marți, 30 noiembrie 2021

FIȚI PREGĂTIȚI DE MAREA ÎNFRUNTARE

Ești interzisă-n cartea de povești,

copiii tăi au pribegit prin lume,

pe rugul suferinței omenești,

trag clopote cu doine românești,

în inimi neînfricate să răsune


Te zbați în lanțuri că te-au osândit

la moarte lentă turmele de porci, 

în dreptul tău e minus infinit,

dar n-o să pieri că-i loc pentru iubit

pe-acest Titanic văduvit de bărci


Eu n-am pierit, din mine cresc tulpini

ce se întind ca razele de soare,

noi ne-am născut și vom muri creștini,

strămoșii locuiesc în rădăcini,

fiți pregătiți de marea înfruntare!


Fiți pregătiți să vă sacrificați

pe crucea luptelor de clasă!

Îmbrățișați ca niște frați,

din noi vor crește munți Carpați

și-o țară niciodată mai frumoasă


Că n-are rost să acceptăm tacit

să ni se pună iar căluș în gură;

să-i înfruntăm pe cei ce ne-au robit,

ne-au chinuit, ne-au umilit,

ne sărăcesc și ne privesc cu ură!


De trebuie, în numele dreptății,

să înfruntăm atlașii și pigmeii,

ne vom jertfi pe-altarul libertății

și de-om pieri la porțile cetății,

vom răsări mereu ca ghioceii


Că nu se poate să mai fim de-acord

cu-aceste legiuiri barbare,

și Est și Vest, și Sud și Nord,

întreaga țară-i în atac de cord

și toate doctoriile-s amare


Pe hărți e neamul nostru risipit,

de când în frunte s-au proptit borfașii,

din suflet curge plumb topit,

miresele-s în strai cernit,

și plâng amarnic astăzi nevoiașii


Treziți-vă din somnul nelumesc,

hai să rescriem azi cuvântul Țară,

noi suntem neamul românesc

ce-am înfruntat timpul câinesc

și nu ne va supune nicio fiară


Că nu se poate Mafia barbară

să ne sugrume sufletul sub măști,

să ne impună ordinea hilară

de-a fi străini la noi în țară,

conduși către neant de proști


Fiți pregătiți de marea înfruntare,

nu beți cucuta searbădă din cești,

chiar de-om pieri ca fluturii în soare,

ne vom lupta ca România Mare

să se întoarcă-n cartea de povești...


30 noiembrie-1Decembrie 2021

luni, 29 noiembrie 2021

FUM...

În filmul absolut al vieții mele

secvențele se derulau invers,

mă tot pierdeam de mine însumi 

la margine de univers


Și-mi amintesc cum încercam

să mă prefac din lacrimă în stea,

ca-n toate visurile dulci

să-mi fii lumină, draga mea


Magia s-a mutat în nopți adânci

și-n visul ultim, de acum,

mergeam îmbrățișați pe-aceeași cale

de fum...


Lucrurile erau atât de legate încât 

prin fața inimii a trecut, în sus și în jos, 

un demon de lut

nemilos


M-am trezit 

cu o durere sfâșietoare,

nu înțelegeam ce se-ntâmplă

și de ce doare


În mine plouă, afară plouă

ca-ntr-o veche poveste de dragoste tristă

Nu-i nimeni în golul din jur,

doar Munții Carpați îmi întind o batistă...


29 noiembrie 2021

vineri, 26 noiembrie 2021

COPILĂRIA VINE DINTR-UN LOC NUMIT FERICIRE

Copilăria colorează o lună

căzută din sufletul meu,

mă ține când plouă de mână

și-mi e nesfârșit curcubeu


Un cântec de leagăn îi cânt

când ninge cu floare de tei,

de-am fi numai noi pe pământ

n-ar mai plânge nicicând ochii mei


O rog să intre în casă,

să stăm la povești amândoi,

lampa-i aprinsă pe masă

să se poată întoarce înapoi


Ea vine dintr-un loc numit Fericire,

călătorește pe sens interzis,

de jur împrejur nesfârșire

și îngeri albaștri în vis


În aerul serii sunt boare,

pe cerul albastru sunt nor;

și totuși văzduhul mă doare,

și totuși se moare de dor...


