Fac drifturi primăverile prin sânge,
ora exactă iarăși se amână,
cu flori de măr tot universul plânge
și îngerii se țin duios de mână
E un desant de păsări fericite,
căzute în ființă dintre nori,
atomii-mbrățișează trombocite
și se întorc acasă dezertori
Așa o fi în Paradis pesemne,
de nu mai trece niciun glonț prin mine,
retina nu înregistrează semne,
tot absolutul s-a întors în sine
Și s-a umplut golul din jur cu îngeri,
căzuți din vechi melancolii,
ne strigă toți copacii sinceri,
să le răspundem și vom înflori
E-atât de multă primăvară-n sânge
și-atât de mult albastru se coboară,
că nu mai poate verdele a plânge
și nu-s motive viața să ne doară...
28 aprilie 2018
sâmbătă, 28 aprilie 2018
Prin retină mi-au țâșnit aripi de ceară
Credeam că am găsit punctul de sprijin
cu care să răstorn lumea
ce se învârte amețitor
cu susul în jos
Mi-am înfipt ghearele în suflet,
l-am întors pe dos,
l-am întors pe dos,
și,
sub jetul de lumină albastră,
l-am lipit de cer
Dintr-odată mi-au țâșnit
prin retină
prin retină
aripi de ceară
Vânătorii primitivi
aruncau cu pietre
în pasărea văzduhului
Nu știau, săracii, că doar lumina soarelui,
galbenă, enigmatică, invadatoare,
galbenă, enigmatică, invadatoare,
poate ucide Dedalul
ce bântuie somnul robilor
chinuindu-se
să-i ridice din genunchi
să-i îndrepte cu fața spre soare
Punctul acela de sprijin nesigur
cu care am răsturnat de atâtea ori lumea,
cu care am răsturnat de atâtea ori lumea,
ca să nu se mai învârtă
în sensul invers
al acelor de ceasornic,
era fixat pe o cruce grea,
din lemn câinesc, desigur
27 aprilie 2018
duminică, 22 aprilie 2018
O să fiu acolo, draga mea...
Aseară am visat că dormeai
în brațele mele.
Când a răsărit soarele
tu nu mai erai acolo,
draga mea
Te ascunseseși într-un ecou
și te legănai,
la fel ca în brațele mele,
până adormeai
Deseară am să te visez din nou,
e destul timp până la răsăritul soarelui,
când ai să te ascunzi din nou
într-un fluture,
minunea mea
Am să mă prefac într-o floare
pe care ai să te odihnești,
vegheată de ochii albaștri
ai lui Dumnezeu
ai lui Dumnezeu
O să adormi surâzând
și-o să visezi că te legeni
în brațele mele
până la răsăritul soarelui
Când ai să te trezești
o să fiu acolo,
draga mea...
22 aprilie 2018
SĂPTĂMÂNA PE SCURT (118)
Modelul ugandez * Borfași din toate partidele, uniți-vă! * În Costa Rica face plajă păsărica * Societatea demonocratică * Ce s-a întâmplat în trăsura Elisabetei a II-a * Olivia Știr, sedusă și abandonată * Moartea unui artist * Simfonia hahalerelor * Ștefan cel Mare și Vrâncioaia
Zburleanu a câștigat un nou mandat de arestare în fruntea PSD, pardon, FRF. Dacă pe Lupescu nu l-ar fi susținut Dragnea cu atâta patos, poate că ar fi avut și el o șansă...* În Uganda a fost interzis sexul oral. E apogeul familiei tradiționale! Vă dați seama ce jale ar fi produs pe scena politică românească o asemenea lege! Majoritatea politicienilor ar fi rămas fără obiectul muncii. * Tot despre familia politică tradițională scrie cu profesionalism și Victor Ponta, postmodernistul care a pendulat precum sula lui Hector între Paris și Micul Paris: ” "Nu mai suport ipocrizia şi minciuna unor politicieni care depăşesc orice limită a bunului simţ! Haideţi să facem un meeting uriaş să ne explice Liviu Dragnea cum este el un exemplu şi cum trăieşte el în "familia tradiţională"! La acelaşi meeting să ne spună liderii noştri politici cum îşi lasă nevestele acasă în judeţe şi trăiesc la Bucureşti cu secretarele / cum au amante mai tinere decât fiicele / cum îşi promovează iubitele în funcţii de la stat şi în Consilii de Administraţie cu salarii mai mari decât un medic sau profesor / cum se uită în timpul şedinţelor de vot la filme şi poze pornografice / cum pleacă în străinătate pe banii Parlamentului şi stau doar în camera de hotel cu "consiliera" mai tânără cu 25 de ani decât ei / cum îşi aranjează divorţurile în aşa fel încât să nu fie daţi în primire de "fosta" despre ce averi şi afaceri ilegale au făcut / cum dau bani cu nemiluita copiilor şi trec pe numele lor maşinile şi casele considerând că asta este suficient pentru educaţie şi "familie tradiţională"!” * Borfașii din toate partidele așteaptă cu sufletul la gură ca domnul Ciordache să bage din nou pe țeavă Ordonanța 13, că tare le mai e de trebuință, fără să se prindă cetățenii de rând. Și dacă se prind, nu le pasă. Mimează un pic orgasmul democratic și fumează în grup infracțional organizat țigara de după. Adică și cei care fură fiind la putere și cei care au furat când au fost la putere. * Știați că frumoasa denumire Costa Rica se traduce ”coasta bogată”? Sau se traducea până a ajuns acolo, pentru o cură de plajă, orgii financiare și gargară, refugiata Elena Udrea...* În timp ce americanii cu vasalii lor atacau Siria, galeria armatei române discrimina galeria Rapidului... Asta-i o încălcare flagrantă a drepturilor (r)omului.* Ați observat că noi nu mai trăim într-o societate democratică ci într-una demonocratică? Dacă n-ați observat, beliți ochii, nu fasolea, și-o să-l vedeți pe dracu cum dă ordonanțe de urgență! * Cu sinceritatea-i debordantă, Mădălingi Voicu mărturisește că înainte de a împlini 13 anișori se procopsise deja cu o boală venerică. Asta explică orientarea politică a distinsului hartist. * Legea salarizării unitare a micșorat veniturile multor angajați din Sănătate. Așa că spitalele au început să semene cu peluzele tribunelor de fotbal. Cele mai fierbinți urări de mamă le primesc arbitrii de la Palatul Socialismului de Cumetrie și Desfrâu. Zadarnic, sunt vaccinați cu nesimțire. * Medicul Mircea Duțescu, de la Spitalul din Dumbrăveni ( jud.Vrancea) și-a împărțit salariul mărit cu membrii personalului auxiliar cărora le scăzuseră veniturile cu sume cuprinse între 500 și 800 de lei. Omului cu suflet de aur - după mărturisirile infirmierelor, postate pe rețetele, sau rețelele, n-am înțeles exact, de socializare - nu i s-a părut firesc ca salariile medicilor să fie mărite în detrimentul celorlalți angajați. Bine, lăsăm la o parte amănuntul că medicul lucrează la un spital de nebuni fiindcă este posibil să fii fost infestat de clienții săi cu virusul lumilor paralele. Acolo, în altă dimensiune, oamenii sunt mai buni. * După exemplul doctorului de nebuni, politicienii români au hotărât să să-și împartă veniturile nefiscalizate cu amantele. Că, oricum, nevestele sunt ocupate cu familia tradițională. * Cotoarba Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord a împlinit 92 de cotolani, fiind cel mai longeviv monarh în viață, având și cea mai lungă domnie din istoria perfidului Albion (peste 66 de ani). A trăit cumpătat halind sănătos și ciugulind în fiecare seară câte un pahar de vin și unul de Martini. N-are de gând să-l lase pe Charlică să se joace de-a regele deoarece s-a îmbârligat cu o Camillă, în loc să parcheze în grajdul regal o iapă pur-sânge de genul Dianei. Cea mai frumoasă amintire a ei e de când l-a plimbat cu trăsura pe Ceaușescu, iar olteanul, purtat pe aripile vântului de hurducăturile atelajului, i-a băgat mâna pe sub coroana regală, căreia la Scornicești i se spune fustă! Spre surprinderea celui mai iubit dictator român, regina purta chiloți! Regina a rămas cu nostalgia și regretul sincer că nea Nicu, care le-o trăsese cu atâta convingere rușilor, nu i-a făcut bucuria până la capăt. Că doar nu-l invitase în trăsură pentru o simplă bulăneală...* La o gală de premiere a femeilor de succes îndoielnic, organizatorii au sărit-o pe Olivia Știr, deși inițial o băgaseră în ciorba lor de lobodă, ceea ce a contrariat-o pe nevaccinata doamnă. Dar nici membrilor juriului n-o să le fie ușor deoarece primele deochiuri au și pornit către ei. Și până nu-i descântă Andi Moisescu de buba mânzului sec, amestecând ciuperca piciorului lui Florin Călinescu cu creasta cocoșului Mihaelei Rădulescu, cules din stratosferă numai dimineața pe răcoare, nu le trece. * Lumea muzicală deplânge moartea lui DJ Avicii, răpus de pancreatită. Dacă nu bea probabil că mai trăia. În schimb, Ionela Prodan n-a băut și tot a murit. Nu știi cum s-o mai ei. Dacă bei, mori, dacă nu bei, tot mori. DJ Avicii avea 28 de ani, Ionela Prodan-70. * La Pitești, cu ocazia Simfoniei lalelelor, până și copiii de grădiniță au fost puși să defileze prin fața Vioricăi de la Videle! Iar o fetiță de numai trei anișori a fost pusă să stea în cap ca să vadă lumea ca doamna premier. Părerea filosofului Mihail Șora (101 ani) este că acești copii nu vor fi niciodată oameni liberi câtă vreme li s-a inoculat ideea că trebuie să defileze cu umilință prin fața unor autorități. Mai ales că acele autorități sunt sub nivelul lor intelectual. Și așa un lucru frumos, Simfonia lalelelor, a fost transformată în Simfonia hahalerelor. *În India a fost introdusă pedeapsa cu moartea pentru violatorii de copii. Absolut corect. * Ultimul studiu privind nemurirea sufletului spune că bărbații inteligenți înșală mai puțin. Deci tot proștii sunt fruntași în producție! Cât despre femei, ele nu înșală deloc, se destresează. * Tot ca să scape de stres bântuiau feciorii Vrâncioaiei prin Munții Vrancei, după cum ne povestește Adi Sfinteș în ”Istoria necenzurată a românilor” (textele integrale le găsiți doar în carte). * ”Rănit de moarte în amorul propriu de strâmba aia de soacră-sa care , neținând cont de faima lui, îi tăia macaroana în fiecare zi de câte ori vroia fizicul ei, Fănel călărea sictirit prin munții Vrancei cu gândul la ciobanii din partea locului cu care spera să înjghebeze o oștire vrednică de a-i alunga pe turcaleți din Moldova. Calul i se blegise de tot se visa la Neptun, la mare, la soare, unde iepele de la herghelia Mangalia aleargă pe plajă aproape goale. Că nimeni nu le mai poate ține în chingi pe căldurile astea tropicale. De harnașament le mai amintește nerăbdătorilor armăsari - trecători grăbiți de instincte primare - doar câte-o panglică subțire de curea trecută provocator pe sub coada vopsită în cele mai diverse și moderne culori. Calul făcea spume că, pe lângă greutățile vieții sale bântuită de fantasme, mai trebuia să-l care și pe mototolul de Fane,dar nu necheză că auzise el la școala de gloabe că moldoveanul era iute la mânie și nu era indicat să-l zgândări, că lesne îți lua grupa sanguină în vârful spadei.
