ÎNVERȘUNĂRI

 Din cerul inimii, albastru de întristări,

din când în când mai cade câte-o stea,

în suflet se împletesc înverșunări,

neînțelegând de ce-a căzut și-a mea

N-am somn înfășurat în curcubeie

ce se întid hipnotice prin pleoape,

se răzvrătesc luminile-n idee

și nicio nălucire n-o să-mi scape

La miezul nopții mă dezleg de vreme,

prin ploaie trec spre alte destinații,

sfârșesc flămânde palide blesteme

și-n Atlantida-s rechemați atlanții

Și-n marea înnegrită de-ntristări,

la ore fixe cade câte-o stea,

în inimă se sting înverșunări

înțelegând de ce-a căzut și-a mea...

31 ianuarie 2022

ENIGMĂ

Toate femeile 

pe care le-am cunoscut

au fost niște mincinoase extraordinare

Și nu știu din ce motiv

le iubeam cu patimă 

pe fiecare

Mi se păreau așa de gingașe! 

Le împrumutasem aripi de înger

să poată zbura 

din timpul nesincer

Și n-am înțeles niciodată de ce

femeile care m-au cunoscut

au rămas

niște mincinoase extraordinare,

deși le-am iubit

cu atâta patimă

pe fiecare!

Singura femeie 

care nu m-a mințit niciodată

a fost bunica mea,

de aceea pe ea am iubit-o

cât pe toate femeile 

de pe lumea asta

și de pe lumea cealaltă,

draga de ea...

29 ianuarie 2022

POEM FRÂNGÂNDU-SE

Aș vrea să mă pierd printre cerbii uitați

Să ningă cu tine prin Munții Carpați.

Îngerul să mă-ngroape în nori,

Și tu să-mi surâzi dimineața în zori 

Să cad și căderea să-mi fie înălțare,

Să mor surâzând, să nu știu că mă doare,

Eșarfă să-ți fie acel curcubeu

Ce-a căzut peste tine din sufletul meu

Și-a ars pe un rug ce nu se mai stinge,

Aud universul prin uitare cum plânge,

Aud infinitul cum de pietre se sparge

Și luna ce-și sfâșie bluza-n catarge

Poem frângându-se-i viața noastră,

Degeaba te uiți printr-un ciob de fereastră,

N-o să zărești acel înger de nea

Îngropat în inima mea...

25 ianuarie 2022 

RĂZBOIUL DE LA ȘTIRI

N-a-nceput războiul și nici nu va începe

până când nu vom întineri,

să putem purta arma pe umăr 

ca pe un trofeu

ce ne va ajuta să-l întâlnim mai repede 

pe Dumnezeu 

Și după ce-om întineri

vom fi desigur fluturi vii

și vom pleca pe orice front deschis

de parcă ne-am întoarce-n paradis

Deci, liniștiți-vă, vedeți-vă de zbor,

războiul de la știri nu va porni

de n-om întineri

întâmplător

23 ianuarie 2022

SFÂȘIERI

 Sentimentul că n-ai să mai poți vedea niciodată

niciun apus, niciun răsărit, nicio frunză căzând

cu cine sufletul tău ar fi vrut să le vadă,

de cine gurii tale îi este sete,

este atât de dureros

încât fiecare celulă a ființei tale,

fiecare țesut împăienjenit țipă

Carnea te pârjolește, inima se rupe-n bucăți, 

de jur împrejur golul se face și mai mare

și te soarbe fără milă

Somnul amețitor te izbește de toți pereții nopții,

în tine plâng toți copacii după care te-ai jucat 

de-a v-ați ascunselea

Nimic nu se compară cu iubirea răvășitoare,

strivită de lașități inexplicabile

Sfâșierile zilnice nu sunt decât preludiul unei drame

în care te-ai jucat de-a viața frumoasă

dar nu ți-a ieșit

Rămâne sentimentul dureros

că n-ai să mai poți vedea niciodată la fel

răsăritul de soare

Călătoriile în timp sunt interzise prin lege,

doar amintirile sunt legale și vor sfâșia

fără milă

sufletul tău copleșit de neputințe,

până la sfârșitul lumii

și încă o zi...

