe treapta de jos a evoluției umane, unde se scarpină în fund cu un corn de berbec, ci pentru simplul fapt că femeile dau viață acestei planete pe care se manifestă rozătoarele becaliene. Chiar și celebrele sale cornute, care se hrănesc cu lucernă de aur, îi sunt superioare. Ca să nu mai vorbim de Angelina Jolie, despre care a mărturisit că l-ar tenta, dar, dacă i-ar face o propunere indecentă, ar refuza-o. Nu că nu l-ar ajuta cocoșelul neascultător, ci pentru că femeile inferioare e inferioare până la capăt. Ca soră-sa mai mare, care, când s-a însurat cu Luminița (el, nu surioara) i-a ars toate pozele cu gagici. Așa a rămas el cel mai superior australopitec, superior chiar și lui Luțu. * Surse de pe lângă loja oficială ne-au șoptit la portavoce că Angelina Jolie nu e tipa aia la care ne-am gândit noi, ciobanii valahi, ci e o oaie din familia Mioriței (varianta Vasile Alecsandri), cu care Becali mai discută una-alta ori de câte ori se îmbată Tamaș. * O maimuță din Thailanda, hrănită de turiști cu produse fast-food, a devenit obeză. Vă rugăm să nu faceți nicio legătură între această informație și textul următor * ”În România există bugetari și bugetari de lux”, postulează CAP Tăriceanu. Adică taman ăl mai de lux dintre ei. Că și când faci tot felul de mișculații financiare cu statul din poziția de patron și de demnitar al statului tot șnapan te numești. * Ca să nu-l uite lumea, Cătălin Botezatu povestește în presa de sub chiloți nemaipomenitele și nemaiîntâmplatele sale aventuri sexuale. Idolul femeilor cu voce groasă ne amuză cu o istorioară de amor în care, pe lângă prestația domniei sale, și-au mai adus contribuția la perpetuarea speciei un bun prieten și iubita lui. Regizor ar fi fost tocmai arzoaica respectivă care l-ar fi vrut și pe el în sârba dracilor, drept cadou de ziua ei. A fost frumos, chiar amuzant, mai ales după ce iubitul parașutei, care fusese legat ca Lăbuș de șifonier, a rupt mobila și s-a pus pe treabă. Nu e clar în ce ordine, cert este că toată lumea a fost mulțumită. Totuși, vorbărețul modist nu ne-a spus dacă triunghiul amoros a fost echilateral (cu toate unghiurile egale) sau isoșcel (doar două laturi egale) și, ceea ce era mai important, dacă mobila era de la suedezi, din scândurele, sau era producție autohtonă, din rumeguș amestecat cu clei de oase! Până aflați acest detaliu destul de foarte important vă sfătuiesc să nu faceți ca Cătălin că vă rămâne naibii vreo așchie de șifonier în fundul curții. * Parlamentul Dezmățului Național a mărit cu 30% salariile hoților cărora li se spune, pe nedrept, aleși. Credeți că se vor lăsa de furat doar pentru atâta lucru?! * 6% dintre români nu știu carte. Fugiți, mă, de-acilea! Voi i-ați numărat numai pe politicieni! Să mai ai încredere în statistică! * La libertatea presei, România ar fi pe locul 46 din lume fiindcă s-a măritat din interes cu niște politicieni burduhoși, pe care, din când în când, îi înșală prin ganguri cu tot felul de mafioți scofâlciți. Aia cu fusta mai scurtă umblă și cu agenții de influență din afara granițelor domiciliului conjugal. Pe locul 186, ultimul, s-ar afla presa sovietică, pardon, rusească, deși acolo este foarte utilă fiind materie primă pentru cornetele de semințe. Nici presa imperialistă nu mai stă așa de bine, deși e la fel de mincinoasă. Dacă s-a stricat treaba și la americani înseamnă că e sfârșitul unei ere, iar adevărul nu va mai umbla nici măcar cu capul spart. * Șeful DSV Dâmbovița, detașat o vreme în Ministerul Agriculturii, susține că profesioniștii de acolo, care au absolvit cu brio facultatea de relații neprincipiale cu politica, confundă oaia cu vaca. La fel ca Băsescu pe vremea când era președinte și dădea iama printre consilierele prezidențiale * ”O națiune își poate pierde populația și teritoriul, dar rămâne vie cât Parlamentul lucrează”, afirmă CAP Tăriceanu, acest Buda(pesta) al democrației de mahala. Adică, să fim bine înțeleși, parlamentarii nu fac parte din populație, ei își bat joc de ea. * Dar nici Raluca Turcan, celebra liberală de gostat, nu se lasă posedată sălbatic de demonul logicii când scoate pe gurița ei ca o cireșică bătută de brumă că intenția de a înființa o Comisie parlamentară de anchetare a alegerilor din 2009 este, citez cu evlavie, ”lipsită de imoralitate”. Nu e lipsită, fetițo, dimpotrivă, bâhâie de imoralitate. Dar n-ai de ce să te temi; dacă vrei să îngropi cât mai adânc o problemă, înființezi o Comisie parlamentară. Cu Robert Turcescu pe post de gropar. * Nemulțumiți că Marea Neagră a devenit un lac rusesc, ai noștri ca brazii au luat măsuri radicale. Un cargou românesc sub pavilion togolez, pe care rumegau războinic 8880 de oi, a scufundat o navă militară rusească în apropierea strâmtorii Bosfor. După care, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, s-a întors în portul Midia. Oile, care erau agenți sub acoperirea unor straturi de lână, au schimbat crucișătorul și și-au continuat marșul istoric spre Iordania. Se pare că rușii n-au înțeles nici acum cu cine se pun. Păi altfel s-ar fi scris istoria contemporană dacă turma valahă ar fi fost conduse de berbeci, nu de batali cu pretenții de căpitani de cursă lungă. * România e o femeie frumoasă, păcat că e curvă!, zic oamenii care au o problemă cu modul în care este condusă țara pe ultimul drum. Nu, România nu e curvă, chiar dacă o scot copiii ei degenerați la produs. * Cercetătorul american Jason Wright susține, fără s-i crape scoarța obrazului, că extratereștrii au trăit înaintea oamenilor pe Terra, dar că week-end-urile și le petreceau, în general, pe Marte ori pe Venus. Doar bugetarii mergeau pe Lună, că aveau bilete luate prin sindicate.Un grup de generali patrioți, care îmi tot strecoară bilete de papagal pe sub ușă, întărește teoria aducând și dovezi grăitoare ale existenței ciumpalacilor. Folosind metoda cărbuni 40, au descoperit că extratereștrii se hrăneau cu mici (în medie, cam 40 pe an, la fel ca românii) și muștar de Tecuci. Cică d-aia au și dispărut. Singurii care se opun cu înverșunare acestei teorii a existenței primordiale a extratereștrilor sunt dacologii întrucât ei au dovezi irefutabile că Adam, vărul lui Shakespeare, care i-a oferit primul mititel cu muștar Evei, a fost crescut de Babele din Bucegi. Iar Sfinxul era ta-su... * Ce-o mai fi făcând enciclopedistul Marian Vanghelie? Ce să facă, săracu, filosofează: ”Din păcate, oamenii ăștia, încă mai pendulează prin țară după ce au vândut tot.” Ați văzut, n-a folosit cuvântul hoție, cu derivatele, deși poate înhăța oricând Premiul Nobel pentru Hașmangleală! La fel ca Matrozul Chior de Treaz care-i convins că ”în administrația românească prostia produce daune mai mari decât corupția.” Ați fi tentați să spuneți, superficiali cum vă știm, că sunt vorbe spuse la beție, dar nu e deloc așa. Dânsul, că el n-avem cum să-i spunem, ar vrea ca echipa-i de hârciogi, care a ros din greu la temelia țării, să fie condamnată pentru prostie, nu pentru corupție. Sau, în cel mai fericit caz, pentru curvăsărie în formă continuată. * Am înțeles că vă este dor de Istoria Necenzurată a Românilor de la ăl cu țâța-n gură până la cel cu barba sură. Ca să vă ostoiți setea de cunoaștere și distracție faceți rost de carte. O nouă ediție tocmai a ieșit de sub tipar. * Ia să vedem cu ce-și omora timpul Nicolae Alexandru: ”De la Nicolae Alexandru (1352-1364) încoace, călăuziți de firul roșu, galben și albastru al istoriei, valahii tot într-o cafteală au dus-o, de-au ajuns să râdă de ei neisprăviții de unguri, zicându-le că sunt cam bătuți în cap, c-altfel nu se explică de ce nu-și schimbă modul de viață. Ceea ce era, în mod evident, fals, că ”cine zice ăla e”, după cum a replicat urmașul lui Basarab: ”-Despre noi se poate spune orice, dar singurul adevăr istoric de necontestat e că toți neisprăviții au încercat să ni se urce pe cutia ucrainiană. Însă n-o să-mi pierd timpul cu explicații absurde, că nu-s Eugen Ionescu, și am o grămadă de treabă.” Adevăr grăia, omul era ocupat cu lucruri serioase, n-avea timp de analize literare și măcelăriri lingvistice pe care le considera bazaconii intelectuale. Mai întâi l-a luat la mișto pe episcopul Dimitrie din Oradea, trimis de Ludovic, regele maghiar, spre a trata ”pace și concordie”. ” -Popo, eu n-am nimic cu nea Caisă ăsta al vostru, nu mă interesează dacă și-a făcut clasele primare la zi sau la fără frecvență, așa că nu înțeleg rostul vizitei tale. N-aveți nicio preocupare sau care-i problema cu voi de mișunați ca liliecii prin zona noastră crepusculară? Uite care-i chestia: spune-i ăluia de te-a trimis că, dacă mai umblă cu șopârle pe aici, prin Valahia, o să mă zburlesc la el de nu se vede. Ce, au uitat ungurii de balul de la Posada, ori s-au tâmpit de tot? Cât despre orientarea mea religioasă, stai în banca ta! Crezi că dacă matracuca de nevastă-mea e catolică, mă aburiți și pe mine? Nu mai visați cu ochii zgâiți, frumușeilor, că taman ieri am tăiat panglica inaugurală la Mitropolia Ortodoxă, dependentă de Bizanț. Dacă mai insiști pe aici îți arăt și cu ce am tăiat-o, cheri, dacă înțelegi ce vreau să-ți spun cu atâta delicatețe...” Popa a înțeles și l-a lăsat pe Nic să-și îndeplinească misiunea istorică, adică să-și mărite fetele: pe Elisabeta cu Ladislau de Oppeln, palatinul Ungariei, pe Ana cu Ioan-Sracimir, țarul Bulgariei, pe Anca cu Ștefan Uroș, țarul sârbilor. Nicolae Alexandru devenise lider zonal prin intermediul fiicelor sale. Din cauza asta plesneau de invidie unii demnitari care aveau și ei fete de măritat, dar luate de valul necruțător al tranziției se încurcaseră atât de tare cu niște stripperi că mai să moară badulele de plăcere jucându-se necontenit cu dânșii” ...
