Dacă George Copos şi ceilalţi scriitori de penitenciar ar fi citit pe jumătate din cât au scris, ar fi înţeles că o carte e o chestie importantă, care nu poate fi la îndemâna oricărui prost prins la furat. Cărțile nu sunt eclere să le umpli cu magiun de la ''Azomureș'', să le pui coperți de cacao și să le așezi provocator în vitrina frigorifică de la Biblioteca Națională a Prostologilor.
Nu, opurile sunt niște chestii ciudate pe care nu-i bine să le citești că te ademenesc și te strâng în brațe până-ți ies ochii din cap și-n loc să te gândești la noi metode de furat începi să vezi idei și, eventual, să te faci om cinstit. D-aia n-a citit Copos niciuna în ultimii 25 de ani, dar a scris cinci în nici 300 de zile, cu pauzele de băut cafelele cu gardienii incluse. Cu tot efortul depus n-a reușit să-l depășească pe celălalt megastar al literaturii de strungă, Gheorghe Becali, care a crotaliat tot cinci bucăți, de parcă a ieșit Michiduță din el și a intrat Balzac.
Despre valoarea științifică a acestor cărți nu se poate îndoi nimeni: sunt niște monumente ale prostiei ca și autorii lor, văzuți și nevăzuți!
Una singură iese oarecum din tipar: cea cu alianțele matrimoniale a lui Copos care e plagiată după o lucrare de disertație a unui istoric, ceea ce o face cât de cât interesantă. Numai să nu fi modificat Zgârcilă ceva că s-a dus pe apa sâmbetei și asta...
După ieșirea de la țuhaus, cele două genii ale hoției s-au lăsat de scris, de teamă să nu le citească operele vreun copil de cinci ani și să propună arestarea preventivă pentru tâlhărie și viol cu perversiuni soldate cu moartea victimei, adică a limbii române. Care, chiar dacă are la bază latina vulgară, merită o soartă mai bună, nu trebuie s-o ia în pix toți derbedeii cu pretenții de literați.
Așa că s-au reapucat de vechile activități care au făcut din niște bandiți cumsecade, cu gulere albe, niște scriitori periculoși. Adică s-au întors la fotbal. Când a auzit Rapidul, de emoție, a retrogradat în Liga a doua, dar filosoful Utecilă a zis, la fel ka Kant, că tot ce nu te omoară, te întărește și te face om de cultură. De-un par exampl el. A plecat de jos, de la o simplă baladă, pe care a scris-o mai demult, dinainte ca DNA-ul să-i citească stenogramele în care discuta cu sine însuși cum să-și vândă sufletul ,că tot n-are nevoie de el, și să facă niște parale.
Balada se numește ''Meșterul Manole'', dar invidioșii nu-i recunosc paternitatea zicând că-i prea populară în Balcani, ceea ce Copos n-a fost niciodată, și că n-ar avea de fapt autor. Vrăjeală! N-avea până acum, că n-a vrut să iasă în față, din modestie, dar el este făptașul conform Codului de Procedură Penală.
Hai să stăm strâmb și să judecăm drept! Nu se vorbește acolo de una, Ana, care aducea haleală, savarine și amandine, meșterului ca să construiască hotele, vorba fetei ciclopului izgonit de la Cotroceni cu alcooltestul? N-a zidit-o chiar el, cu mâinile lui, între ziduri de bani de se aude oftând din toți rărunchii: ''Georgică, Georgică, dă lampa mai mică ! Că ne vede ANAF-ul și se-alege praful'' Că, luat de valul arhitecturii baroce,combinată cu stilul brâncovenesc, renumit pentru apetența către arginți, i-a pus la cap ditamai reclama luminoasă pe care nu scrie, cum v-ați aștepta,'' nu mai plânge, Ana !'', ci ''Ana Hotels''. Și n-a zburat el de pe acoperiș de atâtea ori cu elicopterul direct în legendele interlopilor, de nu i-a mai găsit nimeni urmele conturilor bancare?! Ce rea e lumea, ce nerecunoscătoare! Și mai ziceți că n-a scris el ''Meșterul Manole ''?! El a scris-o. E adevărat, cu ajutorul altora, că așa sunt creațiile colective. Ce, în afacerea ''Loteria'' a lucrat singur? Sau în aia cu transferurile? Nici vorbă, dar justiția i-a recunoscut drepturile. Așa ar trebui să facă și critica rațiunii impure.
Cât despre celălalt megastar al literelor, veșnic tânăr și complice, candidat redutabil la Premiul Nobel pentru Mârlănie, de când s-a întors din acel loc unde se simțea ca acasă, Steaua a luat-o pe tobogan. Dar, prost să fii, noroc să ai, ceea ce în acest caz se adeverește până la ultima consoană: campionatul e atât de slab încât un singur jucător, Florin Cernat, trecut prin ciur și prin dârmon, le-a executat pe candidatele la titlu cu aerul că sparge semințe de bostan și scuipă cojile în plasele adversarilor.
Deși măndel, într-un rar moment de luciditate și pragmatism, am propus ca titlul să se raporteze ca la 6 din 49, nimeni nu m-a băgat în seamă. Că, zic gurile rele, de fapt aș fi invidios pe talentul literar al domnului Becali, iar cu Târgu-Mureș am o problemă de când au intrat cu talpa pe cap la Mihăilă Cofariu, în martie 1990, și i-au pus capăt carierei de om cât de cât normal. E posibil să existe și un sâmbure de adevăr în tot ce scriu eu aici, dar, recitindu-mi capodopera, nu-mi dau seama care este.
În final, ați vrea să vă răspund la întrebarea din titlu, adică de ce a scris genialul Copos doar ''Meșterul Manole'' când mai sunt atâtea balade așa zis populare cu autor acoperit. Realitatea e că se apucase și de ''Miorița'' dar când a ajuns la faza aia nasoală cu ''stăpâne, stăpâne, îți cheamă și-un câine'', a început să mârâie la el M.M. Stoica: intrase pe terenul lui Becali care cumpărase,prin doi interpuși, Alecu Russo și Vasile Alecsandri, toate drepturile litigioase...
31 MAI 2015
editorial ARENA BUZOIANĂ