20 ianuarie 2022

RADIO

În ziua aceea râul nu mai curgea,

îl sorbiseră norii însetați,

cerul albastru frigea

peste munții Carpați

Am plecat în călătoria spre tine, 

magia-n apus se stingea,

flori albastre, ruine,

în inima mea

Te-am găsit undeva, în alt veac, 

la fel de răvășită și copilăroasă,

fluturii se pregăteau de atac;

era o zi de vară frumoasă

La radio cânta Celine

tulburătoarea melodie,

universul mirosea a pelin

și-a poezie

Ai surâs întorcându-te-n vis,

deodată timpul devenise mai lent,

dar am redevenit proscris

când a cântat John Legend

Ai schimbat frecvența febril

căutând ce de fapt nu există,

și-n inima mea dintr-odată vernil

era o zi de dragoste tristă...

19 ianuarie 2022

ULTIMA HIMERĂ...

În ochiul marilor singurătăți viscolește,

îngerul a pierit printre flori de salcâm,

viscolește întruna, nu-i nimeni pe drum,

golul din jur ca o molimă crește

Ceasul din perete se zbate-n cuvinte,

invadează dureri neștiute, mirări,

plâng corăbii rătăcite-n ninsori,

tristețea finală mă duce înainte

Inima bate epitaful iubirii,

magia s-a predat demult uitării,

nu mai răspunde îngerul chemării

doar zidurile nopții se opun privirii

Umbra viscolește, ecoul coboară,

e-n suferință întreaga emisferă

și-n suflet ultima himeră

aruncă toate pietrele de moară...

16 ianuarie 2021

AU PIERIT OAMENII FRUMOȘI

Nu mai ninge, vântul nu mai bate,

de la nord la sud aleargă norii,

doar în piese proaste joacă triști actorii

și singura lege-i un cuțit în spate

Semne de întrebare cerul sugerează,

pe pământ ostașii se îmbracă-n fum,

marfă e iubirea prefăcută-n scrum,

falși profeți pe sticlă zilnic delirează

Osia planetei e din coji de pin,

tămâieri sinistre croșetează oști,

se înmulțesc haotic hoardele de proști

și-adevărul zace scufundat în vin

Nu se mai revoltă sclavii zdrențăroși,

zei absurzi le-aruncă firimituri din barbă,

toți fumează lacomi cea mai proastă iarbă

și-au pierit de silă oamenii frumoși

15 ianuarie 2022

POEM FĂRĂ FINAL

Eu te voi iubi și atunci

când ghioceii vor ieși de sub nea

căutând soarele printre stânci

ce-au crescut între noi, draga mea

Trăirile magice, zborul îmbrățișați,

corabia miraculoasă ce ne-a purtat prin sânge,

munții inimii mai înalți decât Munții Carpați

și rugul de flori ce nu se mai stinge

nu pot fi date uitării curând 

La marginea ființei, între alge,

se aude un înger plângând

și marea ce-n țărmuri se sparge

Eu te voi iubi când voi ieși la lumină

de sub stratul amnezic de flori

ca un vis, ca o ghilotină

sfâșiind depărtări

Și din tot ce-a căzut peste noi fără veste

când parte din mine erai

va rămâne-o poveste

strivită-n copite de cai.   .......

15 ianuarie 2022

NU TE ÎNTRISTA...

Plec, dar nu te întrista cu firea,

îmi va fi întotdeauna dor,

a fost predestinată despărțirea,

ne vom regăsi în viitor

Și-acolo vei fi ca și aici

înger risipindu-se-n praf de stele,

vor striga lăcrimând rândunici

dintre două bătăi ale inimii mele

Voi întinde privirile-n zare

să-ți fie cărare de nea,

și-ai s-arunci toate hainele-n mare 

și-ai să-mi fii răsărit, draga mea

La fereastră doi ochi de zăpadă

vor păzi de fantasme iubirea,

ninsori nesfârșite-or să cadă,

predestinată ne-a fost despărțirea

Așa că mă duc, dar nu te întrista,

să nu-ți fie vreodată mai dor

decât mi-a fost mie cândva,

când te-așteptam în viitor...

13 ianuarie 2022

pornind de la un poem de Serghei Esenin 

AMINTIREA OMULUI BUN

 Prietenii mor, tu mori,

doar amintirea omului bun 

nu va muri niciodată

O vor duce cu ei 

cei ce te-au cunoscut,

ce ți-au citit cărțile

sau cărora le-ai oferit 

câte un pahar cu apă curată

Și dușmanii tăi o vor duce,

contrariați că nu au fost ca tine

Partea ta cea mai bună 

va trăi mai departe

prin copiii tăi

În timp ce tot ceea ce a văzut

lumina soarelui

se va stinge,

amintirea ta va continua 

să lumineze sufletele

prin care ai trecut

Acolo ai rămas 

așa cum ai fi vrut să fii

dacă n-ai fi fost 

decât un biet muritor...

