În ochii tăi mă scald și ard
de câte ori se face seară
și mă topesc ca un smarald
închis în era glaciară
Nu se deschide nicio pleoapă
să iasă fumul înecat
prin lacrima ce-n tine sapă
cu o lopată de brocart
Dar se prea poate să se-ntoarcă
culorile din curcubeu,
prizoniere pe o arcă
deasupra sufletului meu
În ochii mei te scalzi și arzi
de câte ori se face seară
și-alungi toți demonii bastarzi
veniți din era glaciară
28 mai 2018
miercuri, 30 mai 2018
Te țin în suflet
Te țin în gând și te descui
doar când cobor din cer hai-hui
Îți împrumut din vis, o clipă,
cât o bătaie de aripă
Dar ce păcat că-n ochii-ți rari
dobânzile-s atât de mari!
Te țin în sânge și te plimb
de câte ori planeta-mi schimb,
și mă tot duc în sus și-n jos
pe unde-a fost omul frumos,
vreo două ore și ceva
de vorbă cu tăcerea sa
Te țin în suflet într-un loc
pe unde n-au trecut deloc,
nici demonii, nici alte fiare,
zburând cu visurile-n gheare
Și de-nserare nu va trece
nici gândul rău, nici mâna rece
28 mai 2018
doar când cobor din cer hai-hui
Îți împrumut din vis, o clipă,
cât o bătaie de aripă
Dar ce păcat că-n ochii-ți rari
dobânzile-s atât de mari!
Te țin în sânge și te plimb
de câte ori planeta-mi schimb,
și mă tot duc în sus și-n jos
pe unde-a fost omul frumos,
vreo două ore și ceva
de vorbă cu tăcerea sa
Te țin în suflet într-un loc
pe unde n-au trecut deloc,
nici demonii, nici alte fiare,
zburând cu visurile-n gheare
Și de-nserare nu va trece
nici gândul rău, nici mâna rece
28 mai 2018
luni, 28 mai 2018
Ochii înlăcrimați ai lui Dumnezeu
Nimic din ce era al nostru nu mai e,
țara a fost sfâșiată de păsări de pradă
poate se va întâmpla o minune
și va veni Dumnezeu să ne vadă
Istoria-i un pretext desuet pentru crime,
spațiul mioritic se-nvârte submers,
de atâta rău ne e bine,
ne încheiem la suflet invers
Albul e negru și negrul e alb,
prin instanțe sentințe dau răii
nu mai vedem, nu mai auzim
cum plâng printre umbre eroii
Curvele dau lecții prin piață,
țin discursuri aprinse funebrii,
lupta de clasă se-ascute
și-s răstigniți între tâlhari, integrii
E un bâlci general. Printre oameni
nu mai circulă îngeri, ci monștri,
dați-mi un semn când vă-ntâlniți
prin viața confuză cu-ai noștri
S-ar putea să mai fim pe-aici,
pietrele vor trebui să vorbească
despre lașitatea
ce-a sufocat mândria românească
Și-atunci tot ce-i al nostru, al nostru va fi,
și-n munții inimii, mult mai înalți
decât zorile de zi,
vor înota înspre soare atlanți
Și-n toate cuvintele nespuse
va răsuna adevărul neamului meu,
până când vor deveni albaștri
ochii înlăcrimați ai lui Dumnezeu
28 mai 2018
țara a fost sfâșiată de păsări de pradă
poate se va întâmpla o minune
și va veni Dumnezeu să ne vadă
Istoria-i un pretext desuet pentru crime,
spațiul mioritic se-nvârte submers,
de atâta rău ne e bine,
ne încheiem la suflet invers
Albul e negru și negrul e alb,
prin instanțe sentințe dau răii
nu mai vedem, nu mai auzim
cum plâng printre umbre eroii
Curvele dau lecții prin piață,
țin discursuri aprinse funebrii,
lupta de clasă se-ascute
și-s răstigniți între tâlhari, integrii
E un bâlci general. Printre oameni
nu mai circulă îngeri, ci monștri,
dați-mi un semn când vă-ntâlniți
prin viața confuză cu-ai noștri
S-ar putea să mai fim pe-aici,
pietrele vor trebui să vorbească
despre lașitatea
ce-a sufocat mândria românească
Și-atunci tot ce-i al nostru, al nostru va fi,
și-n munții inimii, mult mai înalți
decât zorile de zi,
vor înota înspre soare atlanți
Și-n toate cuvintele nespuse
va răsuna adevărul neamului meu,
până când vor deveni albaștri
ochii înlăcrimați ai lui Dumnezeu
28 mai 2018
duminică, 27 mai 2018
Să nu treci prin mintea mea
Să nu treci prin mintea mea,
s-atât de multe locuri interzise!
Regulile de circulație sunt stricte;
te vei prăbuși speriată din vise
Munții sunt mai înalți decât zborul,
mările mai adânci decât sufletul omenesc,
cerul e un cerc nesfârșit
prin care ca un soare amar călătoresc
Stalagmitele inimii sunt atât de vaste
că nici un gând nu le-a străbătut pe de-a-ntregul.
Ai grijă! Din tine când curgi
n-arunca tot albastrul în carul funebru
Verile sunt atât de aprinse
c-o să-ți ardă de spaimă retina,
și-n viețile viitoare surprinse
întunericul va sparge de pietre lumina
Așadar, să nu treci prin mintea mea,
fără să ai aripi de înger, și cer,
sunt atâtea locuri interzise,
atâta haos, atâta ger...
27 mai 2018
s-atât de multe locuri interzise!
Regulile de circulație sunt stricte;
te vei prăbuși speriată din vise
Munții sunt mai înalți decât zborul,
mările mai adânci decât sufletul omenesc,
cerul e un cerc nesfârșit
prin care ca un soare amar călătoresc
Stalagmitele inimii sunt atât de vaste
că nici un gând nu le-a străbătut pe de-a-ntregul.
Ai grijă! Din tine când curgi
n-arunca tot albastrul în carul funebru
Verile sunt atât de aprinse
c-o să-ți ardă de spaimă retina,
și-n viețile viitoare surprinse
întunericul va sparge de pietre lumina
Așadar, să nu treci prin mintea mea,
fără să ai aripi de înger, și cer,
sunt atâtea locuri interzise,
atâta haos, atâta ger...
27 mai 2018
sâmbătă, 26 mai 2018
SĂPTĂMÂNA PE SCURT (122)
Ireal Madrid * Ursul patriot * Ia tigaia, na Pilonul, na! * De ce nu e românii norvegieni * D-ale Vioricăi * Iliescu, fanul lui Ceaușescu * Ilie și milițienii * O tragedie națională * Șobolanii roșii * Radu cel Mare Șmecher
Real Madrid a câștigat pentru a treia oară consecutiv și la rând Liga Campionilor. A fost un drum greu, netezit cu măiestrie de arbitri, de portarii adverși și de valoarea individuală a jucătorilor. În finala cu englezii de la Liverpool, cel mai bun jucător al Realului a fost portarul adversarilor, ale cărui carii au fost plombate de galezul Bale, supus britanic, și francezul Benzema, cetățean bello-galic. Asta după ce Sergio Ramos, mai catolic decât papa, l-a ars pe rug pe Salah, soldat disciplinat și destul de foarte talentat de-al lui Alah. Poate dacă egipteanul n-ar fi încălcat regulile Ramadanului, cu trei zile înainte de meci, Alah nu i-ar fi permis lui Ramos să-l trântească golănește și să-i disloce umărul. După cum se vede, căile Domnului spre poarta adversă sunt tare încurcate. Oricum, performanțele Realului au fost facilitate de absența din competiție a echipei Dinamo București...* UEFA a deschis în regim de urgență o anchetă, suspectând că sub masca portarului Karius s-ar fi ascuns Viorica Docilă...* Dacă ați observat, Madridul a câștigat ambele cupe europene folosind forță de muncă din tabăra inamică. Realul le-a dat la mir englezilor cu Bale, iar Atletico i-a îngropat pe francezi folosindu-se de Griezmann. Nu mai există respect pe mapamondul lumii globului pământesc! * Hoții au spart sediul central al PRM. Dezamăgirea a fost maximă. N-au mai găsit nimic de furat. Oricum, când mai fac asemenea acțiuni, ar fi bine să aducă ceva, că de luat, slabe speranțe. * CFR Cluj a câștigat titlul de campioană a României la fotbal jucat la mijlocul terenului. Totuși, nu înțeleg de ce nu l-a luat Dinamo de vreme ce se află pe primul loc! N-or fi terminat pregătirea pentru Liga Companionilor? * După 25 de ani, oltenii din Cetatea Banilor luară Cupa României. Desfrâul e general, Oltenia petrece de la ăl cu țâța Olguței în gură și până la cel cu barba sură. Grădinile de zarzavat au fost vandalizate. Cursul euro-praz a luat-o razna. Așa se întâmplă când ești campioana unei mari iubiri și nu-ți vezi de treabă... * De Rusalii, ungurii se întâlnesc la Șumuleul Mic ca să mai bârfească despre Trianon, să se mai joace de-a mama și de-a tata, să mai comploteze împotriva statului național unitar român...Asta l-a scos din minți pe un Moș Martin care nici una, nici două, a mușcat o unguroaică mai rea de muscă (dacă e posibil gradul de comparație știut fiind versul eminescian: ”frumoasele din pustă,/ le-aleargă numai vântul pe sub fustă!”). ”Ăsta da preludiu!”, a strigat uimită urmașa Evei, având cotropitorul sentiment de deja vu. Bucuria a fost zadarnică întrucât ursul s-a îmbolnăvit de târnafes. Sărmana fiară nu era învățată cu carnea crudă...* Guvernul Docilă ar cam vrea să suspende Pilonul II de pensii, că cică e nașpa ca românii să aibă ceva rezerve la teșcherea. Cum adică, ar putea să supraviețuiască fără pomenile guvernamentale? Păi ce facem, încălcăm programul de guvernare-delapidare? * Fondul Norvegian de Investiții (FNI-ul lor) are un capital de aproximativ 1000 de miliarde de euro, bani proveniți, în cea mai mare parte, din exploatarea hidrocarburilor din Marea Nordului. Paralele sunt investite în peste 9000 de companii din toată lumea, ceea ce face ca 1,3% din acțiunile aflate pe piață să aparțină norvegienilor. Fiecărui cetățean îi revine un portofoliu de aproximativ 200 000 de euro, care, în numele lui, este folosit doar pentru investiții. Viitorul sună bine pentru nordici, noaptea economică polară mutându-se mai spre paralela de 45 de grade. Un sistem asemănător au avut și românii (părțile sociale) la sfârșitul perioadei comuniste, dar a venit prostul de Iliescu și l-a pulverizat. Adică, a împărțit paralele oamenilor muncii de la orașe și sate, iar aceștia i-au investit la societatea cu răspundere limitată rău de tot ”Pe Apa Sâmbetei”. Nu se compară ce fac norvegienii astăzi cu ce făceau românii acum 30 de ani, sistemele economice fiind opuse, dar ideea de bază, dezvoltarea societății prin investiții făcute în numele cetățenilor, este cam aceeași. Astăzi, dacă s-ar da Fondul Norvegian pe mâna politicienilor români, în trei zile n-ar mai găsi în cont nicio lețcaie. Iar în locul sediului s-ar afla un anunț de vânzare. * Paradoxul românesc: angajatorii se plâng că nu găsesc muncitori, cei din urmă că nu sunt locuri de muncă. Totuși, dacă patronii ar oferi salarii decente și nu s-ar mai comporta precum stăpânii de sclavi, nu s-ar mai plânge nimeni. * Fac un apel la majoritatea PSD-ALDE dușmanii cărții să scoată de sub incidența legii dezacordul dintre subiect și predicat. În felul acesta n-ar mai fi nevoie de mitinguri la care milioane de oameni nevinovați s-o apere de rigorile gramaticii pe d-na Viorica. * Care ar vrea să accentueze lupta împotriva democrației, și să se lămurească cu situația ”apartenenței cele două state”. Că o tot supără la organul gândirii politicii externe ”aceleași trio de națiuni”. * În ceea ce privește revoluția fiscală, harababura continuă. Iar la absorbția de fonduri europene e jale. Din 31 de miliarde disponibile, au fost atrase de mâini neîndemânatice abia 5. Furate, 5. Doamna Viorica, cu nevinovăția-i proverbială, ne liniștește exemplificând că la Angela e mai nasol ca la noi. Problema e că Germaniei nu-i pasă prea tare, e bine mersi și fără fondurile europene. Dar, ca să respectăm adevărul istoric, trebuie să menționăm că Angela și ai ei au subtilizat deja 6 miliarde de euro, cu unul mai mult decât România. După cum lesne se poate observa, Vioricăi nu i-au plăcut nici logica, nici matematica...* Chemat la Tribunal pentru a da socoteală față de crimele din decembrie 1989, Iliescu s-a strâmbat la un nene care-l striga pe numele de alint ( ”Criminalule!”) și s-a dat bengos, afirmând că stă ”drept la judecata istoriei”. Deși au trecut 29 de ani de când a întinat nobilele idealuri ale socialismului, Cârpa Kaghebistă nu se poate opri și, la fel ca-n tinerețea-i revoluționară, citează cu nesaț din tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al PCR... Subconștientul îi trădează până și pe marii ticăloși de sorginte bolșevică! * Ilie de la sculărie, o face grasă pe Serena Wiliams, fiindcă așa i s-a părut filosofului-scrofulos Țiriac. E adevărat, Serena nu-i Diana Ross, dar nici Brigitte Sfăt nu-i Frumoasa din Pădurea Adormită între două ghemuri de silicon. * De bucurie că Serena-i grasă, Ilie s-a urcat ciugulit la volan, sub privirile bovin-admirative ale milițienilor de la Capitală. Bucuroși nevoie-mare că mai pot provoca un scandal, distinșii tablagii l-au încătușat pe bătrânul satyr. Pentru posesorii de fluier și pulan, să fi fost primul Număr1 mondial din istoria tenisului (cu t, nu cu p, deși Ilie s-a străduit și-n această direcție!), să fi adus glorie României cât nu poate să ducă, nu-i vreo mare scofală. Pentru ei, circul este esențial. Așa că l-au doborât la pământ și l-au tăvălit prin noroiul pestilențial al existenței lor de eroi bătuți în cap de soarele nemilos al Bucureștilor. Ia să fi fost în locul sportivului vreun interlop, să vezi ce cuminți stăteau oamenii de tinichea! Pentru trei beri băute la botul calului, consumatorii de șaorma cu de toate l-au tratat pe Mister Năstase ca pe ultimul aurolac din Gara de Nord. Derutat de tot ce i se întâmplă, Ilie, și tăvălit, și cu banii luați, s-a suit pe scuter și a întins-o spre IML ca să-și scoată certificat medical după umilința la care l-au supus posesorii de șapcă supradimensionată. Dar gaborii-l pândeau după perdele, așa că i-au mai tras o amendă și i-au mai făcut un dosar penal, pentru încălcarea regulilor de circulație și conducere fără permis. Cum nu băuse suficientă zeamă de varză, naivul de Ilie era convins că nu a încălcat nicio lege fiindcă în buzunarul de la piept, zgâriat de atâtea ori de Brigitte cu unghia de la picior, mai avea un document eliberat de statul Monaco. Boacănă după boacănă, numai că nu te joci cu alde Ghiță Pristanda. E scrofuloși la datorie! Și așa se face că exact în ziua în care i-a decedat sora, unul dintre cei mai celebri români din toate timpurile a furat prime-time-ul mass-media cu o golăneală ieftină. A găsit și parteneri pe măsură, fiindcă milițienii de la Capitală nu se simt bine dacă nu provoacă evenimente scandaloase. Niciunul dintre ei nu l-a recunoscut pe colegul pedofil, ani de zile, deși jucau table împreună, dar se pricep de minune să batjocorească un șofer derutat de meandrele concretului bahico-sexual. Ce, nu puteau să-l sancționeze fără circ? Fără să-l provoace. Ba bine că nu! Știm, legea trebuie respectată, nu există niciun dubiu în această privință, dar parcă ne doare la pitpalacul inimii modul dezumanizant în care a fost tratat Ilie Năstase, târât pe asfalt de niște milițieni cu două clase mai mult decât trenul. Și ne pare și mai rău că acest sportiv glorios îmbătrânește urât. * ”Cred că exportăm mai mult fier vechi decât grâu”, se minunează nea Petrică Daea. Deci producțiile record de fier vechi la hectar, rămase de pe vremea pe nedrept împușcatului, n-au fost vrăjeală. Că tot veni vorba; nea Petrică, ia s-o întrebi pe șefa matale de la guvern ce cântărește mai mult: un kg de fier sau un kg de lână? * În Bacău, 200 de copii au fost fotografiați mimând consumul de mere ale discordiei. Fiindcă paparazzi Consiliului Județean nu și-au dat silința să trimită câte un fruct fiecărui ”model”, corpurile delicte au fost împărțite pe ochi frumoși abia a doua zi. Ce de proști populează instituțiile statului paralel cu realitatea! * O tragedie națională: numirea Vioricăi la Palatul Parlamentului de Cumetrie și Desfrâu va bloca pentru sute de ani posibilitatea ca o altă femeie să mai ocupe această funcție. Chiar dacă ele n-au nicio vină. Singura variantă ca lucrurile să se întâmple altfel este ca la Palatul Cotroceni să ajungă Maria Grapini. * Când s-a pus problema succesiunii lui Gheorghe Gheorghiu-Dej la conducerea PCR și, implicit, a țării, Ion Gheorghe-Maurer a refuzat spunând: ”...cu un tată sas și o mamă franțuzoaică, nu sunt destul de român...” Între timp, lucrurile s-au mai schimbat. * Dragnea a început să joace rolul Motanului încălțat cu potcoave de 99 de ocale. Cică nu-i este teamă de șobolanii roșii care au ros cașcavalul puterii din vârful ierarhiei de la Palatul Victoria Socialismului de Gang și care acum încearcă să șubrezească temelia casei de intoleranță politică. Nici nu-i cazul, domnia sa ar trebui să se teamă doar de Justiție. Că, vorba aia, Justiția nu știe carte precum Viorica Docilă. * Dacă tot vorbim de șmecheri, ia să vedem cum stă treaba cu Radu cel Mare, că și el avea niște petarde din Teleorman pe post de maseuze. Că nu prea-l mai ajutau mădularele. Nu, n-avea două scârbavnice, liniștiți-vă! Despre picioare este vorba. * ”După decesul survenit natural, de inimă rea, în Transilvania(1474), Radu iese pe ușa din dos din istorie, adică tot așa cum a intrat, și-i lasă locul lui Laiotă Basarab (1474-1477), un boșorog pe care-l impusese tot Fane cu scopul de a crea un front antiotoman eficient. Dar moș Pârțag se dă de partea turcilor, ceea ce-l determină pe Fane să-l înlocuiască, în noiembrie 1476, cu Vlad Țepeș. Însă Laiotă se întoarce cu turcii dupa el și-l ucide pe Țepeș. Lucrul îl supără pe Fane care-l înlocuiește cu un alt ciumec, Basarab cel Tânăr (1477-1482) zis și Țepelus, fiindca-l plagiase pe Vlad în ceea ce privește pedepsirea dușmanilor săi. Dar tinerelul n-a călcat în urmele strălucitului voievod, l-a trădat pe Fane, și a pupat poala sultanului cu accesorii cu tot. Moldavul se supără, îl zdrobește (1481) și încearcă să-l impună pe Mircea, fiul lui Vlad Dracul. Renunță la idee în urma scrisorilor mârlănești primite de la locuitorii de locuitori din zona Buzăului dar numai după ce ocupă cetatea Crăciuna. Țepelus rămâne pe tron cu chiu cu vai până în 1482, când boierii mehedințeni își fac pomana cu el și-l omoară. În locul lui se pune domn unu care-n tinerețe se dădea Călugarul Pahomie, dar pe care istoria l-a păstrat ca fiind Vlad Calugarul (1482-1495), sluga prea-plecată a turcilor și, în general, a tuturor celor care-i scuipau semințe în bască. Cea mai semnificativa fapta a acestui figurant e că a murit și i-a lasat locul lui fi-su Radu, căruia propagandistii i-au zis ''cel Mare'', în ciuda evidenței. Dar asta n-ar trebui să mire pe nimeni că noi romanii, suntem meșteri neîntrecuți în a preface negrul în alb. Acest Radu era atât de ''mare'' încat în fiecare an mergea la sultan să-i pupe mâna, chiar și după 1501 când, din cauza podagrei, circula numai cu rădvanul. De altfel, înclinatiile de slugă credincioasă i le-au evidențiat mai toți mahării din jurul Valahiei. Numai cu Bogdan (fiul lui Stefan), conducătorul Moldovei, a avut un conflict fiindcă sprijinise pe unul Roman în tentativa eșuata de a prelua tronul moldovenilor. Dar, dupa ce a prădat 10 zile prin zona Ramnic -Siret, Bogdan al -III-lea a fost convins de călugărul Maxim s-o lase mai moale cu războiul că în realitate n-are cu cine să se bată. Bogdan s-a retras (10 noiembrie 1507) iar călugărul Maxim a rămas în istorie ca opusul calugarului Vasile, zis, și din astă cauză, călugărul Minim. Însă lui Radu, noi, scribălăii, ar trebui sa-i fim recunoscători întrucât a introdus tiparul în Valahia, prin intermediul călugărului Macarie , de origine sârbă, care s-a instalat la mănăstirea Dealul și a întocmit ”Liturghierul”, prima carte realizată acolo. Împreuna cu Nifon, fost patriarh al Constantinopolului, organizează ierarhia bisericească. După trebușoara asta, Radu se cearta cu Nifon sub pretextul ca avea o alta părere despre moravuri și se împotrivise căsătoriei dintre sora voievodului, Caplea, cu vornicul Bogdan fiindcă acesta din urmă divorțase de prima sotie. La plecarea din Târgoviște, Nifon făcu un gest memorabil: își scutură papucii să nu ia pe tălpi nici un fir de praf din pământul unde se curvăsărea cu evidenta plăcere până și prin casele cele mai mari. Sau, mai ales. Dar pe Radu l-a durut în freză de Nifon și a continuat să facă copii (șase oficiali, doi din flori) ca sa aibă cine conduce Valahia în secolul al-XVI-lea. Până la urmă a dat ortu`popii, după Paștele lui 1508, fiind jelit de cărturari, leneși și alte animale nefolositoare ale acelor vremuri. Deși, în aparență, de capul lui Radu nu era mai nimic, sultanul Baiazid al II-lea îl aprecia pentru viclenia nativa (el îi zicea inteligență) care l-a ajutat să conducă Valahia de pe targă în ultimii șapte ani ai vieții. Așa că voievodul care nici nu știa unde-i capitala țării -că stătea ba la Târgoviște, ba la București, ba la Craiova, și nu numai - dar care nu ieșea din vorba boierilor Craiovești, rămâne în istorie drept voievodul cel mai puțin indicat să conducă o țară, dar care a reușit s-o facă deși avea un picior în groapă, stârnind admirația tuturor vecinilor incapabili să înțeleagă o asemenea situație la un popor care în vremea lui Mircea cel Bătrân sau a lui Vlad Țepeș părea destul de viu. ”Promoușăn: Iubite cetitorule, bagă-ți picioarele într-o găleată cu apă rece primită cu ocazia ultimei mite electorale, ca data viitoare băgăm cultură la greu: Neagoe Basarab cu învățăturile sale și meșterul Manole, cel cu aripile de șindrilă, trec din legendă în istorie. Sau viceversa.