CONTELE DE MONTE-CRISTO
29 aprilie 2017
Deși este o ediție jubiliară (69) de când scriu această rubrică, despre sex vom vorbi nedrept de puțin, în ciuda faptului că preludiul s-a desfășurat, respectându-se normele de protecție a muncii (cască de aluminiu, mănuși de plastic, șmirghel), încă din numărul trecut. Dar știți cum sunt românii; e mai mult gura de noi. Și chiar dacă am vrea să trecem la fapte, nu ne lasă curvele politice! * E plină lumea de teoria că aici, la noi, în spațiul carpato-danubiano-erotic, sunt cele mai multe puncte erotice, pardon, energetice de pe glob. Nu, aici sunt cei mai mulți proști de pe planetă. Îi găsiți prin diverse organisme politice. * Klaus le-a mutat steagul britanicilor, că-l încurca la declarațiile de presă, iar supușii reginei au crezut că vrea să-l hașmanglească, ca să-l arboreze la una dintre casele pe care încă nu i le-a confiscat Justiția. Să știți că e în stare! * România are cea mai ieftină benzină din Europa raportată la dolar (1,1 dolari/litrul). Dacă raportăm prețul la puterea de cumpărare alunecăm rapid spre coada clasamentului. Cea mai ieftină benzină din lume se găsește în Venezuela (care are supraproducție și de gagici mișto), unde, datorită subvenției acordate de stat, e aproape gratis, în Arabia Saudită și în Iran. Toate, democrații una și una. * În Franța n-a fost nicio problemă că Macron e căsătorit cu fosta lui profesoară de sărut franțuzesc (presa zice că era profă de teatru, dar tot aia este) din liceu, mai coaptă cu 24 de ani și mamă heroină (are trei puradei dintr-un mariaj anterior), sau că Marine Le Pen e la a a treia relație semioficială, dar, în România, toți ipocriții se revoltă. Că ei e morali ce n-a văzut Parisul! Cam asta-i diferența dintre francezi și români: ei au dat lumii Declarația Drepturilor Omului și Cetățeanului, noi le-am oferit Declarația Drepturilor Neomului și Hoțomanului. * Acest Macrou decongelat este reprezentantul globalismului, care l-a și îmbogățit peste noapte (a câștigat 3 milioane de euro de la firma Rotschild într-un an!), iar în Marine Le Pen se regăsește Franța profundă, naționalistă. Indiferent de rezultatul votului, lumea tinde spre o schimbare esențială, care, mai devreme sau mai târziu, o va așeza în matca firească. Ceea ce se întâmplă în acest moment în satul global în care ne jucăm de-a supraviețuirea e împotriva firii. Și ce este împotriva firii se va risipi ca pulberea-n în vânt...* Dragnea dă în judecată statul român că l-a lăsat cu onoarea nereperată în Dosarul Referendumului, cu toate că pe vremea când era dictator în Câmpia Română l-a făcut serios la portofel. Ar fi o minune să câștige. Încă una după învierea morților din Teleorman. * Ați observat că termenul de colonizare a fost înlocuit treptat cu cel de globalizare? Istoria se repetă și ne ia la mișto. De fapt, omenirea se învârte în același cerc al exploatatorilor și exploataților. * Ultima teorie a unicității noastre, de fapt a nebuniei unora dintre noi, e că România și Turcia sunt legate de tuneluri pe sub Marea Neagră. Culmea e că sunt proști care cred bazaconiile astea! Problema e alta: nu reușim să mai ieșim din tunelul timpului în care ne-a băgat noaptea minții. * Peste 4,7 milioane de români suferă de sărăcie severă în timp ce România are cea mai mare creștere economică din UE. Poate-mi explicați și mie paradoxul ăsta, că sunt cam greu de cap. * La cheltuieli militare, SUA ocupă locul întâi în lume (611 miliarde de dolari), urmată de China ( 211 miliarde) și Rusia (69 de miliarde), care a reușit să devanseze Arabia Saudită. Americanii fac profit serios din treaba asta, mereu găsesc niște fraieri care să le cumpere jucăriile pentru captarea bunăvoinței. Pentru ei, războiul a fost întotdeauna cea mai bună afacere. * Cu tupeul caracteristic habsburgilor, OMV a dat în judecată statul român pentru că acesta, cam prost de felul lui, nu a plătit taxele de mediu asumate prin contractul din 2004. E tare OMV-ul ăsta! A luat PETROM-ul pe daiboji, a devenit dintr-o prăvălie de cartier un jucător important pe piața combustibililor și mai cere și parale de la rahiticul stat român. Înțelegeți cât de mari au fost proporțiile trădării intereselor poporului român de către clasa politică dominantă în fruntea căreia își dădea ochii peste cap Adrian Năstase?! Când o țară este condusă de ticăloși, toți aventurierii, toți golanii internaționali stau cu mâna înfiptă până la cot în buzunarele poporului român. * Serena Williams a coborât din cocotier și i-a zis lui Ilie Năstase că e cam bulangiu fiindcă și-a exprimat un punct de vedere în legătură cu posibila înfățișare a viitorului ei copil. Bine, Serena nu i-a zis chiar cu aceste cuvinte, dar e clar că asta a vrut să spună. Dar pe Ilie nu-l deranjează fiind obișnuit cu glumele de șantier, pe care ar fi cel mai îndreptățit să le breveteze. Atât ar vrea; să nu-l facă țigan. Adică, exprimându-ne academic, ciocolată cu lapte. * Să știți că lui Ilie Năstase îi joacă feste Viagra, el nefiind deloc rasist. Sunt celebre episoadele în care s-a vopsit cu cremă de ghete ca să-și exprime solidaritatea față de partenerul de dublu Arthur Ashe, sau când îi servea câte-un as Dianei Ross, ca să se bucure și ea de valorile comunismului. * Alexandru Arșinel e de aceeași părere cu Ilie Năstase: englezoaica semăna cu el, deci reacția tenismenului a fost firească, n-avea cum să-i spună că-i frumoasă! Așa o fi, dar putea să fie și el mai diplomat. Ce, noi le spunem tuturor proștilor care-și dau cu presupusul cum sunt? Da?! Ei bine, nimeni nu-i perfect. * Iată că nici măcar Dan Negru-n cerul gurii nu-l consideră rasist pe Năstase. Și el e Negru, ce dovadă mai vreți? *Până la urmă, Ilie și-a cerut scuze pentru că a vorbit gura fără el. Ghem, set și meci.* Știați că cel mai mare bandit de pe mapamondul lumii e un ungur? Nu, nu de Soros e vorba. Bagabontul se numește Viktor Kassai și a arbitrat meciul Real Madrid-Bayern Munchen * După ce a consumat hrănitoarele măsline de oaie, Gigi Becali a decretat: ”femeia e inferioară bărbatului!” Arătați-mi femeia aia care îi poate fi inferioară lui Becali! N-aveți cum pentru că așa ceva nu există. Orice posesoare de creier îi este superioară oierului. Nu pentru că Becali este pe treapta de jos a evoluției umane, unde se scarpină în fund cu un corn de berbec, ci pentru simplul fapt că femeile dau viață acestei planete pe care se manifestă rozătoarele becaliene. Chiar și celebrele sale cornute, care se hrănesc cu lucernă de aur, îi sunt superioare. Ca să nu mai vorbim de Angelina Jolie, despre care a mărturisit că l-ar tenta, dar, dacă i-ar face o propunere indecentă, ar refuza-o. Nu că nu l-ar ajuta cocoșelul neascultător, ci pentru că femeile inferioare e inferioare până la capăt. Ca soră-sa mai mare, care, când s-a însurat cu Luminița (el, nu surioara) i-a ars toate pozele cu gagici. Așa a rămas el cel mai superior australopitec, superior chiar și lui Luțu. * Surse de pe lângă loja oficială ne-au șoptit la portavoce că Angelina Jolie nu e tipa aia la care ne-am gândit noi, ciobanii valahi, ci e o oaie din familia Mioriței (varianta Vasile Alecsandri), cu care Becali mai discută una-alta ori de câte ori se îmbată Tamaș. * O maimuță din Thailanda, hrănită de turiști cu produse fast-food, a devenit obeză. Vă rugăm să nu faceți nicio legătură între această informație și textul următor * ”În România există bugetari și bugetari de lux”, postulează CAP Tăriceanu. Adică taman ăl mai de lux dintre ei. Că și când faci tot felul de mișculații financiare cu statul din poziția de patron și de demnitar al statului tot șnapan te numești. * Ca să nu-l uite lumea, Cătălin Botezatu povestește în presa de sub chiloți nemaipomenitele și nemaiîntâmplatele sale aventuri sexuale. Idolul femeilor cu voce groasă ne amuză cu o istorioară de amor în care, pe lângă prestația domniei sale, și-au mai adus contribuția la perpetuarea speciei un bun prieten și iubita lui. Regizor ar fi fost tocmai arzoaica respectivă care l-ar fi vrut și pe el în sârba dracilor, drept cadou de ziua ei. A fost frumos, chiar amuzant, mai ales după ce iubitul parașutei, care fusese legat ca Lăbuș de șifonier, a rupt mobila și s-a pus pe treabă. Nu e clar în ce ordine, cert este că toată lumea a fost mulțumită. Totuși, vorbărețul modist nu ne-a spus dacă triunghiul amoros a fost echilateral (cu toate unghiurile egale) sau isoșcel (doar două laturi egale) și, ceea ce era mai important, dacă mobila era de la suedezi, din scândurele, sau era producție autohtonă, din rumeguș amestecat cu clei de oase! Până aflați acest detaliu destul de foarte important vă sfătuiesc să nu faceți ca Cătălin că vă rămâne naibii vreo așchie de șifonier în fundul curții. * Parlamentul Dezmățului Național a mărit cu 30% salariile hoților cărora li se spune, pe nedrept, aleși. Credeți că se vor lăsa de furat doar pentru atâta lucru?! * 6% dintre români nu știu carte. Fugiți, mă, de-acilea! Voi i-ați numărat numai pe politicieni! Să mai ai încredere în statistică! * La libertatea presei, România ar fi pe locul 46 din lume fiindcă s-a măritat din interes cu niște politicieni burduhoși, pe care, din când în când, îi înșală prin ganguri cu tot felul de mafioți scofâlciți. Aia cu fusta mai scurtă umblă și cu agenții de influență din afara granițelor domiciliului conjugal. Pe locul 186, ultimul, s-ar afla presa sovietică, pardon, rusească, deși acolo este foarte utilă fiind materie primă pentru cornetele de semințe. Nici presa imperialistă nu mai stă așa de bine, deși e la fel de mincinoasă. Dacă s-a stricat treaba și la americani înseamnă că e sfârșitul unei ere, iar adevărul nu va mai umbla nici măcar cu capul spart. * Șeful DSV Dâmbovița, detașat o vreme în Ministerul Agriculturii, susține că profesioniștii de acolo, care au absolvit cu brio facultatea de relații neprincipiale cu politica, confundă oaia cu vaca. La fel ca Băsescu pe vremea când era președinte și dădea iama printre consilierele prezidențiale * ”O națiune își poate pierde populația și teritoriul, dar rămâne vie cât Parlamentul lucrează”, afirmă CAP Tăriceanu, acest Buda(pesta) al democrației de mahala. Adică, să fim bine înțeleși, parlamentarii nu fac parte din populație, ei își bat joc de ea. * Dar nici Raluca Turcan, celebra liberală de gostat, nu se lasă posedată sălbatic de demonul logicii când scoate pe gurița ei ca o cireșică bătută de brumă că intenția de a înființa o Comisie parlamentară de anchetare a alegerilor din 2009 este, citez cu evlavie, ”lipsită de imoralitate”. Nu e lipsită, fetițo, dimpotrivă, bâhâie de imoralitate. Dar n-ai de ce să te temi; dacă vrei să îngropi cât mai adânc o problemă, înființezi o Comisie parlamentară. Cu Robert Turcescu pe post de gropar. * Nemulțumiți că Marea Neagră a devenit un lac rusesc, ai noștri ca brazii au luat măsuri radicale. Un cargou românesc sub pavilion togolez, pe care rumegau războinic 8880 de oi, a scufundat o navă militară rusească în apropierea strâmtorii Bosfor. După care, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, s-a întors în portul Midia. Oile, care erau agenți sub acoperirea unor straturi de lână, au schimbat crucișătorul și și-au continuat marșul istoric spre Iordania. Se pare că rușii n-au înțeles nici acum cu cine se pun. Păi altfel s-ar fi scris istoria contemporană dacă turma valahă ar fi fost conduse de berbeci, nu de batali cu pretenții de căpitani de cursă lungă. * România e o femeie frumoasă, păcat că e curvă!, zic oamenii care au o problemă cu modul în care este condusă țara pe ultimul drum. Nu, România nu e curvă, chiar dacă o scot copiii ei degenerați la produs. * Cercetătorul american Jason Wright susține, fără s-i crape scoarța obrazului, că extratereștrii au trăit înaintea oamenilor pe Terra, dar că week-end-urile și le petreceau, în general, pe Marte ori pe Venus. Doar bugetarii mergeau pe Lună, că aveau bilete luate prin sindicate.Un grup de generali patrioți, care îmi tot strecoară bilete de papagal pe sub ușă, întărește teoria aducând și dovezi grăitoare ale existenței ciumpalacilor. Folosind metoda cărbuni 40, au descoperit că extratereștrii se hrăneau cu mici (în medie, cam 40 pe an, la fel ca românii) și muștar de Tecuci. Cică d-aia au și dispărut. Singurii care se opun cu înverșunare acestei teorii a existenței primordiale a extratereștrilor sunt dacologii întrucât ei au dovezi irefutabile că Adam, vărul lui Shakespeare, care i-a oferit primul mititel cu muștar Evei, a fost crescut de Babele din Bucegi. Iar Sfinxul era ta-su... * Ce-o mai fi făcând enciclopedistul Marian Vanghelie? Ce să facă, săracu, filosofează: ”Din păcate, oamenii ăștia, încă mai pendulează prin țară după ce au vândut tot.” Ați văzut, n-a folosit cuvântul hoție, cu derivatele, deși poate înhăța oricând Premiul Nobel pentru Hașmangleală! La fel ca Matrozul Chior de Treaz care-i convins că ”în administrația românească prostia produce daune mai mari decât corupția.” Ați fi tentați să spuneți, superficiali cum vă știm, că sunt vorbe spuse la beție, dar nu e deloc așa. Dânsul, că el n-avem cum să-i spunem, ar vrea ca echipa-i de hârciogi, care a ros din greu la temelia țării, să fie condamnată pentru prostie, nu pentru corupție. Sau, în cel mai fericit caz, pentru curvăsărie în formă continuată. * Am înțeles că vă este dor de Istoria Necenzurată a Românilor de la ăl cu țâța-n gură până la cel cu barba sură. Ca să vă ostoiți setea de cunoaștere și distracție faceți rost de carte. O nouă ediție tocmai a ieșit de sub tipar. * Ia să vedem cu ce-și omora timpul Nicolae Alexandru: ”De la Nicolae Alexandru (1352-1364) încoace, călăuziți de firul roșu, galben și albastru al istoriei, valahii tot într-o cafteală au dus-o, de-au ajuns să râdă de ei neisprăviții de unguri, zicându-le că sunt cam bătuți în cap, c-altfel nu se explică de ce nu-și schimbă modul de viață. Ceea ce era, în mod evident, fals, că ”cine zice ăla e”, după cum a replicat urmașul lui Basarab: ”-Despre noi se poate spune orice, dar singurul adevăr istoric de necontestat e că toți neisprăviții au încercat să ni se urce pe cutia ucrainiană. Însă n-o să-mi pierd timpul cu explicații absurde, că nu-s Eugen Ionescu, și am o grămadă de treabă.” Adevăr grăia, omul era ocupat cu lucruri serioase, n-avea timp de analize literare și măcelăriri lingvistice pe care le considera bazaconii intelectuale. Mai întâi l-a luat la mișto pe episcopul Dimitrie din Oradea, trimis de Ludovic, regele maghiar, spre a trata ”pace și concordie”. ” -Popo, eu n-am nimic cu nea Caisă ăsta al vostru, nu mă interesează dacă și-a făcut clasele primare la zi sau la fără frecvență, așa că nu înțeleg rostul vizitei tale. N-aveți nicio preocupare sau care-i problema cu voi de mișunați ca liliecii prin zona noastră crepusculară? Uite care-i chestia: spune-i ăluia de te-a trimis că, dacă mai umblă cu șopârle pe aici, prin Valahia, o să mă zburlesc la el de nu se vede. Ce, au uitat ungurii de balul de la Posada, ori s-au tâmpit de tot? Cât despre orientarea mea religioasă, stai în banca ta! Crezi că dacă matracuca de nevastă-mea e catolică, mă aburiți și pe mine? Nu mai visați cu ochii zgâiți, frumușeilor, că taman ieri am tăiat panglica inaugurală la Mitropolia Ortodoxă, dependentă de Bizanț. Dacă mai insiști pe aici îți arăt și cu ce am tăiat-o, cheri, dacă înțelegi ce vreau să-ți spun cu atâta delicatețe...” Popa a înțeles și l-a lăsat pe Nic să-și îndeplinească misiunea istorică, adică să-și mărite fetele: pe Elisabeta cu Ladislau de Oppeln, palatinul Ungariei, pe Ana cu Ioan-Sracimir, țarul Bulgariei, pe Anca cu Ștefan Uroș, țarul sârbilor. Nicolae Alexandru devenise lider zonal prin intermediul fiicelor sale. Din cauza asta plesneau de invidie unii demnitari care aveau și ei fete de măritat, dar luate de valul necruțător al tranziției se încurcaseră atât de tare cu niște stripperi că mai să moară badulele de plăcere jucându-se necontenit cu dânșii” ...
CONTELE DE MONTE-CRISTO
29 aprilie 2017
Poate ai să mă sugrumi cu brațele tale frumoase
Trec printr-o apă murdară, ca un somnanbul,
mă izbesc pietrele de moară, colțuroase,
tot mâlul se scurge pe jgheaburi spre suflet,
înoată prin sânge amintiri dureroase.