Zburleanu a câștigat un nou mandat de arestare în fruntea PSD, pardon, FRF. Dacă pe Lupescu nu l-ar fi susținut Dragnea cu atâta patos, poate că ar fi avut și el o șansă...* În Uganda a fost interzis sexul oral. E apogeul familiei tradiționale! Vă dați seama ce jale ar fi produs pe scena politică românească o asemenea lege! Majoritatea politicienilor ar fi rămas fără obiectul muncii. * Tot despre familia politică tradițională scrie cu profesionalism și Victor Ponta, postmodernistul care a pendulat precum sula lui Hector între Paris și Micul Paris: ” "Nu mai suport ipocrizia şi minciuna unor politicieni care depăşesc orice limită a bunului simţ! Haideţi să facem un meeting uriaş să ne explice Liviu Dragnea cum este el un exemplu şi cum trăieşte el în "familia tradiţională"! La acelaşi meeting să ne spună liderii noştri politici cum îşi lasă nevestele acasă în judeţe şi trăiesc la Bucureşti cu secretarele / cum au amante mai tinere decât fiicele / cum îşi promovează iubitele în funcţii de la stat şi în Consilii de Administraţie cu salarii mai mari decât un medic sau profesor / cum se uită în timpul şedinţelor de vot la filme şi poze pornografice / cum pleacă în străinătate pe banii Parlamentului şi stau doar în camera de hotel cu "consiliera" mai tânără cu 25 de ani decât ei / cum îşi aranjează divorţurile în aşa fel încât să nu fie daţi în primire de "fosta" despre ce averi şi afaceri ilegale au făcut / cum dau bani cu nemiluita copiilor şi trec pe numele lor maşinile şi casele considerând că asta este suficient pentru educaţie şi "familie tradiţională"!” * Borfașii din toate partidele așteaptă cu sufletul la gură ca domnul Ciordache să bage din nou pe țeavă Ordonanța 13, că tare le mai e de trebuință, fără să se prindă cetățenii de rând. Și dacă se prind, nu le pasă. Mimează un pic orgasmul democratic și fumează în grup infracțional organizat țigara de după. Adică și cei care fură fiind la putere și cei care au furat când au fost la putere. * Știați că frumoasa denumire Costa Rica se traduce ”coasta bogată”? Sau se traducea până a ajuns acolo, pentru o cură de plajă, orgii financiare și gargară, refugiata Elena Udrea...* În timp ce americanii cu vasalii lor atacau Siria, galeria armatei române discrimina galeria Rapidului... Asta-i o încălcare flagrantă a drepturilor (r)omului.* Ați observat că noi nu mai trăim într-o societate democratică ci într-una demonocratică? Dacă n-ați observat, beliți ochii, nu fasolea, și-o să-l vedeți pe dracu cum dă ordonanțe de urgență! * Cu sinceritatea-i debordantă, Mădălingi Voicu mărturisește că înainte de a împlini 13 anișori se procopsise deja cu o boală venerică. Asta explică orientarea politică a distinsului hartist. * Legea salarizării unitare a micșorat veniturile multor angajați din Sănătate. Așa că spitalele au început să semene cu peluzele tribunelor de fotbal. Cele mai fierbinți urări de mamă le primesc arbitrii de la Palatul Socialismului de Cumetrie și Desfrâu. Zadarnic, sunt vaccinați cu nesimțire. * Medicul Mircea Duțescu, de la Spitalul din Dumbrăveni ( jud.Vrancea) și-a împărțit salariul mărit cu membrii personalului auxiliar cărora le scăzuseră veniturile cu sume cuprinse între 500 și 800 de lei. Omului cu suflet de aur - după mărturisirile infirmierelor, postate pe rețetele, sau rețelele, n-am înțeles exact, de socializare - nu i s-a părut firesc ca salariile medicilor să fie mărite în detrimentul celorlalți angajați. Bine, lăsăm la o parte amănuntul că medicul lucrează la un spital de nebuni fiindcă este posibil să fii fost infestat de clienții săi cu virusul lumilor paralele. Acolo, în altă dimensiune, oamenii sunt mai buni. * După exemplul doctorului de nebuni, politicienii români au hotărât să să-și împartă veniturile nefiscalizate cu amantele. Că, oricum, nevestele sunt ocupate cu familia tradițională. * Cotoarba Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord a împlinit 92 de cotolani, fiind cel mai longeviv monarh în viață, având și cea mai lungă domnie din istoria perfidului Albion (peste 66 de ani). A trăit cumpătat halind sănătos și ciugulind în fiecare seară câte un pahar de vin și unul de Martini. N-are de gând să-l lase pe Charlică să se joace de-a regele deoarece s-a îmbârligat cu o Camillă, în loc să parcheze în grajdul regal o iapă pur-sânge de genul Dianei. Cea mai frumoasă amintire a ei e de când l-a plimbat cu trăsura pe Ceaușescu, iar olteanul, purtat pe aripile vântului de hurducăturile atelajului, i-a băgat mâna pe sub coroana regală, căreia la Scornicești i se spune fustă! Spre surprinderea celui mai iubit dictator român, regina purta chiloți! Regina a rămas cu nostalgia și regretul sincer că nea Nicu, care le-o trăsese cu atâta convingere rușilor, nu i-a făcut bucuria până la capăt. Că doar nu-l invitase în trăsură pentru o simplă bulăneală...* La o gală de premiere a femeilor de succes îndoielnic, organizatorii au sărit-o pe Olivia Știr, deși inițial o băgaseră în ciorba lor de lobodă, ceea ce a contrariat-o pe nevaccinata doamnă. Dar nici membrilor juriului n-o să le fie ușor deoarece primele deochiuri au și pornit către ei. Și până nu-i descântă Andi Moisescu de buba mânzului sec, amestecând ciuperca piciorului lui Florin Călinescu cu creasta cocoșului Mihaelei Rădulescu, cules din stratosferă numai dimineața pe răcoare, nu le trece. * Lumea muzicală deplânge moartea lui DJ Avicii, răpus de pancreatită. Dacă nu bea probabil că mai trăia. În schimb, Ionela Prodan n-a băut și tot a murit. Nu știi cum s-o mai ei. Dacă bei, mori, dacă nu bei, tot mori. DJ Avicii avea 28 de ani, Ionela Prodan-70. * La Pitești, cu ocazia Simfoniei lalelelor, până și copiii de grădiniță au fost puși să defileze prin fața Vioricăi de la Videle! Iar o fetiță de numai trei anișori a fost pusă să stea în cap ca să vadă lumea ca doamna premier. Părerea filosofului Mihail Șora (101 ani) este că acești copii nu vor fi niciodată oameni liberi câtă vreme li s-a inoculat ideea că trebuie să defileze cu umilință prin fața unor autorități. Mai ales că acele autorități sunt sub nivelul lor intelectual. Și așa un lucru frumos, Simfonia lalelelor, a fost transformată în Simfonia hahalerelor. *În India a fost introdusă pedeapsa cu moartea pentru violatorii de copii. Absolut corect. * Ultimul studiu privind nemurirea sufletului spune că bărbații inteligenți înșală mai puțin. Deci tot proștii sunt fruntași în producție! Cât despre femei, ele nu înșală deloc, se destresează. * Tot ca să scape de stres bântuiau feciorii Vrâncioaiei prin Munții Vrancei, după cum ne povestește Adi Sfinteș în ”Istoria necenzurată a românilor” (textele integrale le găsiți doar în carte). * ”Rănit de moarte în amorul propriu de strâmba aia de soacră-sa care , neținând cont de faima lui, îi tăia macaroana în fiecare zi de câte ori vroia fizicul ei, Fănel călărea sictirit prin munții Vrancei cu gândul la ciobanii din partea locului cu care spera să înjghebeze o oștire vrednică de a-i alunga pe turcaleți din Moldova. Calul i se blegise de tot se visa la Neptun, la mare, la soare, unde iepele de la herghelia Mangalia aleargă pe plajă aproape goale. Că nimeni nu le mai poate ține în chingi pe căldurile astea tropicale. De harnașament le mai amintește nerăbdătorilor armăsari - trecători grăbiți de instincte primare - doar câte-o panglică subțire de curea trecută provocator pe sub coada vopsită în cele mai diverse și moderne culori. Calul făcea spume că, pe lângă greutățile vieții sale bântuită de fantasme, mai trebuia să-l care și pe mototolul de Fane,dar nu necheză că auzise el la școala de gloabe că moldoveanul era iute la mânie și nu era indicat să-l zgândări, că lesne îți lua grupa sanguină în vârful spadei.
Printre bălăngăneli, Fane zări o căsuță țărănească, cu living-room, nenumărate dormitoare, bucătării și alte acareturi. O bătrânică șucară îl luă din scurt pe Vodă: ”-Care-i mersul pe aici, gașpere? Scopul și durata vizitei...” Fane evită un răspuns frontal și încercă s-o aburească pe babă:
”-Frumoasă gospodărie aveți, mătușică! Sunteți cumva mămică de parlamentar?” ”- Nu,aș vrea eu, dar tăntălăii ăștia ai mei nu s-au băgat în politică. Din nenorocire, casa este făcută cu greu, din muncă cinstită, c-ai mei sunt ciobani și câștigă bine. ”- Cât mă bucur că mai sunt oameni harnici în Moldova ! Cred că are preț bun brânza, c-altfel chiar și pentru voi era greu să investiți atât...” ”-Are o laie. Nu cu oile câștigăm parale,ci cu turismul.” ”-Adică ?” ”-Adică pe aici,prin munți,bântuie toată vara franțuzoaice, englezoaice și nemțoaice nesatisfăcute de frumusețile din țările de unde provin. Astea sunt rele de muscă ce nu s-a pomenit, le întrec și pe basarabence, dacă poți să-ți imaginezi! Din pricina aista umblă numai pe la umbră,prin tufișuri, cu băieții mei după ele ,sub pretextul că le teleghidează, adică le sunt ghizi. Acu, ce le-o fi făcând, cum le-o fi teleghidând, nu știu, sigur e că toamna când coboară cu oile pentru iernat, flăcăii sunt plini de bani. De valută, meștere, de mălai adevărat.” ”Mătușică, înțeleg că din banii ăștia și-au cumpărat multe oi?” ”-Aiurea, oile sunt acoperire pentru fisc. De la un timp nici nu mai fată, că mai sunt câteva vădane ca și mine, că berbecii i-au fript flăcăii la focurile de tabără făcute cu turistele. Și cum oaia fără berbec e ca berbecul fără oaie, lucrurile nu stau prea grozav în turmă. Ca să glumesc un pic cu tine, că te văd cam supărat, avem oi dar miei...nu ,dacă înțelegi ce vreau să spun?” ”-Înțeleg, înțeleg, că în alte condiții și eu sunt tare la ghidușii. Uite, și noi la Suceava avem țânțari, dar muște tot ca meii voștri.” ”-Ha ,ha , ha...știi că-mi placi! Hai pe prispă la un visechi mic, fac cinste. Nu descăleca, e loc destul că pe aici își duc băieții mei caii putere în garaj. Și zici că ești din Suceava?” ”-Nu, madame, acolo lucrez.” ”-Cum să lucrezi acolo? Moldovenii își au serviciul la Brașov sau la București. Și nu mă lua pe mine cu franțuzisme că mă supăr. Eu nu-s de-alea de le întinde băieții mei la soare ca pe șerpoaice. Vrâncioaia-i fată bătrână, cu brâul de lână și cu mine ori vorbești civilizat, ori mă scutești! Clar, mister ?” ”-Iartă-mă, mătușico,dar nici nu știu cum te cheamă ...” ”-Păi eu ce-ți spusei adineauri, sau nu prea te ajută fasungul. Vrâncioaia îmi zice.” ”- Frumos nume, de unde ți se trage?” ”- De la Vlahuță. Îl știi, nu ?” ”-Nu.” ”-Atâta lipsă de cultură nu pot să accept. E Vlahuță care mă trăgea de gentuță. Na, că ți-am zis-o, nu te mai holba așa, e un spirit de glumă. Și ce faci la Suceava? Vinzi haine second-hand? Ești pește?” ”- Nu, Vrâncioaio, nu sunt pește. Sunt domnitorul Moldovei.” ”Aoleu! Vai de capul tău, prăpăditule,că n-ai fost în stare să înveți o meserie cinstită! Și, mă rog, ce cauți pe aici, cumetre? Nu trebuia să fii la război? Că eu așa am auzit că merg lucrurile în țara asta: fiecare cu treaba lui. De-un par exampl: băieții mei trebuie să fie la franțuzoaice, acolo sunt. Tu de ce nu ești la luptă c-am auzit că numai cu asta te ocupi?” ”-Am fost, mătușico, dar am șters-o englezește că turcii erau cam nervoși și-n condițiile astea nu prea era indicat să stau pe acolo.” ”-Vrei să zici că ai luat-o pe coajă?” ”-Cam da.””Aoleu, te-ai tâmpit? Păi dacă pun turcii laba pe noi s-a dus naibii turismul din Carpatian Garden, că nici măcar Elena Udrea nu vrea să aibă de-a face cu ăștia. Franțuzoaicele nici atât, că ele e moarte după ciobanii mei. Că e celebri. Unul care le-avea cu limbile străine a apărut într-o creație de mare circulație.” ”-În ce capodoperă?” ”-În Miorița. Vorbea cu oaia. C-avea o oaie melancolică căreia i se năzărea din orice că pe băiatul meu îl paște primejdia morții.” ”-Și nu era adevărat?” ”-Sanchi! Flăcăul e sănătos, n-are nicio gară cu nimeni, e valabil-valabil, n-are cazier, ce să-l mai laud, e O.K.” ”-Și oaia ce zice de chestia asta?” ”-Nu mai behăie nimic că într-o seară băiatul a venit mai aghesmuit decât de obicei, s-a culcat lângă ea și au început să discute în contradictoriu pe tema ancestrală a incompatibilității dintre consumul de alcool dublu rafinat și amorul fizic. În plus,l-a cicălit cu vechile obsesii legate de destinul fiului meu. Când m-am trezit dimineața și m-am dus să dau la găini, Miorița se unduia în bătaia vântului, pe culme,sub formă de pastramă și cârnați. A fost bună, recunosc, a mers de minune cu o Tămâioasă de Cotnari. M-a uns la suflet și pe beregată, dar, într-un fel, tot îmi pare rău după ea. Că mai sporovăia cu feciorul meu în nopțile lungi de iarnă când franțuzoaicele e departe. Dar ce să-i faci, asta-i viața, nu poți să fii și cu fusu-n brâu și cu sufletu-n rai. Dar să revenim la chestiune, c-am divagat destul. Cu ce te pot ajuta?” ”-Mătușico, am nevoie de ostași. Sunt mulți ghizi prin munții ăștia?” ”-Vreo zece mii.” ”-Și turiste?” ”-De trei ori mai multe” ”-Și se descurcă?” ”-O ho... ho... Și încă nu-s de ajuns că oferta băieților e mai lungă decât cererea.” ”-Asta-i perfect. Poți să-i convingi să m-ajute la război?” ”-Eu îi conving, că d-aia-s Vrâncioaia. Dar te costă...” ”-Cât?” ”-Fănele, știi cum e cu economia de piață: când ești la ananghie nu te ajută nici dracu.Te costă mult și să nu începi să-mi împui capul cu patriotismul, cu dragostea de țară,tra, la, la ,la ...că la mine nu ține” ”- Cât?Că n-am timp de negocieri.” ”-Auzi, Fănele, tu vezi bine prin ochelarii ăia?” ”- Văd perfect, n-am niciun fel de probleme. Ăștia-s ca și-ai matale, de soare.” ”-Dacă zici că ești ochios, uită-te de jur-împrejur. Așa, înalță-te pe crupa calului! Vezi toți munții ăștia. Dacă mi-i dai acum, pe loc, fiii mei e și-ai tăi, îi călăresc pe turci de-i deșală. Garantez. Eu cunosc finalul legendei.” ”-E-n regulă, mătușă. Până-ți fac zapisul butonează celularul că n-avem timp de pierdut.” ”-Of course, duglișule! Dar de ce descaleci?” ”-Vreau să mă duc la baie.” ”-A, nu te deranja, că băieții mei nefiind duși prea des la oraș, n-au prevăzut așa ceva pentru vila lor. Așa că fă și tu ca ei, chit că ești domnitorul țării...” ”-Adică?” ”-Adică du-te-n porumbul din spatele casei și pune-ți calul să stea de șase...” *Promoușăn:
Cu ajutorul lui Dumnezeu și al legendelor din " România pitorească '', Fane i-a pus cu botul pe labe pe turci. E drept că labele le aveau la Dunăre. Dar ăsta era un lucru pozitiv, că astfel se mai spălau și ei pe picioare. Așa că în perioadele de pace, Fănel făcea ce știa el mai bine: chefuia crunt..După care îl vizita pe Daniel Sihastru, singurul personaj din acea vreme care avea tupeul de a-l contrazice și a-l beșteli fără perdea și fără să-și piardă dovleacul. D-aia zic că ar fi păcat să pierdeți primul full-contact dintre acești băieți faimoși din calendarul creștin-ortodox care s-a desfășurat în niște circumstanțe deosebite: Fane venea de la striptis, de la Cotnari...