11 ianuarie 2022

PLANETA SE HRĂNEȘTE CU MINCIUNĂ

 Planeta se hrănește cu otravă,

prin oameni curg manipulări abjecte,

dar boala dintre toate cea mai gravă

e teoria minților inepte

Covidul e-un pretext pentru hoție,

se resetează lista de valori,

mai strigă câte-un Moise în pustie

dar orbii sunt în fruntea tuturor

O ordine de zi bizară

ne scuipă-n ochi fărădelegi flagrante

și-n noua epocă barbară

dezastrele se-mbină galopante

Sunt cinicii la cârma omenirii,

pun bazele sinistrei dictaturi,

supuși năpastei, silei și strivirii,

țărâna umple înfometate guri

În arta izolării sunt maeștri,

planeta e-o imensă închisoare

de parcă o conduc extratereștrii

și-o-nvață pân la capăt cum se moare

În lanțuri strânse zace libertatea,

și nimeni n-are dreptul de-a alege

de-a se lupta cu viața și cu moartea

și nu se mai respectă nicio lege

Elita pare pusă pe distrugeri,

din reci statistici corbii se hrănesc,

doar pentru proști sunt marile constrângeri

și e-n derivă neamul omenesc

Și fără mari proteste și-opoziții

averile se strâng la toți acei

ce-au stabilit concluzii doar pe supoziții,

falșii profeți pretind că-s dumnezei

Planeta se hrănește cu minciună,

un biznis nemilos devine moartea,

și-i cântă cei săraci cu duhu-n strună

că au închis mult prea devreme cartea...

9 ianuarie 2022

URME

Mi-au trecut prin suflet veștile barbare

dar n-au reușit și să mă ucidă,

cântă în orchestră violine amare

prin zăpada minții trece o cervidă

Unde se tot duce?, se întreabă norii,

au căzut sub drujbe brazii din Carpați,

țărmul s-a ascuns înlăuntrul mării

și-n adâncul nopții fluturii-s uitați

Niciun drum de stele, nicio dâră albă

nu mai urcă rugul florilor proscrise,

plânge infinitul lâng-un fir de nalbă

și se-aprind sihastre stelele din vise

Prin zăpada minții trece o cervidă

căutând o rază putredă de soare,

viscolul pesemne n-a putut să-nchidă

urmele lăsate de-o altă ninsoare...

8 ianuarie 2022

CÂND PLOUĂ CU FLORI

Universul asupra-mi conspiră

și-ar vrea să mă sting, ar vrea să mă sting,

să nu mai fiu soarele ce inspiră,

să nu mai aud, să nu mai ating

Cu umbra în brațe trec prin Calea Lactee

și mă zbat de atâtea dureri,

ca un fluture încuiat în idee

cu ziua de ieri

Universul asupra-mi conspiră

și-aș vrea să fiu vis uneori,

dimineața când plouă-n retină

cu flori...

8 ianuarie 2022

PARTEA MEA DE TIMP

Paharele de vin la lună latră,

schiază înserările prin oase, 

nu mai rămâne piatră lângă piatră

din zbaterile dureroase

Vechi nostalgii în sânge se revarsă,

spre Polul Nord au emigrat cocorii,

strigă durerea de pe buze arse

și doar în vis mai cântă muritorii

În sufletul strivit de zidul morții

am tot purtat iubitele de rouă,

ostracizat din închisoarea cărții

mi-s ochii-n lacrimi și afară plouă

Oglinzile aflate-n suferință

se sinucid lovindu-se de zid,

de-atâtea înfrângeri și de necredință

în propria iluzie mă-nchid

Și cheia o arunc în Marea Neagră

din care am ieșit iubind cândva,

când partea mea de timp era întreagă,

deși o-mprumutasem altcuiva...

7 ianuarie 2022

S-A FĂCUT TÂRZIU

Important este în ce crezi.

important este să înțelegi

ce se întâmplă în jurul tău,

nu ce cred unii și alții

Eu am crezut în dragostea magică,

în adevăr,

în iubirea ideală,

dar m-am înșelat

Și totuși,

dacă aș lua-o de la început,

aș face la fel

Dar n-o voi lua de la început;

mi s-a făcut târziu

Știu că numai iubirea 

poate salva sufletul,

știu că numai iubirea

poate salva lumea

Știu cât de important este 

să crezi în ea

chiar și când se face târziu...

3 ianuarie 2022