Uneori aș vrea să-ți arunci privirile de azbest,
să se risipească în zvâcnirile fulgerului flămând,
să te lipești înfrigurată de umbra mea
peste cadavre descompuse călcând.
Dar e o cerere fără timbru fiscal, fără valoare,
icebergul în care locuiești are felurite etaje,
arunci câte-o fereastră spartă prin care ar putea sări
doar ecoul sfâșiat de câinii cărați în bagaje.
Și atunci înot împotriva curentului prin apa murdară,
mă izbesc de pietrele de moară, colțuroase,
poate, totuși, va veni acea zi inventată,
în care-ai să mă sugrumi cu brațele tale frumoase
25 aprilie 2017
mă izbesc pietrele de moară, colțuroase,
tot mâlul se scurge pe jgheaburi spre suflet,
înoată prin sânge amintiri dureroase.
Uneori aș vrea să-ți arunci privirile de azbest,
să se risipească în zvâcnirile fulgerului flămând,
să te lipești înfrigurată de umbra mea
peste cadavre descompuse călcând.
Dar e o cerere fără timbru fiscal, fără valoare,
icebergul în care locuiești are felurite etaje,
arunci câte-o fereastră spartă prin care ar putea sări
doar ecoul sfâșiat de câinii cărați în bagaje.
Și atunci înot împotriva curentului prin apa murdară,
mă izbesc de pietrele de moară, colțuroase,
poate, totuși, va veni acea zi inventată,
în care-ai să mă sugrumi cu brațele tale frumoase
25 aprilie 2017
vineri, 21 aprilie 2017
SĂPTĂMÂNA PE SCURT (68)
Olivia Steer și agenții cu dublă comandă * Cealaltă față a Simonei Halep * Incendiu pe șoseaua gâtului * Hârșova, noul Caracal * Ultimele metode de furat * Fasciștii unguri * Babuinii din Parlament * Turcul plătește * Cercul de foc al Puterii Mondiale * Să nu-l uităm pe Viorel! * Perversa de pe Bega * Generația silicon * Balena Albastră pe la Ochi * Ce urmează după ”Marea Iepureală”? * Condamnarea unui diliman * Unde o doare pe contabila de la Vârfuri * Ia islandeza, neamule! * Averea Coreei de Nord * Prietenul anevoie se cunoaște * Grindeanu și avalanșa împrumuturilor * Războiul meteorologic * Aventurile lui Donald la Casa Albă * Triumful unor campioni
Olivia Steer susține că epidemia de rujeolă a fost provocată intenționat de agenți cu dublă comandă. Mulți o consideră pe nevasta lui Andi Moisescu sărită de pe fix, dar, dacă-i analizezi argumentele, apar îndoielile. Olivia susține că epidemia care-și face de cap la Arad și Nădlac n-are corespondent la o azvârlitură de băț, în Ungaria, deși gradul de vaccinare la huni e cu 10% mai mic decât la daci. Olivio, or fi ăia mai rezistenți, or fi mâncând leuștean și barba-caprei direct de sub șaua calului...* Simona Halep a revenit la sentimente mai bune față de țara ei și le-a tăvălit bine pe britanice. Dacă s-ar fi comportat astfel tot timpul, de multe pamflete m-ar fi scutit! * Doi copii, pe care părinții lor, alpiniști învederați, i-au luat pe munte de la vârste fragede din dorința de a stabili noi și noi recorduri mondiale, au fost uciși de o avalanșă din munții Retezat. Acum la ce vă mai folosesc recordurile? * Oamenii de știință de la Crevedia au stabilit: ”Berea nu stinge setea!”. Păi cine vrea să se stingă, frații mei?! Ce-i cu voi, v-a prostit cartea? * Exodul creierelor fără cap a luat sfârșit. Ghiță se va întoarce în țară. * ALDE guvernanții lui Pește Prăjit se țin de cuvânt și reformează țara din temelii. Mai întâi au mutat Caracalul la Hârșova. Acolo au numit o coafeză de mare viitor, cu-n trecut politic glorios în spate, manager de spital. Cică, oricum ți se făcea părul măciucă ori de câte ori intrai acolo cu un pește politic de mână. După trebușoara asta s-au gândit că n-ar fi rău ca administrator al creșei să fie o ospătăriță. Pentru simetrie. Dar, prin concurs, că nu ne jucăm! E adevărat, la proba scrisă se clasase a cincea, dar a recuperat rapid la oral, dându-le clanță (sau clasă, sursele noastre sunt confuze) tuturor. Concurenții, juriul, admiratorii, pescarii, trecătorii au rămas cu gura căscată. Nici nu contează numele acestor heroine, înfocate susținătoare ALDE, important este că a ajuns și Hârșova în rândul lumii, a început să semene cu restul României. Să nu credeți că fetele nu e pregătite! E blindate de diplome. Noua manageră a spitalului e economistă. Și masterandistă. Și liber-schimbistă. Că, se știe încă de pe vremea dacilor, nu poți să treci podul de la Giurgeni, că se și iau diplomele după tine. Le afișează pe marginea drumului pescarii de oameni, care te îmbie cu semne obscene (adică să știi cât de mare e obiectul) și cu tradiționalul: ” E proaspete, acum le-am scos din Dunăre. Merge și borș, și saramură, și plachie...” * La acest partid de pațachine licențiate în multiculturalism de centură a fost ales președinte unic CAP Tăriceanu, un monument de moralitate politică. Nici nu se putea o alegere mai potrivită. * Pe Internet îl cam ia gura pe dinainte. Iată ultima perlă: ”Aceasta-i cea mai nouă metodă de furat, inventată cu puțin timp în urmă”. Or mai fi fraieri care să pună botul la așa ceva câtă vreme se știe că la noi, la români, toate, dar absolut toate metodele de furat, au fost brevetate de foarte multă vreme? De exemplu: dacii falsificau monede romane ca să nu mai fie nevoiți să le șparlească produsele din gospodăriile supuse impozitării banditești. Citiți ”Istoria Necenzurată a Românilor” a cronicarului Adi Sfinteș și-o să vă lămuriți la fix cum stă treaba. Auzi la ei: au apărut metode noi de furat! Nu mai prindeți pe nimeni în plasă cu texte de-astea, vă rămâne motorul de căutare neuns. * În lume sunt 775 de milioane de analfabeți. Plus politicienii români. * La meciul handbalistelor de la CSM București cu Ferencvaros Budapesta, hunii din tribune au scuipat-o și au aruncat cu monede în portărița Paula Ungureanu. Cei mai infecți dintre acești fasciști au țintit-o și cu pungi cu urină. Niște nenorociți cărora dacă le dai muie te acuză lumea de extremism, deși ăsta este tratamentul recomandat de orice doctor de popoare. În spiritul tradiționalei prietenii româno-maghiare, cimentată din când în când cu câte-o opincă în sistemul de operare, fetele noastre nu s-au putut abține și, acolo, pe terenul de joc din mijlocul pustei, le-au dat clanță cu mingea de handbal. Maghiarii s-au mulțumit cu atât, deși ei ceruseră, din obișnuință și proastă creștere, și Transilvania. Să sperăm că data viitoare vor primi ce-și doresc de la echipele masculine ale României. Chiar dacă ei își doresc Transilvania, nu despre dorința asta este vorba. * Ce mai e prin forul legislativ? Ce să fie: muncă, distracție, procreație... La fel ca-n junglă, babuinii - ca să-l cităm pe scamatorul Nicolae Bacalbașa - se manifestă la ședințele de plen. Ei discută despre relațiile personale, despre partide de pescuit, despre pe cine să mai facă la portofel, dirijați de vizionarul Șerban Nicolae, care, spre deosebire de Ministrul Inculturii, nea Petrică Daea, nu prea reușește să-și păstreze, citez, calmitatea, deși se află într-o majoritate care va deveni, cândva, minoritate. În pauze se comportă normal; își bagă deștele-n nas după creier, se puricesc, se pupă-n fund...* Prin referendum, Erdogan își consolidează puterea. Nu înțeleg de ce se dau de ceasul morții creștinii câtă vreme turcul plătește...* În economia mondială există aproximativ 43 000 de multinaționale, dar ora exactă o dau 737 de firme, care controlează 80% din finanțele lumii. Dintre acestea, doar 147 sunt independente unele de altele. Nu vi le mai enumăr, deschideți fereastra! Sau frigiderul. Dacă vă merge televizorul, deja sunteți mai informați ca mine. Acesta e de fapt cercul de foc al puterii mondiale, care strânge ca într-o menghină de jar sufletul oamenilor umani. * Oana Lis nu comentează faptul că Viorel, fost mare mahăr, care dădea apartamente la tot cartierul, impozitându-le în natură, a primit de ziua lui doar cinci apeluri și zece mesaje. Doar se plânge pe un fir de campanulă. Măi, fetițo, poate n-au avut oamenii roaming pentru realitatea paralelă în care levitează Viorel! * Între Brigitte Sfăt și Ilie Năstase a avut loc un schimb de replici demn de stabilimentul în care s-a recules câțiva ani arzoaica. Domnul în general a îndurat cu stoicism serviciile în fileu, passing-shoturile și aversele perversei de pe Bega, dar, la final, a contraatacat cu reverul. C-așa-i în tenis. Cu p, nu cu t. * Din cauza problemelor sexuale de acasă (că-n deplasare se zice că mai dă câte-un as) Nea Ilie s-a făcut de băcănie la meciul cu Marea Britanie. Din curve urâte și proaste nu le-a scos pe doamnele și domnișoarele care-și făceau meseria de bază cu pasiune. Cu racheta, cu pixul, cu rimelul, fiecare după abilități. Probabil că dacă s-ar fi inventat viagra pentru creier dl. Năstase tăcea și filosof rămânea * Cătălin Botezatu nu dă doi bani pe generația asta de siliconate și parvenite. Și de siliconați, a precizat profundul cunoscător al problemelor globale ale omenirii din boscheți. * Mihai Trăistariu i-a tăiat o șuviță mamei sale în speranța că într-o zi o va putea clona. Bine că el e chel. * O veste cât se poate de bună: printre prioritățile Ozanei Barabancea nu sunt, deocamdată, bărbații. Când vor fi, vor înțelege ce înseamnă să te joci ”Balena Albastră pe la Ochi”. * Sunt curios dacă după Marea Iepureală de Paște, Gabriela Vrânceanu etc va face iepurași. Că puișori vii va naște găina uriașă și confuză de care s-au îndrăgostit elefanții de la Zoo. Mai mult ca sigur că noile vietăți vor avea în loc de creastă, o trompă. Numai să nu le vină ideea să o monteze în altă parte. * Din Siria au fugit patru milioane de oameni din cauza războiului. Tot atâți au fugit din România alungați de corupție și de disprețul politicienilor. * Gluma mileniului: anul 2017 este anul cocoșului. Găinile cu două picioare și fără aripi se prăpădesc de râs. * Mișto mai e când se întoarce iarna! Care, vorba lui Hagi, o să țină până se termină. * Cică avantajul sexului în grup este că poți să chiulești și nu trebuie să motivezi absența cu scutire medicală, întrucât nu prea ți se simte lipsa. Dacă nu ne credeți, întrebați-l pe Daniel Constantin! * Csibi Barna, dilimanul care s-a visat călăul lui Avram Iancu numai ca să-și facă rost de o baie de scuipați, și care se hrănește bio, cu scânduri de veceu, a fost condamnat de Judecătoria Miercurea Ciuc la plata unei amenzi penale de 10 000 de lei și confiscarea unor bunuri. Nu, creierul i l-au lăsat fiind trecut la categoria nebunuri. Micul Horty a fost penalizat pentru săvârșirea infracțiunii de promovare a ideologiei fasciste, rasiste și xenofobe. Evident că strămoșul rapănului este o victimă a Justiției din Miercurea Ciuc, care mai avea un pic și-și cerea scuze că l-a deranjat de la treburile lui. Ba, dacă timpul le permite, îi vor ridica o statuie în fața Tribunalului ca să aibă porumbeii unde-și depozita excesul de găinaț. * Primarul din Vârfuri (jud. Dâmbovița) este în mare război cu contabila, care i-ar sabota activitatea deși, citez cu evlavie, ”mă trag dintr-un neam de nebuni.” Ca să ne convingem de adevărul spuselor sale, cităm din scrisoarea adresată către ITM Dâmbovița: ”dacă nu vor neuronii-lindicul respectivei, nu se fac plăți...” Sinceri să fim, noi știam că șurubelul respectiv are cu totul alt rol decât să facă plăți în comuna (cu nume predestinat) Vârfuri. Dar, probabil, reforma administrativă a făcut pași înainte și nouă nu ne-a spus nimeni. Vă dați seama, dacă femeia cu creionul după ureche își face o operație de schimbare de sex, cum va arăta următoarea adresă oficială a domnului primar Petru Iuga! * Dacă te căsătorești cu o islandeză, primești automat cetățenia respectivei țări și 5000 de euro ca să te încălzești un pic. Pentru amatorii obișnuiți cu ghețurile polare e o variantă, numai să nu li se criogenizeze cocoșelul. Că islandezele e ele blonde, dar le place vulcanii activi. * Rezervele de wolfram, magnezit, ceriu și alte metale rare ale Coreei de Nord, ar totaliza 6000 de miliarde de dolari. Cum creșterea prețului metalelor rare pe piața internațională a crescut cu 900 la sută în ultimele luni, iar China și-a limitat exporturile, nu este exclus ca dulăii războiului să fie dezlegați. Că doar nu credeți că pentru drepturile omului, libertate, democrație și alte vrăjeli și-au trimis americanii portavioanele în zonă. Toate războaiele, declanșate sub diferite pretexte, au avut drept scop acapararea resurselor celorlalți. Problema spinoasă în zonă e că RPD Coreeană e prietenă la cataramă cu China. Care, însă, a început să aibă probleme taman cu metalele care ar putea scoate Coreea de Nord din necazuri. * Facem rămășag că niciunul dintre prietenii lui Ghiță, furajați cu bani grei de acesta, nu va mișca vreun deget în apărarea