CONTELE DE MONTE-CRISTO
28 mai 2018
Real Madrid a câștigat pentru a treia oară consecutiv și la rând Liga Campionilor. A fost un drum greu, netezit cu măiestrie de arbitri, de portarii adverși și de valoarea individuală a jucătorilor. În finala cu englezii de la Liverpool, cel mai bun jucător al Realului a fost portarul adversarilor, ale cărui carii au fost plombate de galezul Bale, supus britanic, și francezul Benzema, cetățean bello-galic. Asta după ce Sergio Ramos, mai catolic decât papa, l-a ars pe rug pe Salah, soldat disciplinat și destul de foarte talentat de-al lui Alah. Poate dacă egipteanul n-ar fi încălcat regulile Ramadanului, cu trei zile înainte de meci, Alah nu i-ar fi permis lui Ramos să-l trântească golănește și să-i disloce umărul. După cum se vede, căile Domnului spre poarta adversă sunt tare încurcate. Oricum, performanțele Realului au fost facilitate de absența din competiție a echipei Dinamo București...* UEFA a deschis în regim de urgență o anchetă, suspectând că sub masca portarului Karius s-ar fi ascuns Viorica Docilă...* Dacă ați observat, Madridul a câștigat ambele cupe europene folosind forță de muncă din tabăra inamică. Realul le-a dat la mir englezilor cu Bale, iar Atletico i-a îngropat pe francezi folosindu-se de Griezmann. Nu mai există respect pe mapamondul lumii globului pământesc! * Hoții au spart sediul central al PRM. Dezamăgirea a fost maximă. N-au mai găsit nimic de furat. Oricum, când mai fac asemenea acțiuni, ar fi bine să aducă ceva, că de luat, slabe speranțe. * CFR Cluj a câștigat titlul de campioană a României la fotbal jucat la mijlocul terenului. Totuși, nu înțeleg de ce nu l-a luat Dinamo de vreme ce se află pe primul loc! N-or fi terminat pregătirea pentru Liga Companionilor? * După 25 de ani, oltenii din Cetatea Banilor luară Cupa României. Desfrâul e general, Oltenia petrece de la ăl cu țâța Olguței în gură și până la cel cu barba sură. Grădinile de zarzavat au fost vandalizate. Cursul euro-praz a luat-o razna. Așa se întâmplă când ești campioana unei mari iubiri și nu-ți vezi de treabă... * De Rusalii, ungurii se întâlnesc la Șumuleul Mic ca să mai bârfească despre Trianon, să se mai joace de-a mama și de-a tata, să mai comploteze împotriva statului național unitar român...Asta l-a scos din minți pe un Moș Martin care nici una, nici două, a mușcat o unguroaică mai rea de muscă (dacă e posibil gradul de comparație știut fiind versul eminescian: ”frumoasele din pustă,/ le-aleargă numai vântul pe sub fustă!”). ”Ăsta da preludiu!”, a strigat uimită urmașa Evei, având cotropitorul sentiment de deja vu. Bucuria a fost zadarnică întrucât ursul s-a îmbolnăvit de târnafes. Sărmana fiară nu era învățată cu carnea crudă...* Guvernul Docilă ar cam vrea să suspende Pilonul II de pensii, că cică e nașpa ca românii să aibă ceva rezerve la teșcherea. Cum adică, ar putea să supraviețuiască fără pomenile guvernamentale? Păi ce facem, încălcăm programul de guvernare-delapidare? * Fondul Norvegian de Investiții (FNI-ul lor) are un capital de aproximativ 1000 de miliarde de euro, bani proveniți, în cea mai mare parte, din exploatarea hidrocarburilor din Marea Nordului. Paralele sunt investite în peste 9000 de companii din toată lumea, ceea ce face ca 1,3% din acțiunile aflate pe piață să aparțină norvegienilor. Fiecărui cetățean îi revine un portofoliu de aproximativ 200 000 de euro, care, în numele lui, este folosit doar pentru investiții. Viitorul sună bine pentru nordici, noaptea economică polară mutându-se mai spre paralela de 45 de grade. Un sistem asemănător au avut și românii (părțile sociale) la sfârșitul perioadei comuniste, dar a venit prostul de Iliescu și l-a pulverizat. Adică, a împărțit paralele oamenilor muncii de la orașe și sate, iar aceștia i-au investit la societatea cu răspundere limitată rău de tot ”Pe Apa Sâmbetei”. Nu se compară ce fac norvegienii astăzi cu ce făceau românii acum 30 de ani, sistemele economice fiind opuse, dar ideea de bază, dezvoltarea societății prin investiții făcute în numele cetățenilor, este cam aceeași. Astăzi, dacă s-ar da Fondul Norvegian pe mâna politicienilor români, în trei zile n-ar mai găsi în cont nicio lețcaie. Iar în locul sediului s-ar afla un anunț de vânzare. * Paradoxul românesc: angajatorii se plâng că nu găsesc muncitori, cei din urmă că nu sunt locuri de muncă. Totuși, dacă patronii ar oferi salarii decente și nu s-ar mai comporta precum stăpânii de sclavi, nu s-ar mai plânge nimeni. * Fac un apel la majoritatea PSD-ALDE dușmanii cărții să scoată de sub incidența legii dezacordul dintre subiect și predicat. În felul acesta n-ar mai fi nevoie de mitinguri la care milioane de oameni nevinovați s-o apere de rigorile gramaticii pe d-na Viorica. * Care ar vrea să accentueze lupta împotriva democrației, și să se lămurească cu situația ”apartenenței cele două state”. Că o tot supără la organul gândirii politicii externe ”aceleași trio de națiuni”. * În ceea ce privește revoluția fiscală, harababura continuă. Iar la absorbția de fonduri europene e jale. Din 31 de miliarde disponibile, au fost atrase de mâini neîndemânatice abia 5. Furate, 5. Doamna Viorica, cu nevinovăția-i proverbială, ne liniștește exemplificând că la Angela e mai nasol ca la noi. Problema e că Germaniei nu-i pasă prea tare, e bine mersi și fără fondurile europene. Dar, ca să respectăm adevărul istoric, trebuie să menționăm că Angela și ai ei au subtilizat deja 6 miliarde de euro, cu unul mai mult decât România. După cum lesne se poate observa, Vioricăi nu i-au plăcut nici logica, nici matematica...* Chemat la Tribunal pentru a da socoteală față de crimele din decembrie 1989, Iliescu s-a strâmbat la un nene care-l striga pe numele de alint ( ”Criminalule!”) și s-a dat bengos, afirmând că stă ”drept la judecata istoriei”. Deși au trecut 29 de ani de când a întinat nobilele idealuri ale socialismului, Cârpa Kaghebistă nu se poate opri și, la fel ca-n tinerețea-i revoluționară, citează cu nesaț din tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al PCR... Subconștientul îi trădează până și pe marii ticăloși de sorginte bolșevică! * Ilie de la sculărie, o face grasă pe Serena Wiliams, fiindcă așa i s-a părut filosofului-scrofulos Țiriac. E adevărat, Serena nu-i Diana Ross, dar nici Brigitte Sfăt nu-i Frumoasa din Pădurea Adormită între două ghemuri de silicon. * De bucurie că Serena-i grasă, Ilie s-a urcat ciugulit la volan, sub privirile bovin-admirative ale milițienilor de la Capitală. Bucuroși nevoie-mare că mai pot provoca un scandal, distinșii tablagii l-au încătușat pe bătrânul satyr. Pentru posesorii de fluier și pulan, să fi fost primul Număr1 mondial din istoria tenisului (cu t, nu cu p, deși Ilie s-a străduit și-n această direcție!), să fi adus glorie României cât nu poate să ducă, nu-i vreo mare scofală. Pentru ei, circul este esențial. Așa că l-au doborât la pământ și l-au tăvălit prin noroiul pestilențial al existenței lor de eroi bătuți în cap de soarele nemilos al Bucureștilor. Ia să fi fost în locul sportivului vreun interlop, să vezi ce cuminți stăteau oamenii de tinichea! Pentru trei beri băute la botul calului, consumatorii de șaorma cu de toate l-au tratat pe Mister Năstase ca pe ultimul aurolac din Gara de Nord. Derutat de tot ce i se întâmplă, Ilie, și tăvălit, și cu banii luați, s-a suit pe scuter și a întins-o spre IML ca să-și scoată certificat medical după umilința la care l-au supus posesorii de șapcă supradimensionată. Dar gaborii-l pândeau după perdele, așa că i-au mai tras o amendă și i-au mai făcut un dosar penal, pentru încălcarea regulilor de circulație și conducere fără permis. Cum nu băuse suficientă zeamă de varză, naivul de Ilie era convins că nu a încălcat nicio lege fiindcă în buzunarul de la piept, zgâriat de atâtea ori de Brigitte cu unghia de la picior, mai avea un document eliberat de statul Monaco. Boacănă după boacănă, numai că nu te joci cu alde Ghiță Pristanda. E scrofuloși la datorie! Și așa se face că exact în ziua în care i-a decedat sora, unul dintre cei mai celebri români din toate timpurile a furat prime-time-ul mass-media cu o golăneală ieftină. A găsit și parteneri pe măsură, fiindcă milițienii de la Capitală nu se simt bine dacă nu provoacă evenimente scandaloase. Niciunul dintre ei nu l-a recunoscut pe colegul pedofil, ani de zile, deși jucau table împreună, dar se pricep de minune să batjocorească un șofer derutat de meandrele concretului bahico-sexual. Ce, nu puteau să-l sancționeze fără circ? Fără să-l provoace. Ba bine că nu! Știm, legea trebuie respectată, nu există niciun dubiu în această privință, dar parcă ne doare la pitpalacul inimii modul dezumanizant în care a fost tratat Ilie Năstase, târât pe asfalt de niște milițieni cu două clase mai mult decât trenul. Și ne pare și mai rău că acest sportiv glorios îmbătrânește urât. * ”Cred că exportăm mai mult fier vechi decât grâu”, se minunează nea Petrică Daea. Deci producțiile record de fier vechi la hectar, rămase de pe vremea pe nedrept împușcatului, n-au fost vrăjeală. Că tot veni vorba; nea Petrică, ia s-o întrebi pe șefa matale de la guvern ce cântărește mai mult: un kg de fier sau un kg de lână? * În Bacău, 200 de copii au fost fotografiați mimând consumul de mere ale discordiei. Fiindcă paparazzi Consiliului Județean nu și-au dat silința să trimită câte un fruct fiecărui ”model”, corpurile delicte au fost împărțite pe ochi frumoși abia a doua zi. Ce de proști populează instituțiile statului paralel cu realitatea! * O tragedie națională: numirea Vioricăi la Palatul Parlamentului de Cumetrie și Desfrâu va bloca pentru sute de ani posibilitatea ca o altă femeie să mai ocupe această funcție. Chiar dacă ele n-au nicio vină. Singura variantă ca lucrurile să se întâmple altfel este ca la Palatul Cotroceni să ajungă Maria Grapini. * Când s-a pus problema succesiunii lui Gheorghe Gheorghiu-Dej la conducerea PCR și, implicit, a țării, Ion Gheorghe-Maurer a refuzat spunând: ”...cu un tată sas și o mamă franțuzoaică, nu sunt destul de român...” Între timp, lucrurile s-au mai schimbat. * Dragnea a început să joace rolul Motanului încălțat cu potcoave de 99 de ocale. Cică nu-i este teamă de șobolanii roșii care au ros cașcavalul puterii din vârful ierarhiei de la Palatul Victoria Socialismului de Gang și care acum încearcă să șubrezească temelia casei de intoleranță politică. Nici nu-i cazul, domnia sa ar trebui să se teamă doar de Justiție. Că, vorba aia, Justiția nu știe carte precum Viorica Docilă. * Dacă tot vorbim de șmecheri, ia să vedem cum stă treaba cu Radu cel Mare, că și el avea niște petarde din Teleorman pe post de maseuze. Că nu prea-l mai ajutau mădularele. Nu, n-avea două scârbavnice, liniștiți-vă! Despre picioare este vorba. * ”După decesul survenit natural, de inimă rea, în Transilvania(1474), Radu iese pe ușa din dos din istorie, adică tot așa cum a intrat, și-i lasă locul lui Laiotă Basarab (1474-1477), un boșorog pe care-l impusese tot Fane cu scopul de a crea un front antiotoman eficient. Dar moș Pârțag se dă de partea turcilor, ceea ce-l determină pe Fane să-l înlocuiască, în noiembrie 1476, cu Vlad Țepeș. Însă Laiotă se întoarce cu turcii dupa el și-l ucide pe Țepeș. Lucrul îl supără pe Fane care-l înlocuiește cu un alt ciumec, Basarab cel Tânăr (1477-1482) zis și Țepelus, fiindca-l plagiase pe Vlad în ceea ce privește pedepsirea dușmanilor săi. Dar tinerelul n-a călcat în urmele strălucitului voievod, l-a trădat pe Fane, și a pupat poala sultanului cu accesorii cu tot. Moldavul se supără, îl zdrobește (1481) și încearcă să-l impună pe Mircea, fiul lui Vlad Dracul. Renunță la idee în urma scrisorilor mârlănești primite de la locuitorii de locuitori din zona Buzăului dar numai după ce ocupă cetatea Crăciuna. Țepelus rămâne pe tron cu chiu cu vai până în 1482, când boierii mehedințeni își fac pomana cu el și-l omoară. În locul lui se pune domn unu care-n tinerețe se dădea Călugarul Pahomie, dar pe care istoria l-a păstrat ca fiind Vlad Calugarul (1482-1495), sluga prea-plecată a turcilor și, în general, a tuturor celor care-i scuipau semințe în bască. Cea mai semnificativa fapta a acestui figurant e că a murit și i-a lasat locul lui fi-su Radu, căruia propagandistii i-au zis ''cel Mare'', în ciuda evidenței. Dar asta n-ar trebui să mire pe nimeni că noi romanii, suntem meșteri neîntrecuți în a preface negrul în alb. Acest Radu era atât de ''mare'' încat în fiecare an mergea la sultan să-i pupe mâna, chiar și după 1501 când, din cauza podagrei, circula numai cu rădvanul. De altfel, înclinatiile de slugă credincioasă i le-au evidențiat mai toți mahării din jurul Valahiei. Numai cu Bogdan (fiul lui Stefan), conducătorul Moldovei, a avut un conflict fiindcă sprijinise pe unul Roman în tentativa eșuata de a prelua tronul moldovenilor. Dar, dupa ce a prădat 10 zile prin zona Ramnic -Siret, Bogdan al -III-lea a fost convins de călugărul Maxim s-o lase mai moale cu războiul că în realitate n-are cu cine să se bată. Bogdan s-a retras (10 noiembrie 1507) iar călugărul Maxim a rămas în istorie ca opusul calugarului Vasile, zis, și din astă cauză, călugărul Minim. Însă lui Radu, noi, scribălăii, ar trebui sa-i fim recunoscători întrucât a introdus tiparul în Valahia, prin intermediul călugărului Macarie , de origine sârbă, care s-a instalat la mănăstirea Dealul și a întocmit ”Liturghierul”, prima carte realizată acolo. Împreuna cu Nifon, fost patriarh al Constantinopolului, organizează ierarhia bisericească. După trebușoara asta, Radu se cearta cu Nifon sub pretextul ca avea o alta părere despre moravuri și se împotrivise căsătoriei dintre sora voievodului, Caplea, cu vornicul Bogdan fiindcă acesta din urmă divorțase de prima sotie. La plecarea din Târgoviște, Nifon făcu un gest memorabil: își scutură papucii să nu ia pe tălpi nici un fir de praf din pământul unde se curvăsărea cu evidenta plăcere până și prin casele cele mai mari. Sau, mai ales. Dar pe Radu l-a durut în freză de Nifon și a continuat să facă copii (șase oficiali, doi din flori) ca sa aibă cine conduce Valahia în secolul al-XVI-lea. Până la urmă a dat ortu`popii, după Paștele lui 1508, fiind jelit de cărturari, leneși și alte animale nefolositoare ale acelor vremuri. Deși, în aparență, de capul lui Radu nu era mai nimic, sultanul Baiazid al II-lea îl aprecia pentru viclenia nativa (el îi zicea inteligență) care l-a ajutat să conducă Valahia de pe targă în ultimii șapte ani ai vieții. Așa că voievodul care nici nu știa unde-i capitala țării -că stătea ba la Târgoviște, ba la București, ba la Craiova, și nu numai - dar care nu ieșea din vorba boierilor Craiovești, rămâne în istorie drept voievodul cel mai puțin indicat să conducă o țară, dar care a reușit s-o facă deși avea un picior în groapă, stârnind admirația tuturor vecinilor incapabili să înțeleagă o asemenea situație la un popor care în vremea lui Mircea cel Bătrân sau a lui Vlad Țepeș părea destul de viu. ”Promoușăn: Iubite cetitorule, bagă-ți picioarele într-o găleată cu apă rece primită cu ocazia ultimei mite electorale, ca data viitoare băgăm cultură la greu: Neagoe Basarab cu învățăturile sale și meșterul Manole, cel cu aripile de șindrilă, trec din legendă în istorie. Sau viceversa.