CONTELE DE MONTE-CRISTO
22 aprilie 2018
sâmbătă, 21 aprilie 2018
Deschide ochii, este primăvară....
Iubita mea, e primăvară,
toți fluturii din mine au înnebunit,
nu se mai face în privire seară,
cireșii în mirese-au înflorit
Albinele, cu acul lor subțire,
vin și înfig în carnea mea dorinți,
de parc-am absentat la ora de iubire
când iernile mă jefuiau fierbinți
E verde tot și toată clorofila
prin vene-mi curge, peste munte,
îmi înflorește-n inimă zambila
și ridurile evadează de pe frunte
E un miracol că pe-aici, prin mine,
mai traversează puntea melcii vii,
și emigrează îngeri dinspre tine,
deși sunt conștienți că vor pieri
Iubita mea zidită-ntr-o vioară,
tot universul a înnebunit,
deschide ochii, este primăvară!
și întunericul din corbi a înflorit...
21 aprilie 2018
toți fluturii din mine au înnebunit,
nu se mai face în privire seară,
cireșii în mirese-au înflorit
Albinele, cu acul lor subțire,
vin și înfig în carnea mea dorinți,
de parc-am absentat la ora de iubire
când iernile mă jefuiau fierbinți
E verde tot și toată clorofila
prin vene-mi curge, peste munte,
îmi înflorește-n inimă zambila
și ridurile evadează de pe frunte
E un miracol că pe-aici, prin mine,
mai traversează puntea melcii vii,
și emigrează îngeri dinspre tine,
deși sunt conștienți că vor pieri
Iubita mea zidită-ntr-o vioară,
tot universul a înnebunit,
deschide ochii, este primăvară!
și întunericul din corbi a înflorit...
21 aprilie 2018
sâmbătă, 14 aprilie 2018
SĂPTĂMÂNA PE SCURT (117)
Pușcărie la distanță * Poliția Română a sărbătorit Nașterea Domnului * O altă tragedie americană * Guvernul din exil * Circul dezvăluirilor inofensive * Continuă programul de guvernare-analfabetizare * Tragedia Elenei Udrea: și refugiată, și cu banii luați! * Cine a mai dat colțu * Și reginele e mahalagioaice * Soacra lui Ștefan cel Mare
Recordul de asistență la un meci de fotbal din acest sezon s-a înregistrat la meciul de Liga a IV-a dintre reînființatele Steaua București și Academia Rapid. Peste 35 000 de oameni au asistat, cu nostalgie și dezinteres, la un duel care în vremuri nu prea îndepărtate se desfășura în competițiile europene. Au fost prezenți pe Arena Națională și câteva sute de huligani care au stricat această sărbătoare a sufletului romantic. Concluzia acestui eveniment rar este că bandiții care au condus fotbalul românesc după 1989 au îndepărtat lumea de stadioane prin distrugerea brandurilor tradiționale. De aceea în Mămăliga I meciurile se desfășoară într-o tăcere mormântală. Iar fotbalul fără spectatori e ca nunta fără lăutari. Sau ca Becali fără reporteri. * Politicienii sunt preocupați de bunăstarea infractorilor. Găinarilor ce au meditat la nemurirea buzunarului altuia în condiții improprii, li s-a pregătit un bonus financiar la ieșirea de la facultățile de profil, iar gulerelor albe, cu mânecile mai lungi decât prevăd standardele europene, li se oferă un pachet all inclusive. Dacă printre beneficiari vor mai fi nemulțumiți, va fi elaborat un nou proiect de lege prin care altcineva să execute pedeapsa în locul lor. Dar banii pentru condiții nașpa îi vor lua titularii. Oricum, în penitenciarele românești în care se află cazați politicieni, cel mai nasol o duc gardienii. Până nu se va introduce pușcăria la distanță, democrația românească de cumetrie și desfrâu nu se va consolida...* Olguța e convinsă că România o bate la the popow pe China în privința creșterii economice. Iată unde a dus îndemnul biblic ”Marș în tramvai!” * Pe toată perioada sărbătoririi Nașterii Domnului, între 6 și 9 aprilie (conform adresei Poliției Române nr. 468 din 5 aprilie 2018), ne-am simțit în siguranță întrucât organele au vegheat ca pruncului să nu-i lipsească nimic. Le mulțumim din inimă bravilor polițiști, în numele nostru, dar și al lui Iisus, care, tocmai în această perioadă, a avut niște probleme cu legea romană. Dar totul e bine când se termină cu bine, chiar și cu o înviere, mai ales că nu s-a încălcat niciun articol al legii 61 din 1991 privind tulburarea ordinii și liniștii publice. După cum știu chiar și copiii polițiștilor, Nașterea Domnului s-a produs pe 25 Decembrie, de Crăciun, când până și SRI taie porcul. Dar ordinul doamnei Carmen se execută, nu se discută. Dacă programul de guvernare-îndoctrinare a împins Nașterea mai spre primăvară, ca să se bucure și pensionarii, nu numai copiii oligofreni ai politicii, e obligatoriu să se respecte. Altminteri s-ar supăra domnul Liviu. Cât despre Iisus, n-are încotro, trebuie să se adapteze. * SRI e deștept de dă în gropi. Deviza ”Patria a priori” înseamnă ”Patria înainte de a experimenta ceva” , nicidecum ”Patria înainte de toate” (Patria ante omnia). Noroc că doamna Viorica s-a prins de eroarea greșelii și a semnalat-o opiniei publice...* Un popă greco-catolic din Londra se dădea huța cu trotineta prin biserică, printre enoriași. Să mai zică cârcotașii de profesie că cea mai profitabilă instituție financiară a lumii nu se modernizează! * 1100 de tone de cartofi proveniți din Egipt, infectați cu bacteria numită putregaiul brun, au fost descoperiți în portul Constanța. Și-n vremea asta cartofii românești încolțesc prin depozitele producătorilor din lipsă de cumpărători! Distrugerea potențialului agricol al României (am putea hrăni peste 82 de milioane de oameni, conform statisticilor FAO), este una dintre crimele cu premeditare săvârșite de politicieni post-decembriști aflați în tractorul puterii. * Pentru al doilea an consecutiv și la rând, Real Madrid s-a calificat în semifinalele Ligii Campionilor cu ajutorul arbitrajului. Dacă anul trecut a eliminat Bayern după ce marele bandit al fotbalului vecin și prieten, maghiarul Victor Kassai, l-a dat afară anapoda pe Vidal și i s-a pus albeața pe ochi taman când Ronaldo marca două goluri din ofsaid, anul acesta victima a fost Juventus Torino. Mâna criminală care a dus fluierul la gură ca pe-o suzetă, fluierând un penalty inexistent, în minutul 93, la scorul de 0 la 3, a fost a unui hoțoman englez de sub Podul Londrei. Dubiosul nu vroia să-și supere petarda, fană înrăită a Realului imaginar. Normal că Buffon, legendarul căpitan al italienilor, a văzut roșu în fața ochilor pentru că a protestat vehement împotriva deciziei păcăliciului, care, în acele momente, i s-a părut a fi un animal grotesc, cu un tomberon în loc de inimă. Din păcate pentru ideea de justiție, Gigi nu i-a dat și o cazma peste felinare. * Scenariul armelor chimice, care l-au dus la spânzurătoare pe Saddam, este reluat în Siria. Trump și vasalii săi europeni mențin starea de război deși pacea era mai aproape ca oricând. Cum liderul sirian, sprijinit de ruși, părea că scapă în câștigător, aliații s-au gândit că ordinea mondială e în pericol și au bombardat anumite ținte. În realitate nu e vorba de un război chimic, ci de unul cinic. În poligonul sirian, marele puteri își arată mușchii. Doar Trump crede că e vorba de un show. Oamenii normali la cap văd cum în fața ochilor orbi se joacă o nouă tragedie americană. Scenariul este scris de producătorii de armament. Regia este colectivă. Actorii principali sunt de la Holywood. În rolul urâtei este o englezoaică, Theresa May, iar ciudatul este interpretat de franțuzul Macron. Doar victimele sunt din Siria. * Gigi Becali i-a reproșat așa zisului fotbalist Florinel Coman că aleargă doar 7 km pe meci, cu 2 km mai puțin decât colegii săi de hârjoneală prin scrumul imperiului becalian. ”Da ce bre, nea Gigi, suntem la atletism?”, i-a replicat contrariat Mbappe de la Cotul Ciorii. * La umbra sânilor în floare, în Costa Rica, s-a format guvernul din exil. Cele două martire, care-i râvnesc scaunul Vasilicăi, stau deocamdată cu ochii-n soare. Și cu alte părți ale corpului, mai puțin expuse publicului larg. Cunoscătorii știu de ce! Ceilalți membri ai Cabinetului s-au împrăștiat prin diferite zone ale lumii, din Serbia până în Madagascar, ca să nu-i dibuiască potera și să le confiște programul de guvernare-destrăbălare cu bani publici. * Deși legendele urbane spun că Iohannis e cam încet, cu ocazia sărbătorilor pascale le-a închis gura tuturor sărbătorind pe repede înainte cu o săptămână mai devreme decât majoritatea românilor. * Ultima activitate obștească a domnului Daea se numește ”Alege usturoiul!”. Ai mare grijă, nea Petrică, că cățeii e periculoși pentru strigoi! * Marile dezbateri televizate legate de protocoalele s(p)ionului SRI-Procuratura Generală sunt apă de ploaie. Scopul lor este de a-i face pe românii pasivi (pensionari, văduve, orfani, săraci cu duhul) să mai uite de foame. Același teatru ieftin poate fi vizionat și pe la ședințele organizației de bază numită impropriu Comisia de control SRI. * Până în anul douăzeci-douăzeci, Viorica-Vasilica vrea să îndeplinească toate cerințele programului de guvernare-analfebetizare. * Între timp, inflația s-a dus la 5%, în ciuda optimismului ireal ce străbate ca un laser zidurile Palatului Victoria Socialismului de Cumetrie și Desfrâu. Treaba-i proastă. Și, din nenorocire, mai durează! * Din cauza recesiunii economice, combinată cu alergia față de justiție, Elena Udrea a cerut și a obținut statutul de refugiat politic în Costa Rica. Mititica! * Vegheată de soțul ei, Damian Crâșmaru, care i-a fost alături 66 de ani, s-a stins, la 92 de ani, flacăra inconfundabilei actrițe Carmen Stănescu. Drum bun printre îngeri! * Tot într-acolo a luat-o și caricaturistul Cristian Stănescu. Și-a desenat singur norișorul din care curg lacrimi. * A apărut o nouă listă cu vreo 200 de colaboratori ai Securității. Pentru cititorii mai tineri, care s-au șters de urdori mai târziu, e bine de știut că Securitatea e mă-sa SRI. Nu s-au lămurit încă problemele legate de paternitate * Un membru al Mafiei italiene a fost arestat la Pitești. În mediul de afaceri local părea un om cinstit. * În abdomenul burții stomacului unui cașalot exilat pe coasta Spaniei (altul decât arbitrul meciului Real-Juventus) au fost descoperite 29 de kg de plastic. Omul este cel mai mare dușman al planetei pe care o tratează cu inconștiență și nepăsare. * Regina Spaniei, Letiția, n-o înghite pe soacră-sa, fosta regină Sofia și nu s-a sfiit să-și arate proasta creștere în seara de Paște (catolic). Ținând cont că, totuși, e vorba de o soacră, popularitatea Letiției n-a avut de suferit. Dimpotrivă! * Tot soacra îi dădea bătăi de cap și lui Ștefan cel Mare când se întorcea acasă la ore foarte mici și găsea și poarta încuiată, și câinii războiului dezlegați. * ”Era o noapte întunecată precum cerul gurii lui Mike Tyson. Spre Cetatea Neamțului, un călăreț prăpădit, cu zdrențele fluturându-i în vântul nemilos, se lăsa dus de cal. Sângele-i șiroia din rănile nenumărate. Se auzi un blues. Păsările nopții-l recunoscură. Era Fănel. Își plângea de milă:” -Oh, oh, oh, la, la, la / Am rătăcit cărarea/ M-a luat gaia, m-a luat gaia/ Du-mă căluț la Mamaia...” Dar calul ori nu vroia să-l asculte, ori nu prea avea ureche muzicală, că-l duse drept la Cetatea Neamțului, unde-i era adăpostită, într-o năframă subțire, tânăra-i consoartă, vegheată cu strășnicie de scorpia a bătrână. Adică de soacră-sa lui Fănel, dacă cititorii neînsurați, dar fericiți, încă nu s-au prins. ”-Bine și aici ! acceptă decizia calului marele voievod. Că s-a terminat oricum. Ce-are să-mi facă zgripțuroaica în plus? N-are ce, că turcii mi-au pus-o destul de rău.” Domnul îl rugă pe căluț să ciocănească elegant, cu potcoava de la piciorul din stânga-spate, în poartă. Se conformă dar fu bruiat de orologiul din turn care vestea anapoda miezul nopții. ”-Tu-le muma-n cur de nepricepuți, n-au fixat ceasul!”, nu se putu stăpâni vodă. ”-Pe mine mă-njuri, mă, golane?” se rostogoli din turn vocea dogită de șoricioaică a mamei