26 noiembrie 2021



miercuri, 24 noiembrie 2021

CÂND MI-E DOR DE TINE

Câteodată ajung acasă atât de obosit

că nu mai știu în care viață sunt

Mă întind pe pat 

și rătcesc prin munții inimii

În sobă se aude focul arzând

și parcă se dezgheață sufletul plăpând


Ațipesc și intru în altă viață

Și-atunci mi se face dor de tine,

atât de dor încât nu deschid ochii de teamă 

să nu fugi din mine


Inima-mi rătăcește pe câmpuri pustii

sfâșiată de o durere imprecisă,

un fel de iubire ucisă


Sunt atât de aproape să te prind de mână!

De unde vine fericirea sfâșietoare?

Nici nu mai știu dacă sunt eu

sau e copilul fugind prin ninsoare...


Dar, fără să știu de ce,

îmi vine să plâng

și mă trezesc cu aceeași durere imprecisă,

mai sfâșietoare ca oricând


Îngerul rănit, 

încercând să recompună sufletul în ruine,

îmi șoptește că așa se întâmplă

când mi-e dor de tine...


23 noiembrie 2021

luni, 22 noiembrie 2021

TRIBUT

Când vreau să te țin în brațe

te amesteci cu păsările migratoare

și te ascunzi în soare


Atunci în vechile prăpăstii mă ascund

și-aștept să plouă,

să nu mă vezi plângând


Și tot plătind tribut singurătății în doi

ne ducem prin amurg

ca doi strigoi...


21 noiembrie 2021

VINUL

Ce mi-ai pus în vin, iubito,

de-aș sări la infinit din cer?

Oare ești ascunsă-n boabele de struguri,

spune-mi ca să știu dacă mai cer!


Sau din pură întâmplare

strugurii au fost zdrobiți de îngeri?

Sparg paharul cu miresme amare

și-n poeme nesfârșite sânger


Dacă ai aflat vreo taină nouă

ce preface apa rea în vin,

până la sfârșitul vieții mele

lângă inimă am să te țin...


21 noiembrie 2021

sâmbătă, 20 noiembrie 2021

JOC PE O PÂNZĂ DE PĂIANJEN

Mă joc cu sufletul meu

pe o pânză de păianjen;

Hai, spune-mi, draga mea,

de unde răsare soarele

și de ce plânge 

când îți sărută picioarele?


Mă jucam cu sufletul meu

pe o pânză de păianjen

Și el se legăna, se legăna, 

până s-a zdrobit de stele, 

draga mea


Dar tu  l-ai oblojit

și te-ai jucat puțin

Și ți-a plăcut, ți-a plăcut,

dar ți-a trecut


Mă joc cu sufletul meu

pe o pânză de păianjen;

Hai, spune-mi, draga mea,

de unde răsare soarele

și de ce ești fericită 

când îți sărută picioarele?


Mă joc cu sufletul meu

pe o pânză de păianjen

cotropită de brumă

Și el tremură, se cutremură...

Noapte bună!


20 noiembrie 2021 

PRĂPĂSTII

Din această confruntare de idei

au căzut prăpăstii-n ochii mei

Dintre miile de scări întinse jos

una nu a nimerit omul frumos


Niciun înger nu a fost prin preajmă

să întrebe: ce-ai, mă,

de nu poți urca prin tine înapoi?

scările sunt unse cu noroi?


Doar ecoul inimii s-a întors,

semn că s-a pierdut omul frumos 


20 noiembrie 2021

DOAR CU GLONȚ PE ȚEAVĂ

Nu mai sunt repere să putem clădi

În această țară ordinea de zi.