CONTELE DE MONTE-CRISTO
28 mai 2018
duminică, 20 mai 2018
SĂPTĂMÂNA PE SCURT (121)
Carte frumoasă, cinste cui te-a citit... * Decese mortale * Arestat la domiciliu * Al treilea ochi * Capul plecat cu sorcova * Selfie cu umbra lui Dragnea * Bidineaua n-are coadă * Din lumea celor care nu cuvântă decât bazaconii * Clona robotului Sophia * ”Frustrări negative” * Radu cel Frumos-cu spatele înainte
69% dintre români n-au citit o carte în ultimul an. Din cei 31% rămași, marea majoritate a citit doar coperțile. În schimb, cam 80% dintre români au publicat un volum în același interval de timp. * În frumoasa noastră țară, populată cu oameni care le știu pe toate, sunt cam un milion de oameni care citesc. Restul votează. * 50% dintre conaționali habar n-au care-i treaba cu centenarul. Dar i-a să-i întrebi ce-a îngropat pisica...* A trecut într-o lume teoretic mai bună Cristian Țopescu, un comentator sportiv de nota zece. Acum, duminicile lui Dumnezeu vor fi mult mai frumoase. * S-a dus și Lucian Pintilie. Reconstituirea vieții și operei se va face după ce Mitică va termina de tras clopotele. Să amintim, totuși, că Pintilie a fost căsătorit cu actrița Clody Bertola (cu douăzeci de ani mai coaptă), după ce aceasta își încheiase mariajul cu Liviu Ciulei, care nu era mai puriu decât cu zece ani. Și că, după căsătoria cu Lucian, cei trei vizionari petreceau clipe minunate împreună. Acum, triunghiul amoros a ajuns în Paradis. Terminus. * Viorica i-a transmis lui Klaus că, atunci când are o problemă, ar fi bine să i se adreseze prim-ministrului României, nu ei. Și să-i spună la care dintre case îl primește. * Domnul Ciordache a mințit CSM-ul în legătură cu pragul la abuzul în serviciu. Membrii înaltului for s-au prefăcut mirați. * Palestina și-a retras ambasadorul de la București, fiindcă alde politicienii lui Pește-prăjit s-au arătat dispuși să mute ambasada României la Ierusalim, ca americanii. Nasol moment. Să nu ziceți că nu v-am spus. * Radu Mazăre a încasat 6 ani și 6 luni, cu executare. Vestea la (sur)prins la plajă, în Madagascar, insula pe care a cumpărat-o cu ciubucul rămas în urma unei licitații trucate. DNA a cerut 7,6 ani și pentru Livache, în timp ce pentru martira Bombonica, soția dictatorului pesedist, a fost cerută achitarea. Se anunță o lungă vară fierbinte pentru arestații la domiciliul conjugal (sanchi!). * Ludovic Orban o acuză pe Viorica, la nebunariu, de înaltă trădare. E o acuză nefondată. Liviu a spus de mai multe ori că Viorica nu l-a trădat niciodată, chiar dacă după cum tratează limba română pare predispusă la sperjur. E adevărat, femeile politice nu pot ține un secret chiar dacă le pici cu ceară epilatoare, chiar dacă le supui unor cazne gramaticale...Nu că n-ar avea bunăvoință, dar așa e ele, nesimțitoare. * Dacă tot a ajuns la tribunal, Orban i-a făcut pocinogul și lui Liviu. Pe care-l doare, ca și pe Viorica, în Cotul Ciorii. * ”N-o să stăm cu capul plecat să ni-l taie Iohannis”, a răbufnit Dragnea, care, în treacăt îl suspectează pe Orban că n-ar avea toată țigla pe casă (Bine, exprimarea a fost academică-”e dement!”-, omul venea din teritoriu, de la o cură de huiduieli). Care cap, mă, maestre? Ăla plecat cu sorcova măririlor de salarii ce se micșorează văzând cu ochii din cauza contribuțiilor, a taxelor și impozitelor majorate substanțial, a inflației și a corupției endemice? * ”Ce se întâmplă dacă deschizi al treilea ochi?”, e întrebarea întrebătoare a specialiștilor în bazaconologie. Răspunsul e cât se poate de simplu: vezi mai mulți proști! * România are cel mai mic salariu minim din Europa. În schimb dominăm topul fiscalității excesive. Cine zicea că programul de guvernare-sufocare nu dă rezultate?! Uite, de exemplu, carburanții sunt mai scumpi cu 27% față de anul trecut. Și asta-i prima verigă din lanțul trofic al majorării prețurilor. * Șeful DIICOT, Daniel Horodniceanu, a vrut să facă un selfie cu Iohannis. Pentru că nu-i plac pozele cu oamenii legii, președintele l-a refuzat. Mult mai sensibil la dorințele platinatelor din lumea celor care nu cuvântă decât bazaconii, premierul croat a acceptat dorința fierbinte a Vioricăi, deși blonda supremă a Teleormanului a vrut s-o tulească taman în momentul intonării imnului Croației. Fie piesa i s-a părut plictisitoare, fie se grăbea să ajungă la un brifing asezonat cu sarmale și perișoare, unde imnul ”Să trăiască bucătarul, c-a tocat mărunt măgarul” ridică mesenii în picioare. * Un bărbat de 38 de ani din Florida (USA) a fost ucis de explozia unei țigări electronice, la care migălea temeinic. Eu v-am spus de atâtea ori: fumatul dăunează grav sănătății! * Mai și iunie sunt lunile paradelor homosexualilor de pe întreg mapamondul lumii globului pământesc. Iar o să explodeze prețul morcovilor! * O veste incredibilă: în țările lor, făcătorii de autostrăzi le inaugurează pe lungime, nu pe lățime! Vorba Vioricăi: ”Orice om e frică de așa ceva...” * Harry, dracu ală roșcat al prințesei Diana, s-a însurat cu o piesă de la Holywood, una Meghan Markle. Nunta a fost mișto, că, vorba aia, tencuiala subțire cu cheltuială se ține. Mireasa a purtat o rochie simplă, din perdele, care n-a costat decât 230 000 de lire sterline. Din care cauză, Harry n-a mai avut bani de frizer. Dar așa e când se așază omul la castelul lui, apar tot felul de neajunsuri. L-a săpunit bine un predicator american, spre stupefacția lui Elton John care nu înțelegea dacă se află la o nuntă bizară de heterosexuali sau joacă într-un film. Ceva emoții au fost și la jucarea cearșafului, fiindcă Cenușăresei îi căzuse demultișor frunza de arțar în iarba verde de acasă și n-a mai găsit-o nimeni. Totuși, trebuie admirată stăpânirea de sine a junelui Harry, care a reușit să stea la petrecere cu pantalonii pe el până la sfârșit, caz unic în istoria vieții sale tumultoase. Și părea treaz! Casele de pariuri au făcut bani frumoși pe spinarea roșcovanului. Meniul a fost tradițional: mezeluri, sarmale, friptură, pește, cozonac. Și tort de lămâie și soc, ca să taie greața. Au cântat Vali Vijelie, Elton John și Naste din Berceni. Șlagărul ”Stau în unitate, fac târâș pe coate” (conform protocolului Casei Regale) l-a rupt pe ginerică. Chiar dacă n-or să ajungă pe tronul britanic niciodată, tinerii însurăței merită felicitați pentru că au avut puterea să joace până la capăt în remake-ul ”Patru nunți și o înmormântare”. Nunțile s-au făcut, mai rămâne înmormântarea, deși, după cât de zglobie pare regina, mai au de tras. Ne-am fi așteptat ca socrul mare să organizeze ciorba de potroace la Viscri, dar l-a durut în mânerul burții abdomenului de regaliștii din spațiul carpato-danubiano-erotic. Că nu ne-a invitat la nuntă, și ne-am gândit că vrea să ne facă o surpriză surprinzătoare a doua zi. Dar ți-ai găsit? Regii e cu nasul pe sus. Băi, Charlică, noi speram că atunci când o să ți se pună coroana între antenele parabolice, n-ai să uiți c-ai plecat de la noi de la țară. Dar vorba marelui șambelan de la metrou: țiganu când a ajuns împărat, întâi pe ta-su l-a spânzurat. Uite, d-aia nu-i bună monarhia! Bine, copiii, Harry și Meghan, e nevinovați, chiar dacă au solicitat ca în locul ”Marșului nupțial”, un sobor de preoți anglicani, combinat cu taraful gospel de la Clejani, să le interpreteze ”Bidineaua n-are coadă”. Au dansat supușii de-au rămas fără pingele. Iar supusele, fără bikini...* 7 din 10 elevi care au intrat în școli în anul școlar 2003/2004 n-au ajuns să absolve examenul de Bacalaureat. Astea sunt cifrele dezastrului din societatea românească. Auzisem eu că ”țara te vrea prost”, dar am crezut că este o glumă sinistră. * Observatorii mai catolici decât papa, au ajuns la concluzia că robotul Sophia seamănă până la identificare cu robotul Viorica. Nici el nu cunoaște limba română. * Simona Halep i-a tras-o pentru a doua oară consecutiv și la rând Mariei Sharapova. A început să-i placă. De acum, rusoaica va acumula ”frustrări negative”, vorba nemuritorului Gheorghe Hegel de la Ovidiu. Dar ce ne facem cu Svitolina, că o otâncește pe domnișoara Halep pe unde o prinde. Nu ține cont că e numărul 1 mondial și că i-a mai tras-o în finală la Roma și anul trecut. Svitolino, mânca-ți-aș ochii, fii cuminte că te prinde Kunta Kinte! Ce, tu crezi că am uitat că voi, ucrainienii, ne-ați cașpit Bucovina și Ținutul Herța? Nu-mi pune placa cu rușii, că dacă erați de comitet ne lăsați țărișoara în pace. Altminteri vă văitați că v-au subtilizat alde Putin Crimeea, dar la voi nu vă uitați. Acum ne-ați luat și trofeul de la Roma, de parcă romanii s-ar fi combinat cu femeile slave, nu cu geto-d(r)acele... * Tot frustrări negative acumulase și Radu cel Frumos, așa că ce și-a zis el? Ia să-i iau locul fratelui meu, poate n-o fi epuizat toate țepele. Nu ne credeți? Citiți și vă cruciți de ce scrie în ”Istoria necenzurată a românilor” a lui Adi Sfinteș! * ”Cei doi copii ai lui Vlad Dracul lăsaţi zălog la Înalta Poartă au fost total diferiţi şi nu se înghiţeau deloc. În timp ce Vlad era dintr-o bucată şi nu-i suporta sub nicio formă pe turcaleţi, Radu era alunecos şi se îndrăgostise nebuneşte de Mehmed al II-lea cu care îşi bătea adesea joc de articolul 200. Datorită calităţilor sale de valoros om de stat în iatac, sultanul i-a conferit în cadrul unei ceremonii intime, titlul neoficial de „cel Fumos” Şi-l ţinea numai de-a dreapta sa că la marele padişah pasiunile erau devastatoare. Dar ca orice atracţie fatală nici asta n-a durat mai mult de trei zile şi atunci ce şi-a zis turcaletul: „ Alah mi l-a dat, a fost bunuţ, dar trebuie să scap de el că nu rămâne gravid şi mie îmi trebuie moştenitori...” Să nu credeţi acum că sultanul i-a tăiat capul frumosului său partener de ghiduşii, cum ar fi procedat cu siguranţă înaintaşii săi! Nici vorbă de aşa ceva, ba dimpotrivă, în amintirea clipelor plăcute, i-a oferit tronul Valahiei, care momentan era ocupat de Vlad Ţepeş. Cum Radu era adeptul proverbului „ Frate, frate, dar tronu-i pe bani”, a primit bucuros, şi, după ce Vlad a fost arestat de Matei Corvin, ajunge domn (1462-1474). Se zice că scaunul de pe care prezida şedinţele divanului avea multe protuberanţe, că era făcut la comandă după gustul augustului domnitor. Domnia sa a fost un cacaimas. Turcilor le-a rămas fidel până la capăt, n-a comentat niciodată poziţia lor, oricât de inconvenabilă ar fi fost. Inconvenabilă în teorie că în practică s-a descurcat binişor. Dar cum gagicilor de teapa lui Radu le convine mai mult diversitatea decât monotonia, s-a avut bine şi cu ungurii cărora le comunica din când în când mişcările ondulatorii ale paşei de la Vidin. Trimiţând regulat, pardon de expresie, tributul turcilor şi întreţinând relaţii nepermise, dar folositoare pentru fizic, cu boanghenii, Radu a zis că o să conducă Valahia multă vreme, fără să-l doară capul. D-aia şi-a luat şi-o nevastă, femeie autentică, care i-a dăruit şi-o fetiţă. În felul acesta, Radu credea că le-a închis gura valahilor de la revistele de moravuri uşoare, care îl luau în vârful pixului, pe la spate, făcându-l un fel de Hopa-Mitică al Evului Mediu. Dar un Hopa-Mitică original care cade în fund şi se bucură. Nu prea le-a închis-o, dar exemplul istoric pe care l-a dat a fost elocvent astfel încât după vreo 500 de ani l-au adoptat şi alţii. Dar poziţia provocatoare a lui Radu l-a enervat rău de tot pe Ştefan cel Mare care l-a bătut în toate luptele pe care le-a desfăşurat cu scopul absolut normal de a-l înlătura pe voievodul-cârpă de pe tronul Valahiei. Luat de val, moldoveanul i-a ars valahului Flocii, Brăila şi Ialomiţa, târguri respectabile şi bine întreţinute la acea vreme, ba pe deasupra, după ultimul show, i-a luat prizonieră şi nevasta, care oricum asta vroia. Şi fata, care a şi ajuns a treia nevastă oficială a lui Fane trei ani mai târziu (1477). După decesul survenit natural, de inimă rea, în Transilvania (1474) Radu iese pe uşa din dos din istorie, adică tot aşa cum intrase.”
Promoușăn: Iubite cetitorule, fă ochii cât cepele că data viitoare va cădea o adevărată pleaşcă pe capul tău: Radu cel Mare va veni cu rădvanul să încurajeze relaţiile extraconjugale şi tipăriturile. O adevărată binecuvântare pentru leneşii şi filosofii de ocazie de care Valahia n-a dus niciodată lipsă.