soacre. ”- Nu-s golan, madăr. Sunt eu, Ștefan cel Mare. Fănel, după cum m-alinți mata cu duioșie.” ”-Fugi de-aici, șarlatane, ești tu cine zici cum sunt eu duioasă. Ștefan e la luptă, nu umblă noaptea alandala, îmbrăcat ca metrosexualii, sau mai rău, ca răposatul meu soț, Radu cel Frumos. El apără țara, ca să poată d-alde tine să ardă gazul de pomană și să sperie două femei singure, în creierii nopții, cu șiretlicurile lui. Nu cumva ești din Vaslui, că de când v-a făcut Măruță celebri pentru sexul vostru surpriză bântuiți peste tot. Să știi că o pățești cu mine, că-s văduvă cam demultișor. Ia pune fă, toanto, felinarul pe el să-i văd moaca! Ptiu, Mario, ăsta-i chiar neisprăvitu de ginere-miu! La ora asta se vine acasă, obraznicule? Și-n halul ăsta? Ai fost la curve și iar te-a prins vreunul cu nădragii în vine?! Și eu i-am spus proastei de fi-mea să nu mai ofteze după tine, că năravul din fire n-are lecuire. Dar ea, nu și nu, că știe ea ce face, că nu ești chiar așa cum au scris unii istoria.” ”-Lasă-l, mamă, i-o fi foame, săracu!” ”-Foame, hai? Las că-i dau eu o papară s-o țină minte.” ”-Mamă, lasă-l, te rog, să se explice, cine știe ce i s-a întâmplat...” ”-Să se explice? Ce să explice, mă rog? Poziția 69, Doamne iartă-mă, că suntem în post și, oricum, mi-am mai pierdut și din elasticitate. Dacă la tine ține vrăjeala, află că la mine nu merge, copilo, că-s coardă bătrână. Du-te imediat la culcare ca să nu răcești, că ăsta te ia cu papagalul, te zăpăcește și tu ești în stare să-l primești în iatac și să-i dai puță. Că n-ai minte nici cât o pisică! Că dacă aveai, m-ascultai pe mine și acu erai departe, nu-ți pierdeai nopțile așteptându-l în lacrimi pe golanul ăsta. Gata, la culcare, acum chiar m-ai supărat. Ștefane, cântă slow-ri la altă masă că noi cunoaștem placa. Vira!” ”-Mamă soacră, nu-i ce-ți imaginezi mata. Vin de la luptă, oastea mi-i spartă și-s singur. Sunt rănit, sunt la pământ, sunt vrac.” ”-Minți, nerușinatule! Minți ca un șarlatan ce ești. Vii de la Hârlău, de la țiitoare.” ”-E prima oară în viața ta când te înșeli. Chiar vin de la război și-am cam luat-o la muian.” ”-Nu mă duci, te cunosc bine, nașparliule. Tu nu ești om de casă, dar olecuță de bătaie știi, încă nu s-au născut turcii care să ți-o pună. Recunoaște că vii de la Răreșoaia!” ”-Aș fi vrut eu dar, din păcate, adevărul istoric e altul. Crede-mă și mata o dată-n viață.” ”-Ce să fac? Să te cred? Ai impresia că m-am tâmpit de tot? Nu, Ștefane, sunt neschimbată.” ”-Dacă nu-mi dai drumul înăuntru, îmi dau duhul aici.” ”-Pe cât facem prinsoare că n-ai curaj? Nu-mi faci tu bucuria, te cunosc bine, prefăcutule.” ”-Sunt rănit.” ”-Ha, ha, ha, dar noi cum suntem! Aud? Crezi că pentru fata mea e ușor să te aștepte până în zori, când catadicsești să te întorci de la chermeze, de la striptis, de la concursuri de ”Miss Podgoria”! Că te-ai băgat în toate juriile, de nu mai are loc bietul Cătălin Botezatu de tine. Ești rănit? Cu atât mai bine. Să vezi și tu cum e, să înveți ce înseamnă durerea unei mame.” ”-Mi-e sete! Mor de sete!” ”-N-are cum să nu-ți fie la cât tragi la măsea. Stai în cramă câte trei zile și pe urmă te vaiți. Vai! Mă arde! Mor! Am arsuri! Vrei să te dregi, ți-e rău.... Foarte bine. Repară-te, caută vreun non-stop prin împrejurimi, că de când ești domn s-au înmulțit cârciumile ca ciupercile după ploaie.” ”-Madăr, poate că sunt așa cum zici mata, dar dă-mi drumul în cetate cu vorba bună că eu tot nu mor cum ți se pare ție și s-ar putea să ai necazuri mari cu peftea.” ”-M-ameninți, golanule?! Altceva mai știi să faci? Ești un zero barat și termină cu amenințările că n-am auzit să existe în literatura de specialitate vreun caz de soacră rezolvată de ginere. În schimb, în sens invers, sunt o mulțime de exemple. Mai citește și tu presa! A, scuză-mă că te ofensez. N-ai purtătorul de cuvânt cu tine și ți-e frică să nu-ți strice vocalele ochii ăia de bagabont.” ”-Uite ce-i, cotoarbo, dă drumul la poartă că te iau la pietre, fi-ți-ar clanța aia a dracului , Doamne iartă-mă, că sunt și Sfânt, printre altele.” ”-Aha, mă-njuri, ți-ai dat arama pe față. Vezi, fă, proasto, ce-mi face turbatu. Adu oala aia cu apă fiartă să-l opăresc că nu mai suport. Fac atac de panică și sar pe el de pe zidurile cetății, ca la wrestling. Însă fără să-l atenționez. Ți-l fac pilaf, una-două.” ”-Lasă-l, mamă, e băiat bun.” ”-Fugi în odaia ta și bagă-te pe Facebook că-ți dau două peste bot de nu te vezi! Te-a prostit golanul. Că dacă m-ascultai și erai fată cuminte, te dădeam la o facultate particulară și nu-ți mai iroseai viața fără rost așteptându-l pe necioplitul ăsta. Dar tu...nu și nu, că-l iubești, că e celebru, că e os de domn, că te-a cucerit pe loc, la București, că ai avut sentimentul ăla de ”deja vu ” și alte romantisme d-astea de doi bani. Piei din ochii mei, proasto, că te cârpesc de nu te vezi!” (..) ”-Stăpâne” - interveni calul, care se plictisise sudând la țigări fără timbru, din cânepă ușoară - ”eu nu mai suport melița ăsteia și-n cetate e clar că nu putem intra ca s-o strângem de gât. Să fim rezonabili și să ne întoarcem la discotecă. Să nu creadă turcii că ei sunt cei mai tari băieți de băieți din cartierul balcanic.” ”-Ai dreptate. Gloabo!” ”-Ce-ai zis?” ”-Nu vorbeam cu tine, ci cu soacră-mea.” ”-Norocul tău... că altfel te trânteam de-ți săreau ochii ăia bulbucați cât ești de Mare și de Sfânt.” ”-E-n regulă, numai o vorbă să-i mai spun soacră-mii și-am șters-o. Gloabo!!! Se face că nu mă aude, iapa râioasă...” ”-Știi ceva, stăpâne? Ia descalecă și ia-o tu cătinel, per pedes, după cum ziceau latinii, spre munții Vrancei, că noi doi nu mai suntem compatibili.”-Ce-ai, mă, te-ai supărat din senin?” ”-Nu că m-am supărat, dar avem și noi, caii, demnitatea noastră. Și nu ne place să ne-o calce nimeni în copite, ca să zic așa. Și să știi că la atâta lipsă de afecțiune și de recunoștință din partea ta, chiar nu mă așteptam. Până acum vreo două ceasuri ziceai că-s fratele tău, că ți-am fost alături la bine și la rău, că dacă nu eram iute de picior te făceau turcii la beregată... și câte și mai câte vrăjeli de om aflat la înghesuială. Chiar mi-a plăcut dedicația aia pe care a băgat-o Vică Abetovenei, ” De la mine din pocal a băut un om și-un cal!” Și acum, ce faci? Te sucești la 180 de grade și compari paracopitatele cu care ți-ai făcut de atâtea ori treaba cu ciufuta aia de soacră-ta? A avut dreptate Ureche când a scris că de câte ori trăgeai la măsea, pe la ospețe, lesne omorai fără giudețu. Adică, după cum zice Google translate, fără judecată... ” * Promoușăn: Iubite cetitorule, urmărește cu atenție episodul următor și-o să afli cum și-a construit Vrâncioaia ditamai viloiu și cui băgau sula-n coaste, cât era ziulica de lungă, legendarii ei feciori.
Recordul de asistență la un meci de fotbal din acest sezon s-a înregistrat la meciul de Liga a IV-a dintre reînființatele Steaua București și Academia Rapid. Peste 35 000 de oameni au asistat, cu nostalgie și dezinteres, la un duel care în vremuri nu prea îndepărtate se desfășura în competițiile europene. Au fost prezenți pe Arena Națională și câteva sute de huligani care au stricat această sărbătoare a sufletului romantic. Concluzia acestui eveniment rar este că bandiții care au condus fotbalul românesc după 1989 au îndepărtat lumea de stadioane prin distrugerea brandurilor tradiționale. De aceea în Mămăliga I meciurile se desfășoară într-o tăcere mormântală. Iar fotbalul fără spectatori e ca nunta fără lăutari. Sau ca Becali fără reporteri. * Politicienii sunt preocupați de bunăstarea infractorilor. Găinarilor ce au meditat la nemurirea buzunarului altuia în condiții improprii, li s-a pregătit un bonus financiar la ieșirea de la facultățile de profil, iar gulerelor albe, cu mânecile mai lungi decât prevăd standardele europene, li se oferă un pachet all inclusive. Dacă printre beneficiari vor mai fi nemulțumiți, va fi elaborat un nou proiect de lege prin care altcineva să execute pedeapsa în locul lor. Dar banii pentru condiții nașpa îi vor lua titularii. Oricum, în penitenciarele românești în care se află cazați politicieni, cel mai nasol o duc gardienii. Până nu se va introduce pușcăria la distanță, democrația românească de cumetrie și desfrâu nu se va consolida...* Olguța e convinsă că România o bate la the popow pe China în privința creșterii economice. Iată unde a dus îndemnul biblic ”Marș în tramvai!” * Pe toată perioada sărbătoririi Nașterii Domnului, între 6 și 9 aprilie (conform adresei Poliției Române nr. 468 din 5 aprilie 2018), ne-am simțit în siguranță întrucât organele au vegheat ca pruncului să nu-i lipsească nimic. Le mulțumim din inimă bravilor polițiști, în numele nostru, dar și al lui Iisus, care, tocmai în această perioadă, a avut niște probleme cu legea romană. Dar totul e bine când se termină cu bine, chiar și cu o înviere, mai ales că nu s-a încălcat niciun articol al legii 61 din 1991 privind tulburarea ordinii și liniștii publice. După cum știu chiar și copiii polițiștilor, Nașterea Domnului s-a produs pe 25 Decembrie, de Crăciun, când până și SRI taie porcul. Dar ordinul doamnei Carmen se execută, nu se discută. Dacă programul de guvernare-îndoctrinare a împins Nașterea mai spre primăvară, ca să se bucure și pensionarii, nu numai copiii oligofreni ai politicii, e obligatoriu să se respecte. Altminteri s-ar supăra domnul Liviu. Cât despre Iisus, n-are încotro, trebuie să se adapteze. * SRI e deștept de dă în gropi. Deviza ”Patria a priori” înseamnă ”Patria înainte de a experimenta ceva” , nicidecum ”Patria înainte de toate” (Patria ante omnia). Noroc că doamna Viorica s-a prins de eroarea greșelii și a semnalat-o opiniei publice...* Un popă greco-catolic din Londra se dădea huța cu trotineta prin biserică, printre enoriași. Să mai zică cârcotașii de profesie că cea mai profitabilă instituție financiară a lumii nu se modernizează! * 1100 de tone de cartofi proveniți din Egipt, infectați cu bacteria numită putregaiul brun, au fost descoperiți în portul Constanța. Și-n vremea asta cartofii românești încolțesc prin depozitele producătorilor din lipsă de cumpărători! Distrugerea potențialului agricol al României (am putea hrăni peste 82 de milioane de oameni, conform statisticilor FAO), este una dintre crimele cu premeditare săvârșite de politicieni post-decembriști aflați în tractorul puterii. * Pentru al doilea an consecutiv și la rând, Real Madrid s-a calificat în semifinalele Ligii Campionilor cu ajutorul arbitrajului. Dacă anul trecut a eliminat Bayern după ce marele bandit al fotbalului vecin și prieten, maghiarul Victor Kassai, l-a dat afară anapoda pe Vidal și i s-a pus albeața pe ochi taman când Ronaldo marca două goluri din ofsaid, anul acesta victima a fost Juventus Torino. Mâna criminală care a dus fluierul la gură ca pe-o suzetă, fluierând un penalty inexistent, în minutul 93, la scorul de 0 la 3, a fost a unui hoțoman englez de sub Podul Londrei. Dubiosul nu vroia să-și supere petarda, fană înrăită a Realului imaginar. Normal că Buffon, legendarul căpitan al italienilor, a văzut roșu în fața ochilor pentru că a protestat vehement împotriva deciziei păcăliciului, care, în acele momente, i s-a părut a fi un animal grotesc, cu un tomberon în loc de inimă. Din păcate pentru ideea de justiție, Gigi nu i-a dat și o cazma peste felinare. * Scenariul armelor chimice, care l-au dus la spânzurătoare pe Saddam, este reluat în Siria. Trump și vasalii săi europeni mențin starea de război deși pacea era mai aproape ca oricând. Cum liderul sirian, sprijinit de ruși, părea că scapă în câștigător, aliații s-au gândit că ordinea mondială e în pericol și au bombardat anumite ținte. În realitate nu e vorba de un război chimic, ci de unul cinic. În poligonul sirian, marele puteri își arată mușchii. Doar Trump crede că e vorba de un show. Oamenii normali la cap văd cum în fața ochilor orbi se joacă o nouă tragedie americană. Scenariul este scris de producătorii de armament. Regia este colectivă. Actorii principali sunt de la Holywood. În rolul urâtei este o englezoaică, Theresa May, iar ciudatul este interpretat de franțuzul Macron. Doar victimele sunt din Siria. * Gigi Becali i-a reproșat așa zisului fotbalist Florinel Coman că aleargă doar 7 km pe meci, cu 2 km mai puțin decât colegii săi de hârjoneală prin scrumul imperiului becalian. ”Da ce bre, nea Gigi, suntem la atletism?”, i-a replicat contrariat Mbappe de la Cotul Ciorii. * La umbra sânilor în floare, în Costa Rica, s-a format guvernul din exil. Cele două martire, care-i râvnesc scaunul Vasilicăi, stau deocamdată cu ochii-n soare. Și cu alte părți ale corpului, mai puțin expuse publicului larg. Cunoscătorii știu de ce! Ceilalți membri ai Cabinetului s-au împrăștiat prin diferite zone ale lumii, din Serbia până în Madagascar, ca să nu-i dibuiască potera și să le confiște programul de guvernare-destrăbălare cu bani publici. * Deși legendele urbane spun că Iohannis e cam încet, cu ocazia sărbătorilor pascale le-a închis gura tuturor sărbătorind pe repede înainte cu o săptămână mai devreme decât majoritatea românilor. * Ultima activitate obștească a domnului Daea se numește ”Alege usturoiul!”