Numai lași și curve se hlizesc pe sticlă,

Viața noastră-i simplă, proștii o complică


Bunul simț s-a stins, sus mitocănia!

Ce-a fost țara noastră? Ce-i azi România?

Numai ipocriții puși mereu pe jaf

Sunt la guvernare; țara noastră-i praf


Ulii dau semnalul hoardelor de corbi,

Chioru-i împărat când supușii-s orbi.

Mor bătrâni în frig, plâng copii de foame,

Și în vremea asta românimea doarme


Se combină hoții, proștii se-nmulțesc,

Se sufocă-n somn neamul românesc.

Un balet al morții e pe scena noastră,

Doar stindarde negre flutură-n fereastră


Însă politrucii spun că toate-s bune,

Țara noastră este locul unu-n lume;

La răbdări prăjite și la boli mortale,

Crematorii sumbre-s marile spitale


Nu mai sunt speranțe cu această clasă,

De-o eternitate ne dau foc la casă,

Și pe urmă-l sting ca să vadă proștii

Cât de buni sunt ăștia; ”ăștia sunt ai noștri!” 


Ăștia ce-au vândut curentul și gazul,

Ăștia ce ne bat cu tupeu obrazul!

Că noi prea vrem multe, prea avem pretenții,

Prea nu înțelegem ce vor repetenții


Că nu-i așa simplu să împarți la toți,

Că s-au înmulțit hoardele de hoți,

Că-n bugetul țării haosul se cască,

Nu mai poți distinge hoții de sub mască


Hai, închideți gura, treceți la injecții,

Genei de-opozanți îi trebuie lecții!

Acceptați sentința, sunteți condamnați!

N-are importanță cine-s vinovați


Dacă veți muri, nu-i nicio scofală,

Au murit și alții fără nicio boală;

Să trăiască-ai noștri, politrucii lași,

Vai de țara-n care-n frunte sunt borfași!


Numai hoți și curve se hlizesc pe sticlă,

Viața noastră simplă ăștia ne-o complică;

Doar cu glonț pe țeavă putem reclădi

În această țară ordinea de zi...


20 noiembrie 2021 

DIMINEAȚĂ DE TOAMNĂ

Cad brumele reci, dinadins nemiloase,

prin sânge trec corbii spre ținte precise,

copacii în lacrimi scriu teze concise,

moina abdicării pătrunde în oase


Se-aud doar cum pleacă din lume cocorii,

sub frunze desculții își deapănă viața,

subțire e drumul, subțire ca ața,

și plâng strânși în brațe de viscole norii


La poarta spre rai stau îngerii ciotcă,

să plece de-aici este patima lor,

nu vor s-aparțină acestui decor

și-s locuri puține în ultima lotcă


În noi vor rămâne doar vrăbii și greieri

cântând contra morții din găuri de lut,

în iarna ce vine cu mine pe scut,

tristețea se-ncuie cu-n lacăt în creier


Se duc undeva, spre apus, migratorii,

strigând că se-ntorc când se face lumină,

pământul bolnav, vinovat fără vină,

supus e la legi dinadins tranzitorii


Dimineață de toamnă, dinadins fantezistă,

din sânge curg norii spre ținte precise,

copaci disperați se amestecă-n vise,

și-n brumă, desculță, doar inima-mi tristă...


20 noiembrie 2021


NU MAI E NIMENI...

Nu-i niciun înger îngropat în zgură,

nu mai e nimeni sufletul să-mi zboare,

și nicio unitate de măsură

nu poate măsura o izbitură

a soarelui zdrobindu-se de mare


În orizontul iernii care vine

târând cu sine însăși viața mea,

cetățile au redevenit ruine

și pe cărarea dinspre tine

zăpada se întinde tot mai grea


Ferestrele din timp se îngustează

abia mai sar prin ele îngeri triști,

nici gândul nu se-mperechează,

amurgul cade oblic pe amiază

și nu mai știu nici dacă mai exiști


Abia mai supraviețuiești biografiei

amenințată de-ntâmplări bizare,

încă plătești dobândă bucuriei

de-a inversa busolele chimiei

și-a sfâșia culorile din zare


Căderile din vis sunt dureroase

când te privește din oglindă luna,

amestecat în praf de oase

cotrobăi amintirile frumoase,

dar nu e nimeni să-ți întindă mâna...