distinsului bandit? Nu, nu pentru că le-ar fi rușine cu el, ci pentru că la noi, la români, prietenul anevoie se cunoaște * Nu știu ce părere aveți voi despre războiul meteorologic, dar a mea e foarte nașpa. Zăpada care s-a năpustit peste țară pe 20 aprilie, după Paște, a fost o glumă proastă. Ar trebui ca rușii să facă glume de-astea de Crăciun, că n-ar fi așa de evidente. Mai mult ca sigur că prin iunie ne bagă și niște inundații de descurajare. Se pare că scutul de la Deveselu nu prea le are p-astea cu precipitațiile. Cică e mai mult cu rachetele, petardele și oltencele fierbinți. Nu e rău, dar să-și ia o umbrelă ca să nu răcească lubenițele cu push-up din cauza schimbărilor climatice din buton. * Guvernul Grindeanu s-a împrumutat deja 4,7 miliarde de euro, dar asta nu-i împiedică pe conducătorii Ministerului Apărării de Muște să declare că România va achiziționa rachete ”Patriot”. Mă, mânca-v-aș ochii, țara e în ruină, școlile se prăbușesc pe copii, spitalele sunt anticamerele morții, tinerii au fugit de sărăcie încotro au văzut cu ochii și vouă vă arde de răzbel? Mai terminați cu golăneala și folosiți banii pentru ridicarea țării din mizerie, nu pentru jocuri politice prostești. Oricât ne-am dota cu avioane și rachete second-hand, ceilalți vor fi și mai bine înarmați. Așa ca să le faceți pe plac afaceriștilor de armament, în special americani, ca să vă pice și vouă de vreo gogoașă pe Coasta de Azur, de vreun Cico sau de vreo curvă siliconată, ne-am cam săturat. Țara moare de foame și vouă vă arde de bombardele. În plus, solidaritatea românească s-a cimentat atât de tare încât, dacă trage de Lăsata Secului vreun jandarm un glonț la Satu Mare, jumătate din armata profesionistă a României se îneacă în Marea Neagră. Așadar, Trăiască Lupta pentru Pace și nu mai fiți dobitoace. * Apropos; submarinul românesc și-a încărcat bateriile sau s-a dat la fund ca Andreea Submarin? * Conducerea din umbră a SUA îl cam ia la mișto pe Donald Trump. După celebrul atentat din Suedia, anunțat de președinte la o zi după ce nu avusese loc, Donald ne mai distrează o dată anunțându-ne că un portavion se îndreaptă spre Coreea cu gânduri belicoase. De fapt, se deplasa în direcția opusă pentru a desfășura exerciții comune cu armata australiană. La întoarcere, ca să nu râdă lumea de ”cel mai puternic om din lume”, va da o tură și prin zona Coreei, după modelul recentului atentat de la Stockholm. Sistemul de putere american îl manevrează pe președinte cum vrea mușchii lui, deși acesta trăiește în iluzia că este invers. Pe zi ce trece, Donald îi face concurență acerbă lui Mickey Mouse. Nu va trece mult timp și va recunoaște că l-a învins sistemul. * Poliția avertizează că micile cadouri oferite gratuit prin diferite parcări conțin un cip prin care infractorii te urmăresc cu scopul de-a te jefui. Moda a făcut ravagii în Olanda dar cred că aceia care au adus-o în România sunt niște proști care au lipsit de le lecția deschisă de marketing infracțional. Ce vreți să furați de la români? Credeți că nu le-au șterpelit totul politicienii? Vai de capul vostru! Luați-o cătinel spre epicentrul UE până nu vă lasă fără cipuri alianța guvernamentală...Sau Opoziția. * La 37 de ani, Marian Drăgulescu a devenit pentru a zecea oară campion european. Întreaga sală a cântat Imnul Național împreună cu el. Ce poate fi mai frumos! * Ca să fie masa bogată, după aurul de la sol, a înhățat și argintul la sărituri. * Dar nici fetele nu s-au lăsat mai prejos. Monumentala Cătălina Ponor a devenit pentru a cincea oară campioana Europei la bârnă (record absolut), iar Larisa Iordache a câștigat bronzul la același aparat. Poate exemplul marilor campioni va fi urmat de alți copii talentați și vom redeveni cea mai frumoasă poveste din gimnastica mondială. Poveste care a început cu Nadia, sub ochii căreia, la Cluj, s-a scris acest capitol frumos. * De ce-o fi spus Petre Țuțea că a făcut 13 ani de pușcărie pentru un popor de proști? Și de ce i-o fi sfătuit pe români să nu-și mai aleagă conducători care nu-și iubesc țara?! Ce l-o fi supărat? O fi având dreptate? Și, până la urmă, a fi român este un noroc sau un ghinion? Asta-i întrebarea...* Pentru aceia care au fost nevoiți să-și părăsească vatra în căutarea supraviețuirii decente n-a fost un mare noroc, dar, în ciuda nedreptăților provocate de politicienii corupți, răi și proști, își poartă țara în suflet. Nimeni nu pleacă cu adevărat din cuibul lui și speră că se va întoarce. Speră că într-o zi românii se vor deștepta, nu vor mai repeta greșelile trecutului și își vor alege conducători care-și iubesc patria. * În ultima vreme n-a mai avut loc nicio întrevedere între Liviu și Werner. Se vor mai întâlni oare hoțul cu prostul?
CONTELE DE MONTE-CRISTO
23 aprilie 2017
Olivia Steer susține că epidemia de rujeolă a fost provocată intenționat de agenți cu dublă comandă. Mulți o consideră pe nevasta lui Andi Moisescu sărită de pe fix, dar, dacă-i analizezi argumentele, apar îndoielile. Olivia susține că epidemia care-și face de cap la Arad și Nădlac n-are corespondent la o azvârlitură de băț, în Ungaria, deși gradul de vaccinare la huni e cu 10% mai mic decât la daci. Olivio, or fi ăia mai rezistenți, or fi mâncând leuștean și barba-caprei direct de sub șaua calului...* Simona Halep a revenit la sentimente mai bune față de țara ei și le-a tăvălit bine pe britanice. Dacă s-ar fi comportat astfel tot timpul, de multe pamflete m-ar fi scutit! * Doi copii, pe care părinții lor, alpiniști învederați, i-au luat pe munte de la vârste fragede din dorința de a stabili noi și noi recorduri mondiale, au fost uciși de o avalanșă din munții Retezat. Acum la ce vă mai folosesc recordurile? * Oamenii de știință de la Crevedia au stabilit: ”Berea nu stinge setea!”. Păi cine vrea să se stingă, frații mei?! Ce-i cu voi, v-a prostit cartea? * Exodul creierelor fără cap a luat sfârșit. Ghiță se va întoarce în țară. * ALDE guvernanții lui Pește Prăjit se țin de cuvânt și reformează țara din temelii. Mai întâi au mutat Caracalul la Hârșova. Acolo au numit o coafeză de mare viitor, cu-n trecut politic glorios în spate, manager de spital. Cică, oricum ți se făcea părul măciucă ori de câte ori intrai acolo cu un pește politic de mână. După trebușoara asta s-au gândit că n-ar fi rău ca administrator al creșei să fie o ospătăriță. Pentru simetrie. Dar, prin concurs, că nu ne jucăm! E adevărat, la proba scrisă se clasase a cincea, dar a recuperat rapid la oral, dându-le clanță (sau clasă, sursele noastre sunt confuze) tuturor. Concurenții, juriul, admiratorii, pescarii, trecătorii au rămas cu gura căscată. Nici nu contează numele acestor heroine, înfocate susținătoare ALDE, important este că a ajuns și Hârșova în rândul lumii, a început să semene cu restul României. Să nu credeți că fetele nu e pregătite! E blindate de diplome. Noua manageră a spitalului e economistă. Și masterandistă. Și liber-schimbistă. Că, se știe încă de pe vremea dacilor, nu poți să treci podul de la Giurgeni, că se și iau diplomele după tine. Le afișează pe marginea drumului pescarii de oameni, care te îmbie cu semne obscene (adică să știi cât de mare e obiectul) și cu tradiționalul: ” E proaspete, acum le-am scos din Dunăre. Merge și borș, și saramură, și plachie...” * La acest partid de pațachine licențiate în multiculturalism de centură a fost ales președinte unic CAP Tăriceanu, un monument de moralitate politică. Nici nu se putea o alegere mai potrivită. * Pe Internet îl cam ia gura pe dinainte. Iată ultima perlă: ”Aceasta-i cea mai nouă metodă de furat, inventată cu puțin timp în urmă”. Or mai fi fraieri care să pună botul la așa ceva câtă vreme se știe că la noi, la români, toate, dar absolut toate metodele de furat, au fost brevetate de foarte multă vreme? De exemplu: dacii falsificau monede romane ca să nu mai fie nevoiți să le șparlească produsele din gospodăriile supuse impozitării banditești. Citiți ”Istoria Necenzurată a Românilor” a cronicarului Adi Sfinteș și-o să vă lămuriți la fix cum stă treaba. Auzi la ei: au apărut metode noi de furat! Nu mai prindeți pe nimeni în plasă cu texte de-astea, vă rămâne motorul de căutare neuns. * În lume sunt 775 de milioane de analfabeți. Plus politicienii români. * La meciul handbalistelor de la CSM București cu Ferencvaros Budapesta, hunii din tribune au scuipat-o și au aruncat cu monede în portărița Paula Ungureanu. Cei mai infecți dintre acești fasciști au țintit-o și cu pungi cu urină. Niște nenorociți cărora dacă le dai muie te acuză lumea de extremism, deși ăsta este tratamentul recomandat de orice doctor de popoare. În spiritul tradiționalei prietenii româno-maghiare, cimentată din când în când cu câte-o opincă în sistemul de operare, fetele noastre nu s-au putut abține și, acolo, pe terenul de joc din mijlocul pustei, le-au dat clanță cu mingea de handbal. Maghiarii s-au mulțumit cu atât, deși ei ceruseră, din obișnuință și proastă creștere, și Transilvania. Să sperăm că data viitoare vor primi ce-și doresc de la echipele masculine ale României. Chiar dacă ei își doresc Transilvania, nu despre dorința asta este vorba. * Ce mai e prin forul legislativ? Ce să fie: muncă, distracție, procreație... La fel ca-n junglă, babuinii - ca să-l cităm pe scamatorul Nicolae Bacalbașa - se manifestă la ședințele de plen. Ei discută despre relațiile personale, despre partide de pescuit, despre pe cine să mai facă la portofel, dirijați de vizionarul Șerban Nicolae, care, spre deosebire de Ministrul Inculturii, nea Petrică Daea, nu prea reușește să-și păstreze, citez, calmitatea, deși se află într-o majoritate care va deveni, cândva, minoritate. În pauze se comportă normal; își bagă deștele-n nas după creier, se puricesc, se pupă-n fund...* Prin referendum, Erdogan își consolidează puterea. Nu înțeleg de ce se dau de ceasul morții creștinii câtă vreme turcul plătește...* În economia mondială există aproximativ 43 000 de multinaționale, dar ora exactă o dau 737 de firme, care controlează 80% din finanțele lumii. Dintre acestea, doar 147 sunt independente unele de altele. Nu vi le mai enumăr, deschideți fereastra! Sau frigiderul. Dacă vă merge televizorul, deja sunteți mai informați ca mine. Acesta e de fapt cercul de foc al puterii mondiale, care strânge ca într-o menghină de jar sufletul oamenilor umani. * Oana Lis nu comentează faptul că Viorel, fost mare mahăr, care dădea apartamente la tot cartierul, impozitându-le în natură, a primit de ziua lui doar cinci apeluri și zece mesaje. Doar se plânge pe un fir de campanulă. Măi, fetițo, poate n-au avut oamenii roaming pentru realitatea paralelă în care levitează Viorel! * Între Brigitte Sfăt și Ilie Năstase a avut loc un schimb de replici demn de stabilimentul în care s-a recules câțiva ani arzoaica. Domnul în general a îndurat cu stoicism serviciile în fileu, passing-shoturile și aversele perversei de pe Bega, dar, la final, a contraatacat cu reverul. C-așa-i în tenis. Cu p, nu cu t. * Din cauza problemelor sexuale de acasă (că-n deplasare se zice că mai dă câte-un as) Nea Ilie s-a făcut de băcănie la meciul cu Marea Britanie. Din curve urâte și proaste nu le-a scos pe doamnele și domnișoarele care-și făceau meseria de bază cu pasiune. Cu racheta, cu pixul, cu rimelul, fiecare după abilități. Probabil că dacă s-ar fi inventat viagra pentru creier dl. Năstase tăcea și filosof rămânea * Cătălin Botezatu nu dă doi bani pe generația asta de siliconate și parvenite. Și de siliconați, a precizat profundul cunoscător al problemelor globale ale omenirii din boscheți. * Mihai Trăistariu i-a tăiat o șuviță mamei sale în speranța că într-o zi o va putea clona. Bine că el e chel. * O veste cât se poate de bună: printre prioritățile Ozanei Barabancea nu sunt, deocamdată, bărbații. Când vor fi, vor înțelege ce înseamnă să te joci ”Balena Albastră pe la Ochi”. * Sunt curios dacă după Marea Iepureală de Paște, Gabriela Vrânceanu etc va face iepurași. Că puișori vii va naște găina uriașă și confuză de care s-au îndrăgostit elefanții de la Zoo. Mai mult ca sigur că noile vietăți vor avea în loc de creastă, o trompă. Numai să nu le vină ideea să o monteze în altă parte. * Din Siria au fugit patru milioane de oameni din cauza războiului. Tot atâți au fugit din România alungați de corupție și de disprețul politicienilor. * Gluma mileniului: anul 2017 este anul cocoșului. Găinile cu două picioare și fără aripi se prăpădesc de râs. * Mișto mai e când se întoarce iarna! Care, vorba lui Hagi, o să țină până se termină. * Cică avantajul sexului în grup este că poți să