. Ai mare grijă, nea Petrică, că cățeii e periculoși pentru strigoi! * Marile dezbateri televizate legate de protocoalele s(p)ionului SRI-Procuratura Generală sunt apă de ploaie. Scopul lor este de a-i face pe românii pasivi (pensionari, văduve, orfani, săraci cu duhul) să mai uite de foame. Același teatru ieftin poate fi vizionat și pe la ședințele organizației de bază numită impropriu Comisia de control SRI. * Până în anul douăzeci-douăzeci, Viorica-Vasilica vrea să îndeplinească toate cerințele programului de guvernare-analfebetizare. * Între timp, inflația s-a dus la 5%, în ciuda optimismului ireal ce străbate ca un laser zidurile Palatului Victoria Socialismului de Cumetrie și Desfrâu. Treaba-i proastă. Și, din nenorocire, mai durează! * Din cauza recesiunii economice, combinată cu alergia față de justiție, Elena Udrea a cerut și a obținut statutul de refugiat politic în Costa Rica. Mititica! * Vegheată de soțul ei, Damian Crâșmaru, care i-a fost alături 66 de ani, s-a stins, la 92 de ani, flacăra inconfundabilei actrițe Carmen Stănescu. Drum bun printre îngeri! * Tot într-acolo a luat-o și caricaturistul Cristian Stănescu. Și-a desenat singur norișorul din care curg lacrimi. * A apărut o nouă listă cu vreo 200 de colaboratori ai Securității. Pentru cititorii mai tineri, care s-au șters de urdori mai târziu, e bine de știut că Securitatea e mă-sa SRI. Nu s-au lămurit încă problemele legate de paternitate * Un membru al Mafiei italiene a fost arestat la Pitești. În mediul de afaceri local părea un om cinstit. * În abdomenul burții stomacului unui cașalot exilat pe coasta Spaniei (altul decât arbitrul meciului Real-Juventus) au fost descoperite 29 de kg de plastic. Omul este cel mai mare dușman al planetei pe care o tratează cu inconștiență și nepăsare. * Regina Spaniei, Letiția, n-o înghite pe soacră-sa, fosta regină Sofia și nu s-a sfiit să-și arate proasta creștere în seara de Paște (catolic). Ținând cont că, totuși, e vorba de o soacră, popularitatea Letiției n-a avut de suferit. Dimpotrivă! * Tot soacra îi dădea bătăi de cap și lui Ștefan cel Mare când se întorcea acasă la ore foarte mici și găsea și poarta încuiată, și câinii războiului dezlegați. * ”Era o noapte întunecată precum cerul gurii lui Mike Tyson. Spre Cetatea Neamțului, un călăreț prăpădit, cu zdrențele fluturându-i în vântul nemilos, se lăsa dus de cal. Sângele-i șiroia din rănile nenumărate. Se auzi un blues. Păsările nopții-l recunoscură. Era Fănel. Își plângea de milă:” -Oh, oh, oh, la, la, la / Am rătăcit cărarea/ M-a luat gaia, m-a luat gaia/ Du-mă căluț la Mamaia...” Dar calul ori nu vroia să-l asculte, ori nu prea avea ureche muzicală, că-l duse drept la Cetatea Neamțului, unde-i era adăpostită, într-o năframă subțire, tânăra-i consoartă, vegheată cu strășnicie de scorpia a bătrână. Adică de soacră-sa lui Fănel, dacă cititorii neînsurați, dar fericiți, încă nu s-au prins. ”-Bine și aici ! acceptă decizia calului marele voievod. Că s-a terminat oricum. Ce-are să-mi facă zgripțuroaica în plus? N-are ce, că turcii mi-au pus-o destul de rău.” Domnul îl rugă pe căluț să ciocănească elegant, cu potcoava de la piciorul din stânga-spate, în poartă. Se conformă dar fu bruiat de orologiul din turn care vestea anapoda miezul nopții. ”-Tu-le muma-n cur de nepricepuți, n-au fixat ceasul!”, nu se putu stăpâni vodă. ”-Pe mine mă-njuri, mă, golane?” se rostogoli din turn vocea dogită de șoricioaică a mamei soacre. ”- Nu-s golan, madăr. Sunt eu, Ștefan cel Mare. Fănel, după cum m-alinți mata cu duioșie.” ”-Fugi de-aici, șarlatane, ești tu cine zici cum sunt eu duioasă. Ștefan e la luptă, nu umblă noaptea alandala, îmbrăcat ca metrosexualii, sau mai rău, ca răposatul meu soț, Radu cel Frumos. El apără țara, ca să poată d-alde tine să ardă gazul de pomană și să sperie două femei singure, în creierii nopții, cu șiretlicurile lui. Nu cumva ești din Vaslui, că de când v-a făcut Măruță celebri pentru sexul vostru surpriză bântuiți peste tot. Să știi că o pățești cu mine, că-s văduvă cam demultișor. Ia pune fă, toanto, felinarul pe el să-i văd moaca! Ptiu, Mario, ăsta-i chiar neisprăvitu de ginere-miu! La ora asta se vine acasă, obraznicule? Și-n halul ăsta? Ai fost la curve și iar te-a prins vreunul cu nădragii în vine?! Și eu i-am spus proastei de fi-mea să nu mai ofteze după tine, că năravul din fire n-are lecuire. Dar ea, nu și nu, că știe ea ce face, că nu ești chiar așa cum au scris unii istoria.” ”-Lasă-l, mamă, i-o fi foame, săracu!” ”-Foame, hai? Las că-i dau eu o papară s-o țină minte.” ”-Mamă, lasă-l, te rog, să se explice, cine știe ce i s-a întâmplat...” ”-Să se explice? Ce să explice, mă rog? Poziția 69, Doamne iartă-mă, că suntem în post și, oricum, mi-am mai pierdut și din elasticitate. Dacă la tine ține vrăjeala, află că la mine nu merge, copilo, că-s coardă bătrână. Du-te imediat la culcare ca să nu răcești, că ăsta te ia cu papagalul, te zăpăcește și tu ești în stare să-l primești în iatac și să-i dai puță. Că n-ai minte nici cât o pisică! Că dacă aveai, m-ascultai pe mine și acu erai departe, nu-ți pierdeai nopțile așteptându-l în lacrimi pe golanul ăsta. Gata, la culcare, acum chiar m-ai supărat. Ștefane, cântă slow-ri la altă masă că noi cunoaștem placa. Vira!” ”-Mamă soacră, nu-i ce-ți imaginezi mata. Vin de la luptă, oastea mi-i spartă și-s singur. Sunt rănit, sunt la pământ, sunt vrac.” ”-Minți, nerușinatule! Minți ca un șarlatan ce ești. Vii de la Hârlău, de la țiitoare.” ”-E prima oară în viața ta când te înșeli. Chiar vin de la război și-am cam luat-o la muian.” ”-Nu mă duci, te cunosc bine, nașparliule. Tu nu ești om de casă, dar olecuță de bătaie știi, încă nu s-au născut turcii care să ți-o pună. Recunoaște că vii de la Răreșoaia!” ”-Aș fi vrut eu dar, din păcate, adevărul istoric e altul. Crede-mă și mata o dată-n viață.” ”-Ce să fac? Să te cred? Ai impresia că m-am tâmpit de tot? Nu, Ștefane, sunt neschimbată.” ”-Dacă nu-mi dai drumul înăuntru, îmi dau duhul aici.” ”-Pe cât facem prinsoare că n-ai curaj? Nu-mi faci tu bucuria, te cunosc bine, prefăcutule.” ”-Sunt rănit.” ”-Ha, ha, ha, dar noi cum suntem! Aud? Crezi că pentru fata mea e ușor să te aștepte până în zori, când catadicsești să te întorci de la chermeze, de la striptis, de la concursuri de ”Miss Podgoria”! Că te-ai băgat în toate juriile, de nu mai are loc bietul Cătălin Botezatu de tine. Ești rănit? Cu atât mai bine. Să vezi și tu cum e, să înveți ce înseamnă durerea unei mame.” ”-Mi-e sete! Mor de sete!” ”-N-are cum să nu-ți fie la cât tragi la măsea. Stai în cramă câte trei zile și pe urmă te vaiți. Vai! Mă arde! Mor! Am arsuri! Vrei să te dregi, ți-e rău.... Foarte bine. Repară-te, caută vreun non-stop prin împrejurimi, că de când ești domn s-au înmulțit cârciumile ca ciupercile după ploaie.” ”-Madăr, poate că sunt așa cum zici mata, dar dă-mi drumul în cetate cu vorba bună că eu tot nu mor cum ți se pare ție și s-ar putea să ai necazuri mari cu peftea.” ”-M-ameninți, golanule?! Altceva mai știi să faci? Ești un zero barat și termină cu amenințările că n-am auzit să existe în literatura de specialitate vreun caz de soacră rezolvată de ginere. În schimb, în sens invers, sunt o mulțime de exemple. Mai citește și tu presa! A, scuză-mă că te ofensez. N-ai purtătorul de cuvânt cu tine și ți-e frică să nu-ți strice vocalele ochii ăia de bagabont.” ”-Uite ce-i, cotoarbo, dă drumul la poartă că te iau la pietre, fi-ți-ar clanța aia a dracului , Doamne iartă-mă, că sunt și Sfânt, printre altele.” ”-Aha, mă-njuri, ți-ai dat arama pe față. Vezi, fă, proasto, ce-mi face turbatu. Adu oala aia cu apă fiartă să-l opăresc că nu mai suport. Fac atac de panică și sar pe el de pe zidurile cetății, ca la wrestling. Însă fără să-l atenționez. Ți-l fac pilaf, una-două.” ”-Lasă-l, mamă, e băiat bun.” ”-Fugi în odaia ta și bagă-te pe Facebook că-ți dau două peste bot de nu te vezi! Te-a prostit golanul. Că dacă m-ascultai și erai fată cuminte, te dădeam la o facultate particulară și nu-ți mai iroseai viața fără rost așteptându-l pe necioplitul ăsta. Dar tu...nu și nu, că-l iubești, că e celebru, că e os de domn, că te-a cucerit pe loc, la București, că ai avut sentimentul ăla de ”deja vu ” și alte romantisme d-astea de doi bani. Piei din ochii mei, proasto, că te cârpesc de nu te vezi!” (..) ”-Stăpâne” - interveni calul, care se plictisise sudând la țigări fără timbru, din cânepă ușoară - ”eu nu mai suport melița ăsteia și-n cetate e clar că nu putem intra ca s-o strângem de gât. Să fim rezonabili și să ne întoarcem la discotecă. Să nu creadă turcii că ei sunt cei mai tari băieți de băieți din cartierul balcanic.” ”-Ai dreptate. Gloabo!” ”-Ce-ai zis?” ”-Nu vorbeam cu tine, ci cu soacră-mea.” ”-Norocul tău... că altfel te trânteam de-ți săreau ochii ăia bulbucați cât ești de Mare și de Sfânt.” ”-E-n regulă, numai o vorbă să-i mai spun soacră-mii și-am șters-o. Gloabo!!! Se face că nu mă aude, iapa râioasă...” ”-Știi ceva, stăpâne? Ia descalecă și ia-o tu cătinel, per pedes, după cum ziceau latinii, spre munții Vrancei, că noi doi nu mai suntem compatibili.”-Ce-ai, mă, te-ai supărat din senin?” ”-Nu că m-am supărat, dar avem și noi, caii, demnitatea noastră. Și nu ne place să ne-o calce nimeni în copite, ca să zic așa. Și să știi că la atâta lipsă de afecțiune și de recunoștință din partea ta, chiar nu mă așteptam. Până acum vreo două ceasuri ziceai că-s fratele tău, că ți-am fost alături la bine și la rău, că dacă nu eram iute de picior te făceau turcii la beregată... și câte și mai câte vrăjeli de om aflat la înghesuială. Chiar mi-a plăcut dedicația aia pe care a băgat-o Vică Abetovenei, ” De la mine din pocal a băut un om și-un cal!” Și acum, ce faci? Te sucești la 180 de grade și compari paracopitatele cu care ți-ai făcut de atâtea ori treaba cu ciufuta aia de soacră-ta? A avut dreptate Ureche când a scris că de câte ori trăgeai la măsea, pe la ospețe, lesne omorai fără giudețu. Adică, după cum zice Google translate, fără judecată... ” * Promoușăn: Iubite cetitorule, urmărește cu atenție episodul următor și-o să afli cum și-a construit Vrâncioaia ditamai viloiu și cui băgau sula-n coaste, cât era ziulica de lungă, legendarii ei feciori.