20 noiembrie 2021

duminică, 14 noiembrie 2021

SUNTEM URMAȘII CELOR CE AM FOST

Suntem urmașii celor ce am fost 

în toate viețile dinaintea erei noastre,

de la începutul iubirii și până acum,

foc și sabie și năpaste


Degeaba avem impresia că am fi altceva,

suntem doar ceea ce am adunat cu migală,

în trupul copac, în sufletul pasăre,

în ochii ce privesc cu sfială


Suntem ce ne așteaptă-n călătoriile viitoare

prin timpul încuiat în ziduri,

suntem semințele din care cresc

lacrimile coborâte prin riduri


Suntem ce-am refuzat să fim cândva

când căutam prin noi iubirea fără rost;

zadarnic construim castele,

suntem oglinda a ceea ce am fost...


14 noiembrie 2021

vineri, 12 noiembrie 2021

SĂGETAREA LEULUI

 Arcul și tolba cu săgeți de pe umărul ei păreau podoabe în plus;

ea oricum era atât de frumoasă!

”Unde se duce minunea aceasta”, l-am întrebat pe Iisus,

”...așa departe de casă?”


Trecând desculță prin apa sărată

s-a așezat la odihnă pe o piatră de râu, colțuroasă;

nu-i păsa că luna ca un câine o latră;

ea era oricum la fel de frumoasă



Un foc de vreascuri se-aprinsese-n trup

și timpul mă privea cu ochi de lup


”Pe cine vrei să săgetezi?” 

am întrebat-o într-o după-amiază cețoasă

N-am auzit răspunsul;

ea era din ce în ce mai frumoasă...


Într-un târziu presărat cu păsări de pradă,

printre zăbrelele inimii leul reuși s-o revadă;

”O, dacă aș fi un tânăr vânător, cu tine aș vâna

tot întunericul din inima mea!

Nicio săgeată n-ar putea să oprească, 

sângele meu să nu te iubească?”


În vârtejuri amețitoare de leu

se-auzeau fugind nopțile dureroase din sufletul meu


A vânat leul până la capătul lumii și chiar mai departe... 

Hăituit, săgetat, leu-și ducea vânătorul în brațe spre moarte


Și-a tras și ultima săgeată lăcrimând:

”Mi se pare că tu m-ai iubit, de aceea te ucid mai curând...”


12 noiembrie 2021


miercuri, 10 noiembrie 2021

UN FLUTURE ÎN PALMA MEA PLÂNGEA

Când sufletul din univers coboară

și se aprind luminile în burguri,

iubirea zăvorâtă o să doară,

degeaba trece sania amară

venită de la mine din amurguri


Ce trebuia să fie magica lumină

de la-nceput și până la sfârșit,

a fost un strigăt tragic de drezină,

în care vinovații fără vină

sunt condamnați la minus infinit



În gândul meu un fluture plângea,

simțind că toamna a intrat în transă,

și l-ai zdrobit cu palma, draga mea,

și palma ta a fost atât de grea

că n-a avut sărmanul nicio șansă


Surprins de groaznica cruzime,

spre miazănoapte singur am pornit-o,

am traversat prăpăstia din mine

și te-am strigat dintre ruine,

dar nu m-ai auzit deloc, iubito


Amurgul s-a lăsat instantaneu,

orașul la picioare se stingea,

plângea la ușa închisă Dumnezeu,

plângeam plecând definitiv și eu,

și-un fluture în palma mea plângea...