chiulești și nu trebuie să motivezi absența cu scutire medicală, întrucât nu prea ți se simte lipsa. Dacă nu ne credeți, întrebați-l pe Daniel Constantin! * Csibi Barna, dilimanul care s-a visat călăul lui Avram Iancu numai ca să-și facă rost de o baie de scuipați, și care se hrănește bio, cu scânduri de veceu, a fost condamnat de Judecătoria Miercurea Ciuc la plata unei amenzi penale de 10 000 de lei și confiscarea unor bunuri. Nu, creierul i l-au lăsat fiind trecut la categoria nebunuri. Micul Horty a fost penalizat pentru săvârșirea infracțiunii de promovare a ideologiei fasciste, rasiste și xenofobe. Evident că strămoșul rapănului este o victimă a Justiției din Miercurea Ciuc, care mai avea un pic și-și cerea scuze că l-a deranjat de la treburile lui. Ba, dacă timpul le permite, îi vor ridica o statuie în fața Tribunalului ca să aibă porumbeii unde-și depozita excesul de găinaț. * Primarul din Vârfuri (jud. Dâmbovița) este în mare război cu contabila, care i-ar sabota activitatea deși, citez cu evlavie, ”mă trag dintr-un neam de nebuni.” Ca să ne convingem de adevărul spuselor sale, cităm din scrisoarea adresată către ITM Dâmbovița: ”dacă nu vor neuronii-lindicul respectivei, nu se fac plăți...” Sinceri să fim, noi știam că șurubelul respectiv are cu totul alt rol decât să facă plăți în comuna (cu nume predestinat) Vârfuri. Dar, probabil, reforma administrativă a făcut pași înainte și nouă nu ne-a spus nimeni. Vă dați seama, dacă femeia cu creionul după ureche își face o operație de schimbare de sex, cum va arăta următoarea adresă oficială a domnului primar Petru Iuga! * Dacă te căsătorești cu o islandeză, primești automat cetățenia respectivei țări și 5000 de euro ca să te încălzești un pic. Pentru amatorii obișnuiți cu ghețurile polare e o variantă, numai să nu li se criogenizeze cocoșelul. Că islandezele e ele blonde, dar le place vulcanii activi. * Rezervele de wolfram, magnezit, ceriu și alte metale rare ale Coreei de Nord, ar totaliza 6000 de miliarde de dolari. Cum creșterea prețului metalelor rare pe piața internațională a crescut cu 900 la sută în ultimele luni, iar China și-a limitat exporturile, nu este exclus ca dulăii războiului să fie dezlegați. Că doar nu credeți că pentru drepturile omului, libertate, democrație și alte vrăjeli și-au trimis americanii portavioanele în zonă. Toate războaiele, declanșate sub diferite pretexte, au avut drept scop acapararea resurselor celorlalți. Problema spinoasă în zonă e că RPD Coreeană e prietenă la cataramă cu China. Care, însă, a început să aibă probleme taman cu metalele care ar putea scoate Coreea de Nord din necazuri. * Facem rămășag că niciunul dintre prietenii lui Ghiță, furajați cu bani grei de acesta, nu va mișca vreun deget în apărarea distinsului bandit? Nu, nu pentru că le-ar fi rușine cu el, ci pentru că la noi, la români, prietenul anevoie se cunoaște * Nu știu ce părere aveți voi despre războiul meteorologic, dar a mea e foarte nașpa. Zăpada care s-a năpustit peste țară pe 20 aprilie, după Paște, a fost o glumă proastă. Ar trebui ca rușii să facă glume de-astea de Crăciun, că n-ar fi așa de evidente. Mai mult ca sigur că prin iunie ne bagă și niște inundații de descurajare. Se pare că scutul de la Deveselu nu prea le are p-astea cu precipitațiile. Cică e mai mult cu rachetele, petardele și oltencele fierbinți. Nu e rău, dar să-și ia o umbrelă ca să nu răcească lubenițele cu push-up din cauza schimbărilor climatice din buton. * Guvernul Grindeanu s-a împrumutat deja 4,7 miliarde de euro, dar asta nu-i împiedică pe conducătorii Ministerului Apărării de Muște să declare că România va achiziționa rachete ”Patriot”. Mă, mânca-v-aș ochii, țara e în ruină, școlile se prăbușesc pe copii, spitalele sunt anticamerele morții, tinerii au fugit de sărăcie încotro au văzut cu ochii și vouă vă arde de răzbel? Mai terminați cu golăneala și folosiți banii pentru ridicarea țării din mizerie, nu pentru jocuri politice prostești. Oricât ne-am dota cu avioane și rachete second-hand, ceilalți vor fi și mai bine înarmați. Așa ca să le faceți pe plac afaceriștilor de armament, în special americani, ca să vă pice și vouă de vreo gogoașă pe Coasta de Azur, de vreun Cico sau de vreo curvă siliconată, ne-am cam săturat. Țara moare de foame și vouă vă arde de bombardele. În plus, solidaritatea românească s-a cimentat atât de tare încât, dacă trage de Lăsata Secului vreun jandarm un glonț la Satu Mare, jumătate din armata profesionistă a României se îneacă în Marea Neagră. Așadar, Trăiască Lupta pentru Pace și nu mai fiți dobitoace. * Apropos; submarinul românesc și-a încărcat bateriile sau s-a dat la fund ca Andreea Submarin? * Conducerea din umbră a SUA îl cam ia la mișto pe Donald Trump. După celebrul atentat din Suedia, anunțat de președinte la o zi după ce nu avusese loc, Donald ne mai distrează o dată anunțându-ne că un portavion se îndreaptă spre Coreea cu gânduri belicoase. De fapt, se deplasa în direcția opusă pentru a desfășura exerciții comune cu armata australiană. La întoarcere, ca să nu râdă lumea de ”cel mai puternic om din lume”, va da o tură și prin zona Coreei, după modelul recentului atentat de la Stockholm. Sistemul de putere american îl manevrează pe președinte cum vrea mușchii lui, deși acesta trăiește în iluzia că este invers. Pe zi ce trece, Donald îi face concurență acerbă lui Mickey Mouse. Nu va trece mult timp și va recunoaște că l-a învins sistemul. * Poliția avertizează că micile cadouri oferite gratuit prin diferite parcări conțin un cip prin care infractorii te urmăresc cu scopul de-a te jefui. Moda a făcut ravagii în Olanda dar cred că aceia care au adus-o în România sunt niște proști care au lipsit de le lecția deschisă de marketing infracțional. Ce vreți să furați de la români? Credeți că nu le-au șterpelit totul politicienii? Vai de capul vostru! Luați-o cătinel spre epicentrul UE până nu vă lasă fără cipuri alianța guvernamentală...Sau Opoziția. * La 37 de ani, Marian Drăgulescu a devenit pentru a zecea oară campion european. Întreaga sală a cântat Imnul Național împreună cu el. Ce poate fi mai frumos! * Ca să fie masa bogată, după aurul de la sol, a înhățat și argintul la sărituri. * Dar nici fetele nu s-au lăsat mai prejos. Monumentala Cătălina Ponor a devenit pentru a cincea oară campioana Europei la bârnă (record absolut), iar Larisa Iordache a câștigat bronzul la același aparat. Poate exemplul marilor campioni va fi urmat de alți copii talentați și vom redeveni cea mai frumoasă poveste din gimnastica mondială. Poveste care a început cu Nadia, sub ochii căreia, la Cluj, s-a scris acest capitol frumos. * De ce-o fi spus Petre Țuțea că a făcut 13 ani de pușcărie pentru un popor de proști? Și de ce i-o fi sfătuit pe români să nu-și mai aleagă conducători care nu-și iubesc țara?! Ce l-o fi supărat? O fi având dreptate? Și, până la urmă, a fi român este un noroc sau un ghinion? Asta-i întrebarea...* Pentru aceia care au fost nevoiți să-și părăsească vatra în căutarea supraviețuirii decente n-a fost un mare noroc, dar, în ciuda nedreptăților provocate de politicienii corupți, răi și proști, își poartă țara în suflet. Nimeni nu pleacă cu adevărat din cuibul lui și speră că se va întoarce. Speră că într-o zi românii se vor deștepta, nu vor mai repeta greșelile trecutului și își vor alege conducători care-și iubesc patria. * În ultima vreme n-a mai avut loc nicio întrevedere între Liviu și Werner. Se vor mai întâlni oare hoțul cu prostul?
CONTELE DE MONTE-CRISTO
23 aprilie 2017
Ultima săgeată
Mă caută sărmanii lumii, la telefon, pe firul scurt,
Își plâng necazurile crunte, croite de un timp barbar,
Îmi sângerează-n gol privirea, dar nu încetez să îi ascult,
E viața abator de oameni, iar existența-i un calvar.
Nedreaptă e societatea ce i-a-nghițit pe obidiți,
În malaxorul zilei hâde speranțele se tot zdrobesc,
Mă copleșesc sărmanii lumii de corbii vieții umiliți,
Aceasta-i tragedia-n care actorii mici se prăbușesc.
O clasă de barbari conduce întreaga gloată la pieire,
Vârându-i pe sub nas iluzii și vorbe spuse în deșert,
E-o permanentă milogeală, e-o infernală pervertire,
Otrava spumegă-n cazane și încă nu a stat din fiert.
Mai am în arcu-ntins prin sânge săgeata de-nceput de eră,
Pe care-un înger de zăpadă mi-a împrumutat-o din alt veac,
Voi săgeta cu ochi de vultur și braț de fier orice himeră,
Să vindec lumea asta strâmbă; nu mai există un alt leac.
Dar lângă mine n-o să fie niciun soldat dintre acei
Ce astăzi mă îndeamnă tragic să nu abandonez, să lupt,
Căci din istoria nedreaptă ei și-au făcut un obicei
Să fugă-ntins în partea ailaltă când frontul încă nu s-a rupt.
Ba unii vor jura pe biblii că din motive inventate
Am săgetat demonii nopții, ce pașnici îmbiau la somn,
Că am comis pe crucea vieții nenumărate atentate,
Din ipotetica dorință de-a fi-n eternitate Domn.
Ei vor uita că m-am jertfit pe-altarul neputinței lor,
Și, dimpotrivă, se vor plânge de toate împotrivirile;
C-am apelat la demnitate înfășurat în tricolor,
Vor curge prin canale moarte, amestecate, știrile.
Nu voi avea statuie-n Cosmos și nici vreun monument prin parc,
Pe unde deznădejdea zilei de bună-voie se adună,
Totuși, săgeata fermecată, ce freamătă de dor în arc,
Voi trage-o pentru toți sărmanii zdrobiți de sadica furtună...
20 aprilie 2017
Își plâng necazurile crunte, croite de un timp barbar,
Îmi sângerează-n gol privirea, dar nu încetez să îi ascult,
E viața abator de oameni, iar existența-i un calvar.
Nedreaptă e societatea ce i-a-nghițit pe obidiți,
În malaxorul zilei hâde speranțele se tot zdrobesc,
Mă copleșesc sărmanii lumii de corbii vieții umiliți,
Aceasta-i tragedia-n care actorii mici se prăbușesc.
O clasă de barbari conduce întreaga gloată la pieire,
Vârându-i pe sub nas iluzii și vorbe spuse în deșert,
E-o permanentă milogeală, e-o infernală pervertire,
Otrava spumegă-n cazane și încă nu a stat din fiert.
Mai am în arcu-ntins prin sânge săgeata de-nceput de eră,
Pe care-un înger de zăpadă mi-a împrumutat-o din alt veac,
Voi săgeta cu ochi de vultur și braț de fier orice himeră,
Să vindec lumea asta strâmbă; nu mai există un alt leac.
Dar lângă mine n-o să fie niciun soldat dintre acei
Ce astăzi mă îndeamnă tragic să nu abandonez, să lupt,
Căci din istoria nedreaptă ei și-au făcut un obicei
Să fugă-ntins în partea ailaltă când frontul încă nu s-a rupt.
Ba unii vor jura pe biblii că din motive inventate
Am săgetat demonii nopții, ce pașnici îmbiau la somn,
Că am comis pe crucea vieții nenumărate atentate,
Din ipotetica dorință de-a fi-n eternitate Domn.
Ei vor uita că m-am jertfit pe-altarul neputinței lor,
Și, dimpotrivă, se vor plânge de toate împotrivirile;
C-am apelat la demnitate înfășurat în tricolor,
Vor curge prin canale moarte, amestecate, știrile.
Nu voi avea statuie-n Cosmos și nici vreun monument prin parc,
Pe unde deznădejdea zilei de bună-voie se adună,
Totuși, săgeata fermecată, ce freamătă de dor în arc,
Voi trage-o pentru toți sărmanii zdrobiți de sadica furtună...
20 aprilie 2017
Ne vom strivi de spatele oglinzii
Ne vom strivi de spatele oglinzii
de câte ori va ninge cu ghețari
din inima în care inzii
au spânzurat lumina de arțari
Vor coborî prin os dureri atroce
melancolii-ncuiate-n avatar
ne va cânta Celine la portavoce
același cântec de mortar
din vremea nemuririi desenate
cu creta inimii pe cerul gri
și dintre existențele trucate
doar viața viitoare va-nverzi
Dar noi, bătrâni și singuri pe planetă,
vom rătăci privind în catalog
cum cântă disperarea la flașnetă
marșul miresei rătăcite-n smog
Și-atunci ne-om strânge-n brațele uscate
toți fluturii uciși fără incizii
și de atâtea doruri sugrumate
ne vom strivi de spatele oglinzii
20 aprilie 2017
de câte ori va ninge cu ghețari
din inima în care inzii
au spânzurat lumina de arțari
Vor coborî prin os dureri atroce
melancolii-ncuiate-n avatar
ne va cânta Celine la portavoce
același cântec de mortar
din vremea nemuririi desenate
cu creta inimii pe cerul gri
și dintre existențele trucate
doar viața viitoare va-nverzi
Dar noi, bătrâni și singuri pe planetă,
vom rătăci privind în catalog
cum cântă disperarea la flașnetă
marșul miresei rătăcite-n smog
Și-atunci ne-om strânge-n brațele uscate
toți fluturii uciși fără incizii
și de atâtea doruri sugrumate
ne vom strivi de spatele oglinzii
20 aprilie 2017
Iubirea adevărată
Iubirea nu se învârte în sens giratoriu
ca un uliu rătăcit,
deasupra inimii exilate
pe promontoriu
pe promontoriu
Te însoțește ca o umbră credincioasă
prin noapțile reci,
prin viețile trecute și viitoare,
printre sirene și melci.