CONTELE DE MONTE-CRISTO
15 aprilie 2018
joi, 12 aprilie 2018
Omul de zăpadă albastru
Suntem doi îngeri ce nu s-au văzut niciodată,
ne izbim de cuvinte, ni se amestecă aripile, se înnoadă,
suntem doi îngeri cu apa strivindu-ne gura,
umbre pe pereți cu ochi de zăpadă
Suntem două gânduri strivindu-se întâmplător de ecouri,
uneori se ciocnesc unul de altul
până când se prăbușește-n ocean,
epuizat de îmbrățișări, neantul
Numai câteodată ne vedem făpturile amestecate
cu nisipul curgând prin clepsidră pieziș,
întindem mâinile în golul din jur
ca doi copaci interziși
Ne pică frunzele despuiate de carne
până când pustiul din noi devine covor;
atunci culorile se îndepărtează grăbite,
și dor
Și-n ochiul cerului, uriaș,
se strecoară nemiloase priveliști,
spre care se îndreaptă omul de zăpadă albastru
sugrumat de opreliști.
12 aprilie 2018
duminică, 8 aprilie 2018
Deși nu mai sunt
Mă doare sufletul, Doamne, sunt frânt,
poveri nenumărate am cărat pe munte,
cenușa mi se împrăștie-n vânt
așezându-se cerului pe tâmple, pe frunte
Nu mai sunt ființă, nu mai sunt nici trup,
dar simt în palme și-n oase durerea,
sunt un copac cu aripi de lut
ce-mbrățișează până la sânge tăcerea
Cărările mă duc și vor să mă-ncuie
între viață și moarte, la mijloc,
în inimă întunericul suie
deși par că sunt, nu mai sunt chiar deloc
Se împrăștie umbra în pietre-smaralde,
cenușa mi se-mprăștie-n vânt,
rugul aprins de amurguri mă arde;
mă doare sufletul, deși nu mai sunt...
7 aprilie 2018
poveri nenumărate am cărat pe munte,
cenușa mi se împrăștie-n vânt
așezându-se cerului pe tâmple, pe frunte
Nu mai sunt ființă, nu mai sunt nici trup,
dar simt în palme și-n oase durerea,
sunt un copac cu aripi de lut
ce-mbrățișează până la sânge tăcerea
Cărările mă duc și vor să mă-ncuie
între viață și moarte, la mijloc,
în inimă întunericul suie
deși par că sunt, nu mai sunt chiar deloc
Se împrăștie umbra în pietre-smaralde,
cenușa mi se-mprăștie-n vânt,
rugul aprins de amurguri mă arde;
mă doare sufletul, deși nu mai sunt...
7 aprilie 2018
sâmbătă, 7 aprilie 2018
Abia atunci ne amintim Lumina
În fiecare zi murim și înviem,
o apă-n sus și-n josul vieții ne tot duce,
de când au ruginit piroanele în palme,
de când Iisus ne-a renăscut pe cruce
Și pentru tot ce am primit în dar,
ca un suprem, definitiv omagiu,
uităm să mulțumim măcar
pământului salvat din naufragiu
Ce se ascunde-n firea nelumească?
ce pânză de păianjen în corset ne ține
de nu putem să ne-însușim lumina
ce curge nesfârșită dinspre Tine?
Ne rătăcim prin bezna minții noastre,
pe unde curg corăbii de pirați,
ce cară înspre țărmurile albastre
toți îngerii pe Cruce condamnați
Și ne prefacem în nisip de mare
ce trece prin clepsidră ca o spaimă,
și-n viața îngropată-n nopți polare
Tu ești, Iisuse, însingurata haină
cu care ne îmbrăcăm doar când e viscol,
și când spre noapte inima ne duce,
abia atunci ne amintim Lumina
ce sângerează încă pe o cruce
7 aprilie 2018
o apă-n sus și-n josul vieții ne tot duce,
de când au ruginit piroanele în palme,
de când Iisus ne-a renăscut pe cruce
Și pentru tot ce am primit în dar,
ca un suprem, definitiv omagiu,
uităm să mulțumim măcar
pământului salvat din naufragiu
Ce se ascunde-n firea nelumească?
ce pânză de păianjen în corset ne ține
de nu putem să ne-însușim lumina
ce curge nesfârșită dinspre Tine?
Ne rătăcim prin bezna minții noastre,
pe unde curg corăbii de pirați,
ce cară înspre țărmurile albastre
toți îngerii pe Cruce condamnați
Și ne prefacem în nisip de mare
ce trece prin clepsidră ca o spaimă,
și-n viața îngropată-n nopți polare
Tu ești, Iisuse, însingurata haină
cu care ne îmbrăcăm doar când e viscol,
și când spre noapte inima ne duce,
abia atunci ne amintim Lumina
ce sângerează încă pe o cruce
7 aprilie 2018
Nu-i nimeni în golul din jur
Nu-i nimeni în golul din jur,
Tac îngerii condamnați la desfrâu și sperjur.
Un foc de zăpadă dinlăuntrul îl arde,
Ochi nevăzuți se împrăștie în mii de smaralde.
Orizontul e-un front străbătut de dureri imprecise,
Zboară invers păsări de pradă dinainte ucise.
E viscol total în artere, corăbii de scânduri
Duc morții cu roaba prin gânduri.
Neantul sfâșie albastrul în gheare,
Nisipu-n clepsidră se scurge mai tare.
Se aud țipete de cocori răstigniți fără cruce,
Pe-un drum nemarcat uitarea ne duce.
Ochi nevăzuți se împrăștie în mii de smaralde,
Un foc de zăpadă dinlăuntrul îl arde.
Nu-i nimeni în golul din jur,
Tac îngerii condamnați la desfrâu și sperjur
7 aprilie 2018
Tac îngerii condamnați la desfrâu și sperjur.
Un foc de zăpadă dinlăuntrul îl arde,
Ochi nevăzuți se împrăștie în mii de smaralde.
Orizontul e-un front străbătut de dureri imprecise,
Zboară invers păsări de pradă dinainte ucise.
E viscol total în artere, corăbii de scânduri
Duc morții cu roaba prin gânduri.
Neantul sfâșie albastrul în gheare,
Nisipu-n clepsidră se scurge mai tare.
Se aud țipete de cocori răstigniți fără cruce,
Pe-un drum nemarcat uitarea ne duce.
Ochi nevăzuți se împrăștie în mii de smaralde,
Un foc de zăpadă dinlăuntrul îl arde.
Nu-i nimeni în golul din jur,
Tac îngerii condamnați la desfrâu și sperjur
7 aprilie 2018
joi, 5 aprilie 2018
SĂPTĂMÂNA PE SCURT (116)
Coșmarul Dăncilă * Ticăloșii sunt pe drumul cel bun * Crimele din Nesănătate * Limba gimnastică * Imaginea creierului subțire cu cheltuială se ține * Poezia sexului sau sexul poeziei? * Perpetuum mobile cu spioni * Ani de ciomăgeală
Am avut un coșmar cumplit. Se făcea că Viorica-Vasilica era învățătoarea mea. * A fost o noapte grea. Din fericire adevărul istoric e altul. Doamna premieră e pe baricadele politicii de canapea și înfruntă bărbătește ”opoziția parlamentală”. Căreia i-a transmis textual, ca să fie bine înțeleasă: ”răspund fiecărui întrebări, (...) până la sfârșitul acestui luni.” După ce și-a făcut încălzirea, Viorica cea frumoasă precum o zambilă și inteligentă precum o șindrilă, s-a lăudat că a depășit ținta de deficit bugetar!!! Nu i-a spus nimeni că asta e ceva rău. Dar cum femeile din Videle e sincere în general, nimfa blondă a recunoscut că, citez cu emoție și lacrimi de crocodil cât corcodușele, ”acest program (de guvernare)...nu a făcut bine României.” Colegii ei, academicienii de pe malul Dunării, zic că a fost o afirmație făcută din eroarea greșelii, dar adversarii pitulați printre morminte politice susțin cu argumente irefutabile (ce cuvânt frumos!) că gura păcătoasei adevăr grăiește. * Dar pe Viorica nu te poți supăra. Cum deschide gura, te apucă râsul. Orice moțiune împotriva guvernului de gospodine și majordomi concurează cu succes serialul ”Las Fierbinți”. Acolo, în Parlamentul Rușinii Naționale, Cosette Gianina Chichirău, acest Martin Luther King cu mini-jupe de pe lângă plopii fără soț, a tras un discurs să-i meargă la pitpalac până și ultimului macac cu mustață. Sinceri să fim, la oratorie, Cosette îi dă clanță lui Șerban Nicolae. * Ca să concluzionăm într-un fel, că ne apucă frezoanele de atâta muncă, trebuie să recunoaștem că doamna Dăncilă este ilustrarea faptului că ignoranța ne costă mai mult decât educația. * Ion Iliescu și ceilalți ticăloși pot fi judecați pentru crimele de la așa zisa revoluție. Justițio, oprește mai repede dricu în care bolșevicii l-au suit pe nea Nicu și aburcați-l pe nea Ion, c-așa e de bonton. * Întrebat cum se traduce Trăiască România Mare în maghiară, derutatul UDMR Marton Arpad a replicat golănește că așa ceva nu este posibil în limba cailor. Să moară mă-ta! * 650 000 de români au dat colțul în ultimul sfert de secol din cauza infecțiilor intraspitalicești. Spitalele românești au devenit adevărate lagăre ale morții. * Din cauza sistemului putred de corupt din Nesănătate, 47% dintre români mor cu zile. Acestea sunt cifrele dezastrului. Aici ne-au adus macabrii diriguitori ai societății post-comuniste. Clasa politică este cancerul societății românești. * Întrebare întrebătoare: Dacă în fruntea țării ajung numai analfabeți, de ce se dau atâtea examene la limba română? Și la Evaluarea Națională, și la Bac, și la ”Te pui cu blondele”? Nu era de ajuns doar limba gimnastică? * Zăvoranca vrea 500 000 de euro de la Pepe fiindcă i-ar fi stricat imaginea. Micul Zavaidoc ar fi acuzat-o de hoție, or în afară de inima de oltean, ca în filmul omonim al trustului PRO TV, altceva nu i-a șterpelit. Urât din partea lui Pepe să-i strice imaginea acestei distinse profesoare de bune maniere și bălăcăreală! Că, vorba aia, avea o imagine! * Pe 15 ianuarie 2018, la Botoșani, cu ocazia decernării premiilor ”Mihai Eminescu”, o poetă de pe centura literaturii a recitat un poem-manifest-feminist (zice ea) care conține versul (vorba vine): ”Îți introduc penisul meu lung și negru în pântec, România”! Dacă feminismul înseamnă să visezi mandravele de africani care au uitat să se oprească din creștere, instanța e lămurită. Totuși, ce are a face sula cu prefectura? Ce rău ți-a făcut România, fato? Ai auzit-o tu că s-ar da în vânt după sex cu negri? Crezi că d-aia o ardea Ceaușescu cât era ziulica de lungă prin Zimbabwe? Era la pețit? Căuta mătărângi pentru țara lui? E o eroare în falș, Medeeo? Cu asemenea afirmații șocante, România e mai degrabă o vestală fără noroc pe care vor s-o călărească tot felul de impotenți intelectual. Voi, obsedatelor, de ce nu încercați să scrieți frumos, dacă tot puneți mâna pe pix? Decât să șocați câțiva libidinoși de prin jurii, care consideră că de la vorbe la fapte nu-i decât un pas, mai bine ați face ceva util societății. Dați cu mătura, tundeți gazonul, fierbeți grâul pentru colivă! Și dacă nu e ceva de capul vostru, poate e ceva de curul vostru. Ceea ce este, evident, o licență poetică. Ceea ce faceți acum, Medeeo, nu e poezie, e un rahat pe care-l aruncați în ventilator. Noi știm că versul incriminat aparține unuia Marius Ianuș, care, cu ani în urmă, a încercat să facă senzație, dar ce s-a ales din acest geniu al closetelor? Stă el de-a dreapta lui Eminescu? Da de unde! Mi se pare că și lui îi este lehamite de ce a scris. Tăntițo, mai bine scrie niște poezii proaste (nu că asta ar fi vreo capodoperă) decât să-ți regulezi țara cu penisul altuia! Fără vrăjeală, România n-are nicio vină că tot felul de obsedați de glorie deșartă vor să i-o tragă, noaptea pe la trei. Noroc că poliția e scrofuloasă la datorie. Așa că inconștienta poetă s-a ales cu un avertisment! Păi de avertismente-i ardea ei corpul?! Măi, băieți, măi, cu poetesele pe care le mănâncă Windowsul nu se lucrează precum cu hoții din clasa politică, așa zisa clasă ajutătoare a societății românești! Ele e citite, e mirobolante, e pofticioase... Voi pulane (lungi și negre, of course!) nu mai aveți? Păi de ce credeți că și-a ridicat Medeea fustele-n cap? Ca să consumați voi procese verbale? De avertismente era sătulă...