10-11 noiembrie 2021

marți, 9 noiembrie 2021

ÎN INIMĂ ÎMI PLÂNGE UN ÎNGER

N-am să mai bat la uși de catifea,

pe ultima atât de tare ai trântit-o,

sunt doar o ceașcă amară de cafea

ce s-a vărsat în univers, iubito


Adio, toamna mea de veghe,

adio, nu mai sunt un vis,

voi rătăci fără pereche,

mereu pe sensul interzis


Nimicul mă împrejmuiește,

iertare n-am să cer, de-aș vrea,

că te-am iubit dumnezeiește

și-ai risipit iubirea mea


N-acuz, de unul singur sânger,

iluzii n-am luminii să-i ofer, 

în inimă îmi plânge-un înger 

căzut definitiv din cer


Sunt doar o umbră călătoare

ce te-a însoțit și-n vis, iubito,

dar a strivit-o ușa cu zăvoare,

pe care atât de tare ai trântit-o...


9 noiembrie 2021


NU-ȚI AMINTEȘTI ...

 Nu-ți amintești 

cum ai ucis acel curcubeu?

Ai aruncat toți norii negri

în sufletul meu


N-am înțeles

ce se întâmplă,  

steaua polară

mă izbise în tâmplă


M-am rătăcit prin acele locuri din mine

care atât de tare au durut;

căutam îngerii prin lumină,

dar nu i-am văzut


Ghicitoarele-n cafele negre 

au întors universul în cești,

și-am devenit o iluzie;

nu-ți amintești?!


8 noiembrie 2021

luni, 8 noiembrie 2021

DRUMUL LUMINII

 Cine poate ști care este drumul

luminii prin frunzișul de-amiază?

Dacă renunți la ce iubești,

renunți la tot ce contează


Oare ce vrea îngerul tău păzitor

dacă-ți spune ”așteaptă” 

și când ești singur 

și când ți-e dor?


Oare n-ai așteptat în zadar,

n-ai băut destule cupe de-amar?

Vorbește cu Dumnezeu, dă-i de știre,

Dumnezeu e iubire!


Holograma care-ți spune s-aștepți 

desenează cai verzi pe pereți...


Ai amânat să fii fericit,

până când nisipul din clepsidră s-a isprăvit


7 noiembrie 2021.


CĂRAREA CE DUCEA SPRE INFINIT

Cărarea ce ducea spre infinit trecea prin mine,

un tren de fum neantu-a spulberat,

și când din univers ningea cu tine

un glonț țintit dintre ruine

tot cerul vieții mele l-a întunecat


Pretexte pentru crimă sunt destule

când vrei s-abandonezi visul frumos,

se-nchid staminele-n celule,

pe unde nevăzute libelule

abia de se târăsc pe jos


Chemările de fum, religioase,

sunt însemnări bizare pe pământ,

și până când mormanele de oase

vor însoți vechi zbateri dureroase

călătorim prin viață ca-n mormânt


Iubirea e soluția concretă

în lumea pustiită de valori,

când sufletul îți ține loc de cretă,

trec îngeri de lumină pe planetă

să răsădească în ființă flori


Și toate trec de parcă n-ar fi fost,

se-nstăpânește iarna dintr-odată

și te întrebi de a avut vreun rost

să retrăiești iubirea ca pe-un post,

să nu mai fi întregul niciodată


Da-i prea târziu, în noi se face seară,

se-ntorc cocorii-n universul lor,

cărarea a-nceput deja să doară,

și-o frunză din abis coboară

să moară înaintea tuturor... 


7 noiembrie 2021

duminică, 7 noiembrie 2021

DORUL DE TINE

Dorul de tine mă împresoară,

dor sfâșietor,

invadează bătăile inimii,

cotropește universul interior


Mă izbește de pereți fără milă,

îmi strivește sufletul

sub șenilă


Din fiecare noapte face zi,

transfigurată, n-ai să-mi fii

nici acum, nici mâine, nici ieri,

n-o să-mi fii niciodată, nicăieri


Dorul de tine din suflet coboară,

mă macină între pietrele de moară


Din ochi îmi curge albastru,

din gânduri rai,

să reînflorești, dar nu-mi mai ești, 

nici nu mai vii, nici nu mai stai


Sfâșietor.  