Când te izbești de maluri prăpăstioase,
de pereții inimii-n care cavoul
îmbrățișează amintiri dureroase,
îți este ecoul
îți este ecoul
Și atunci zbori prin tine invers,
topindu-ți aripile de ceară
în creuzete neștiute,
sub pietre ascuțite de moară
Dincolo de linia-îngustă
a prejudecăților arbitrare,
iubirea adevărată
e o minune întâmplătoare
20 aprilie 2017
joi, 20 aprilie 2017
Să cadă îngerii din cer
Secundele au dezertat din oră
eternitatea mă imploră
să mai rămân un pic în gips
reperul monștrilor e fix
Și până când va desena
lumina de pe fața mea
e improbabil să se schimbe timpul
și să renască din carbid Olimpul
Vocalele au evadat din sunet
în fulgere se mai ascunde-un tunet
și frigul care mă invocă
aruncă înspre soare cu o rocă
Să se topească până la apus
și toate drumurile ce m-au dus
prin sângele nestăvilit
să se trezească către răsărit
Să piară aurorele în ger
să cadă îngerii din cer
iar sentimentele ce mă devoră
să fure din lumină altă oră
20 aprilie 2017
eternitatea mă imploră
să mai rămân un pic în gips
reperul monștrilor e fix
Și până când va desena
lumina de pe fața mea
e improbabil să se schimbe timpul
și să renască din carbid Olimpul
Vocalele au evadat din sunet
în fulgere se mai ascunde-un tunet
și frigul care mă invocă
aruncă înspre soare cu o rocă
Să se topească până la apus
și toate drumurile ce m-au dus
prin sângele nestăvilit
să se trezească către răsărit
Să piară aurorele în ger
să cadă îngerii din cer
iar sentimentele ce mă devoră
să fure din lumină altă oră
20 aprilie 2017
Elegia întoarcerii iernii
De după dealuri verzi de supărare,
arse de setea unui dor cumplit,
pe viscolu-nșeuat vine călare
o iarnă ca un demon de granit
Copacii-n floare tremură de frică,
albinele se-ascund în taina lor,
și câte-o rugă îngerii ridică
spre cerul neîndurător
Și toate păsările migratoare,
surprinse la întoarcerea acasă,
se-nvârt în cercul vremilor bizare
și intră timpuriu în transă
E parcă prea curândă iarna crudă,
de parcă n-a plecat deloc de-aici,
priviri de gheață ne inundă
și le strivesc pe rândunici
Pare sfârșitul regulilor simple,
natura se complică fără rost,
tot sufletul de iarnă mi se umple
de parcă timpu-a dezertat din post
Nu se zărește nicăieri vreun soare,
porniră zeii gheții Intifada,
le mai răspunde o ciocănitoare
și viscolul ce-a îngropat livada
Și cade iarna ca o boală rară
pe trupul verde-al tinerei făpturi,
până și Dumnezeu a evadat din țară
și plâng puii de mierlă prin păduri
Și va muri în urma revenirii
tot verdele ce se-nmulțise-aici,
pe altarul disperării și-al zidirii
oameni și fluturi redevin arici
De va veni dezghețul din câmpie
în munții asaltați de ger,
pe morți nu va putea să-i mai învie,
iar rănile vor sângera și-n cer
Această iarnă-absurdă și sașie,
e un semnal al timpului barbar,
că moartea poate să învie
și să-ți întindă ultimul pahar...
20 aprilie 2017
arse de setea unui dor cumplit,
pe viscolu-nșeuat vine călare
o iarnă ca un demon de granit
Copacii-n floare tremură de frică,
albinele se-ascund în taina lor,
și câte-o rugă îngerii ridică
spre cerul neîndurător
Și toate păsările migratoare,
surprinse la întoarcerea acasă,
se-nvârt în cercul vremilor bizare
și intră timpuriu în transă
E parcă prea curândă iarna crudă,
de parcă n-a plecat deloc de-aici,
priviri de gheață ne inundă
și le strivesc pe rândunici
Pare sfârșitul regulilor simple,
natura se complică fără rost,
tot sufletul de iarnă mi se umple
de parcă timpu-a dezertat din post
Nu se zărește nicăieri vreun soare,
porniră zeii gheții Intifada,
le mai răspunde o ciocănitoare
și viscolul ce-a îngropat livada
Și cade iarna ca o boală rară
pe trupul verde-al tinerei făpturi,
până și Dumnezeu a evadat din țară
și plâng puii de mierlă prin păduri
Și va muri în urma revenirii
tot verdele ce se-nmulțise-aici,
pe altarul disperării și-al zidirii
oameni și fluturi redevin arici
De va veni dezghețul din câmpie
în munții asaltați de ger,
pe morți nu va putea să-i mai învie,
iar rănile vor sângera și-n cer
Această iarnă-absurdă și sașie,
e un semnal al timpului barbar,
că moartea poate să învie
și să-ți întindă ultimul pahar...
20 aprilie 2017
miercuri, 19 aprilie 2017
Găuri în suflet
Găuri în suflet, hăuri imense.
Torn peste ele tone de moloz, de CM 9,
dar se lărgesc și mai tare.
Dor. Rup existența în două.
Trec trenuri de noapte prin ele,
ca prin tunel,
viscolul își ascute în prăpăstii adânci
lama cuțitului de oțel.
Prin pereții subțiri ca foița de ceapă,
bormașina cu ochii albaștri
sfredelește cortina, lumina,
căutând o gură de apă.
Dar pustiul se-ntinde
arzând rotundele spaime,
umblă timpul speriat, prin neant,
fără haine
O brumă groasă,
înghețând așteptările inutile,
se-așterne de jur împrejur
astupând cu frig morbidele zile
Numai găurile se dilată
împotriva legilor fizicii.
împotriva legilor fizicii.
Munți de moloz se prăbușesc
dispărând înlăuntru,
dispărând înlăuntru,
unde se zbate-o umbră
în care
de o mie de ani mi-e imposibil să intru
de o mie de ani mi-e imposibil să intru
19 aprilie 2017
marți, 18 aprilie 2017
Îți scriu cu litere de plumb
Îți scriu, iubito, pe o frunză,
scrisoare amară,
cu murmurul izvoarelor
ce curg prin mine
din ochii triști ai căprioarelor.
Ți-o va aduce poate primăvara,
dacă-nflorirea mea nu are să o doară,
și poate-ai s-o citești cu sufletul,
a doua oară.
Ți-o va șopti desigur vara,
ca un ecou al timpului pierdut,
prin umbrele subțiri ale-înserării
pe unde ca o boare am trecut.
Și poate vântul toamnei, ce-ți va trece
prin inimă un șarpe de asfalt,
îți va desface visele ucise
sub zidurile vieții de bazalt.
Îți scriu, iubito, pe văzduh,
cu litere de plumb topite în vioară,
prin suflet trece, ca un viscol, trenul
din care noaptea singură coboară.
17 aprilie 2017
sâmbătă, 15 aprilie 2017
Întoarcerea în cer
Tu, mamă, te-ai mutat în cer,
Cu-alaiul tău de îngeri,
Întoarcerea e un mister,
Pământu-i încuiat în ger
De câte ori mă sângeri.
Îți vor cânta de bun venit
Orchestrele divine,
Și toți acei ce te-au iubit,
Pe care i-ai reîntâlnit
În drumul către tine.
Și-n nesfârșitele câmpii
Ce duc în Paradis,
Cea mai frumoasă ai să fii,
Secretul numai tu îl știi,
Mi-ai fost în viață, vis.
Te-așteaptă, ca de-atâtea ori,
Pe pragul lunii, tata,
Deasupra ultimilor nori
Veți fi întâii zburători
Ce își veghează fata.
Și dacă vreți neapărat
Să ne vedem îndată,
Ca într-un vis adevărat,
În Raiul vostru înstelat
Mai nașteți-m-o dată...
15 aprilie 2017
Cu-alaiul tău de îngeri,
Întoarcerea e un mister,
Pământu-i încuiat în ger
De câte ori mă sângeri.
Îți vor cânta de bun venit
Orchestrele divine,
Și toți acei ce te-au iubit,
Pe care i-ai reîntâlnit
În drumul către tine.
Și-n nesfârșitele câmpii
Ce duc în Paradis,
Cea mai frumoasă ai să fii,
Secretul numai tu îl știi,
Mi-ai fost în viață, vis.
Te-așteaptă, ca de-atâtea ori,
Pe pragul lunii, tata,
Deasupra ultimilor nori
Veți fi întâii zburători
Ce își veghează fata.
Și dacă vreți neapărat
Să ne vedem îndată,
Ca într-un vis adevărat,
În Raiul vostru înstelat
Mai nașteți-m-o dată...
15 aprilie 2017
Trecând pe sub copaci
Mi-apari în vis adeseori. Parcă vrei
să-mi spui ceva, dar n-ai curaj.
Te cațeri prin copacii înfloriți și povestești
cu prietenele tale despre lucruri fără importanță.
Dar gândurile ți-s împrăștiate. Tu mie
ai vrea să-mi spui ceva, dar îți lipsește curajul.
Eu trec pe sub copaci și te aud
vorbind despre lucruri nesemnificative,
despre ce s-a mai schimbat în modă,
despre fericirea de a fi un om fals.
Numai despre îngeri nu te mai aud vorbind;
i-ai îngropat în tine, în nisip, printre cioburi.
Cineva îți spune: Hai să vorbim
despre omul acela de fum
care trece pe sub copaci!
Pare un tip interesant. Uitați-l
cum adună zăpadă! E un subiect interzis?
Nu spui nimic. Te prefaci că n-ai auzit
și te cațeri mai departe. Ți se sfâșie
sufletul printre spini. Copacul acela te devoră.
Curg zdrențele de lumină și întuneric.
Atunci îți amintești ceva din viața viitoare
și-ai vrea să povestești,
dar cuvintele s-au topit, au devenit
materie cleioasă. Se scurg pe lângă tine
călcate în picioare
de îngerii morți.
În mod ciudat, uneori îmi apari în vis,
de parcă ai vrea să-mi spui ceva.
Dar se face dimineață și o viață lacomă
ne înghite flămândă,
ca pe niște semne de întrebare inutile...
15 aprilie 2017
De ce îmi tot apari în vis?
De ce îmi tot apari în vis?
Ce vrei să-mi spui? Ce ai promis?
Pustiul s-a acoperit de gheață.
E prea puțin ce spui, se face dimineață.
Copaci dezrădăcinați se-aud în mine parcă,
Abia așteaptă iarba rea,-n coșmaruri să se-ntoarcă.
Mai cântă cosmosul prin noi o melodie lentă,
Și se cutremură un gând în moarte aparentă.
De ce îmi tot apari în vis, himeră fără chip?
Tot ce-ai promis a fost nisip.
15 aprilie 2017
Ce vrei să-mi spui? Ce ai promis?
Pustiul s-a acoperit de gheață.
E prea puțin ce spui, se face dimineață.
Copaci dezrădăcinați se-aud în mine parcă,
Abia așteaptă iarba rea,-n coșmaruri să se-ntoarcă.
Mai cântă cosmosul prin noi o melodie lentă,
Și se cutremură un gând în moarte aparentă.
De ce îmi tot apari în vis, himeră fără chip?
Tot ce-ai promis a fost nisip.
15 aprilie 2017
Să v-amintiți c-ați fost copii
Eram copil și-mi înfloreau abrupt
Narcisele cu ochii de lumină,
Fugit din cer, prin trupul supt
Se strecura o primăvară lină.
De peste tot, în satul meu uitat,
Cuptoarele se scuturau de vise.
Era un timp înmiresmat;
Și prin ferestrele deschise
Se întorceau din spaima lor,
Acele rândunele vestitoare,
De care azi mi-e tare dor,
Că vin din viața viitoare.
Întregul sat era un stup,
Se-mpodobeau cu sufletul copacii.
Cum mușcă dorul ca un lup!
Pe unde cântă astăzi pitpalacii?
Încă mai simt mirosul de atunci:
De Rai, de vis, de bucurie...
Mai fă-ne, Doamne, o dată prunci,
Mai lasă-mă-n copilărie!
S-a scurs prin mine ca nectarul,
Ca îngerul pășind prin vis.
Aprindeți noaptea cu amnarul,
Și nu uitați că-n ceru-ntredeschis
E o cărare-ngustă înapoi,
Eternitatea poate fi nedreaptă,
Ieșiți din existența-mușuroi!
Pe Cruce Dumnezeu v-așteaptă.
Să v-amintiți c-ați fost copii,
Făclii aprinse-n nopțile de Paște,
Să nu vă temeți, sunteți vii
Și Dumnezeu vă recunoaște...
14 aprilie 2017
Narcisele cu ochii de lumină,
Fugit din cer, prin trupul supt
Se strecura o primăvară lină.
De peste tot, în satul meu uitat,
Cuptoarele se scuturau de vise.
Era un timp înmiresmat;
Și prin ferestrele deschise
Se întorceau din spaima lor,
Acele rândunele vestitoare,
De care azi mi-e tare dor,
Că vin din viața viitoare.
Întregul sat era un stup,
Se-mpodobeau cu sufletul copacii.
Cum mușcă dorul ca un lup!
Pe unde cântă astăzi pitpalacii?
Încă mai simt mirosul de atunci:
De Rai, de vis, de bucurie...
Mai fă-ne, Doamne, o dată prunci,
Mai lasă-mă-n copilărie!
S-a scurs prin mine ca nectarul,
Ca îngerul pășind prin vis.
Aprindeți noaptea cu amnarul,
Și nu uitați că-n ceru-ntredeschis
E o cărare-ngustă înapoi,
Eternitatea poate fi nedreaptă,
Ieșiți din existența-mușuroi!
Pe Cruce Dumnezeu v-așteaptă.
Să v-amintiți c-ați fost copii,
Făclii aprinse-n nopțile de Paște,
Să nu vă temeți, sunteți vii
Și Dumnezeu vă recunoaște...
14 aprilie 2017
Nu se clădește nimic pe minciună
Nu se clădește nimic pe minciună:
Munții cei mai înalți se prăbușesc în tăcere,
Dacă sunt ținuți pe umeri,
De himere.
Apa cea mai adâncă va seca,
Cerul cel mai albastru se va înnegri,
Miresele vor auzi doar cântece de cucuvea,
Dacă te vei minți.
Împărățiile cele mari, conduse de idolii falși,
S-au risipit ca pulberea-n vânt,
Când orbii au traversat lumina
Însetați de cuvânt.
Magica poveste de iubire
S-a topit inhalată de-asfalt,
Când îngerul exilat în zăpadă
Nu s-a topit în celălalt.
Câmpiile înverzite
S-au destrămat în griul din lună,
Surprinse de adevărul
Că nu te poți înălța prin minciună...