* Pentru a supraveghea un spion rus, americanii pun la lucru zece agenți FBI. Ori americanii sunt cam tolomaci, ori rușii sunt prea deștepți. Cică cel mai greu de supravegheat sunt spionii acoperiți din ambasade și consulate. Diplomații, adică. Dar americanii nu se lasă, supraveghează non-stop, mai ales de când au dibuit niște ruși infiltrați inclusiv la Microsoft. Ce-i interesa pe alde Ivan? Nimic deosebit. Vroiau să racoleze câteva persoane care participau la operațiunile de codificare ale sistemelor informatice. Așa că scandalul Skripal a fost un bun prilej de a mai expulza din spionii acoperiți, așa zișii diplomați. Din cei aproximativ 150 de lucrători activi, cu ochiul și timpanul, din SUA, 60 au fost expulzați. Necazul e că vor veni alții că, vorba aia, America e țara tuturor imposibilităților, iar agenții FBI vor fi nevoiți s-o ia de la capăt cu supravegherea. Și așa a fost descoperit perpetuum mobile cu spioni. * Fondurile europene au devenit principala sursă de îmbogățire a apropiaților puterii din toate țările est-europene. La noi sunt jefuite pur și simplu, termenul de sursă de îmbogățire fiind desuet. * Birocrația din spațiul carpato-danubiano-hipnotic îi sperie pe investitorii străini. Nu pe hoțomani, ăia dau buzna, ci pe oamenii de afaceri autentici. Numai în ultimul an, Codul Fiscal a suferit 70 de modificări. Iar lipsa infrastructurii îi împiedică s-o șteargă din țară pe cei care consideră că n-a mai rămas nimic de furat. * Tot de lipsa infrastructurii se plângeau investitorii străini și-n vremea lui Ștefan cel Mare. Cu toate astea, veneau regulat la furat, jefuit și violat. Unii plecau cu coada tăiată dintre picioare, alții nu mai plecau deloc, că legile erau aspre și se aplicau pe loc. Dacă nu ne credeți, citiți ”Istoria necenzurată a românilor” a lui Adi Sfinteș că acolo se spune tot adevărul. Ba și mai mult decât atât. * ”Acu să nu fiți naivi și să credeți că după scrisoarea lui Ștefan marile puteri s-au înghesuit să-i dea ajutor pentru a se apăra de ciuma turcească. Da de unde! Fiecare și-a văzut de treaba lui, una mai importantă decât alta; regele Poloniei s-a scobit în nas, papa de la Roma s-a uitat în oglindă, iar dogele Veneției s-a dat în bărci. Paradoxal, dar numai Matei Corvin s-a aplecat asupra problemei, deși el o luase la propriu pe cocoașă, la Baia, de-l dureau și acum șalele când o alerga pe cea de-a doua nevastă, frumoasa Beatrice, pe la Buda, s-o ciugulească un pic de cercel, de buric și de alte zone crepusculare. Dar politica-i politică și el considera că-i mai bine să fie prieten cu nervosul de Ștefan că, vorba aia, nu se știe niciodată prognoza meteo în istorie. Actele au fost semnate la Iași, la 12 iulie 1475, cu un an înainte ca Mehmed al II-lea să pătrundă cu 170.000 de șalvariști în Moldova, acțiune ce s-a desfășurat concomitent cu un atac al tătarilor, vasalii turcilor. Ștefan își trimite răzeșii să le ia maul mongolilor. Zis și făcut, numai că Vodă rămâne cu doar 12.000 de curteni abțiguiți în fața otomanilor. Lupta s-a dat la Războieni, la 26 iulie 1476, dar a fost nasol că moldavii au fost copleșiți de dușmani. Au luptat eroic și au pierit atunci mulți viteji dintre cei tineri și mulți boieri patrioți și a fost mare mâhnire în Moldova și în țările dimprejur. În continuarea distracției, sultanul asediază cetățile Sucevei, Hotinului și Neamțului, dar o ia tacticos în mână că nici una nu a capitulat. Și cum turcii erau cam janghinoși și se spălau numai la Paștele Cailor - că de altul n-auziseră - izbucnește, ca de obicei, holera, ceea ce-i obligă să se cărăbănească peste Dunăre, deși nu l-au înlocuit nici pe Vodă și n-au cucerit nici Chilia ori Cetatea Albă, că flota lor fusese botezată definitiv de o furtună dumnezeiască în Marea Neagră. Retragerea a semănat a fugă că Ștefan și-a strâns o nouă oaste (16.000 de nervoși cu nervii) și a luat măsurile de rigoare. Astfel se explică viteza cu care au ajuns otomanii de la Suceava până în sudul Dunării, acoperind această apreciabilă distanță în numai trei zile. Fane însă avea un gol imens în inimă că nu-i bătuse destul și drept urmare trece în Valahia unde-l instalează în locul lui Laiotă pe Vlad Țepeș, care, din păcate, a fost ucis rapid. În anii următori îi impune în Valahia pe Țepeluș și pe Vlad Călugărul cu gândul de a-i fi aliați în lupta contra otomanilor. Așteptările îi sunt înșelate și intervine de mai multe ori de-i bate pe foștii lui protejați de le sună apa-n capetele seci. Zadarnice străduințe că aceștia erau prea lași pentru secolul în care se născuseră. În 1484, turcii asediază Chilia (6-14 iulie) și Cetatea Albă (14 iulie-7 august) pe care le cuceresc dându-i o puternică lovitură lui Ștefan, care nu apucase să ajungă cu oastea la locul confruntării. Pentru a-și recupera cetățile, Ștefan acceptă umilința de a presta personal jurământul de credință regelui polonez Cazimir, la Kalomea (15 septembrie 1485), care-i promisese ajutor. Turcii atacă tot mai des Moldova dar sunt bătuți cu maximă consecvență de Fane. Până la urmă, văzând că nu-i folosește la nimic prietenia lui Cazimir și convingându-se că promisiunile monarhilor din jur sunt vorbe de clacă, domnul se înțelege cu sultanul Baiazid al II-lea (1481-1512) acceptând să plătească tribut (4000 de ducați anual). Scăpat de permanenta amenințare turcească, Fane se orientează să i-o plătească lui Cazimir pentru bășcălia de la Kalomea unde, în ciuda înțelegerii anterioare, acesta dezvelise cortul în care leul, pardon, dolarul Moldovei, îi jura credință, ca să vadă mulțimile ce mare vedetă internațională i se închină lui. Așa că, în 1490, Ștefan ocupă Pocuția pe care o considera proprietatea sa, moștenită de la Petru Mușat și Alexandru cel Bun, și pentru care - ține să le precizeze leșilor - este dispus să-și sacrifice capul. Polonii nu mai cârâie o vreme. După moartea lui Cazimir (1492), fiul acestuia, Ioan Albert, împreună cu frații săi, Vladislav (rege al Boemiei și Ungariei), Alexandru (duce al Lituaniei) și Sigismund (care poftea Moldova) hotărăsc să i-o pună lui Fane, care-i lua la mișto ori de câte ori vroia fizicul lui. În 1497, regele polon, în fruntea a 100.000 de gură-cască intră în Moldova pretextând că merg să recucerească Chilia și Cetatea Albă. Dar Ștefan era prea vechi în branșă ca să se lase păcălit și, după ce și-a dres vocea cu un vin negru de Cotnari, a convocat vreo 40.000 de cheflii dornici de o paranghelie mai de soi. ”-Măi, mișeilor - i-a luat Vodă cu ghinișoru - io m-am săturat să mă tot lupt cu turcii că nici ei nu mai sunt ce-au fost și m-am hotărât să facem o bătută moldovenească, temeinică, profundă, cu leșii, că și-au băgat material proaspăt pe tron. Pe regele ăsta nou, de-și zice Ioan-Albert, nu-l dă deșteptăciunea afară din casă, dar el nu știe asta. D-aia crede că mă poate duce pe mine cu zăhărelul și-mi tuflește cușma pe ochi când mi-o fi lumea mai dragă. Vă rog frumos să vă concentrați un pic, cât să puteți sta în cele aproximativ două picioare, și să-i dăm o puricăreală ca la mama acasă, să ne țină minte de jupâni. Că nu mai este respect în Europa de la o vreme, de-au ajuns toți mucoșii să se tragă de șireturi cu mine! Bineînțeles că o să mergem la distracție numai după ce vizităm cârciuma Marșelicăi, că încă mă mai arde pârdalnicul ăsta de gât...” Moldavii au fost bucuroși până peste poate de cele auzite și au purces la treabă. După ce au golit n+1 butoaie de vin, luate câte k, au început să orbecăie după poloni. I-au găsit în jurul Sușevei, i-au înconjurat și i-au silit să se predea. După mai multe insistențe, vorbe dulci și pupături de complezență, Fane acceptă de ochii lumii politice să-i ierte pe leși pentru nesimțirea lor, cu o singură condiție: să se întoarcă acasă exact pe unde au venit și să-l ajute și pe Smiley să-și refacă gospodăria pe care au jefuit-o la venire. Normal că polonii n-au făcut-o întrucât n-ar fi avut ce băga la jgheab. Dar, de fapt, Fane asta vroia fiindcă nici prin gând nu-i trecea să-i lase nepedepsiți pe îngâmfații respectivi. Primirea le-a făcut-o în Codrii Cosminului unde, din obișnuință, i-a nimicit (26 octombrie 1497). Armata de mazuri ce venea în ajutor a fost distrusă până la ultimul om de vornicul Boldur, la Lențești (29 octombrie 1497). Moldovenii s-au umplut de prăzi nenumărate, iar robii polonezi au fost calificați la locul de muncă pe funcțiile foarte căutate pe piața muncii din acea vreme, de boi de jug. Realitatea istorică e că potrivirea a fost perfectă. Cu ei a arat Fane câteva suprafețe însămânțate cu ghindă, pe care le-a numit, din lipsă de inspirație, la fel, adică ”Dumbrava roșie”, de Vasile Alecsandri. În 1499, polonii încheie pacea cu Fane recunoscându-l de lider regional deși pe el nu-l interesa deloc titulatura. Voievodul îi mai bate de câteva ori pe turci, personal sau prin intermediul fiului său Bogdan, de-i zicea norodul ”cel Orb”, după ce-și pierduse un ochi în Codrii Cosminului. Nu, nu-l uitase acolo, pur și simplu îi intrase o chestie în el. O săgeată! Bogdan era consiliat îndeaproape de vornicul Boldur, care obișnuia să le dea tuturor dușmanilor Moldovei câte un picior în tur, ceea ce făcea ca succesul acțiunilor sale să fie garantat. Fane organiză lucrurile de așa natură încât în iulie 1504, când citise el în horoscopul chinezesc, un fake de altfel, că trebuie să mai schimbe locul, că stătuse 47 de ani și trei luni pe tron, pe cal, prin diferite iatacuri și alte locuri de loisir, Moldova era o țară a-ntâia, bogată, așezată, respectată de toată lumea, de se miră bolânzii din ziua de azi cum de a fost posibil așa ceva. Că străInii nu-i ajutau deloc. Doar n-au reușit toate minunățiile alea prin muncă patriotică? Ba da, iubite cetitorule, așa au făcut. Au muncit din greu. Și pe deasupra și-au mai iubit și Patria.. Vorba lui Brucan: ce fraieri! *Promoușăn: Nu fiți supărați că istoria lui Ștefan cel Mare nu se sfârșește aici! Din episodul viitor, intitulat ”Soacra lui Ștefan cel Mare”, o să aflați despre numeroasele bătălii pe care le pierdea Vodă când se întorcea la ore foarte mici acasă și hoașca a bătrână n-apuca să pună cornu în pernă. Faceți ochii mari și învățați, că și voi aveți vreo soacră pe acasă, care se perpelește pe aragaz. Iar cei care n-aveți, compătimiți-i pe ăia de au...