CONTELE DE MONTE-CRISTO
20 mai 2018
69% dintre români n-au citit o carte în ultimul an. Din cei 31% rămași, marea majoritate a citit doar coperțile. În schimb, cam 80% dintre români au publicat un volum în același interval de timp. * În frumoasa noastră țară, populată cu oameni care le știu pe toate, sunt cam un milion de oameni care citesc. Restul votează. * 50% dintre conaționali habar n-au care-i treaba cu centenarul. Dar i-a să-i întrebi ce-a îngropat pisica...* A trecut într-o lume teoretic mai bună Cristian Țopescu, un comentator sportiv de nota zece. Acum, duminicile lui Dumnezeu vor fi mult mai frumoase. * S-a dus și Lucian Pintilie. Reconstituirea vieții și operei se va face după ce Mitică va termina de tras clopotele. Să amintim, totuși, că Pintilie a fost căsătorit cu actrița Clody Bertola (cu douăzeci de ani mai coaptă), după ce aceasta își încheiase mariajul cu Liviu Ciulei, care nu era mai puriu decât cu zece ani. Și că, după căsătoria cu Lucian, cei trei vizionari petreceau clipe minunate împreună. Acum, triunghiul amoros a ajuns în Paradis. Terminus. * Viorica i-a transmis lui Klaus că, atunci când are o problemă, ar fi bine să i se adreseze prim-ministrului României, nu ei. Și să-i spună la care dintre case îl primește. * Domnul Ciordache a mințit CSM-ul în legătură cu pragul la abuzul în serviciu. Membrii înaltului for s-au prefăcut mirați. * Palestina și-a retras ambasadorul de la București, fiindcă alde politicienii lui Pește-prăjit s-au arătat dispuși să mute ambasada României la Ierusalim, ca americanii. Nasol moment. Să nu ziceți că nu v-am spus. * Radu Mazăre a încasat 6 ani și 6 luni, cu executare. Vestea la (sur)prins la plajă, în Madagascar, insula pe care a cumpărat-o cu ciubucul rămas în urma unei licitații trucate. DNA a cerut 7,6 ani și pentru Livache, în timp ce pentru martira Bombonica, soția dictatorului pesedist, a fost cerută achitarea. Se anunță o lungă vară fierbinte pentru arestații la domiciliul conjugal (sanchi!). * Ludovic Orban o acuză pe Viorica, la nebunariu, de înaltă trădare. E o acuză nefondată. Liviu a spus de mai multe ori că Viorica nu l-a trădat niciodată, chiar dacă după cum tratează limba română pare predispusă la sperjur. E adevărat, femeile politice nu pot ține un secret chiar dacă le pici cu ceară epilatoare, chiar dacă le supui unor cazne gramaticale...Nu că n-ar avea bunăvoință, dar așa e ele, nesimțitoare. * Dacă tot a ajuns la tribunal, Orban i-a făcut pocinogul și lui Liviu. Pe care-l doare, ca și pe Viorica, în Cotul Ciorii. * ”N-o să stăm cu capul plecat să ni-l taie Iohannis”, a răbufnit Dragnea, care, în treacăt îl suspectează pe Orban că n-ar avea toată țigla pe casă (Bine, exprimarea a fost academică-”e dement!”-, omul venea din teritoriu, de la o cură de huiduieli). Care cap, mă, maestre? Ăla plecat cu sorcova măririlor de salarii ce se micșorează văzând cu ochii din cauza contribuțiilor, a taxelor și impozitelor majorate substanțial, a inflației și a corupției endemice? * ”Ce se întâmplă dacă deschizi al treilea ochi?”, e întrebarea întrebătoare a specialiștilor în bazaconologie. Răspunsul e cât se poate de simplu: vezi mai mulți proști! * România are cel mai mic salariu minim din Europa. În schimb dominăm topul fiscalității excesive. Cine zicea că programul de guvernare-sufocare nu dă rezultate?! Uite, de exemplu, carburanții sunt mai scumpi cu 27% față de anul trecut. Și asta-i prima verigă din lanțul trofic al majorării prețurilor. * Șeful DIICOT, Daniel Horodniceanu, a vrut să facă un selfie cu Iohannis. Pentru că nu-i plac pozele cu oamenii legii, președintele l-a refuzat. Mult mai sensibil la dorințele platinatelor din lumea celor care nu cuvântă decât bazaconii, premierul croat a acceptat dorința fierbinte a Vioricăi, deși blonda supremă a Teleormanului a vrut s-o tulească taman în momentul intonării imnului Croației. Fie piesa i s-a părut plictisitoare, fie se grăbea să ajungă la un brifing asezonat cu sarmale și perișoare, unde imnul ”Să trăiască bucătarul, c-a tocat mărunt măgarul” ridică mesenii în picioare. * Un bărbat de 38 de ani din Florida (USA) a fost ucis de explozia unei țigări electronice, la care migălea temeinic. Eu v-am spus de atâtea ori: fumatul dăunează grav sănătății! * Mai și iunie sunt lunile paradelor homosexualilor de pe întreg mapamondul lumii globului pământesc. Iar o să explodeze prețul morcovilor! * O veste incredibilă: în țările lor, făcătorii de autostrăzi le inaugurează pe lungime, nu pe lățime! Vorba Vioricăi: ”Orice om e frică de așa ceva...” * Harry, dracu ală roșcat al prințesei Diana, s-a însurat cu o piesă de la Holywood, una Meghan Markle. Nunta a fost mișto, că, vorba aia, tencuiala subțire cu cheltuială se ține. Mireasa a purtat o rochie simplă, din perdele, care n-a costat decât 230 000 de lire sterline. Din care cauză, Harry n-a mai avut bani de frizer. Dar așa e când se așază omul la castelul lui, apar tot felul de neajunsuri. L-a săpunit bine un predicator american, spre stupefacția lui Elton John care nu înțelegea dacă se află la o nuntă bizară de heterosexuali sau joacă într-un film. Ceva emoții au fost și la jucarea cearșafului, fiindcă Cenușăresei îi căzuse demultișor frunza de arțar în iarba verde de acasă și n-a mai găsit-o nimeni. Totuși, trebuie admirată stăpânirea de sine a junelui Harry, care a reușit să stea la petrecere cu pantalonii pe el până la sfârșit, caz unic în istoria vieții sale tumultoase. Și părea treaz! Casele de pariuri au făcut bani frumoși pe spinarea roșcovanului. Meniul a fost tradițional: mezeluri, sarmale, friptură, pește, cozonac. Și tort de lămâie și soc, ca să taie greața. Au cântat Vali Vijelie, Elton John și Naste din Berceni. Șlagărul ”Stau în unitate, fac târâș pe coate” (conform protocolului Casei Regale) l-a rupt pe ginerică. Chiar dacă n-or să ajungă pe tronul britanic niciodată, tinerii însurăței merită felicitați pentru că au avut puterea să joace până la capăt în remake-ul ”Patru nunți și o înmormântare”. Nunțile s-au făcut, mai rămâne înmormântarea, deși, după cât de zglobie pare regina, mai au de tras. Ne-am fi așteptat ca socrul mare să organizeze ciorba de potroace la Viscri, dar l-a durut în mânerul burții abdomenului de regaliștii din spațiul carpato-danubiano-erotic. Că nu ne-a invitat la nuntă, și ne-am gândit că vrea să ne facă o surpriză surprinzătoare a doua zi. Dar ți-ai găsit? Regii e cu nasul pe sus. Băi, Charlică, noi speram că atunci când o să ți se pună coroana între antenele parabolice, n-ai să uiți c-ai plecat de la noi de la țară. Dar vorba marelui șambelan de la metrou: țiganu când a ajuns împărat, întâi pe ta-su l-a spânzurat. Uite, d-aia nu-i bună monarhia! Bine, copiii, Harry și Meghan, e nevinovați, chiar dacă au solicitat ca în locul ”Marșului nupțial”, un sobor de preoți anglicani, combinat cu taraful gospel de la Clejani, să le interpreteze ”Bidineaua n-are coadă”. Au dansat supușii de-au rămas fără pingele. Iar supusele, fără bikini...* 7 din 10 elevi care au intrat în școli în anul școlar 2003/2004 n-au ajuns să absolve examenul de Bacalaureat. Astea sunt cifrele dezastrului din societatea românească. Auzisem eu că ”țara te vrea prost”, dar am crezut că este o glumă sinistră. * Observatorii mai catolici decât papa, au ajuns la concluzia că robotul Sophia seamănă până la identificare cu robotul Viorica. Nici el nu cunoaște limba română. * Simona Halep i-a tras-o pentru a doua oară consecutiv și la rând Mariei Sharapova. A început să-i placă. De acum, rusoaica va acumula ”frustrări negative”, vorba nemuritorului Gheorghe Hegel de la Ovidiu. Dar ce ne facem cu Svitolina, că o otâncește pe domnișoara Halep pe unde o prinde. Nu ține cont că e numărul 1 mondial și că i-a mai tras-o în finală la Roma și anul trecut. Svitolino, mânca-ți-aș ochii, fii cuminte că te prinde Kunta Kinte! Ce, tu crezi că am uitat că voi, ucrainienii, ne-ați cașpit Bucovina și Ținutul Herța? Nu-mi pune placa cu rușii, că dacă erați de comitet ne lăsați țărișoara în pace. Altminteri vă văitați că v-au subtilizat alde Putin Crimeea, dar la voi nu vă uitați. Acum ne-ați luat și trofeul de la Roma, de parcă romanii s-ar fi combinat cu femeile slave, nu cu geto-d(r)acele... * Tot frustrări negative acumulase și Radu cel Frumos, așa că ce și-a zis el? Ia să-i iau locul fratelui meu, poate n-o fi epuizat toate țepele. Nu ne credeți? Citiți și vă cruciți de ce scrie în ”Istoria necenzurată a românilor” a lui Adi Sfinteș! * ”Cei doi copii ai lui Vlad Dracul lăsaţi zălog la Înalta Poartă au fost total diferiţi şi nu se înghiţeau deloc. În timp ce Vlad era dintr-o bucată şi nu-i suporta sub nicio formă pe turcaleţi, Radu era alunecos şi se îndrăgostise nebuneşte de Mehmed al II-lea cu care îşi bătea adesea joc de articolul 200. Datorită calităţilor sale de valoros om de stat în iatac, sultanul i-a conferit în cadrul unei ceremonii intime, titlul neoficial de „cel Fumos” Şi-l ţinea numai de-a dreapta sa că la marele padişah pasiunile erau devastatoare. Dar ca orice atracţie fatală nici asta n-a durat mai mult de trei zile şi atunci ce şi-a zis turcaletul: „ Alah mi l-a dat, a fost bunuţ, dar trebuie să scap de el că nu rămâne gravid şi mie îmi trebuie moştenitori...” Să nu credeţi acum că sultanul i-a tăiat capul frumosului său partener de ghiduşii, cum ar fi procedat cu siguranţă înaintaşii săi! Nici vorbă de aşa ceva, ba dimpotrivă, în amintirea clipelor plăcute, i-a oferit tronul Valahiei, care momentan era ocupat de Vlad Ţepeş. Cum Radu era adeptul proverbului „ Frate, frate, dar tronu-i pe bani”, a primit bucuros, şi, după ce Vlad a fost arestat de Matei Corvin, ajunge domn (1462-1474). Se zice că scaunul de pe care prezida şedinţele divanului avea multe protuberanţe, că era făcut la comandă după gustul augustului domnitor. Domnia sa a fost un cacaimas. Turcilor le-a rămas fidel până la capăt, n-a comentat niciodată poziţia lor, oricât de inconvenabilă ar fi fost. Inconvenabilă în teorie că în practică s-a descurcat binişor. Dar cum gagicilor de teapa lui Radu le convine mai mult diversitatea decât monotonia, s-a avut bine şi cu ungurii cărora le comunica din când în când mişcările ondulatorii ale paşei de la Vidin. Trimiţând regulat, pardon de expresie, tributul turcilor şi întreţinând relaţii nepermise, dar folositoare pentru fizic, cu boanghenii, Radu a zis că o să conducă Valahia multă vreme, fără să-l doară capul. D-aia şi-a luat şi-o nevastă, femeie autentică, care i-a dăruit şi-o fetiţă. În felul acesta, Radu credea că le-a închis gura valahilor de la revistele de moravuri uşoare, care îl luau în vârful pixului, pe la spate, făcându-l un fel de Hopa-Mitică al Evului Mediu. Dar un Hopa-Mitică original care cade în fund şi se bucură. Nu prea le-a închis-o, dar exemplul istoric pe care l-a dat a fost elocvent astfel încât după vreo 500 de ani l-au adoptat şi alţii. Dar poziţia provocatoare a lui Radu l-a enervat rău de tot pe Ştefan cel Mare care l-a bătut în toate luptele pe care le-a desfăşurat cu scopul absolut normal de a-l înlătura pe voievodul-cârpă de pe tronul Valahiei. Luat de val, moldoveanul i-a ars valahului Flocii, Brăila şi Ialomiţa, târguri respectabile şi bine întreţinute la acea vreme, ba pe deasupra, după ultimul show, i-a luat prizonieră şi nevasta, care oricum asta vroia. Şi fata, care a şi ajuns a treia nevastă oficială a lui Fane trei ani mai târziu (1477). După decesul survenit natural, de inimă rea, în Transilvania (1474) Radu iese pe uşa din dos din istorie, adică tot aşa cum intrase.”
Promoușăn: Iubite cetitorule, fă ochii cât cepele că data viitoare va cădea o adevărată pleaşcă pe capul tău: Radu cel Mare va veni cu rădvanul să încurajeze relaţiile extraconjugale şi tipăriturile. O adevărată binecuvântare pentru leneşii şi filosofii de ocazie de care Valahia n-a dus niciodată lipsă.
CONTELE DE MONTE-CRISTO
20 mai 2018
Plecând
”Din iubire faci lucruri nebunești
pe care nu le-ai fi trăit altminteri
Pur și simplu nu te poți abține...”,
îi zise fluturele florii
Pe cerul nefiresc de albastru
traversează orizontul, cocorii
”Uneori, tristețea scoate țipete prelungi...”,
zise unul dintre ei, lăcrimând,
”...când sufletul din urmă nu-l mai ajungi,
din tine ca un fir de lumină plecând...”
18 mai 2018
pe care nu le-ai fi trăit altminteri
Pur și simplu nu te poți abține...”,
îi zise fluturele florii
Pe cerul nefiresc de albastru
traversează orizontul, cocorii
”Uneori, tristețea scoate țipete prelungi...”,
zise unul dintre ei, lăcrimând,
”...când sufletul din urmă nu-l mai ajungi,
din tine ca un fir de lumină plecând...”
18 mai 2018
Undeva, cândva
Poți să zici că ți-e bine, uneori poate spui adevărul,
fluturii ce se zbat în pleoape poate nu sunt în imaginația ta
Când îți scuturi de cenușă părul,
ai senzația că toate s-au întâmplat aievea,
undeva, cândva
Atunci aripile necrescute vor rupe gratii,
din colivie vor evada păsări cu zborul invers,
din colivie vor evada păsări cu zborul invers,
sufletul te va căra în cârcă câteva stații,
până în tine mai e un mileniu de mers
Iernile polare, îmbrățișate de deșerturi fierbinți,
te vor dezaproba, săgetându-te,
te vor dezaproba, săgetându-te,
e o cărare îngustă ce te va scoate din minți,
vei curge ca o lavă din tine, risipindu-te
Te vor strânge laolaltă obligațiile de om,
te va izbi de toți pereții cerului, dorul,
te va izbi de toți pereții cerului, dorul,
undeva, cândva, ai fost atom
și-ți colorai cu înserări decorul
18 mai 2018
miercuri, 16 mai 2018
Din osuarul nesfârșit al țării
Eroii stau în cimitir de strajă,
Pământul crește-n cerul gurii lor,
Chiar Dumnezeu a coborât pe-o rază,
Simțind că neamul a rămas dator
Acestor îngeri cu aripi de ceară,
Plecați în căutarea marelui destin,
Cerul din tâmple iarăși o să doară
Și tot ce facem este prea puțin
Pentru eroii evadați din lume,
Să ne susțină sufletul de var,
Să ni-l înnobileze, să ni-l scurme,
Și să prefacă țara în altar.
Între atâtea adevăruri strâmbe,
Ei sunt desigur, unic adevăr,
În cimitir, printre lumini și umbre,
Toți ochii de zăpadă înoată-n dor
Parade false se conjugă-n verbe,
Mutanți sardonici traversează clipa,
Sub cerul gri eternitatea fierbe,
Iar îngerul își sfâșie aripa.
Se-aud în difuzoare vorbe goale,
Triști mesageri se-ascund între urechi,
Se-ncheie între monștri, protocoale,
Sub haine noi sunt impostorii vechi.
Niciunuia nu-i pasă că-n țărână,
Din oase înfloresc melancolii,
Că toată Patria Română
E-un cimitir în care dorm copii
Stau toți groparii rezemați în texte,
Tânjind după eternitatea vieții lor,
Acolo-i un prilej pentru pretexte,
Discursurile false îndată mor.
Nici viii nu le-ascultă cu plăcere,
Înghesuiți în visurile mici,
Lăsați eternitatea în tăcere,
Lăsați-i liberi pe eroi aici!
Sinistră este vremea decadenței,
Ne putrezește Prutul sub picioare,
Sub frâul indecent al impotenței
Sărbătorim o țară care moare.
În Valea Plângerii, eroii
Dezleagă carele de ger,
Mai bântuie prin cimitir strigoii,
Dar n-au acces pe strada dinspre cer.
Și-n ceasul magic al schimbării
Când Dumnezeu se va-ntâmpla să vadă,
Din osuarul nesfârșit al țării
Ne-or strânge-n brațe oameni de zăpadă...
16 mai 2018
Pământul crește-n cerul gurii lor,
Chiar Dumnezeu a coborât pe-o rază,
Simțind că neamul a rămas dator
Acestor îngeri cu aripi de ceară,
Plecați în căutarea marelui destin,
Cerul din tâmple iarăși o să doară
Și tot ce facem este prea puțin
Pentru eroii evadați din lume,
Să ne susțină sufletul de var,
Să ni-l înnobileze, să ni-l scurme,
Și să prefacă țara în altar.
Între atâtea adevăruri strâmbe,
Ei sunt desigur, unic adevăr,
În cimitir, printre lumini și umbre,
Toți ochii de zăpadă înoată-n dor
Parade false se conjugă-n verbe,
Mutanți sardonici traversează clipa,
Sub cerul gri eternitatea fierbe,
Iar îngerul își sfâșie aripa.
Se-aud în difuzoare vorbe goale,
Triști mesageri se-ascund între urechi,
Se-ncheie între monștri, protocoale,
Sub haine noi sunt impostorii vechi.
Niciunuia nu-i pasă că-n țărână,
Din oase înfloresc melancolii,
Că toată Patria Română
E-un cimitir în care dorm copii
Stau toți groparii rezemați în texte,
Tânjind după eternitatea vieții lor,
Acolo-i un prilej pentru pretexte,
Discursurile false îndată mor.
Nici viii nu le-ascultă cu plăcere,
Înghesuiți în visurile mici,
Lăsați eternitatea în tăcere,
Lăsați-i liberi pe eroi aici!
Sinistră este vremea decadenței,
Ne putrezește Prutul sub picioare,
Sub frâul indecent al impotenței
Sărbătorim o țară care moare.
În Valea Plângerii, eroii
Dezleagă carele de ger,
Mai bântuie prin cimitir strigoii,
Dar n-au acces pe strada dinspre cer.
Și-n ceasul magic al schimbării
Când Dumnezeu se va-ntâmpla să vadă,
Din osuarul nesfârșit al țării
Ne-or strânge-n brațe oameni de zăpadă...