14 aprilie 2017
marți, 11 aprilie 2017
SĂPTĂMÂNA PE SCURT (67)
Atac frontal la instrumentul gândirii * Spitalul de psihiatrie * Multilingvistele e împotriva Unirii (sanchi!) * Păpușa și teroriștii * Oameni de bine * Legea salarizării pudice * Sfârșitul lumii se amână * Cele mai frumoase balcoane * Secretul întemeierii Moldovei
Un cercetător indian vrea să introducă contracepția la bărbați. O injecție cu gel de polimeri, care ar costa doar 10 dolari, ar pune cu botul pe labe spermatozoizii. O altă injecție ar readuce lucrurile la normal. Alo, balamucul! Tataia nu mai poate să tragă la poartă și vrea ca toată echipa să-și bage autogoluri. Înțeleg că la cei 76 de cotolani instrumentul gândirii nu mai funcționează la parametri optimi, dar de ce nu ne lași pe noi ăștilalții să ne ducem crucea (mă rog, Coloana Infinitului) până la capăt? * Continuă distrugerea Deltei Dunării. Gunoaiele politice sufocă aluviunile. * Accidentul feroviar din județul Hunedoara în care și-au pierdut viața cei doi mecanici, a rămas doar o știre de ziar. Adevărații criminali, cocoțați în prepeleacul puterii, își văd mai departe de treburile murdare de la Transporturi. * Atentatele barbare asupra oamenilor nevinovați continuă cu și mai mare înverșunare, din Suedia până în Rusia. Până și asupra echipei Borusia Dortmund a existat o tentativă! Crima a devenit o modă care i-a înrobit nu numai pe militanții anumitor idei fixe, ci și pe dezaxații fără nicio cauză. Planeta a devenit un imens spital de psihiatrie * O mâncătoare de șaormă cu de toate direct de sub șaua calului unuia Marton Arpad, a fost singurul parlamentar care a votat împotriva sărbătoririi Unirii Basarabiei cu România, eveniment petrecut la 27 martie 1918. N-am reținut numele acestei fufe, care se dă defutată de Covasna, din care cauză a luat-o razna. Ce-ai, fă, matracuco, cu România? Ești proastă sau te prefaci? Că devreme acasă am înțeles că nu ești. Tu ce înțelegi prin unire? Că trebuie să te crăcești cu un picior la București și cu celălalt la Budapesta, ca să treacă trenul de joi după Miercurea Ciuc prin tunelul groazei? Vezi că nu ne place deloc poziția ta, suntem verzi de supărare. De ce suntem noi românii vinovați că Motanul Arpad dă buleală? Tot ești tu politoloagă multilimbistă (parcă așa se numesc astea cu limba despicată?), ia problema în mâna proprie și personală și liniștește-te, că altfel te înscriem în alianța BINE, tot bâhâie de curve. * Rromânca rănită în amorul propriu de uzbekul din Stockholm este o păpușă: Păpușa Ciuraru. De profesie fără, trăiește din cerșit, ca orice ambasador al României prin nordul Europei. La cei 83 de ani ai săi nu cred că-i mai arde nici de cerșit, dar trebuie să execute ordinele nepoților. Nici nu știi care-s mai ticăloși; nepoții care o trimit la cerșit sau teroriștii care au vizitat-o la locul de muncă? * Dar, vorba Păpușei, care a dat naștere la 12 sperietori de porumbei, ”viața merge înainte, mâncați-aș portofelul! Dacă-i dai babei un euro, domnule reporter, îți ghicesc de buba mânzului, de mâncărimi, de băutură, de curvăsăreală. Dacă nu-mi dai, ți-o aduc la așternut pe Zoe Petre, că puterile mele e mari. Eu am deviat camionul cu uzbekul, eu ți-aduc și basculanta. Să te văd pe unde scoți microfonul ca să transmiți cum s-a cocoșat haxa Pământului ” * Fostul derutat Cristian Rizea și un alt candidat din partea PTRU la recentele alegeri au mâncat, au băut și au rumegat pe daiboji la un hotel din Vaslui, respectând tradiția locului. Gaura produsă patronului, care dădea pe caiet până și periculoase specii a politrucilor, ar fi de 10 000 de euro. Cu banii ăștia îmbăta toată partea bărbătească a Vasluiului, timp de trei zile, sau ar fi putut oferi un aperitiv părții feminine. Acum plânge în fața camerelor de luat vederi. Dar e târziu, oamenii de bine s-au cărat spre București căutând alți proști de care să râdă. * Legea salarizării pudice, sau cam așa ceva, a stârnit ceva patimi în societatea noastră multilateral depravată. Dincolo de grilele care par mari (par mari acum, dar se vor aplica progresiv, în 5 ani, și atunci nu vor mai părea atât de mari, mai ales că în 2022 se apropie scadența trecerii la euro, deși, cu siguranță, ne vom afla tot la 10 ani-lumină în urma salarizării din UE!), o asemenea lege era absolut necesară, ca să știe și tânărul bine pregătit profesional, dacă se merită să intre în sistemul bugetar. Și dacă la baza aplicării actului normativ stau și niște principii corecte, o să fie bine. Dar legea salarizării, singură, nu e suficientă. Ea trebuie dublată de legea bunului simț în privința angajărilor în sistem. Să nu devină cumva instituțiile statului depozite de deșeuri politice, în care să fie înghesuiți copii, nepoți, nași, fini, cumetri, amante, striperi și alți oameni de știință relativă. Dacă criteriul valoric nu va înlocui criteriul politic, atacul la jugulara bugetului va fi, pe cât de inutil, pe atât de fatal. * Am uitat să vă spun: pe 19 aprilie vine sfârșitul lumii. Dacă nu mai citiți acest număr de ziar, înseamnă că a venit. Dacă-l citiți, iar ați luat țeapă...* Zicea Elena Udrea, studenta la teologie, în Săptămâna Patimilor: ”Eu n-am dat în gât, numai am primit.” Așa o fi fost. Ea știe cel mai bine. * O nouă modă face ravagii: adolescentele în flăcări își scrijelesc numele pe Coloana Infinitului. Le înțelegem neliniștile, dar parcă prea ard etapele! * Încă nu știm cine a câștigat concursul pentru cele mai frumoase balcoane inițiat de Primăria Capitalei: Olguța Vasilescu, Gabriela Vrânceanu-Firea, Carmen Dan... Oricum, favorit era domnul Andrei Pleșu. * În sfârșit, cronicarul Adi Sfinteș a descoperit secretul întemeierii Moldovei. Cutremurați-vă! * ”Că moldovenilor le pică greu fisa, când le pică, nu trebuie să mai mire pe nimeni, deoarece în privința lor lucrurile au decurs domol încă de la început. Păi românașii ăștia mai dulși decât fierea nu s-au născut dintr-o dată, ca oamenii obișnuiți, cât de cât sănătoși la diblă, ci au preferat s-o facă în două reprize, cu ghinișorul. Și cred că nu s-ar fi impacientat nimeni dacă evenimentul nu s-ar fi produs nicicând cunoscută fiind pe tot mapamondul lumii, de la Huși și până la Galați, celebra lor înclinație spre lenea filosofică. D-aia și zicea analistul lor numărul unu, Cristian Popescu-Tândală, că ”moldovenii fierb în suc propriu fără să dea în clocot, deoarece la ei fierberea se numește fermentație din cauza numeroaselor podgorii ce-și ițesc cu obrăznicie podoabele de sub colinele domoale ca un mers de fată mare, urmărită prin binoclu de marțienii din pădurea comunală”.
Dar cum Dumnezeu, drăguțul de el, se gândește la toate câte le-a lăsat pe lume - în halul în care le-a lăsat- i-a inventat pe maramureșeni ca să-l contracareze pe Belzebut, tatăl legitim al maghiarilor și al tătarilor de pretutindeni. Că numai astfel, împins de la spate conform hotărârilor Consiliului Europei, a descălecat Dragoș în nordul Moldovei. Gândul lui, același cu-al lui Ludovic de Anjou, regele maghiar, era să facă o marcă de apărare împotriva tătarilor, care din cauze genetice jefuiau cu o frecvență înduioșătoare șandramaua denumită generic Ungaria.
Ungurilor nu le convenea deloc situația fiindcă erau învățați să fure, nu să fie jefuiți, și nu li se părea corect ca agoniseala pe care o șmangliseră de la valahi să ajungă la mongoli. Lor nu le plăcea să-i deranjezi nici cu o floare, deși muntenii le trimiteau regulat, pardon de expresie, după bătălia de la Posada, buchețele multicolore de coada ursului, gheara găinii, limba vacii și mirarea țigăncii. Metodele clasice de prăduire pe care le foloseau urmașii lui Attila ce subtilizau într-o tăcere mormântală oul transilvan de sub cloșca valahă, ori cele desăvârșite de politicienii români în procesul de devalizare al băncilor păreau copilării pe lângă tehnica tătară. Păi, dragii moșului, ăștia când își aprindeau țigara dădeau foc întregii Ungarii de le frigeau locuitorilor frumoasei țări carnea de sub șei pe care o făceau șnițele cu cai cu tot. Că mongolii asta știau, asta făceau. Ei n-auziseră de carduri, credite, corectitudine politică, euroregiuni, autonomie teritorială și alte noțiuni ce definesc furăciunile din -vorba vine- lumea civilizată. Singurii care ar fi putut rivaliza cu hoții de tătari, ar fi fost cei 15.000 de specialiști dar, din fericire pentru urmașii lui Ginghis-Han, pe la 1352 nu se născuseră. Nu se născuseră toți, să nu mă înțelegeți greșit. După ce aplicau metoda ”Kossovo”, așa-i ziceau ei, supușii ”Hoardei de Aur” se cărăbăneau acasă luând cu ei bunuri de larg consum (băutură, haleală, femei) pentru a nu se plictisi până la următoarea ieșire. Tocmai în scopul acesta se așezase Dragoș la Baia, încercând să pună o piedică în calea uitării mongolilor, lucru care i-a făcut pe strănepoții lui Batu-Han să râdă mânzește. Trebuie să vă mărturisim că voievodul maramureșean era simpatic foc, ziceai că-i Popey Marinarul la bătrânețe și lumea îl iubea nevoie-mare, în sondaje stătea cățărat mai ceva decât tovarășul Ion Ilici Iliescu. Avea însă și un defect: se dăduse cu ungurii din care pricină și-a pierdut din popularitate. Mai întâi, moldovenii l-au coborât în sondaje până la nivelul lui Emil Constantinescu, după care, la numai doi ani de la descălecare, în 1355, l-au condus cu delicatețe pe ultima turnantă, așezându-l cu grijă într-o cutie mirosind poetic a rășină, la numai doi metri sub nivelul toporașilor, brebeneilor și a altor flori înșelătoare cântate cu atâta jale de Freddy Mercury. Copchilu decedatului voievod n-avea sânge-n el nici cât o muscă bețivă așa că a continuat slugăreala la unguri până în 1359, an în care a avut marele noroc să treacă granița în Rai ( sau în Iad, sursele istorice sunt neclare din cauza dezorientării catolice a defunctului) înainte de vizita lui Bogdan din Cuhea, alt maramureșean, însă din altă făină, odată ce era în dizgrația lui Ludovic de Anjou care-l catalogase, cu tupeu, ”infidel notoriu”, fiindcă nu-l recunoștea de stăpân. Ajuns după ”Veșnica pomenire”, Bogdan îl cafti bine pe Balc, fiul mortului, după care îi puse la respect pe tătari. Ludovic se încăpățână să mai întreprindă câteva expediții împotriva lui Bogdan, încercă să-l combată cu oastea, dar zadarnic, că moldovenii, matoli tot timpul, cădeau grămadă peste ei prin Carpații Orientali și-i zdrobeau fără milă. D-aia regele maghiar fu nevoit să constate faptele, îl împroprietări pe Balc cu moșia lui Bogdan părăsită în Maramureș și nu mai insistă cu întinsul corzii, fiindcă-i era cunoscut defectul moldovenilor de a face urât la beție. Pățania predecesorului său cu valahii constituia o pildă atât de vie că nu putea să treacă peste învățămintele pe care și le însușiseră temeinic străbunicii lui, atâți cât mai rămăseseră în stare de funcționare după reality-show-ul de la Posada. Așa se face că la 1365, când s-a făcut galben ca ceara Bogdan-Vodă, Moldova era o țară independentă și o durea în freză de toată lumea, că nimeni nu mai putea să-i schimbe mărețul destin istoric pentru care se și autoinventase cu atâta greutate. Și cum vremurile îi erau prielnice, îi dădea mâna să fie fericită. Că Moldova n-avea nevoie pentru trebușoara asta decât de nițeluș vin , cât de negru se poate, și de ”șeva, șeva telenovele de Ion Creangă. Cât di multe dacî se poati-ziceau moldovenii cu adorație-cî minte așa di frumos!...” * Știți cum a apărut bourul pe steagul Moldovei? Nu? Mare rușine. Ia fiți atenți acilea! * ” Zic unii, mai familiarizați cu dedesupturile izvoarelor isterice, că mergând alandala prin munți, Dragoș se lupta din greu cu arșița provocată în pieptu-i atoatecuprinzător de tradiționala palincă de pere motrune. Căută cu disperare o apă minerală contrafăcută. Nu găsi așa că se afundă în râul care se prelingea pe la picioarele lui precum șarpele cu ochelari măgurenesc. Când ieși, umflat ca un broscoi, își strigă cățeaua: ”-Moldiana! Moldiana!”
Aceasta veni iute, însoțită de un zimbru fioros care se pare că o plăcea mult că, în fața voievodului, o luă în coarne, o străpunse bine și o aruncă cât colo, în iarba jilavă. Dragoș asistă cum însoțitorii săi își înfipseră sulițele în trupul greoi al fiarei și, după ce o văzu în genunchi, o lovi năprasnic cu buzduganul de a văzut stele verzi. Că scula era confecționată din cel mai bun oțel și îi reveni în bostan cu putere. Când se deșteptă, constată că îi sărise o doagă în râu. Nu încercă să o recupereze că nu dădea importanță amănuntelor de genul acesta: ”-Tot aia e, ce e prima care-mi sare? Mai rău îmi pare rău de Molda, că n-a fost fată mare, scria poezii ciudate, (zicea că suntem un popor vegetal, auzi vorbă la dânsa?),și ungurul îmi dădea diurnă și pentru ea. D-aia decretez ca apa asta curgătoare să se numească, spre veșnica ei pomenire, Moldova. Și țara, așijderea. Asta-i damblaua mea de pe urmă că, după frecvența cu care-mi sar doagele, nu mai rezist prea mult pe aici. Așadar, aveți grijă cum mă ridicați în slăvi că altfel întorc foaia și am să imprim capul zimbrului pe stema țării să știe viitorimea ce-am vrut să fac eu din moldoveni și nu mi-a ieșit...” * Promoușăn:
Fiți pe fază că în capitolul următor o să aflați cum s-a întors lumea cu fundul în sus. În timp ce fetele prind gustul politicii, turcii apar timizi la Dunăre. Dar conducătorii românilor, ce credeți că făceau? Ce să facă, săracii, decât parale! Băteau primii bani românești ca să aibă de ce râde, șaisprezece secole mai târziu, Gudur Isărescu...