Toate rănile întâmplate mă dor.


Dorul de tine,

călătorie dureroasă printre ruine.


Himerele sfidează amurgul

Pretind că nu știu nimic despre dor,

mi-e milă de ipocrizia lor...


7 noiembrie 2021 

sâmbătă, 6 noiembrie 2021

UȘA

 În noaptea-n care sufletul s-a stins

bătea un crivăț tragic prin trahee,

în brațe timpul l-ai cuprins femeie

să poți pleca din mine dinadins


S-au smuls din golul marilor înfrângeri

cocorii ce migrau pe-un alt tărâm,

n-ai spus măcar în șoaptă să rămân,

m-ai alungat în liniște să sângeri


Pe axa lumii scârțâiau tramvaie

ce adunau de-a sila călătorii,

țipau sub pragul inimii cocorii

și-un gol istoric se-ntindea-n odaie


Copac nu mai eram, eram cenușă,

jăraticul din mine se topise,

sătul de toate tratamentele prescrise

m-am rezemat cu spatele de ușă


Dar ușa aceea nu ducea niciunde,

era o barieră către infinit,

un semn de carte că ne-am și iubit

prin care numai întunericul pătrunde


O lacrimă de ceară s-a prelins

din ochiul sfâșiat, fixat în grindă,

și s-a tăiat în cioburi de oglindă

în noaptea-n care sufletul s-a stins...


6 noiembrie 2021

vineri, 5 noiembrie 2021

CA UN CÂINE E INIMA MEA

Ca un câine e inima mea,

un câine de luptă,

are atâția colți înfipți în ea,

sfâșiată-i și ruptă


Atâtea confuzii, atâtea iluzii

sub cerul neclar,

ca o floare de pelin e inima mea,

ciob spart de pahar


Nu există remedii,

chip de femeie au plasturii,

croitorii de îngeri

abia de-i mai încheie nasturii...


5 noiembrie 2021



DACĂ AȘ FI ȘTIUT CĂ ACELA E ULTIMUL SĂRUT

Dacă aș fi știut că acela e ultimul sărut,

nu s-ar fi sfârșit niciodată

Ți-aș fi sorbit sufletul,

fără să știi,

până la sfârșitul timpului

și încă o zi


Dar n-am știut

și am pornit în călătoria sfâșietoare

prin mine însumi,

până m-am pierdut


Dacă aș fi știut că acela

e ultimul sărut,

aș fi refuzat

și să mă fi născut


Dacă aș fi știut că acela

e ultimul sărut,

m-aș fi ascuns

sub cerul inimii colorat


O, dacă aș fi știut că acela

e ultimul sărut,

niciodată nu te-aș fi sărutat...


5 noiembrie 2021

miercuri, 3 noiembrie 2021

DRAGOSTEA MAGICĂ

Dragostea magică nu se stinge niciodată

indiferent de ce se întâmplă pe pământ;

nu se stinge nici când vine iarna polară,

nu se stinge nici când plouă cu vânt


La brațul unui alt curcubeu,

printre fluturi îmbrățișați de stamine,

îmi erai Dumnezee, îți eram Dumnezeu

și acum doar copacii mai întreabă de tine


Câte întâmplări înălțându-te spre cerul înalt,

câte mirări răvășitoare te-au smuls

din trupul meu de bazalt și te-au dus! 

În urmă îngerii noștri au plâns


Și mi-au povestit când eram căzut la pământ

o întâmplare dintr-un vis dureros,

și-atunci mi-am amintit că dintre toate mincinoasele din lume

tu m-ai mințit cel mai frumos


După care îngerii au zburat până la cer și înapoi

sfâșiind orizontul, lumina albastră;  

îi aud în vis căutând dragostea magică;

dragostea mea, dragostea ta, dragostea noastră...


3 noiembrie 2021