16 mai 2018
Fără ecou
Trăim trist și fără ecou,
fără suflet și fără cer,
fără îngeri pe umărul stâng;
stalagmite-n imperii de ger
Acceptăm compromisuri de cai,
ni se pare mai simplu ce ne e la-ndemână,
nu mai știm cine suntem, de fapt,
nu ne pasă că suntem țărână
Diferențe nu vrem să mai facem,
acceptăm să fim piese defecte
în trocul acesta cu oameni
înhățați de iluzii perfecte
Nu înțelegem îngerii
ce-nchiriază trupurile noastre,
metempsihozele,
jocurile bizare, câteodată albastre
Când întoarcem înspre cer privirile,
absolutul ne cheamă în sine, din nou,
dar noi suntem umbre, doar umbre,
fără inimă, fără ecou
16 mai 2018
fără suflet și fără cer,
fără îngeri pe umărul stâng;
stalagmite-n imperii de ger
Acceptăm compromisuri de cai,
ni se pare mai simplu ce ne e la-ndemână,
nu mai știm cine suntem, de fapt,
nu ne pasă că suntem țărână
Diferențe nu vrem să mai facem,
acceptăm să fim piese defecte
în trocul acesta cu oameni
înhățați de iluzii perfecte
Nu înțelegem îngerii
ce-nchiriază trupurile noastre,
metempsihozele,
jocurile bizare, câteodată albastre
Când întoarcem înspre cer privirile,
absolutul ne cheamă în sine, din nou,
dar noi suntem umbre, doar umbre,
fără inimă, fără ecou
16 mai 2018
sâmbătă, 12 mai 2018
SĂPTĂMÂNA PE SCURT (120)
Papa bun * ”Săgeata lui Cupidon m-a lovit la corason” * Teoria relativității istoriei * Miorița fotbalistică * Decrețeii și pigmeii * Povestea porcului * E femeile oameni * Înapoi la școală * Buzatele și ciocatele * Oltence fierbinți * Fane Barosanu-ultimul spici
Cu chipul blând, cu ochii mici și calzi de duioșie, prea-cuvioasa Viorica l-a vizitat în hoceagul personal pe Francisc, acest aspirator de premiere pentru care întâlnirea duhovnicească înscrisă în fișa postului e un reconfortant prilej de bârfe și de pioneze. Ca orice gospodină din spațiul carpato-danubiano-hipnotic, sătulă până-n gât de varza de Bruxelles, i-a dăruit fanului înrăit al fotbalului argentinian semințe de ceapă (de Buzău), de castraveți și de roșii. Bașca mărul lui Adam din Teleorman. ”Un adevărat meniu!”, a zâmbit a râde Papa, mare iubitor de crudități. Și ca să mai treacă timpul, a întrebat-o dacă-și face numărul până la sfârșitul mandatului sau se întoarce la prașilă. Sigură pe sentimentele vecinului de bloc-notes, tanti Viorica l-a asigurat pe Sanctitatea Sa că va sta la Palatul Socialismului de Cumetrie și Desfrâu cel puțin până în anul Domnului douăzeci-douăzeci. La plecare, Papa cel Bun a asigurat-o că se va ruga neîntrerupt pentru iertarea greșelilor ei gramaticale, poate s-o îndura Cel de Sus și-i va acorda subiectul cu predicatul. Dacă nu, va fi obligat de morala creștină să-i taie limba. Ușoară ca un fulg după acest moment de înnobilare spirituală la fără frecvență, Viorica s-a întors la vechile îndeletniciri anunțând cu seninătatea ființelor alese (de CEx) că de acum încolo Papa se va hrăni numai cu semințe de ceapă și friptură de umbră de iepure pe un pat de răsaduri de roșii, conform planului de guvernare-înfumurare-dezintoxicare, și că, la propunerea dumneaei, făcută cu piciorul pe sub masă, va veni să viziteze România ca să vadă prostia la locul de muncă. Dar și la Vatican, ca peste tot în lumea asta, oamenii e invidioși pe femeile de valoare, așa că bagabonții în sutană au dat un comunicat în care se precizează că tanti Viorica minte. Nu din răutate, ci din obișnuință. * De parcă nu era de ajuns asaltul zilnic al politicienilor, au ieșit la drumul mare și hoții eliberați de Tândală Tândărel. De ce i-a eliberat? Pentru că la bulău e nasol, nu e ca în libertate. Bine, nu-i chiar atât de rău ca-n spitalele românești, dar nici nu poți să-ți bați joc de distinșii tâlhari. * După cum bine știți, manelele ie aerul meu. Fără ele viața e pustiu. Ultimul hit, pe care-l fredonez cât e ziulica de lungă și noaptea de adâncă, se intitulează ”Săgeata lui Cupidon m-a lovit la corason...” E un remake după sonata lui Beethoven, ”Săgeata lui Robin Hood te-a surprins cu trupul nud”, deși gurile rele și știrbe susțin că e un plagiat ordinar după ”Săgeata căpitanului Ion te-a umplut de bulion”... * Klaus, nepotul lui Mickey Mouse, a sărbătorit 140 de ani de la declararea independenței României. Noi, ăștilalți, cu două clase mai mult decât trenul, am numărat până la 141. Neamțul cu obiceiuri liberale, are circumstanțe atenuante. E profesor de fizică și meditație mioritică, iar la acea materie teoria relativității, E=mc la pătrat, (unde m=măndel, iar c=numărul de case) e baza. * Baciul clujean și cu cel ieșean l-au făcut la buzunar pe cel bucureștean. Geaba a avut el oi mai multe, mândre și cornute! Berbecul Dică n-are puțică. * O proastă fudulă de la Partidul Nebunilor de Legat, care umblă hăbăucă după hulă (n-am găsit altă râmă), a declanșat lupta împotriva decrețeilor, adică a acelora care-și datorează existența unei hotărâri de-a tovarășului Ceaușescu, singurul președinte patriot al României. Cică ei e vinovați că toate tutele, toate neiubitele, au ajuns în Cameră ca să-și pună bikinii pe cap și bigudiurile în zona crepusculară. Decrețeii îi transmit acestei nefericite că încă mai sunt verzi (de fapt sunt în plină activitate creatoare) și i-ar putea schimba impresia despre lume și viață încă de la prima întâlnire. Numai dacă s-ar putea adapta, fiindcă ei detestă prostia. Că pe vremea lor ocupația de bază era cartea. E adevărat, în decembrie 1989 au luat o pauză și au făcut o revoluție (sau cel puțin așa au crezut). Iar din spuma mișcării de rotație a cadrelor s-au ridicat îmbogățiții de război care, într-o pauză de furat, și-au trimis proastele în Parlamentul Rușinii Naționale. * Mare tam-tam în legătură cu numărul de porci pe care-i păstorește domnul Liviu. El zice că e puțini, Opoziția zice că e mulți. * Culmea paradoxului: partidul liber-mugetătorului organizează un referendum mână-n mână cu Biserica! Tema (familia tradițională, sau tranzacțională, instanța morală încă nu s-a lămurit) nici nu mai contează, miel să iasă și să fie și de rasă. * S-a întors nea Petrică Daea, după o cură de zer și barba caprei. Iată la ce concluzie a ajuns omul de cașcaval: ”Femeia este acel ceva care face bine omului.” Adică femeia nu e om, dar trăiește pe lângă casa acestuia ca să-i facă, la intervale neregulate, câte o bucurie. Sunt teribil de curios dacă și bărbatul face bine omului sau numai femeii...* Dar de la problemele globale ale inumanității, domnul ministru s-a întors pe tarla: ”Tragi de ceapa de la Bruxelles de zici că-i cureaua de la pantaloni.” La noi e taman invers: tragi de cureaua de la pantaloni, de parcă ar fi ceapă de Bruxelles, deși ești demult cu MS Dosul gol. Dar lui nea Petrică cu ceapa mică, nu i-a spus nimeni. * Știați că religia unitariană (aproximativ 500 000 de adepți în prezent), o formă radicală a protestantismului, a fost inventată la Turda de episcopul David Ferenc, în 1568? În 1579, David a fost condamnat pe viață de Dieta din Alba Iulia și întemnițat la Deva, unde a și murit (în același an). Nu știați, așa-i? Tot eu să vă spun. * Arsenie Boca a devenit marcă înregistrată ceea ce înseamnă că minunile sunt protejate de legea dreptului de autor, au certificat de garanție și se repară doar în ateliere autorizate. Și vor fi mult mai rare. * Politicienii vor la școală. Vor merge acolo ca să facă campanie electorală și să-și bată învățătorii. * Într-un acces direct de sinceritate deversată la Kanal, Brigitte Sfăt îl atenționează pe Ilie Năstase că ea nu e ca prostituatele cu care acesta mai face câte-un ghem, maxim două. Ea e deasupra lor, un fel de arbitru al promiscuității. * Zăvoranca are un dialog imaginar cu nebunele de la Mamaia decretând că cine le bagă în seamă e mai diliu ca ele. Cică alea nu e numai nebune, e și proaste și au și piciorul mare. Și pe ce că au ditamai laba, mai poartă și ciocate! Ce-ai cu ciocatele, Fato? Păi ce-ai fi vrut să poarte? Buzate? * Prostia se ia ca râia. Uitați-vă prin politica românească! Marii demnitari, având la bază nobilele profesii de hoți din buzunarele cetățeanului, i-au îmbolnăvit și pe golănașii cei tineri. Care stau numai cu ochii după decreței, doar-doar le-ar putea șterpeli boii de la bicicletă. * Oltencele fierbinți de la SCM Craiova, altele decât Ză Olguța Vasilesco, au câștigat Cupa EHF la handbal cu mâna. Vorba aia, ce-și face omul cu mâna lui...* În schimb, multinaționala CSM București a terminat Liga Campionilor tot pe locul trei, fiind bătute în semifinale de unguroaice. Ehei, dacă le dădeați o noapte pe mâna mea, altfel am fi stat acum de vorbă. Le-aș fi detaliat programul de guvernare-înstrăinare, le-aș fi explicat cum stă treaba cu rata inflației, cu Robor-ul...Cred că nici nu s-ar mai fi prezentat la meci. Dar voi ce-ați făcut, Gabrielo? Ați apelat la un antrenor străin care n-a auzit în viața lui de ”Miorița” și de ”Meșterul Manole”. Bine a mai zis Eminescu: cine a îndrăgit străinii, nu și-ar mai găsi bikini!” * Rică Venturiano de Teleorman le-a zis străinilor de la obrazul feței de masă că în România s-a mers prea departe cu lupta anticorupție. Atât de departe încât manglitorii din Parlamentul Desfrâului Național nu se mai simt în siguranță la locul de muncă. Păi d-aia au dat ei mită electorală? * Ar fi fost posibil așa ceva în vremea lui Ștefan cel Mare? Eu știu ce să zic... Ia să-i ascultăm ultimul spici, așa cum l-a înregistrat mișelul ăla de Adi Sfinteș! * ”Dragi mișei și mișele, iubite cârciumărițe,
Vine un moment în viata noastră când trebuie să ne luăm sufletul în palme și să decolăm ușurel spre înaltul cerului pentru a da socoteală de faptele noastre cunoscute si, mai ales, necunoscute. Eu ,ca domn, soț și amant al vostru ,am hotărât să vă țin un ultim spici. Sper ca memoria să nu-mi joace feste că o dată îl pun pe vornicul Boldur să-i taie capul. Ce, ori nu mai stie cine-i vodă în Moldova? Chiar dacă am 67 de ani, mă simt ca la 47 si trei luni. Revăd prin ochelarii minții vremurile de odinioara când ne jucam de-a tatarii sub stejarul din Borzesti. Cum care stejar, pârcălabe Arbore? Ăla pe care l-ai făcut cherestea și l-ai vândut la turci. Măi Arbore, viteaz oștean ai fost la viata ta,dar nu prea te dă afară din casă spiritul ludic. A, n-ai casă, ai conac? Scuză-mă că te-ntreb: cu ce bani? Din jafuri! E-n regulă, credeam ca te-ai apucat de muncă cinstită. Când eram mic mă jucam de-a fiul lui Voda Bogdan al-II-lea până mi-au lăcrimat ochii la o nuntă la Răuseni unde fratele sau vitreg, Petru Aron, l-a cam ucis. Am regretat ca n-am reusit să ciugulesc decât o măslină c-a trebuit s-o tulesc iepurește cu maică-mea. Norocul însa tine cu cel iute de picior c-am nimerit la văru-meu, Vlad Țepes, un pezevenghi ce nu s-a mai pomenit de care mi-aduc aminte cu adâncă evlavie. Că el mi-a deschis ochii asupra lumii dăruindu-mi colectia personala de reviste ''Playboy''. Mi-a zis cu duioșia lui proverbială: ”-Măi Fane, ce le-ai face tu la femeile astea? Ca de exemplu Pamelei Aandersoanei!
M-am râs, că-mi era un pic rușine, dar i-am răspuns pe direct:” ”-Parca tu n-ai ști!” ”-Bine, măi șoldovene. Uite, eu iți dau vreo 6000 de oșteni, tu lasă prostiile și pune laba pe tronul Moldovei. Arată-le ghioaga tuturor, c-altfel nu faci treabă cu bourii de acolo. Clar?” ”N-am cârâit că Vlad nu suporta să-l contrazici chit că eram neamuri și ne vorbeam la pertu de când m-a dus și pe mine la asociatia mironosițelor ''Veniți de luați luminița de la capătul tunelului'', din spatele Palatului Domnesc. Pe tronul Moldovei era concurență mare: Petru Aron, Berindei, Alexandru, vornicul Crasneș. Vai de capetele lor, că a trebuit să le tai de jur-imprejur. Distractiile mele cu turcii, tătarii, ungurii și polonii le știți că ați participat în direct și în reluare. Ați fost foarte responsabili. ați dansat pe cadavre până ați supraîngrășat pământul Moldovei. D-aia dă numai productii record la hectar. De cartofi si vagaboande, dar nu mai insist că mi s-au umezit ochii. Totuși, vă mai dau un sfat: nu mai fiți blegi cum erați când am venit în fruntea voastră că vă calcă toți nenorociții în picioare! Despre activitatea mea trupească ați aflat o mulțime de amănunte din revistele de scandal. Să știti că n-au dreptate în totalitate, n-am fost un depravat. Am avut trei neveste, e adevărat, dar nu concomitent. Cu primele două m-am luat conform principiului domnesc potrivit căruia ''interesu poarta fesu''. Prima a fost ucrainianca Evdochia, sora cneazului Kievului, Simion Olelkovici, iar a doua, Maria de Mangop, era înrudită cu foștii împărați ai Bizantului. Culmea e că, deși din familii nobile, n-au făcut față rigorilor tronului Moldovei si au dat ochii peste cap după circa cinci ani de orgasme. S-au bucurat cameristele Monica Alewinscăi și Claudia Așiferei, dar cine râde la urmă, ajunge Prima Doamnă, așa cum s-a întâmplat cu fiica lu Radu cel Frumos, dar cam prostălău, domnița Maria, pe care o țineam prizonieră din 1473, când i-am dat o papară lui tac'su, din motive de strategie politică. Fiindca tot o țineam pe mâncare si băutură, ca și pe hoașca a bătrână, am trecut-o în spațiul locativ și bine am făcut, că până la urmă tot ale nostre sunt mai fierbinți și lesne te scot din minti.
Copii am avut o groază; vreo șapte cu nevestele mele, o mulțime cu nevestele altora. Unii s-au întors printre ghiocei, alții îmi vor duce numele mai departe.V-am strâns să vă spun că astăzi, marti, 2 iulie 1504 ,la orele 4 din zi, voi înghiți gutuia. Am hotărât așa și așa va fi.Urmaș la domnie îl desemnez pe Bogdan-Vlad, că-i supărat tare după ce polonii au uitat o sageată în ochiul lui stâng. Sunt convins ca el nu-i vede bine nici cu dreptul, după cum nici eu nu i-am văzut pe boierii care-l voiau urmaș pe Alexandru, din care pricină i-am scutit de povara purtării capetelor. Nu eu personal, păcatele mele, că de vreo săptămână nu-mi pot mișca mâinile și picioarele din cauza gutei, ci călăul Attila Cseke, uitat de Mateias Corvin când cu distractia de la Baia. Va sfătuiesc să-l sprijiniti pe Bogdan ca să vă fie bine si la iarnă cald. Nu v-apucati de comploturi că astea duc la pieirea țării. Ați observat că eu nu am rotit cadrele iar cei care mi-au fost credincioși au rămas mulți ani în funcții, chit că am fost cam dictator. E adevărat, mi-a și ieșit. În urma mea rămân cetăți-beton, biserici-belea, copii din flori, legende-unice, butoaie cu doagele usacte, bărbați voioși, femei satisfăcute cai mișto, măgari decapitați, carti rare ,dușmani îngroziți. Ce s-o mai dau cotită și s-o fac pe modestul, vă las țara la cheie, aveti grijă de ea că dacă n-o țineți de scurt pleacă la Stambul că-i place viața ușoară. O singură rugăminte mai am la voi: nu lăsați propaganda să-mi necinsteasca memoria. C-aud pe unii că vor să mă facă sfânt si să mă pună moț în calendare. De ce nu m-or lasa ei, la Putna, să mă odihnesc? Nebunul ăla de Grigore Într-o Ureche sustine ca m-am călugărit. Eu? Unde m-am călugărit? La sexy-club? Sau poate la o mănăstire de maici? Grigore, Grigore de ce nu ești tu aici să vezi dacă pe la ospețe omoram fără judecată! Pârcălabe Arbore, stinge lumina! Când ma trezesc vreau să găsesc țara întreagă altfel ați rupt-o-n fericire cu mandea. Asta a fost tot, miseilor. Pe curând și aveți grijă de Moldova că e cam rea de muscă...” Promoușăn:
Greu i-a fost Moldovei să se despartă de Fane, greu îi e și autorului, dar n-avem ce face, viata trebuie sa meargă înainte. Cu suișuri si coborașuri ca si istoria romanilor. D-aia vă zic să nu mai fiți posomorâți că până la urma cei ce ne-au facut lucrarea de fata de tot râsul cad pe capete sub pana noastră în curgerea firească a timpului. Căscați bine ochii și învățați câte ceva din pățaniile lui Radu cel Frumos, cel care în politica externă se baza pe încălcarea cu îndărătnicie și plăcere a articolului 200 din Codul Penal.
