UNDE SĂ FUGIM

Lucrezi pe viu la suflet cu dalta

Ce s-ar intampla daca am calatori in Malta

Intr-un concediu fara plata ,autoimpus

S-ar  supara ingerii de sus?

Dar daca am disparea pe o insula exotica

Aproape dumnezeeasca,evident erotica

Unde abilitatile mele de supravietuitor

Te vor face sa-mi zambesti indatoritor

Sa nu mai existe timpul,sa se comprime

Sa ne traim in sfarsit zilele noastre sublime

Si –n jungla as disparea de n-ar fi anaconde

Mi-e teama de ele sunt prea lungi si prea blonde

As fi in siguranta printre ursii polari

Eliberat de frig, incastrat in ghetari

Sau ce ar fi de ai veni pe insula mea interioara

Luminata perfid  de steaua polara

Locuita de cerbi alergand printer alte

Minuni rascolite ,pretexte de Dante

Eu inca mai pot sa stau pe un cot

Pozandu-ti ,dar trupul e-n fierbere tot

Si parca ar fi de acord sa plece cu tine in Malta

Sa-ti termini lucrarea cu ochiul si dalta.

SĂ NU MORI ROMÂNIE IUBITĂ

Tara e la pamant,oamenii au calusul in gura

Defileaza stapanii in fracuri dungate

Jugul ne apasa fara masura

Se revarsa haotic valuri de ura

Si prima lege-i vanzarea de frate

Copilul isi exileaza visesele in monitor

Fara sa stie isi tese drama

Sexul a evadat din dormitor

Crima a devenit principalul motor

Copilul cu ciocanul isi ucide mama

Istoria neamului e hulita de prosti

Interzisa e demnitatea prin lege

Teatrul absurd se joaca cu masti

Cersatorii formeaza nesfarsitele osti

Tocmite pentru faradelege

Batranii cu pletele albe s-au predat

Bratele moi s-au intins langa trup

Femeile frumoase au evadat

De langa tinerii cu trupul pictat

Radacinile neamului se tot rup

E o tristete generala intre noi

Apele s-au inecat cu metale grele

Gandul e o dara de noroi

Ne ducem pagani inspre ziua de apoi

Printer corbii insetati de manele

Totu-i bizar ,bizaru-i profund

Meciul vietii noastre se joaca pe zgura

Parca se aude poporul flamand

Cum striga si intreaba pana cand

Va fi privind de politicieni cu ura

Mai spera ca nu s-au sfarsit

Zilele gloriei trecatoare

Si de pe crucea unde a fost rastignit

Sfinxul cu chipul daltuit in granit

E martor cum patria moare

Si totusi nu poate pieri o tara cladita

Pe oasele eroilor  necunoscuti

Sa nu mori Romanie iubita

Pentru eternitate tu ai fost croita

De voievozii incastrati in munti .

ELEGIA POETULUI ADRIAN PĂUNESCU

Nu l-am mai văzut pe Poetul Adrian Paunescu
 de când a plecat

cu o floare în mână, 
o floare care nu a existat

Avea treburi treburi importante 
între Polul Nord si Sud

Pe acolo o fi Poetul cu ochi de noapte, 
că nu-l mai aud!

Poate a ajuns, în sfârșit,
 cu un tren nevazut la Roma

Și a fost proclamat Împarat. Numai Roma

l-ar fi făcut sa fugă de el, 
să nu se intoarcă

Timpului îi  lipseste sensul de parcă
Poetul Adrian Paunescu, 
suflet românesc  de odinioară,

întorcea limbile ceasului cu o chitară