CONTELE DE MONTE-CRISTO
6 aprilie 2018
Am avut un coșmar cumplit. Se făcea că Viorica-Vasilica era învățătoarea mea. * A fost o noapte grea. Din fericire adevărul istoric e altul. Doamna premieră e pe baricadele politicii de canapea și înfruntă bărbătește ”opoziția parlamentală”. Căreia i-a transmis textual, ca să fie bine înțeleasă: ”răspund fiecărui întrebări, (...) până la sfârșitul acestui luni.” După ce și-a făcut încălzirea, Viorica cea frumoasă precum o zambilă și inteligentă precum o șindrilă, s-a lăudat că a depășit ținta de deficit bugetar!!! Nu i-a spus nimeni că asta e ceva rău. Dar cum femeile din Videle e sincere în general, nimfa blondă a recunoscut că, citez cu emoție și lacrimi de crocodil cât corcodușele, ”acest program (de guvernare)...nu a făcut bine României.” Colegii ei, academicienii de pe malul Dunării, zic că a fost o afirmație făcută din eroarea greșelii, dar adversarii pitulați printre morminte politice susțin cu argumente irefutabile (ce cuvânt frumos!) că gura păcătoasei adevăr grăiește. * Dar pe Viorica nu te poți supăra. Cum deschide gura, te apucă râsul. Orice moțiune împotriva guvernului de gospodine și majordomi concurează cu succes serialul ”Las Fierbinți”. Acolo, în Parlamentul Rușinii Naționale, Cosette Gianina Chichirău, acest Martin Luther King cu mini-jupe de pe lângă plopii fără soț, a tras un discurs să-i meargă la pitpalac până și ultimului macac cu mustață. Sinceri să fim, la oratorie, Cosette îi dă clanță lui Șerban Nicolae. * Ca să concluzionăm într-un fel, că ne apucă frezoanele de atâta muncă, trebuie să recunoaștem că doamna Dăncilă este ilustrarea faptului că ignoranța ne costă mai mult decât educația. * Ion Iliescu și ceilalți ticăloși pot fi judecați pentru crimele de la așa zisa revoluție. Justițio, oprește mai repede dricu în care bolșevicii l-au suit pe nea Nicu și aburcați-l pe nea Ion, c-așa e de bonton. * Întrebat cum se traduce Trăiască România Mare în maghiară, derutatul UDMR Marton Arpad a replicat golănește că așa ceva nu este posibil în limba cailor. Să moară mă-ta! * 650 000 de români au dat colțul în ultimul sfert de secol din cauza infecțiilor intraspitalicești. Spitalele românești au devenit adevărate lagăre ale morții. * Din cauza sistemului putred de corupt din Nesănătate, 47% dintre români mor cu zile. Acestea sunt cifrele dezastrului. Aici ne-au adus macabrii diriguitori ai societății post-comuniste. Clasa politică este cancerul societății românești. * Întrebare întrebătoare: Dacă în fruntea țării ajung numai analfabeți, de ce se dau atâtea examene la limba română? Și la Evaluarea Națională, și la Bac, și la ”Te pui cu blondele”? Nu era de ajuns doar limba gimnastică? * Zăvoranca vrea 500 000 de euro de la Pepe fiindcă i-ar fi stricat imaginea. Micul Zavaidoc ar fi acuzat-o de hoție, or în afară de inima de oltean, ca în filmul omonim al trustului PRO TV, altceva nu i-a șterpelit. Urât din partea lui Pepe să-i strice imaginea acestei distinse profesoare de bune maniere și bălăcăreală! Că, vorba aia, avea o imagine! * Pe 15 ianuarie 2018, la Botoșani, cu ocazia decernării premiilor ”Mihai Eminescu”, o poetă de pe centura literaturii a recitat un poem-manifest-feminist (zice ea) care conține versul (vorba vine): ”Îți introduc penisul meu lung și negru în pântec, România”! Dacă feminismul înseamnă să visezi mandravele de africani care au uitat să se oprească din creștere, instanța e lămurită. Totuși, ce are a face sula cu prefectura? Ce rău ți-a făcut România, fato? Ai auzit-o tu că s-ar da în vânt după sex cu negri? Crezi că d-aia o ardea Ceaușescu cât era ziulica de lungă prin Zimbabwe? Era la pețit? Căuta mătărângi pentru țara lui? E o eroare în falș, Medeeo? Cu asemenea afirmații șocante, România e mai degrabă o vestală fără noroc pe care vor s-o călărească tot felul de impotenți intelectual. Voi, obsedatelor, de ce nu încercați să scrieți frumos, dacă tot puneți mâna pe pix? Decât să șocați câțiva libidinoși de prin jurii, care consideră că de la vorbe la fapte nu-i decât un pas, mai bine ați face ceva util societății. Dați cu mătura, tundeți gazonul, fierbeți grâul pentru colivă! Și dacă nu e ceva de capul vostru, poate e ceva de curul vostru. Ceea ce este, evident, o licență poetică. Ceea ce faceți acum, Medeeo, nu e poezie, e un rahat pe care-l aruncați în ventilator. Noi știm că versul incriminat aparține unuia Marius Ianuș, care, cu ani în urmă, a încercat să facă senzație, dar ce s-a ales din acest geniu al closetelor? Stă el de-a dreapta lui Eminescu? Da de unde! Mi se pare că și lui îi este lehamite de ce a scris. Tăntițo, mai bine scrie niște poezii proaste (nu că asta ar fi vreo capodoperă) decât să-ți regulezi țara cu penisul altuia! Fără vrăjeală, România n-are nicio vină că tot felul de obsedați de glorie deșartă vor să i-o tragă, noaptea pe la trei. Noroc că poliția e scrofuloasă la datorie. Așa că inconștienta poetă s-a ales cu un avertisment! Păi de avertismente-i ardea ei corpul?! Măi, băieți, măi, cu poetesele pe care le mănâncă Windowsul nu se lucrează precum cu hoții din clasa politică, așa zisa clasă ajutătoare a societății românești! Ele e citite, e mirobolante, e pofticioase... Voi pulane (lungi și negre, of course!) nu mai aveți? Păi de ce credeți că și-a ridicat Medeea fustele-n cap? Ca să consumați voi procese verbale? De avertismente era sătulă...* Pentru a supraveghea un spion rus, americanii pun la lucru zece agenți FBI. Ori americanii sunt cam tolomaci, ori rușii sunt prea deștepți. Cică cel mai greu de supravegheat sunt spionii acoperiți din ambasade și consulate. Diplomații, adică. Dar americanii nu se lasă, supraveghează non-stop, mai ales de când au dibuit niște ruși infiltrați inclusiv la Microsoft. Ce-i interesa pe alde Ivan? Nimic deosebit. Vroiau să racoleze câteva persoane care participau la operațiunile de codificare ale sistemelor informatice. Așa că scandalul Skripal a fost un bun prilej de a mai expulza din spionii acoperiți, așa zișii diplomați. Din cei aproximativ 150 de lucrători activi, cu ochiul și timpanul, din SUA, 60 au fost expulzați. Necazul e că vor veni alții că, vorba aia, America e țara tuturor imposibilităților, iar agenții FBI vor fi nevoiți s-o ia de la capăt cu supravegherea. Și așa a fost descoperit perpetuum mobile cu spioni. * Fondurile europene au devenit principala sursă de îmbogățire a apropiaților puterii din toate țările est-europene. La noi sunt jefuite pur și simplu, termenul de sursă de îmbogățire fiind desuet. * Birocrația din spațiul carpato-danubiano-hipnotic îi sperie pe investitorii străini. Nu pe hoțomani, ăia dau buzna, ci pe oamenii de afaceri autentici. Numai în ultimul an, Codul Fiscal a suferit 70 de modificări. Iar lipsa infrastructurii îi împiedică s-o șteargă din țară pe cei care consideră că n-a mai rămas nimic de furat. * Tot de lipsa infrastructurii se plângeau investitorii străini și-n vremea lui Ștefan cel Mare. Cu toate astea, veneau regulat la furat, jefuit și violat. Unii plecau cu coada tăiată dintre picioare, alții nu mai plecau deloc, că legile erau aspre și se aplicau pe loc. Dacă nu ne credeți, citiți ”Istoria necenzurată a românilor” a lui Adi Sfinteș că acolo se spune tot adevărul. Ba și mai mult decât atât. * ”Acu să nu fiți naivi și să credeți că după scrisoarea lui Ștefan marile puteri s-au înghesuit să-i dea ajutor pentru a se apăra de ciuma turcească. Da de unde! Fiecare și-a văzut de treaba lui, una mai importantă decât alta; regele Poloniei s-a scobit în nas, papa de la Roma s-a uitat în oglindă, iar dogele Veneției s-a dat în bărci. Paradoxal, dar numai Matei Corvin s-a aplecat asupra problemei, deși el o luase la propriu pe cocoașă, la Baia, de-l dureau și acum șalele când o alerga pe cea de-a doua nevastă, frumoasa Beatrice, pe la Buda, s-o ciugulească un pic de cercel, de buric și de alte zone crepusculare. Dar politica-i politică și el considera că-i mai bine să fie prieten cu nervosul de Ștefan că, vorba aia, nu se știe niciodată prognoza meteo în istorie. Actele au fost semnate la Iași, la 12 iulie 1475, cu un an înainte ca Mehmed al II-lea să pătrundă cu 170.000 de șalvariști în Moldova, acțiune ce s-a desfășurat concomitent cu un atac al tătarilor, vasalii turcilor. Ștefan își trimite răzeșii să le ia maul mongolilor. Zis și făcut, numai că Vodă rămâne cu doar 12.000 de curteni abțiguiți în fața otomanilor. Lupta s-a dat la Războieni, la 26 iulie 1476, dar a fost nasol că moldavii au fost copleșiți de dușmani. Au luptat eroic și au pierit atunci mulți viteji dintre cei tineri și mulți boieri patrioți și a fost mare mâhnire în Moldova și în țările dimprejur. În continuarea distracției, sultanul asediază cetățile Sucevei, Hotinului și Neamțului, dar o ia tacticos în mână că nici una nu a capitulat. Și cum turcii erau cam janghinoși și se spălau numai la Paștele Cailor - că de altul n-auziseră - izbucnește, ca de obicei, holera, ceea ce-i obligă să se cărăbănească peste Dunăre, deși nu l-au înlocuit nici pe Vodă și n-au cucerit nici Chilia ori Cetatea Albă, că flota lor fusese botezată definitiv de o furtună dumnezeiască în Marea Neagră. Retragerea a semănat a fugă că Ștefan și-a strâns o nouă oaste (16.000 de nervoși cu nervii) și a luat măsurile de rigoare. Astfel se explică viteza cu care au ajuns otomanii de la Suceava până în sudul Dunării, acoperind această apreciabilă distanță în numai trei zile. Fane însă avea un gol imens în inimă că nu-i bătuse destul și drept urmare trece în Valahia unde-l instalează în locul lui Laiotă pe Vlad Țepeș, care, din păcate, a fost ucis rapid. În anii următori îi impune în Valahia pe Țepeluș și pe Vlad Călugărul cu gândul de a-i fi aliați în lupta contra otomanilor. Așteptările îi sunt înșelate și intervine de mai multe ori de-i bate pe foștii lui protejați de le sună apa-n capetele seci. Zadarnice străduințe că aceștia erau prea lași pentru secolul în care se născuseră. În 1484, turcii asediază Chilia (6-14 iulie) și Cetatea Albă (14 iulie-7 august) pe care le cuceresc dându-i o puternică lovitură lui Ștefan, care nu apucase să ajungă cu oastea la locul confruntării. Pentru a-și recupera cetățile, Ștefan acceptă umilința de a presta personal jurământul de credință regelui polonez Cazimir, la Kalomea (15 septembrie 1485), care-i promisese ajutor. Turcii atacă tot mai des Moldova dar sunt bătuți cu maximă consecvență de Fane. Până la urmă, văzând că nu-i folosește la nimic prietenia lui Cazimir și convingându-se că promisiunile monarhilor din jur sunt vorbe de clacă, domnul se înțelege cu sultanul Baiazid al II-lea (1481-1512) acceptând să plătească tribut (4000 de ducați anual). Scăpat de permanenta amenințare turcească, Fane se orientează să i-o plătească lui Cazimir pentru bășcălia de la Kalomea unde, în ciuda înțelegerii anterioare, acesta dezvelise cortul în care leul, pardon, dolarul Moldovei, îi jura credință, ca să vadă mulțimile ce mare vedetă internațională i se închină lui. Așa că, în 1490, Ștefan ocupă Pocuția pe care o considera proprietatea sa, moștenită de la Petru Mușat și Alexandru cel Bun, și pentru care - ține să le precizeze leșilor - este dispus să-și sacrifice capul. Polonii nu mai cârâie o vreme. După moartea lui Cazimir (1492), fiul acestuia, Ioan Albert, împreună cu frații săi, Vladislav (rege al Boemiei și Ungariei), Alexandru (duce al Lituaniei) și Sigismund (care poftea Moldova) hotărăsc să i-o pună lui Fane, care-i lua la mișto ori de câte ori vroia fizicul lui. În 1497, regele polon, în fruntea a 100.000 de gură-cască intră în Moldova pretextând că merg să recucerească Chilia și Cetatea Albă. Dar Ștefan era prea vechi în branșă ca să se lase păcălit și, după ce și-a dres vocea cu un vin negru de Cotnari, a convocat vreo 40.000 de cheflii dornici de o paranghelie mai de soi. ”-Măi, mișeilor - i-a luat Vodă cu ghinișoru - io m-am săturat să mă tot lupt cu turcii că nici ei nu mai sunt ce-au fost și m-am hotărât să facem o bătută moldovenească, temeinică, profundă, cu leșii, că și-au băgat material proaspăt pe tron. Pe regele ăsta nou, de-și zice Ioan-Albert, nu-l dă deșteptăciunea afară din casă, dar el nu știe asta. D-aia crede că mă poate duce pe mine cu zăhărelul și-mi tuflește cușma pe ochi când mi-o fi lumea mai dragă. Vă rog frumos să vă concentrați un pic, cât să puteți sta în cele aproximativ două picioare, și să-i dăm o puricăreală ca la mama acasă, să ne țină minte de jupâni. Că nu mai este respect în Europa de la o vreme, de-au ajuns toți mucoșii să se tragă de șireturi cu mine! Bineînțeles că o să mergem la distracție numai după ce vizităm cârciuma Marșelicăi, că încă mă mai arde pârdalnicul ăsta de gât...” Moldavii au fost bucuroși până peste poate de cele auzite și au purces la treabă. După ce au golit n+1 butoaie de vin, luate câte k, au început să orbecăie după poloni. I-au găsit în jurul Sușevei, i-au înconjurat și i-au silit să se predea. După mai multe insistențe, vorbe dulci și pupături de complezență, Fane acceptă de ochii lumii politice să-i ierte pe leși pentru nesimțirea lor, cu o singură condiție: să se întoarcă acasă exact pe unde au venit și să-l ajute și pe Smiley să-și refacă gospodăria pe care au jefuit-o la venire. Normal că polonii n-au făcut-o întrucât n-ar fi avut ce băga la jgheab. Dar, de fapt, Fane asta vroia fiindcă nici prin gând nu-i trecea să-i lase nepedepsiți pe îngâmfații respectivi. Primirea le-a făcut-o în Codrii Cosminului unde, din obișnuință, i-a nimicit (26 octombrie 1497). Armata de mazuri ce venea în ajutor a fost distrusă până la ultimul om de vornicul Boldur, la Lențești (29 octombrie 1497). Moldovenii s-au umplut de prăzi nenumărate, iar robii polonezi au fost calificați la locul de muncă pe funcțiile foarte căutate pe piața muncii din acea vreme, de boi de jug. Realitatea istorică e că potrivirea a fost perfectă. Cu ei a arat Fane câteva suprafețe însămânțate cu ghindă, pe care le-a numit, din lipsă de inspirație, la fel, adică ”Dumbrava roșie”, de Vasile Alecsandri. În 1499, polonii încheie pacea cu Fane recunoscându-l de lider regional deși pe el nu-l interesa deloc titulatura. Voievodul îi mai bate de câteva ori pe turci, personal sau prin intermediul fiului său Bogdan, de-i zicea norodul ”cel Orb”, după ce-și pierduse un ochi în Codrii Cosminului. Nu, nu-l uitase acolo, pur și simplu îi intrase o chestie în el. O săgeată! Bogdan era consiliat îndeaproape de vornicul Boldur, care obișnuia să le dea tuturor dușmanilor Moldovei câte un picior în tur, ceea ce făcea ca succesul acțiunilor sale să fie garantat. Fane organiză lucrurile de așa natură încât în iulie 1504, când citise el în horoscopul chinezesc, un fake de altfel, că trebuie să mai schimbe locul, că stătuse 47 de ani și trei luni pe tron, pe cal, prin diferite iatacuri și alte locuri de loisir, Moldova era o țară a-ntâia, bogată, așezată, respectată de toată lumea, de se miră bolânzii din ziua de azi cum de a fost posibil așa ceva. Că străInii nu-i ajutau deloc. Doar n-au reușit toate minunățiile alea prin muncă patriotică? Ba da, iubite cetitorule, așa au făcut. Au muncit din greu. Și pe deasupra și-au mai iubit și Patria.. Vorba lui Brucan: ce fraieri! *Promoușăn: Nu fiți supărați că istoria lui Ștefan cel Mare nu se sfârșește aici! Din episodul viitor, intitulat ”Soacra lui Ștefan cel Mare”, o să aflați despre numeroasele bătălii pe care le pierdea Vodă când se întorcea la ore foarte mici acasă și hoașca a bătrână n-apuca să pună cornu în pernă. Faceți ochii mari și învățați, că și voi aveți vreo soacră pe acasă, care se perpelește pe aragaz. Iar cei care n-aveți, compătimiți-i pe ăia de au...
CONTELE DE MONTE-CRISTO
6 aprilie 2018
Abonați-vă la:
Postări (Atom)