CONTELE DE MONTE-CRISTO
13 mai 2018
Cu chipul blând, cu ochii mici și calzi de duioșie, prea-cuvioasa Viorica l-a vizitat în hoceagul personal pe Francisc, acest aspirator de premiere pentru care întâlnirea duhovnicească înscrisă în fișa postului e un reconfortant prilej de bârfe și de pioneze. Ca orice gospodină din spațiul carpato-danubiano-hipnotic, sătulă până-n gât de varza de Bruxelles, i-a dăruit fanului înrăit al fotbalului argentinian semințe de ceapă (de Buzău), de castraveți și de roșii. Bașca mărul lui Adam din Teleorman. ”Un adevărat meniu!”, a zâmbit a râde Papa, mare iubitor de crudități. Și ca să mai treacă timpul, a întrebat-o dacă-și face numărul până la sfârșitul mandatului sau se întoarce la prașilă. Sigură pe sentimentele vecinului de bloc-notes, tanti Viorica l-a asigurat pe Sanctitatea Sa că va sta la Palatul Socialismului de Cumetrie și Desfrâu cel puțin până în anul Domnului douăzeci-douăzeci. La plecare, Papa cel Bun a asigurat-o că se va ruga neîntrerupt pentru iertarea greșelilor ei gramaticale, poate s-o îndura Cel de Sus și-i va acorda subiectul cu predicatul. Dacă nu, va fi obligat de morala creștină să-i taie limba. Ușoară ca un fulg după acest moment de înnobilare spirituală la fără frecvență, Viorica s-a întors la vechile îndeletniciri anunțând cu seninătatea ființelor alese (de CEx) că de acum încolo Papa se va hrăni numai cu semințe de ceapă și friptură de umbră de iepure pe un pat de răsaduri de roșii, conform planului de guvernare-înfumurare-dezintoxicare, și că, la propunerea dumneaei, făcută cu piciorul pe sub masă, va veni să viziteze România ca să vadă prostia la locul de muncă. Dar și la Vatican, ca peste tot în lumea asta, oamenii e invidioși pe femeile de valoare, așa că bagabonții în sutană au dat un comunicat în care se precizează că tanti Viorica minte. Nu din răutate, ci din obișnuință. * De parcă nu era de ajuns asaltul zilnic al politicienilor, au ieșit la drumul mare și hoții eliberați de Tândală Tândărel. De ce i-a eliberat? Pentru că la bulău e nasol, nu e ca în libertate. Bine, nu-i chiar atât de rău ca-n spitalele românești, dar nici nu poți să-ți bați joc de distinșii tâlhari. * După cum bine știți, manelele ie aerul meu. Fără ele viața e pustiu. Ultimul hit, pe care-l fredonez cât e ziulica de lungă și noaptea de adâncă, se intitulează ”Săgeata lui Cupidon m-a lovit la corason...” E un remake după sonata lui Beethoven, ”Săgeata lui Robin Hood te-a surprins cu trupul nud”, deși gurile rele și știrbe susțin că e un plagiat ordinar după ”Săgeata căpitanului Ion te-a umplut de bulion”... * Klaus, nepotul lui Mickey Mouse, a sărbătorit 140 de ani de la declararea independenței României. Noi, ăștilalți, cu două clase mai mult decât trenul, am numărat până la 141. Neamțul cu obiceiuri liberale, are circumstanțe atenuante. E profesor de fizică și meditație mioritică, iar la acea materie teoria relativității, E=mc la pătrat, (unde m=măndel, iar c=numărul de case) e baza. * Baciul clujean și cu cel ieșean l-au făcut la buzunar pe cel bucureștean. Geaba a avut el oi mai multe, mândre și cornute! Berbecul Dică n-are puțică. * O proastă fudulă de la Partidul Nebunilor de Legat, care umblă hăbăucă după hulă (n-am găsit altă râmă), a declanșat lupta împotriva decrețeilor, adică a acelora care-și datorează existența unei hotărâri de-a tovarășului Ceaușescu, singurul președinte patriot al României. Cică ei e vinovați că toate tutele, toate neiubitele, au ajuns în Cameră ca să-și pună bikinii pe cap și bigudiurile în zona crepusculară. Decrețeii îi transmit acestei nefericite că încă mai sunt verzi (de fapt sunt în plină activitate creatoare) și i-ar putea schimba impresia despre lume și viață încă de la prima întâlnire. Numai dacă s-ar putea adapta, fiindcă ei detestă prostia. Că pe vremea lor ocupația de bază era cartea. E adevărat, în decembrie 1989 au luat o pauză și au făcut o revoluție (sau cel puțin așa au crezut). Iar din spuma mișcării de rotație a cadrelor s-au ridicat îmbogățiții de război care, într-o pauză de furat, și-au trimis proastele în Parlamentul Rușinii Naționale. * Mare tam-tam în legătură cu numărul de porci pe care-i păstorește domnul Liviu. El zice că e puțini, Opoziția zice că e mulți. * Culmea paradoxului: partidul liber-mugetătorului organizează un referendum mână-n mână cu Biserica! Tema (familia tradițională, sau tranzacțională, instanța morală încă nu s-a lămurit) nici nu mai contează, miel să iasă și să fie și de rasă. * S-a întors nea Petrică Daea, după o cură de zer și barba caprei. Iată la ce concluzie a ajuns omul de cașcaval: ”Femeia este acel ceva care face bine omului.” Adică femeia nu e om, dar trăiește pe lângă casa acestuia ca să-i facă, la intervale neregulate, câte o bucurie. Sunt teribil de curios dacă și bărbatul face bine omului sau numai femeii...* Dar de la problemele globale ale inumanității, domnul ministru s-a întors pe tarla: ”Tragi de ceapa de la Bruxelles de zici că-i cureaua de la pantaloni.” La noi e taman invers: tragi de cureaua de la pantaloni, de parcă ar fi ceapă de Bruxelles, deși ești demult cu MS Dosul gol. Dar lui nea Petrică cu ceapa mică, nu i-a spus nimeni. * Știați că religia unitariană (aproximativ 500 000 de adepți în prezent), o formă radicală a protestantismului, a fost inventată la Turda de episcopul David Ferenc, în 1568? În 1579, David a fost condamnat pe viață de Dieta din Alba Iulia și întemnițat la Deva, unde a și murit (în același an). Nu știați, așa-i? Tot eu să vă spun. * Arsenie Boca a devenit marcă înregistrată ceea ce înseamnă că minunile sunt protejate de legea dreptului de autor, au certificat de garanție și se repară doar în ateliere autorizate. Și vor fi mult mai rare. * Politicienii vor la școală. Vor merge acolo ca să facă campanie electorală și să-și bată învățătorii. * Într-un acces direct de sinceritate deversată la Kanal, Brigitte Sfăt îl atenționează pe Ilie Năstase că ea nu e ca prostituatele cu care acesta mai face câte-un ghem, maxim două. Ea e deasupra lor, un fel de arbitru al promiscuității. * Zăvoranca are un dialog imaginar cu nebunele de la Mamaia decretând că cine le bagă în seamă e mai diliu ca ele. Cică alea nu e numai nebune, e și proaste și au și piciorul mare. Și pe ce că au ditamai laba, mai poartă și ciocate! Ce-ai cu ciocatele, Fato? Păi ce-ai fi vrut să poarte? Buzate? * Prostia se ia ca râia. Uitați-vă prin politica românească! Marii demnitari, având la bază nobilele profesii de hoți din buzunarele cetățeanului, i-au îmbolnăvit și pe golănașii cei tineri. Care stau numai cu ochii după decreței, doar-doar le-ar putea șterpeli boii de la bicicletă. * Oltencele fierbinți de la SCM Craiova, altele decât Ză Olguța Vasilesco, au câștigat Cupa EHF la handbal cu mâna. Vorba aia, ce-și face omul cu mâna lui...* În schimb, multinaționala CSM București a terminat Liga Campionilor tot pe locul trei, fiind bătute în semifinale de unguroaice. Ehei, dacă le dădeați o noapte pe mâna mea, altfel am fi stat acum de vorbă. Le-aș fi detaliat programul de guvernare-înstrăinare, le-aș fi explicat cum stă treaba cu rata inflației, cu Robor-ul...Cred că nici nu s-ar mai fi prezentat la meci. Dar voi ce-ați făcut, Gabrielo? Ați apelat la un antrenor străin care n-a auzit în viața lui de ”Miorița” și de ”Meșterul Manole”. Bine a mai zis Eminescu: cine a îndrăgit străinii, nu și-ar mai găsi bikini!” * Rică Venturiano de Teleorman le-a zis străinilor de la obrazul feței de masă că în România s-a mers prea departe cu lupta anticorupție. Atât de departe încât manglitorii din Parlamentul Desfrâului Național nu se mai simt în siguranță la locul de muncă. Păi d-aia au dat ei mită electorală? * Ar fi fost posibil așa ceva în vremea lui Ștefan cel Mare? Eu știu ce să zic... Ia să-i ascultăm ultimul spici, așa cum l-a înregistrat mișelul ăla de Adi Sfinteș! * ”Dragi mișei și mișele, iubite cârciumărițe,
Vine un moment în viata noastră când trebuie să ne luăm sufletul în palme și să decolăm ușurel spre înaltul cerului pentru a da socoteală de faptele noastre cunoscute si, mai ales, necunoscute. Eu ,ca domn, soț și amant al vostru ,am hotărât să vă țin un ultim spici. Sper ca memoria să nu-mi joace feste că o dată îl pun pe vornicul Boldur să-i taie capul. Ce, ori nu mai stie cine-i vodă în Moldova? Chiar dacă am 67 de ani, mă simt ca la 47 si trei luni. Revăd prin ochelarii minții vremurile de odinioara când ne jucam de-a tatarii sub stejarul din Borzesti. Cum care stejar, pârcălabe Arbore? Ăla pe care l-ai făcut cherestea și l-ai vândut la turci. Măi Arbore, viteaz oștean ai fost la viata ta,dar nu prea te dă afară din casă spiritul ludic. A, n-ai casă, ai conac? Scuză-mă că te-ntreb: cu ce bani? Din jafuri! E-n regulă, credeam ca te-ai apucat de muncă cinstită. Când eram mic mă jucam de-a fiul lui Voda Bogdan al-II-lea până mi-au lăcrimat ochii la o nuntă la Răuseni unde fratele sau vitreg, Petru Aron, l-a cam ucis. Am regretat ca n-am reusit să ciugulesc decât o măslină c-a trebuit s-o tulesc iepurește cu maică-mea. Norocul însa tine cu cel iute de picior c-am nimerit la văru-meu, Vlad Țepes, un pezevenghi ce nu s-a mai pomenit de care mi-aduc aminte cu adâncă evlavie. Că el mi-a deschis ochii asupra lumii dăruindu-mi colectia personala de reviste ''Playboy''. Mi-a zis cu duioșia lui proverbială: ”-Măi Fane, ce le-ai face tu la femeile astea? Ca de exemplu Pamelei Aandersoanei!
M-am râs, că-mi era un pic rușine, dar i-am răspuns pe direct:” ”-Parca tu n-ai ști!” ”-Bine, măi șoldovene. Uite, eu iți dau vreo 6000 de oșteni, tu lasă prostiile și pune laba pe tronul Moldovei. Arată-le ghioaga tuturor, c-altfel nu faci treabă cu bourii de acolo. Clar?” ”N-am cârâit că Vlad nu suporta să-l contrazici chit că eram neamuri și ne vorbeam la pertu de când m-a dus și pe mine la asociatia mironosițelor ''Veniți de luați luminița de la capătul tunelului'', din spatele Palatului Domnesc. Pe tronul Moldovei era concurență mare: Petru Aron, Berindei, Alexandru, vornicul Crasneș. Vai de capetele lor, că a trebuit să le tai de jur-imprejur. Distractiile mele cu turcii, tătarii, ungurii și polonii le știți că ați participat în direct și în reluare. Ați fost foarte responsabili. ați dansat pe cadavre până ați supraîngrășat pământul Moldovei. D-aia dă numai productii record la hectar. De cartofi si vagaboande, dar nu mai insist că mi s-au umezit ochii. Totuși, vă mai dau un sfat: nu mai fiți blegi cum erați când am venit în fruntea voastră că vă calcă toți nenorociții în picioare! Despre activitatea mea trupească ați aflat o mulțime de amănunte din revistele de scandal. Să știti că n-au dreptate în totalitate, n-am fost un depravat. Am avut trei neveste, e adevărat, dar nu concomitent. Cu primele două m-am luat conform principiului domnesc potrivit căruia ''interesu poarta fesu''. Prima a fost ucrainianca Evdochia, sora cneazului Kievului, Simion Olelkovici, iar a doua, Maria de Mangop, era înrudită cu foștii împărați ai Bizantului. Culmea e că, deși din familii nobile, n-au făcut față rigorilor tronului Moldovei si au dat ochii peste cap după circa cinci ani de orgasme. S-au bucurat cameristele Monica Alewinscăi și Claudia Așiferei, dar cine râde la urmă, ajunge Prima Doamnă, așa cum s-a întâmplat cu fiica lu Radu cel Frumos, dar cam prostălău, domnița Maria, pe care o țineam prizonieră din 1473, când i-am dat o papară lui tac'su, din motive de strategie politică. Fiindca tot o țineam pe mâncare si băutură, ca și pe hoașca a bătrână, am trecut-o în spațiul locativ și bine am făcut, că până la urmă tot ale nostre sunt mai fierbinți și lesne te scot din minti.
Copii am avut o groază; vreo șapte cu nevestele mele, o mulțime cu nevestele altora. Unii s-au întors printre ghiocei, alții îmi vor duce numele mai departe.V-am strâns să vă spun că astăzi, marti, 2 iulie 1504 ,la orele 4 din zi, voi înghiți gutuia. Am hotărât așa și așa va fi.Urmaș la domnie îl desemnez pe Bogdan-Vlad, că-i supărat tare după ce polonii au uitat o sageată în ochiul lui stâng. Sunt convins ca el nu-i vede bine nici cu dreptul, după cum nici eu nu i-am văzut pe boierii care-l voiau urmaș pe Alexandru, din care pricină i-am scutit de povara purtării capetelor. Nu eu personal, păcatele mele, că de vreo săptămână nu-mi pot mișca mâinile și picioarele din cauza gutei, ci călăul Attila Cseke, uitat de Mateias Corvin când cu distractia de la Baia. Va sfătuiesc să-l sprijiniti pe Bogdan ca să vă fie bine si la iarnă cald. Nu v-apucati de comploturi că astea duc la pieirea țării. Ați observat că eu nu am rotit cadrele iar cei care mi-au fost credincioși au rămas mulți ani în funcții, chit că am fost cam dictator. E adevărat, mi-a și ieșit. În urma mea rămân cetăți-beton, biserici-belea, copii din flori, legende-unice, butoaie cu doagele usacte, bărbați voioși, femei satisfăcute cai mișto, măgari decapitați, carti rare ,dușmani îngroziți. Ce s-o mai dau cotită și s-o fac pe modestul, vă las țara la cheie, aveti grijă de ea că dacă n-o țineți de scurt pleacă la Stambul că-i place viața ușoară. O singură rugăminte mai am la voi: nu lăsați propaganda să-mi necinsteasca memoria. C-aud pe unii că vor să mă facă sfânt si să mă pună moț în calendare. De ce nu m-or lasa ei, la Putna, să mă odihnesc? Nebunul ăla de Grigore Într-o Ureche sustine ca m-am călugărit. Eu? Unde m-am călugărit? La sexy-club? Sau poate la o mănăstire de maici? Grigore, Grigore de ce nu ești tu aici să vezi dacă pe la ospețe omoram fără judecată! Pârcălabe Arbore, stinge lumina! Când ma trezesc vreau să găsesc țara întreagă altfel ați rupt-o-n fericire cu mandea. Asta a fost tot, miseilor. Pe curând și aveți grijă de Moldova că e cam rea de muscă...” Promoușăn:
Greu i-a fost Moldovei să se despartă de Fane, greu îi e și autorului, dar n-avem ce face, viata trebuie sa meargă înainte. Cu suișuri si coborașuri ca si istoria romanilor. D-aia vă zic să nu mai fiți posomorâți că până la urma cei ce ne-au facut lucrarea de fata de tot râsul cad pe capete sub pana noastră în curgerea firească a timpului. Căscați bine ochii și învățați câte ceva din pățaniile lui Radu cel Frumos, cel care în politica externă se baza pe încălcarea cu îndărătnicie și plăcere a articolului 200 din Codul Penal.