Un cercetător indian vrea să introducă contracepția la bărbați. O injecție cu gel de polimeri, care ar costa doar 10 dolari, ar pune cu botul pe labe spermatozoizii. O altă injecție ar readuce lucrurile la normal. Alo, balamucul! Tataia nu mai poate să tragă la poartă și vrea ca toată echipa să-și bage autogoluri. Înțeleg că la cei 76 de cotolani instrumentul gândirii nu mai funcționează la parametri optimi, dar de ce nu ne lași pe noi ăștilalții să ne ducem crucea (mă rog, Coloana Infinitului) până la capăt? * Continuă distrugerea Deltei Dunării. Gunoaiele politice sufocă aluviunile. * Accidentul feroviar din județul Hunedoara în care și-au pierdut viața cei doi mecanici, a rămas doar o știre de ziar. Adevărații criminali, cocoțați în prepeleacul puterii, își văd mai departe de treburile murdare de la Transporturi. * Atentatele barbare asupra oamenilor nevinovați continuă cu și mai mare înverșunare, din Suedia până în Rusia. Până și asupra echipei Borusia Dortmund a existat o tentativă! Crima a devenit o modă care i-a înrobit nu numai pe militanții anumitor idei fixe, ci și pe dezaxații fără nicio cauză. Planeta a devenit un imens spital de psihiatrie * O mâncătoare de șaormă cu de toate direct de sub șaua calului unuia Marton Arpad, a fost singurul parlamentar care a votat împotriva sărbătoririi Unirii Basarabiei cu România, eveniment petrecut la 27 martie 1918. N-am reținut numele acestei fufe, care se dă defutată de Covasna, din care cauză a luat-o razna. Ce-ai, fă, matracuco, cu România? Ești proastă sau te prefaci? Că devreme acasă am înțeles că nu ești. Tu ce înțelegi prin unire? Că trebuie să te crăcești cu un picior la București și cu celălalt la Budapesta, ca să treacă trenul de joi după Miercurea Ciuc prin tunelul groazei? Vezi că nu ne place deloc poziția ta, suntem verzi de supărare. De ce suntem noi românii vinovați că Motanul Arpad dă buleală? Tot ești tu politoloagă multilimbistă (parcă așa se numesc astea cu limba despicată?), ia problema în mâna proprie și personală și liniștește-te, că altfel te înscriem în alianța BINE, tot bâhâie de curve. * Rromânca rănită în amorul propriu de uzbekul din Stockholm este o păpușă: Păpușa Ciuraru. De profesie fără, trăiește din cerșit, ca orice ambasador al României prin nordul Europei. La cei 83 de ani ai săi nu cred că-i mai arde nici de cerșit, dar trebuie să execute ordinele nepoților. Nici nu știi care-s mai ticăloși; nepoții care o trimit la cerșit sau teroriștii care au vizitat-o la locul de muncă? * Dar, vorba Păpușei, care a dat naștere la 12 sperietori de porumbei, ”viața merge înainte, mâncați-aș portofelul! Dacă-i dai babei un euro, domnule reporter, îți ghicesc de buba mânzului, de mâncărimi, de băutură, de curvăsăreală. Dacă nu-mi dai, ți-o aduc la așternut pe Zoe Petre, că puterile mele e mari. Eu am deviat camionul cu uzbekul, eu ți-aduc și basculanta. Să te văd pe unde scoți microfonul ca să transmiți cum s-a cocoșat haxa Pământului ” * Fostul derutat Cristian Rizea și un alt candidat din partea PTRU la recentele alegeri au mâncat, au băut și au rumegat pe daiboji la un hotel din Vaslui, respectând tradiția locului. Gaura produsă patronului, care dădea pe caiet până și periculoase specii a politrucilor, ar fi de 10 000 de euro. Cu banii ăștia îmbăta toată partea bărbătească a Vasluiului, timp de trei zile, sau ar fi putut oferi un aperitiv părții feminine. Acum plânge în fața camerelor de luat vederi. Dar e târziu, oamenii de bine s-au cărat spre București căutând alți proști de care să râdă. * Legea salarizării pudice, sau cam așa ceva, a stârnit ceva patimi în societatea noastră multilateral depravată. Dincolo de grilele care par mari (par mari acum, dar se vor aplica progresiv, în 5 ani, și atunci nu vor mai părea atât de mari, mai ales că în 2022 se apropie scadența trecerii la euro, deși, cu siguranță, ne vom afla tot la 10 ani-lumină în urma salarizării din UE!), o asemenea lege era absolut necesară, ca să știe și tânărul bine pregătit profesional, dacă se merită să intre în sistemul bugetar. Și dacă la baza aplicării actului normativ stau și niște principii corecte, o să fie bine. Dar legea salarizării, singură, nu e suficientă. Ea trebuie dublată de legea bunului simț în privința angajărilor în sistem. Să nu devină cumva instituțiile statului depozite de deșeuri politice, în care să fie înghesuiți copii, nepoți, nași, fini, cumetri, amante, striperi și alți oameni de știință relativă. Dacă criteriul valoric nu va înlocui criteriul politic, atacul la jugulara bugetului va fi, pe cât de inutil, pe atât de fatal. * Am uitat să vă spun: pe 19 aprilie vine sfârșitul lumii. Dacă nu mai citiți acest număr de ziar, înseamnă că a venit. Dacă-l citiți, iar ați luat țeapă...* Zicea Elena Udrea, studenta la teologie, în Săptămâna Patimilor: ”Eu n-am dat în gât, numai am primit.” Așa o fi fost. Ea știe cel mai bine. * O nouă modă face ravagii: adolescentele în flăcări își scrijelesc numele pe Coloana Infinitului. Le înțelegem neliniștile, dar parcă prea ard etapele! * Încă nu știm cine a câștigat concursul pentru cele mai frumoase balcoane inițiat de Primăria Capitalei: Olguța Vasilescu, Gabriela Vrânceanu-Firea, Carmen Dan... Oricum, favorit era domnul Andrei Pleșu. * În sfârșit, cronicarul Adi Sfinteș a descoperit secretul întemeierii Moldovei. Cutremurați-vă! * ”Că moldovenilor le pică greu fisa, când le pică, nu trebuie să mai mire pe nimeni, deoarece în privința lor lucrurile au decurs domol încă de la început. Păi românașii ăștia mai dulși decât fierea nu s-au născut dintr-o dată, ca oamenii obișnuiți, cât de cât sănătoși la diblă, ci au preferat s-o facă în două reprize, cu ghinișorul. Și cred că nu s-ar fi impacientat nimeni dacă evenimentul nu s-ar fi produs nicicând cunoscută fiind pe tot mapamondul lumii, de la Huși și până la Galați, celebra lor înclinație spre lenea filosofică. D-aia și zicea analistul lor numărul unu, Cristian Popescu-Tândală, că ”moldovenii fierb în suc propriu fără să dea în clocot, deoarece la ei fierberea se numește fermentație din cauza numeroaselor podgorii ce-și ițesc cu obrăznicie podoabele de sub colinele domoale ca un mers de fată mare, urmărită prin binoclu de marțienii din pădurea comunală”.
Dar cum Dumnezeu, drăguțul de el, se gândește la toate câte le-a lăsat pe lume - în halul în care le-a lăsat- i-a inventat pe maramureșeni ca să-l contracareze pe Belzebut, tatăl legitim al maghiarilor și al tătarilor de pretutindeni. Că numai astfel, împins de la spate conform hotărârilor Consiliului Europei, a descălecat Dragoș în nordul Moldovei. Gândul lui, același cu-al lui Ludovic de Anjou, regele maghiar, era să facă o marcă de apărare împotriva tătarilor, care din cauze genetice jefuiau cu o frecvență înduioșătoare șandramaua denumită generic Ungaria.
Ungurilor nu le convenea deloc situația fiindcă erau învățați să fure, nu să fie jefuiți, și nu li se părea corect ca agoniseala pe care o șmangliseră de la valahi să ajungă la mongoli. Lor nu le plăcea să-i deranjezi nici cu o floare, deși muntenii le trimiteau regulat, pardon de expresie, după bătălia de la Posada, buchețele multicolore de coada ursului, gheara găinii, limba vacii și mirarea țigăncii. Metodele clasice de prăduire pe care le foloseau urmașii lui Attila ce subtilizau într-o tăcere mormântală oul transilvan de sub cloșca valahă, ori cele desăvârșite de politicienii români în procesul de devalizare al băncilor păreau copilării pe lângă tehnica tătară. Păi, dragii moșului, ăștia când își aprindeau țigara dădeau foc întregii Ungarii de le frigeau locuitorilor frumoasei țări carnea de sub șei pe care o făceau șnițele cu cai cu tot. Că mongolii asta știau, asta făceau. Ei n-auziseră de carduri, credite, corectitudine politică, euroregiuni, autonomie teritorială și alte noțiuni ce definesc furăciunile din -vorba vine- lumea civilizată. Singurii care ar fi putut rivaliza cu hoții de tătari, ar fi fost cei 15.000 de specialiști dar, din fericire pentru urmașii lui Ginghis-Han, pe la 1352 nu se născuseră. Nu se născuseră toți, să nu mă înțelegeți greșit. După ce aplicau metoda ”Kossovo”, așa-i ziceau ei, supușii ”Hoardei de Aur” se cărăbăneau acasă luând cu ei bunuri de larg consum (băutură, haleală, femei) pentru a nu se plictisi până la următoarea ieșire. Tocmai în scopul acesta se așezase Dragoș la Baia, încercând să pună o piedică în calea uitării mongolilor, lucru care i-a făcut pe strănepoții lui Batu-Han să râdă mânzește. Trebuie să vă mărturisim că voievodul maramureșean era simpatic foc, ziceai că-i Popey Marinarul la bătrânețe și lumea îl iubea nevoie-mare, în sondaje stătea cățărat mai ceva decât tovarășul Ion Ilici Iliescu. Avea însă și un defect: se dăduse cu ungurii din care pricină și-a pierdut din popularitate. Mai întâi, moldovenii l-au coborât în sondaje până la nivelul lui Emil Constantinescu, după care, la numai doi ani de la descălecare, în 1355, l-au condus cu delicatețe pe ultima turnantă, așezându-l cu grijă într-o cutie mirosind poetic a rășină, la numai doi metri sub nivelul toporașilor, brebeneilor și a altor flori înșelătoare cântate cu atâta jale de Freddy Mercury. Copchilu decedatului voievod n-avea sânge-n el nici cât o muscă bețivă așa că a continuat slugăreala la unguri până în 1359, an în care a avut marele noroc să treacă granița în Rai ( sau în Iad, sursele istorice sunt neclare din cauza dezorientării catolice a defunctului) înainte de vizita lui Bogdan din Cuhea, alt maramureșean, însă din altă făină, odată ce era în dizgrația lui Ludovic de Anjou care-l catalogase, cu tupeu, ”infidel notoriu”, fiindcă nu-l recunoștea de stăpân. Ajuns după ”Veșnica pomenire”, Bogdan îl cafti bine pe Balc, fiul mortului, după care îi puse la respect pe tătari. Ludovic se încăpățână să mai întreprindă câteva expediții împotriva lui Bogdan, încercă să-l combată cu oastea, dar zadarnic, că moldovenii, matoli tot timpul, cădeau grămadă peste ei prin Carpații Orientali și-i zdrobeau fără milă. D-aia regele maghiar fu nevoit să constate faptele, îl împroprietări pe Balc cu moșia lui Bogdan părăsită în Maramureș și nu mai insistă cu întinsul corzii, fiindcă-i era cunoscut defectul moldovenilor de a face urât la beție. Pățania predecesorului său cu valahii constituia o pildă atât de vie că nu putea să treacă peste învățămintele pe care și le însușiseră temeinic străbunicii lui, atâți cât mai rămăseseră în stare de funcționare după reality-show-ul de la Posada. Așa se face că la 1365, când s-a făcut galben ca ceara Bogdan-Vodă, Moldova era o țară independentă și o durea în freză de toată lumea, că nimeni nu mai putea să-i schimbe mărețul destin istoric pentru care se și autoinventase cu atâta greutate. Și cum vremurile îi erau prielnice, îi dădea mâna să fie fericită. Că Moldova n-avea nevoie pentru trebușoara asta decât de nițeluș vin , cât de negru se poate, și de ”șeva, șeva telenovele de Ion Creangă. Cât di multe dacî se poati-ziceau moldovenii cu adorație-cî minte așa di frumos!...” * Știți cum a apărut bourul pe steagul Moldovei? Nu? Mare rușine. Ia fiți atenți acilea! * ” Zic unii, mai familiarizați cu dedesupturile izvoarelor isterice, că mergând alandala prin munți, Dragoș se lupta din greu cu arșița provocată în pieptu-i atoatecuprinzător de tradiționala palincă de pere motrune. Căută cu disperare o apă minerală contrafăcută. Nu găsi așa că se afundă în râul care se prelingea pe la picioarele lui precum șarpele cu ochelari măgurenesc. Când ieși, umflat ca un broscoi, își strigă cățeaua: ”-Moldiana! Moldiana!”
Aceasta veni iute, însoțită de un zimbru fioros care se pare că o plăcea mult că, în fața voievodului, o luă în coarne, o străpunse bine și o aruncă cât colo, în iarba jilavă. Dragoș asistă cum însoțitorii săi își înfipseră sulițele în trupul greoi al fiarei și, după ce o văzu în genunchi, o lovi năprasnic cu buzduganul de a văzut stele verzi. Că scula era confecționată din cel mai bun oțel și îi reveni în bostan cu putere. Când se deșteptă, constată că îi sărise o doagă în râu. Nu încercă să o recupereze că nu dădea importanță amănuntelor de genul acesta: ”-Tot aia e, ce e prima care-mi sare? Mai rău îmi pare rău de Molda, că n-a fost fată mare, scria poezii ciudate, (zicea că suntem un popor vegetal, auzi vorbă la dânsa?),și ungurul îmi dădea diurnă și pentru ea. D-aia decretez ca apa asta curgătoare să se numească, spre veșnica ei pomenire, Moldova. Și țara, așijderea. Asta-i damblaua mea de pe urmă că, după frecvența cu care-mi sar doagele, nu mai rezist prea mult pe aici. Așadar, aveți grijă cum mă ridicați în slăvi că altfel întorc foaia și am să imprim capul zimbrului pe stema țării să știe viitorimea ce-am vrut să fac eu din moldoveni și nu mi-a ieșit...” * Promoușăn:
Fiți pe fază că în capitolul următor o să aflați cum s-a întors lumea cu fundul în sus. În timp ce fetele prind gustul politicii, turcii apar timizi la Dunăre. Dar conducătorii românilor, ce credeți că făceau? Ce să facă, săracii, decât parale! Băteau primii bani românești ca să aibă de ce râde, șaisprezece secole mai târziu, Gudur Isărescu...
CONTELE DE MONTE-CRISTO
12 aprilie 2017
Abonați-vă la:
Postări (Atom)