CONTELE DE MONTE-CRISTO
13 mai 2018
Semn de mirare
Umbra mă întreabă mirată cine sunt
Stăm așa, de vorbă, ore întregi,
fără să ne spunem
niciun cuvânt
niciun cuvânt
Ne îmbrățișăm până la urmă,
fuzionăm prin absorbție
Printre răspunsuri, sufletul
cu ghearele scurmă
cu ghearele scurmă
Umbra se încolăcește de privirea-copac
ca un șarpe de mare,
îmi cad frunzele și mă prefac
în semn de mirare
11-12 mai 2018
marți, 8 mai 2018
Gustul și culoarea fericirii
Gustul dulce-amar al singurătății
îmbrățișează aerul, sufletul, sângele
Emisferele cerebrale se rup
și aruncă în lături meningele
Punctele se rostogolesc unele după altele
prin neant
Tu devii
celălalt
Atunci uimirea pătrunde în tine pe furiș,
îți presară apusul pe frunte
Zboară pieziș
păsări exilate din tâmple
Gustul și culoarea fericirii
dinspre răsărit
prin retină coboară,
cocorii din golul din jur
ca un vis nesfârșit or să doară
5 mai 2018
sâmbătă, 5 mai 2018
SĂPTĂMÂNA PE SCURT (119)
La moartea Doinei Cornea * O întâlnire cu Marx * Pușcărie de week-end * Sub incidența prostiei * O glumă proastă * Avatarurile tovarășului Kim * Unde o doare pe Viorica * Epidemia știrilor false * Printre meandrele concretului orgasmic * Ungurii i-au bătut pe milițieni * Fănel cel Măiastru și Daniel Sihastru
Au apărut cireșele în Piața Obor. Nu costă decât 50 de lei kilogramul. Un chilipir. Când iau salariul o să cumpăr și eu o bucată. * Opt militari români au fost răniți în Afganistan, în urma unui atac cu o mașină capcană. Pe militari știm ce i-a dus acolo - sărăcia - dar de ce mai suntem parte a unui război al altora nu-i prea clar. Poate fiindcă România se află în Era ticăloșilor. * Premiul Nobel pentru Literatură se amână pentru la anul fiindcă soțul unuia dintre membrii juriului este acuzat de hărțuire sexuală. Ce are sula cu prefectura, numai suedezii știu. Culmea ghinionului este că acest lucru nemaiîntâlnit în ultimii 70 de ani se întâmplă taman când era favorit Mircea Cărtărescu. * În căutarea drumului către ea însăși, a trecut într-o lume posibil mai bună, Doina Cornea. Deși prototipul antieroului prin excelență, rămâne în memoria acelei părți a societății neatrofiate de dogme și tipare ideologice, o eroină a luptei pentru drepturile și libertățile cetățenești. În mod paradoxal, la moartea acestei dizidente autentice, România o duce mai nașpa decât în 1989. Iar libertatea pentru care a luptat pe cont propriu, este doar o iluzie. * Acolo sus îl va întâlni și pe Marx, de la nașterea căruia tocmai s-au împlinit, pe 5 mai, 200 de ani. Cum, nu știți cine a fost Marx? Un filosof german ale cărui scrieri au fost înțelese pe dos și au fost puse în practică așijderea. Bărbosul n-are nicio vină pentru ce s-a întâmplat cu aceia ce i-au urmat teoriile din ”Manifestul Partidului Comunist”, deși acum dau vina pe el. Dar ia să le dai o țuică, să vezi cum își schimbă părerea. Vorba lui: ”Condiția materială determină conștiința.” * La fiecare cinci secunde, undeva pe această planetă, o femeie naște. În condițiile suprapopulării, cineva ar trebui s-o găsească și să-i lege trompele. * ”Cum să scoți țâța așa, ca o vacă, și ăla, muuu, muuu, muuu...”, se revoltă Zăvoranca împotriva femeilor care alăptează în public. După cum bine știți, Oana e maica stareță de la mănăstirea de taici budiști de ziua a șaptea. Cum nici pictată cu ceară ea nu-și arată țâțele (Ce pățește vulcanizatorul pân-o peticește, Dumnezeu cu mila!), dracu știe cum îl alăptează p-ăla micu. * După cum și-o trag unii altora prin politica românească, s-a trecut de la familia tradițională la familia tranzacțională. * ”Mersul pe bicicletă, schiul și sexul nu se uită!”, ne asigură Monica Tatoiu. Ca să nu mai vorbim de teorema lui Pitagora! * A fost aprobată pușcăria de week-end. Infractorii vor fi obligați să nu meargă două săptămâni la rând la Mamaia, că, în general, sunt condiții improprii și statul român ar trebui să-i despăgubească. Și știți cum sunt prețurile pe Litoralul românesc! * Până la urmă domnul Ciordache va trebui să modifice definiția din DEX a prostiei ca să nu mai cadă sub incidența ei. După care iar ar trebui să modifice Codul Penal, în sensul că marii juriști își vor ispăși pedeapsa în Palatul Parlamentului, de luni până joi, între 10 și 10 și-un sfert. * Herta Muller, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură de Sertarul Minții, a fost suspendată din USR pentru că nu și-a plătit cotizația. Scriitoarea, care s-a cărăbănit în Germania Federală încă din 1987, susține că nici nu știa că e membră a Uniunii Scriitorilor pe Șervețele de Masă. A uitat că în 1985 făcuse o cerere de înscriere în USR-filiala Timiș, care i-a fost acceptată abia după cutremurul din decembrie 1989. Dintre ruinele seismului s-au ridicat monștrii manolescieni care, pe lângă obișnuita porție de rahat, au dorit să molfăie și nițică carne... Evident că și Apolzan, acest Ciordache al breslei măzgălitorilor pe hârtie, intră sub incidența prostiei * Pentru că au făcut curve niște tăntici, fără să aibă dovezi concludente, niște umoriști de autobază au fost amendați cu 16 000 de lei, plus alte bonusuri, de CNCD. Prostia costă. * Kim Jong-un a trecut granița în Coreea de Sud, fără armată, pentru discuții, în Casa Păcii, cu șeful de la Seul. A făcut ceea ce nici ta-su, nici ăl bătrân, Kim Ir Sen, fondatorul republicii comuniste, n-au avut inspirația politică să încerce. Cum până și Trump a ajuns la concluzia că Kim nu e un băiat așa de rău cum zicea propaganda condusă chiar de el, și se va întâlni cu inamicul public numărul 1, se pune întrebarea dacă liderul nord-coreean nu e un politician cu mult mai abil decât pare. A atras atenția mapamondului lumii cu focoasele nucleare, a uimit omenirea umană cu decenta delegație de la Jocurile Olimpice de Iarnă, desfășurate în sudul capitalist, iar acum s-a preschimbat în porumbelul păcii care, cu o ramură de măslin în cioc, deschide o nouă eră în istoria peninsulei. Bine, era clar că Trump este un actoraș penibil, dar nu ne așteptam ca tovarășul Kim să fie un comediant atât de bun. Totul este să nu se plictisească de rol și să nu-și dorească să-l joace din nou pe Hamlet. Că, vorba aia, marii comedianți sunt niște oameni triști. * Klaus i-a cerut demisia Vioricăi. Pe D-NA Docilă o doare-n zambilă. Că cică ea nu e o elevă pe care o ia proful de urechi când i se scoală lui. Distinsa intelectuală s-a exprimat mai elegant, după cum îi sunt vorba și portul, dar esența răspunsului cam asta a fost. Totuși, o întrebare se impune: de unde știe doamna Vasilica cum e la școală? * O problemă globală a mapamondului lumii sunt știrile false. Acestea crează nesiguranță, induc un sentiment de teamă, inventează realități grotești. Doar în România fake news-urile nu deranjează pe nimeni. Dimpotrivă, românii preferă minciuna adevărului, impostura-competenței, răul-binelui. * Atât Macron cât și Angela Merkel, aflați în vâjâială prin SUA, au vorbit în limba țării lor la întâlnirea cu Donald, Marele Blond cu un ochi roșu. Numai liderii vremelnici ai României, intelectuali din tată-n fiu, uită limba română când o ard prin străinătate. Ei cică-s deștepți nevoie mare, dar vocabularul fundamental îi contrazice. A vorbi o limbă străină nu-i vreo dovadă concludentă de deșteptăciune, mai ales când ai tăi știu câte parale faci. Și cerșetorii de la Muzeul Luvru se descurcă destul de foarte binișor (Done moa un euro, mânca-ți-aș!) la locul de muncă și nu se mai dau mari. A vorbi în limba țării tale nu înseamnă că ești prost, ci că-i respecți simbolurile. E adevărat, atunci n-ar mai fi la fel de evident comportamentul de slugă. Singurul politician demn a fost Olguța, care, și la ONU, și la Moulin Rouge, le-a vorbit interlocutorilor pe limba lor. Ba pe cei care nu aveau atenția distributivă i-a avertizat că-i calcă tramvaiul în marș. * Cică francejii e invidioși pe românce că e cele mai tari pe videochat, au luat Premiul I ”Drugul de aur cu coroniță”. Păi, vorba lui Cioran, ce e vinovate româncele că ale voastre e urâte, mânca-ne-ați? Și conservatoare. De la sărutul franțuzesc încoace n-au mai făcut niciun progres...* ”E o sfântă care a avut o poveste similară cu a mea”, mărturisește, cu mâna pe schimbătorul de viteze, Corina Crețu. Cum adică, tovarășă comisar, și ea îl iubea la nemurire pe Colin Powell sfâșiindu-i inima de lemn Cârpei Kaghebiste? Cine-i cealaltă sfântă, nici nu vă mai spunem, că am intra prea adânc printre meandrele concretului orgasmic. Mai bine o lăsăm moartă...* ”Apa e rece și ar putea face infarct”, e convins salvamarul Nelu, fost elev al profesoarei de utilaj petrolier Viorica-Vasilica. * Care nu se lasă mai prejos și anunță construirea a trei noi stadioane: Dinamo, Rapid și Giulești. * După care concluzionează: ”Sunt prim-ministrul României și nu pot accepta acest lucru. ” Nici noi, dar n-avem încotro. * Atacată din toate părțile sub diferite pretexte lingvistice, premiera premierului cu BMW fără ITP și alte piese de colecție cu tracțiune integrală, pune punctul (de fapt, degetul) pe i: ”Sunt un om puternic, chiar dacă mulți au spus că sunt femeie!” Câtă dreptate ai, Viorico! Femeile nu e oameni. E îngeri și demoni. Îngeri în dormitor, sau în alte spații culturale destinate activităților de loisir, și demoni în bucătărie... Cât despre cele puternice, ele e neapărat din zona crepusculară Videle-Alexandria...* Conform unor studii ale celebrilor cercetători britanici din Făurei, 25% dintre tinerii mapamondului lumii n-ar avea nici cea mai mică intenție să treacă pe la ofițerul Stării Civile. Familia tradițională îi lasă indiferenți până și pe tinerii României, în ciuda exemplelor sugestive ale primilor oameni în stat capră, de la președinții Camerelor Desfrâului Național și până la Cătălin Botezatu. * În continuarea vâjâielii prin lumea largă, iubitorul de trufandale antice Emanuel Macron, a pus geana pe soția premierului australian, pe care a definit-o ca fiind ”delicioasă”. Ne-am uitat și noi la tăntică, nu știm ce să zicem, încă mai deliberăm...Totuși, credem că prezidentului francez i-a rămas printr-un sertar la minții imaginea Primei Doamne a SUA, crăcoasa aia de Melanie. Care, vorba aia, se zbate la Casa Albă ca peștele pe uscat. Ei, dar dacă ne-ar da numărul de telefon... * Real Madrid a eliminat-o din nou pe Bayern Munchen cu ajutorul arbitrajului părtinitor. N-a mai fost ungurul Kassai, ci turcul Ceacâr. La fel a pățit-o și AS Roma căreia arbitrul sloven Scopina i-a stins lumina neacordându-i două penaltyuri. Ce derbedei! * La meciul de fotbal (vorba vine!) dintre Sepsi Sf. Gheorghe și Dinamo București, un fan dinamovist a șterpelit un steag al Ungariei din galeria gazdelor și a traversat terenul urmărit de hoardele migratoare. Pentru trebușoara asta, Nebunache a fost interzis de pe stadioanele patriei un an de zile. Bașca amenda. După umila noastră părere, derbedeul ar fi trebuit premiat, nu sancționat, fiindcă nu înțelegem ce căuta steagul Ungariei acolo, afișat ostentativ. Nu mai suntem stăpâni în țara noastră? Nu mai există respect? Prezența echipei Sepsi în Liga I va crea probleme pe viitor, mai ales că este susținută financiar și de politicieni unguri (inclusiv Victor Orban). Deocamdată l-au înlăcrimat pe Dănciulescu pe care l-au înșpreiat până a strigat unul mai cult la cap: ”Lăsați-l, mă, că e Claudiu Niculescu!” Rezultatul meciului a fost același ca-n decembrie 1989: ungurii i-au bătut pe milițieni cu 2 la 0! * Edilii români nu se lasă până nu pun cu botul pe labe Cartea Recordurilor Ridicole. Deunăzi au inventat cel mai mare mic! Dacă o țin în ritmul ăsta, în curând o să fie omologat și cel mai mare rahat...* Ar fi fost posibil așa ceva pe vremea lui Ștefan cel Mare? Aș, i-ar fi beștelit Daniel Sihastru maxim . Ia vedeți ce-a pățit Fane și trageți concluziile de rigoare: ”Zori de ziua se revarsă/Acuma mă-ntorc acasă/Dac-ar știi nevasta mea/Cu toporul m-ar tăia”
Aşa cânta Fane de răsunau codrii Moldovei într-o dimineaţă de toamnă târzie când se întorcea de la cotidiana petrecere a moldovenilor cu accent rusesc. Calul era cam posomorât, că Vodă se pilise de cu seară şi uitase să ia o cameră cu două paturi la han, lasându-l să doarmă în picioare ca pe ultima mârţoagă. Însă şi-a pus în gând să i-o coacă stăpânului că în ultima vreme, mai ales după ce-l caftise pe Mateiaş, devenise cam figurant. Avea numai şmecherii în ţeastă şi se credea buricul pământului. Tot într-o călăreală îl ţinea de parcă era câştigat la Super bingo. Nu mai avea timp nici să-şi vadă mânjii, iar de iepe nici pomeneală. În schimb, Fane era pe ele, cum se zice, umpluse Moldova de Fănei mititei de era un scâncet fermecator în această parte tulbure a universului său poetic. Calul nu ştia dacă această creştere a natalitaţii era rezultatul numeroaselor butoaie umilite de Vodă, dar constată, cu surprindere, că micuţii se năşteau abţiguiţi şi cu chef de scandal. În timp ce Vifor cugeta adânc, Fane epuizase repertoriul lui Nicolae Guţă şi-l atacase, cam de sus, e drept, pe-al lui Vică Abetovenei, solistul lui de suflet pe care la un ospăţ îl lăsase fără cap întrucât o dăduse pe orientalisme. Şi la Vodă toate sunt în regulă până aude de turci. Atunci i se înroşesc ochii, pune mâna pe sabie şi o face lată, ucide din apropiaţi, adeseori nevinovaţi, cum a fost şi cazul rapsodului favorit. Ulterior, Fane a suferit îngrozitor, dar l-a mai liniştit ideea că Abetovenei a murit fără să fi suferit prea mult, deoarece era surd şi probabil nu l-a auzit pe călău când îşi ascuţea securea. ”-Sunt un om plin de păcate, urlă Vodă câteva note la care se repezise cu simţ de răspundere, ...că ucid fără dreptate/Că nu am timp de giudeţe/Când mă-mbăt pe la ospeţe'' ”-Mai taci dracului din gură că m-asurzeşti!” îl repezi calul, dar tonalitatea nu-i plăcu voievodului că-i trase una peste bot cu butelca de-l bui borşul. ''Bine, Fane!'' concluzionă în gând calul şi-l lăsa în plata domnului. Jos, că de durere se ridicase în două picioare şi-l răsturnase pe dolarul Moldovei pe un povârniş. Acesta se rostogoli până întâlni în cale un copac viguros de care-şi rezemă brusc trupul nu mare de stat, dar bine pătruns de cele mai diverse alcooluri. Se scutură, îl fluieră pe Vifor, dar acesta necheza mânzeşte şi-i făcea gesturi obscene de pe acoperişul unei chilii clădită în stâncă. Vodă-l zări ca prin ceaţă, dar i se păru că Vifor e mai mulţi. ''Al dracu', iar a agăţat prospături!'' îşi zise înciudat şi ciocăni la uşa chiliei. Nu-i răspunse nimeni, deşi insistase si cu dovleacul. Intră încetişor, dar se împletici şi căzu peste nişte străchini cu lapte acru ieşite inoportun în calea sa. ”-Care mă deranjezi din rugăciune?” sună a reproş o voce stinsă ca din altă lume. Fane consideră ca nu-i necesar să răspundă, alungă motanii de la strachină si sorbi până la fund conţinutul. ''Buun!'' Îşi şterse mustățile, îşi recăpătă vederea si un pic din bunul simţ, după care catadicsi să răspundă: ”-Eu sunt, Ştefan cel Mare!” ”-A, bine mişelule!” i-o întoarse vocea. ”Stai jos şi mănâncă până-mi termin programul.” Fane nu insistă, termină ce începuse şi se uită pe gaura cheii de oaie care acoperea intrarea în camera de dincolo. Ce-i văzură ochii? Un bătrân gârbov, cu barba albă până la pământ, îmbrăcat sărăcăcios în nişte bermude fosforescente, stătea în genunchi într-un fotoliu capitonat și cu mâinile împreunate de suspans şi ochii ţintă, se ruga fierbinte ca serialul ''Sfânta Varvara'', filmat în oraşul îngerilor (Los Angeles, pentru francofoni) să nu se mai sfârşească niciodată. Vodă nu-l tulbură că aţipi. Îl trezi parţial o mâna translucidă şi o voce greu încercată de alcooluri îl interpelă: ”-Care-i treaba, Fane?” ”-Treaba este proastă. Vreau să merg acasă la a mea nevastă!” ”-Cine te opreşte ? Eşti rănit, învins?” ”-Nu, nici pomeneală. Sunt lovit în goarnă. Că prin cele baruri, toată lumea-mi toarnă!” ”-Stai un pic aicea, să te odihneşti.” ”-Bunule părinte, ce de treabă eşti! Ce mişto-i la tine! Ştii că mi-este bine? Ce-ai zice, Moldova la turci să se-nchine?!” ”-Mă, dar eşti beat tare! Te-ai tâmpit de tot!” ”-Ia taci dracu', popo, că-ţi dau una-n bot. Vouă vă convine: staţi şi vă rugaţi. Puneţi tot pe mine de mă cocoşaţi. Că eu n-am odihnă, fac numai războaie.” ”-Las-o moale, Fane, c-o faci şi de oaie. De exemplu acuma, eşti mai beat ca ROIU!” ”-Ca nea Văcă, popo ? Ăla bea cu ţoiul. E copil de trupă, e un amator. Eu sunt primul, Dane, că sunt domnitor.” ”-Oi fi tu, Caisă, mare voievod. Dar Danil Sihastru nu e vreun nărod. Şi cum sunt aicea ca să te îndrum/ Când te-adună calul milos de pe drum/D-aia eu consider că tot ce ai zis/Este-un fals istoric, mă înşeală auzul, iar eu am un vis. Aşa că revino-ţi, ştiu că ai prestanţă/ Luptă-te cu turcii şi dă-le şi clanţă/ Că eşti iute tare, lupţi şi pe noroaie/Capul care-i tare, sabia nu-l taie/ Fii viteaz, Ştefane, cum te ştie ţara/Şi acum mă lasă la ''Santa Barbara.””-Bunule părinte, ai dreptate-i clar/Uite, pentru asta, îţi dau un pahar...” ”-Un pahar, băiete, ţine-l pentru tine/Că te văd ca tremuri mai ceva ca mine. Haide acuma, du-te, că te strigă calul /Spune-i când mai vine s-ocolească malul/Că poate să-ţi rupă dracului vreun os/Şi-i păcat de tine, eşti băiat frumos!” ”-Iartă-mă, părinte, dacă ţi-am greşit!” ”-Du-te, mă, acasă, nu fii fandosit. Sunt bărbat, nu cârpă, ştii că prea te crezi? Du-te că-ţi trag una de vezi stele verzi...” ”-Am plecat, părinte, pe curând, good-bay!” ”-Orvoar, măi Fănele! Doamne, ce afon! A uitat săracu: eu sunt francofon...” Fănel părăsi chilia împăcat cu sine şi cu Vifor. Că patrupedul nu era duşmănos de felul lui şi-l aşteptase la intrare. ”Până la urma nu merita să-l las pe jos că Vodă nu-i băiat rău. Păcat că-i sare ţandăra din te miri ce! Uite-l ce uşor se suie-n şa, se vede că i-a prins bine întrevederea cu Daniel Sihastru. Nu se mai bălăngăne, nu mai tremură, şi-a revenit. Nici măcar nu mai cântă!''
CONTELE DE MONTE-CRISTO
Au apărut cireșele în Piața Obor. Nu costă decât 50 de lei kilogramul. Un chilipir. Când iau salariul o să cumpăr și eu o bucată. * Opt militari români au fost răniți în Afganistan, în urma unui atac cu o mașină capcană. Pe militari știm ce i-a dus acolo - sărăcia - dar de ce mai suntem parte a unui război al altora nu-i prea clar. Poate fiindcă România se află în Era ticăloșilor. * Premiul Nobel pentru Literatură se amână pentru la anul fiindcă soțul unuia dintre membrii juriului este acuzat de hărțuire sexuală. Ce are sula cu prefectura, numai suedezii știu. Culmea ghinionului este că acest lucru nemaiîntâlnit în ultimii 70 de ani se întâmplă taman când era favorit Mircea Cărtărescu. * În căutarea drumului către ea însăși, a trecut într-o lume posibil mai bună, Doina Cornea. Deși prototipul antieroului prin excelență, rămâne în memoria acelei părți a societății neatrofiate de dogme și tipare ideologice, o eroină a luptei pentru drepturile și libertățile cetățenești. În mod paradoxal, la moartea acestei dizidente autentice, România o duce mai nașpa decât în 1989. Iar libertatea pentru care a luptat pe cont propriu, este doar o iluzie. * Acolo sus îl va întâlni și pe Marx, de la nașterea căruia tocmai s-au împlinit, pe 5 mai, 200 de ani. Cum, nu știți cine a fost Marx? Un filosof german ale cărui scrieri au fost înțelese pe dos și au fost puse în practică așijderea. Bărbosul n-are nicio vină pentru ce s-a întâmplat cu aceia ce i-au urmat teoriile din ”Manifestul Partidului Comunist”, deși acum dau vina pe el. Dar ia să le dai o țuică, să vezi cum își schimbă părerea. Vorba lui: ”Condiția materială determină conștiința.” * La fiecare cinci secunde, undeva pe această planetă, o femeie naște. În condițiile suprapopulării, cineva ar trebui s-o găsească și să-i lege trompele. * ”Cum să scoți țâța așa, ca o vacă, și ăla, muuu, muuu, muuu...”, se revoltă Zăvoranca împotriva femeilor care alăptează în public. După cum bine știți, Oana e maica stareță de la mănăstirea de taici budiști de ziua a șaptea. Cum nici pictată cu ceară ea nu-și arată țâțele (Ce pățește vulcanizatorul pân-o peticește, Dumnezeu cu mila!), dracu știe cum îl alăptează p-ăla micu. * După cum și-o trag unii altora prin politica românească, s-a trecut de la familia tradițională la familia tranzacțională. * ”Mersul pe bicicletă, schiul și sexul nu se uită!”, ne asigură Monica Tatoiu. Ca să nu mai vorbim de teorema lui Pitagora! * A fost aprobată pușcăria de week-end. Infractorii vor fi obligați să nu meargă două săptămâni la rând la Mamaia, că, în general, sunt condiții improprii și statul român ar trebui să-i despăgubească. Și știți cum sunt prețurile pe Litoralul românesc! * Până la urmă domnul Ciordache va trebui să modifice definiția din DEX a prostiei ca să nu mai cadă sub incidența ei. După care iar ar trebui să modifice Codul Penal, în sensul că marii juriști își vor ispăși pedeapsa în Palatul Parlamentului, de luni până joi, între 10 și 10 și-un sfert. * Herta Muller, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură de Sertarul Minții, a fost suspendată din USR pentru că nu și-a plătit cotizația. Scriitoarea, care s-a cărăbănit în Germania Federală încă din 1987, susține că nici nu știa că e membră a Uniunii Scriitorilor pe Șervețele de Masă. A uitat că în 1985 făcuse o cerere de înscriere în USR-filiala Timiș, care i-a fost acceptată abia după cutremurul din decembrie 1989. Dintre ruinele seismului s-au ridicat monștrii manolescieni care, pe lângă obișnuita porție de rahat, au dorit să molfăie și nițică carne... Evident că și Apolzan, acest Ciordache al breslei măzgălitorilor pe hârtie, intră sub incidența prostiei * Pentru că au făcut curve niște tăntici, fără să aibă dovezi concludente, niște umoriști de autobază au fost amendați cu 16 000 de lei, plus alte bonusuri, de CNCD. Prostia costă. * Kim Jong-un a trecut granița în Coreea de Sud, fără armată, pentru discuții, în Casa Păcii, cu șeful de la Seul. A făcut ceea ce nici ta-su, nici ăl bătrân, Kim Ir Sen, fondatorul republicii comuniste, n-au avut inspirația politică să încerce. Cum până și Trump a ajuns la concluzia că Kim nu e un băiat așa de rău cum zicea propaganda condusă chiar de el, și se va întâlni cu inamicul public numărul 1, se pune întrebarea dacă liderul nord-coreean nu e un politician cu mult mai abil decât pare. A atras atenția mapamondului lumii cu focoasele nucleare, a uimit omenirea umană cu decenta delegație de la Jocurile Olimpice de Iarnă, desfășurate în sudul capitalist, iar acum s-a preschimbat în porumbelul păcii care, cu o ramură de măslin în cioc, deschide o nouă eră în istoria peninsulei. Bine, era clar că Trump este un actoraș penibil, dar nu ne așteptam ca tovarășul Kim să fie un comediant atât de bun. Totul este să nu se plictisească de rol și să nu-și dorească să-l joace din nou pe Hamlet. Că, vorba aia, marii comedianți sunt niște oameni triști. * Klaus i-a cerut demisia Vioricăi. Pe D-NA Docilă o doare-n zambilă. Că cică ea nu e o elevă pe care o ia proful de urechi când i se scoală lui. Distinsa intelectuală s-a exprimat mai elegant, după cum îi sunt vorba și portul, dar esența răspunsului cam asta a fost. Totuși, o întrebare se impune: de unde știe doamna Vasilica cum e la școală? * O problemă globală a mapamondului lumii sunt știrile false. Acestea crează nesiguranță, induc un sentiment de teamă, inventează realități grotești. Doar în România fake news-urile nu deranjează pe nimeni. Dimpotrivă, românii preferă minciuna adevărului, impostura-competenței, răul-binelui. * Atât Macron cât și Angela Merkel, aflați în vâjâială prin SUA, au vorbit în limba țării lor la întâlnirea cu Donald, Marele Blond cu un ochi roșu. Numai liderii vremelnici ai României, intelectuali din tată-n fiu, uită limba română când o ard prin străinătate. Ei cică-s deștepți nevoie mare, dar vocabularul fundamental îi contrazice. A vorbi o limbă străină nu-i vreo dovadă concludentă de deșteptăciune, mai ales când ai tăi știu câte parale faci. Și cerșetorii de la Muzeul Luvru se descurcă destul de foarte binișor (Done moa un euro, mânca-ți-aș!) la locul de muncă și nu se mai dau mari. A vorbi în limba țării tale nu înseamnă că ești prost, ci că-i respecți simbolurile. E adevărat, atunci n-ar mai fi la fel de evident comportamentul de slugă. Singurul politician demn a fost Olguța, care, și la ONU, și la Moulin Rouge, le-a vorbit interlocutorilor pe limba lor. Ba pe cei care nu aveau atenția distributivă i-a avertizat că-i calcă tramvaiul în marș. * Cică francejii e invidioși pe românce că e cele mai tari pe videochat, au luat Premiul I ”Drugul de aur cu coroniță”. Păi, vorba lui Cioran, ce e vinovate româncele că ale voastre e urâte, mânca-ne-ați? Și conservatoare. De la sărutul franțuzesc încoace n-au mai făcut niciun progres...* ”E o sfântă care a avut o poveste similară cu a mea”, mărturisește, cu mâna pe schimbătorul de viteze, Corina Crețu. Cum adică, tovarășă comisar, și ea îl iubea la nemurire pe Colin Powell sfâșiindu-i inima de lemn Cârpei Kaghebiste? Cine-i cealaltă sfântă, nici nu vă mai spunem, că am intra prea adânc printre meandrele concretului orgasmic. Mai bine o lăsăm moartă...* ”Apa e rece și ar putea face infarct”, e convins salvamarul Nelu, fost elev al profesoarei de utilaj petrolier Viorica-Vasilica. * Care nu se lasă mai prejos și anunță construirea a trei noi stadioane: Dinamo, Rapid și Giulești. * După care concluzionează: ”Sunt prim-ministrul României și nu pot accepta acest lucru. ” Nici noi, dar n-avem încotro. * Atacată din toate părțile sub diferite pretexte lingvistice, premiera premierului cu BMW fără ITP și alte piese de colecție cu tracțiune integrală, pune punctul (de fapt, degetul) pe i: ”Sunt un om puternic, chiar dacă mulți au spus că sunt femeie!” Câtă dreptate ai, Viorico! Femeile nu e oameni. E îngeri și demoni. Îngeri în dormitor, sau în alte spații culturale destinate activităților de loisir, și demoni în bucătărie... Cât despre cele puternice, ele e neapărat din zona crepusculară Videle-Alexandria...* Conform unor studii ale celebrilor cercetători britanici din Făurei, 25% dintre tinerii mapamondului lumii n-ar avea nici cea mai mică intenție să treacă pe la ofițerul Stării Civile. Familia tradițională îi lasă indiferenți până și pe tinerii României, în ciuda exemplelor sugestive ale primilor oameni în stat capră, de la președinții Camerelor Desfrâului Național și până la Cătălin Botezatu. * În continuarea vâjâielii prin lumea largă, iubitorul de trufandale antice Emanuel Macron, a pus geana pe soția premierului australian, pe care a definit-o ca fiind ”delicioasă”. Ne-am uitat și noi la tăntică, nu știm ce să zicem, încă mai deliberăm...Totuși, credem că prezidentului francez i-a rămas printr-un sertar la minții imaginea Primei Doamne a SUA, crăcoasa aia de Melanie. Care, vorba aia, se zbate la Casa Albă ca peștele pe uscat. Ei, dar dacă ne-ar da numărul de telefon... * Real Madrid a eliminat-o din nou pe Bayern Munchen cu ajutorul arbitrajului părtinitor. N-a mai fost ungurul Kassai, ci turcul Ceacâr. La fel a pățit-o și AS Roma căreia arbitrul sloven Scopina i-a stins lumina neacordându-i două penaltyuri. Ce derbedei! * La meciul de fotbal (vorba vine!) dintre Sepsi Sf. Gheorghe și Dinamo București, un fan dinamovist a șterpelit un steag al Ungariei din galeria gazdelor și a traversat terenul urmărit de hoardele migratoare. Pentru trebușoara asta, Nebunache a fost interzis de pe stadioanele patriei un an de zile. Bașca amenda. După umila noastră părere, derbedeul ar fi trebuit premiat, nu sancționat, fiindcă nu înțelegem ce căuta steagul Ungariei acolo, afișat ostentativ. Nu mai suntem stăpâni în țara noastră? Nu mai există respect? Prezența echipei Sepsi în Liga I va crea probleme pe viitor, mai ales că este susținută financiar și de politicieni unguri (inclusiv Victor Orban). Deocamdată l-au înlăcrimat pe Dănciulescu pe care l-au înșpreiat până a strigat unul mai cult la cap: ”Lăsați-l, mă, că e Claudiu Niculescu!” Rezultatul meciului a fost același ca-n decembrie 1989: ungurii i-au bătut pe milițieni cu 2 la 0! * Edilii români nu se lasă până nu pun cu botul pe labe Cartea Recordurilor Ridicole. Deunăzi au inventat cel mai mare mic! Dacă o țin în ritmul ăsta, în curând o să fie omologat și cel mai mare rahat...* Ar fi fost posibil așa ceva pe vremea lui Ștefan cel Mare? Aș, i-ar fi beștelit Daniel Sihastru maxim . Ia vedeți ce-a pățit Fane și trageți concluziile de rigoare: ”Zori de ziua se revarsă/Acuma mă-ntorc acasă/Dac-ar știi nevasta mea/Cu toporul m-ar tăia”
Aşa cânta Fane de răsunau codrii Moldovei într-o dimineaţă de toamnă târzie când se întorcea de la cotidiana petrecere a moldovenilor cu accent rusesc. Calul era cam posomorât, că Vodă se pilise de cu seară şi uitase să ia o cameră cu două paturi la han, lasându-l să doarmă în picioare ca pe ultima mârţoagă. Însă şi-a pus în gând să i-o coacă stăpânului că în ultima vreme, mai ales după ce-l caftise pe Mateiaş, devenise cam figurant. Avea numai şmecherii în ţeastă şi se credea buricul pământului. Tot într-o călăreală îl ţinea de parcă era câştigat la Super bingo. Nu mai avea timp nici să-şi vadă mânjii, iar de iepe nici pomeneală. În schimb, Fane era pe ele, cum se zice, umpluse Moldova de Fănei mititei de era un scâncet fermecator în această parte tulbure a universului său poetic. Calul nu ştia dacă această creştere a natalitaţii era rezultatul numeroaselor butoaie umilite de Vodă, dar constată, cu surprindere, că micuţii se năşteau abţiguiţi şi cu chef de scandal. În timp ce Vifor cugeta adânc, Fane epuizase repertoriul lui Nicolae Guţă şi-l atacase, cam de sus, e drept, pe-al lui Vică Abetovenei, solistul lui de suflet pe care la un ospăţ îl lăsase fără cap întrucât o dăduse pe orientalisme. Şi la Vodă toate sunt în regulă până aude de turci. Atunci i se înroşesc ochii, pune mâna pe sabie şi o face lată, ucide din apropiaţi, adeseori nevinovaţi, cum a fost şi cazul rapsodului favorit. Ulterior, Fane a suferit îngrozitor, dar l-a mai liniştit ideea că Abetovenei a murit fără să fi suferit prea mult, deoarece era surd şi probabil nu l-a auzit pe călău când îşi ascuţea securea. ”-Sunt un om plin de păcate, urlă Vodă câteva note la care se repezise cu simţ de răspundere, ...că ucid fără dreptate/Că nu am timp de giudeţe/Când mă-mbăt pe la ospeţe'' ”-Mai taci dracului din gură că m-asurzeşti!” îl repezi calul, dar tonalitatea nu-i plăcu voievodului că-i trase una peste bot cu butelca de-l bui borşul. ''Bine, Fane!'' concluzionă în gând calul şi-l lăsa în plata domnului. Jos, că de durere se ridicase în două picioare şi-l răsturnase pe dolarul Moldovei pe un povârniş. Acesta se rostogoli până întâlni în cale un copac viguros de care-şi rezemă brusc trupul nu mare de stat, dar bine pătruns de cele mai diverse alcooluri. Se scutură, îl fluieră pe Vifor, dar acesta necheza mânzeşte şi-i făcea gesturi obscene de pe acoperişul unei chilii clădită în stâncă. Vodă-l zări ca prin ceaţă, dar i se păru că Vifor e mai mulţi. ''Al dracu', iar a agăţat prospături!'' îşi zise înciudat şi ciocăni la uşa chiliei. Nu-i răspunse nimeni, deşi insistase si cu dovleacul. Intră încetişor, dar se împletici şi căzu peste nişte străchini cu lapte acru ieşite inoportun în calea sa. ”-Care mă deranjezi din rugăciune?” sună a reproş o voce stinsă ca din altă lume. Fane consideră ca nu-i necesar să răspundă, alungă motanii de la strachină si sorbi până la fund conţinutul. ''Buun!'' Îşi şterse mustățile, îşi recăpătă vederea si un pic din bunul simţ, după care catadicsi să răspundă: ”-Eu sunt, Ştefan cel Mare!” ”-A, bine mişelule!” i-o întoarse vocea. ”Stai jos şi mănâncă până-mi termin programul.” Fane nu insistă, termină ce începuse şi se uită pe gaura cheii de oaie care acoperea intrarea în camera de dincolo. Ce-i văzură ochii? Un bătrân gârbov, cu barba albă până la pământ, îmbrăcat sărăcăcios în nişte bermude fosforescente, stătea în genunchi într-un fotoliu capitonat și cu mâinile împreunate de suspans şi ochii ţintă, se ruga fierbinte ca serialul ''Sfânta Varvara'', filmat în oraşul îngerilor (Los Angeles, pentru francofoni) să nu se mai sfârşească niciodată. Vodă nu-l tulbură că aţipi. Îl trezi parţial o mâna translucidă şi o voce greu încercată de alcooluri îl interpelă: ”-Care-i treaba, Fane?” ”-Treaba este proastă. Vreau să merg acasă la a mea nevastă!” ”-Cine te opreşte ? Eşti rănit, învins?” ”-Nu, nici pomeneală. Sunt lovit în goarnă. Că prin cele baruri, toată lumea-mi toarnă!” ”-Stai un pic aicea, să te odihneşti.” ”-Bunule părinte, ce de treabă eşti! Ce mişto-i la tine! Ştii că mi-este bine? Ce-ai zice, Moldova la turci să se-nchine?!” ”-Mă, dar eşti beat tare! Te-ai tâmpit de tot!” ”-Ia taci dracu', popo, că-ţi dau una-n bot. Vouă vă convine: staţi şi vă rugaţi. Puneţi tot pe mine de mă cocoşaţi. Că eu n-am odihnă, fac numai războaie.” ”-Las-o moale, Fane, c-o faci şi de oaie. De exemplu acuma, eşti mai beat ca ROIU!” ”-Ca nea Văcă, popo ? Ăla bea cu ţoiul. E copil de trupă, e un amator. Eu sunt primul, Dane, că sunt domnitor.” ”-Oi fi tu, Caisă, mare voievod. Dar Danil Sihastru nu e vreun nărod. Şi cum sunt aicea ca să te îndrum/ Când te-adună calul milos de pe drum/D-aia eu consider că tot ce ai zis/Este-un fals istoric, mă înşeală auzul, iar eu am un vis. Aşa că revino-ţi, ştiu că ai prestanţă/ Luptă-te cu turcii şi dă-le şi clanţă/ Că eşti iute tare, lupţi şi pe noroaie/Capul care-i tare, sabia nu-l taie/ Fii viteaz, Ştefane, cum te ştie ţara/Şi acum mă lasă la ''Santa Barbara.””-Bunule părinte, ai dreptate-i clar/Uite, pentru asta, îţi dau un pahar...” ”-Un pahar, băiete, ţine-l pentru tine/Că te văd ca tremuri mai ceva ca mine. Haide acuma, du-te, că te strigă calul /Spune-i când mai vine s-ocolească malul/Că poate să-ţi rupă dracului vreun os/Şi-i păcat de tine, eşti băiat frumos!” ”-Iartă-mă, părinte, dacă ţi-am greşit!” ”-Du-te, mă, acasă, nu fii fandosit. Sunt bărbat, nu cârpă, ştii că prea te crezi? Du-te că-ţi trag una de vezi stele verzi...” ”-Am plecat, părinte, pe curând, good-bay!” ”-Orvoar, măi Fănele! Doamne, ce afon! A uitat săracu: eu sunt francofon...” Fănel părăsi chilia împăcat cu sine şi cu Vifor. Că patrupedul nu era duşmănos de felul lui şi-l aşteptase la intrare. ”Până la urma nu merita să-l las pe jos că Vodă nu-i băiat rău. Păcat că-i sare ţandăra din te miri ce! Uite-l ce uşor se suie-n şa, se vede că i-a prins bine întrevederea cu Daniel Sihastru. Nu se mai bălăngăne, nu mai tremură, şi-a revenit. Nici măcar nu mai cântă!''
”-Vifore, băiete, haidem să-i dăm brânci/Vreau s-ajung acasă să tai nişte curci.” ”-Iarăşi sunt bolnave? Doamne, ce năpastă !” ”-Nu-s bolnave, Vifor/Foamea mă apasă.” ”-D-aia tu, stăpâne, vorbeşti numa-în versuri? Se cruceşte lumea ca de Păunescu!” ”-Ţi-aş răspunde acuma, dar nu pot concret/Că tu n-ai idee ce e un poet.” ”-Cum să n-am idee? Nu-i ca Isărescu/De semnează zilnic peste Eminescu?” ”-Cam aşa, fârtate, însă mult mai bun/Şi când doarme-n stradă şi când e beat tun..”-”Vrei să zici că poate-i mai bun Stolojan?!” ”-A, nici vorbă, frate, nu mai face-un ban.” ”-Poate Iliescu ţi-ar plăcea cumva?” ”-Fugi cu circu' mare de la Moscova!” ”-Măi, dar nu se poate, tu eşti fan Emil?” ”-Nu căluţe dragă, ăsta-i prea umil. Mie-mi plac poeţii care mai înjură/Şi-au lumină-n suflet şi în bătătură/Care ştiu că ţara-i plină de păcate/Şi pun peste rană mâinile curate.” ”-Să grăbim spre casă, că mă enervezi /Iar eşti patriot şi-o îmbulinezi/De te-aud străinii de jur împrejur? Ştii ce îţi vor face?” ”-M-or pupa în tur...Şi-n retur...”
CONTELE DE MONTE-CRISTO
6 mai 2018
Abonați-vă la:
Postări (Atom)