Ceva e putred în Danemarca...

    Mărturisesc cu mâna pe inimă sau pe alt obiect care-mi lipsește de la naștere, că n-o mai privesc pe Simona Halep cu aceiași ochi după ce a refuzat să joace împotriva Canadei. Deși a avut argumente solide, un gust amar tot mi-a rămas pe cerul tricolor al gurii.

    Dar tot răul spre bine, celelalte fete au scris istorie demonstrând că poți să fii măreț fără să faci paradă de topuri, atunci când servești dezinteresat,cu devotament și dăruire, o cauză nobilă. Dulgheru și Mitu ne-au bucurat într-un mare fel, cum spune tânăra generație ieșită de la școala de corecție a vieții, ceea ce n-a mai reușit domnișoara Halep, care a fost eliminată la Stuttgart. Și nu ne-a mai bucurat deoarece aromânca ne lăsase baltă tocmai ca să câștige în Germania. Performanța de a juca semifinala nu-i de colea, dar contraperformanța de a pierde atunci când ești starul turneului e...remarcabilă. Ba chiar tipic românească. A început să displacă și faptul că după fiecare înfrângere se scuză că a avut diverse dureri, deși de România a durut-o în cot.

    Coincidența stranie face ca înainte ca daneza Caroline s-o execute sumar, Simona să fi primit pe Twitter peste 2000 de mesaje de la un diliman, Jasper Andreassen, de profesie divorțat sau "pușcaș marin", că nu m-a interesat prea tare subiectul, în care o amenință fățiș cu moartea insinuând și că se dopează.

     E clar că în Danemarca, ceva e putred. Acest Hamlet evadat din propriile-i minți, scrie, cu sensibilitatea caracteristică nordicilor:

 "Mi-ai insultat inima.Te temi de agenția doping.Cariera ta se va termina.4 ani minimum,6 ani maximum.Te-ai pus cu pușcașul marin nepotrivit. Lipsită de loialitate. Insultătoare.Tevoi distruge 100%.Tu ești o curvă fără inimă. Încearcă iadul meu,vei muri."

       După cum lesne se poate observa, sandilăul o acuză tam-nesam pe Simona de lipsă de loialitate, își dă cu părerea despre viitor mai ceva decât Oreste, o amenință cu distrugerea totală și o invită să încerce iadul lui.

       Oferta bolnavului e destul de tentantă că unii care-au mai vizitat lumea zic că iadul danez e mai bun decât raiul românesc, dar Simona nu-i va da curs din banalul motiv  că l-a încercat pe-al  Carolinei Woszniacki și nu i-a plăcut deloc. Iadul danez e nașpa. Dar nu se compară cu iadul românesc care e plin de curve politice, machitori profesioniști, mafioți și hoți pe care DNA îi scoate la o prăjiturică și un suc, în preludiu, îi trece printr-un cantonament preventiv, la cină, pentru ca-n tie-break să-i plaseze în arest la domiciliu de nu mai înțelege telespectatorul dacă se uită la un meci pe bune sau la unul trucat.

    Cu alte cuvinte, să ne mai lase maidanezul cu propunerile lui insistente de a-i vizita iadul, fie și prin intermediul Simonei. Nu, mulțumim. Cunoaștem subiectul, nu-i mare lucru de văzut la voi, degeaba vrei să ieși în evidență. Noi  trăim zilnic în iadul românesc și nu ne mai dăm mari...

26 aprilie 2015

editorial  " Arena Buzoiană "

COPII DE ROUĂ

Copii frumoși, copii de rouă

cu zâmbetul legat de cer

eu toată viața v-o dau vouă

nimic în schimb n-o să vă cer

Copii înstelați, copii sublimi

duceți cu voi întreaga lume

aprindeți în neant lumini

însuflețiți tăceri de hume

Și nu au rost nici universul

nici primăvara de smarald

de nu v-aud prin suflet mersul

pe străzile care mă ard

de dor de ducă-n neființă

până se face prea târziu

în inimă vă jucați glință

și-n cercul vostru încă-s viu

Legat c-o ață prea subțire

de viața ce s-a rupt în două

mi-aduceți cerul în privire

copii frumoși, copii de rouă

22 aprilie 2015

Bouchard, și eu vreau ca să te ard...

   Canadianca este ilustrarea expresiei schopenhauriene ,  '' frumoasă ca o zambilă și proastă ca o șindrilă " .Că n-ai cum să numești altfel decât prostie gestul ei de capră râioasă cu coada pe sus de a refuza caraba întinsă muncitorește de distinsa domnișoară Dulgheru, nu pentru a-i șterge praful de pe muian ci pentru a i-o strânge, cu gingășie, la ușa sufletului. 

   Poate Eugenia cu cacao și alte ingrediente tradiționale nu știe, dar penisul (pardon, tenisul, greșeală de redactare), este numit sportul alb, practicat îndeosebi de gentelmeni. Și de lady s,altele decât domnișoara Zacuscă.Care e rea și de clanță și de muscă.

   Pentru cine se preface că nu știe, sau pur și simplu nu-l ajută memoria minții, după cum spunea scriitorul oral Gheorghe Becali, fata care ține racheta-n mână cu dexteritatea unui Silviu Prigoană în căutarea unor musculițe așezate strategic pe maidanul fostei soții, nu e la prima abatere față de românce. Nu cu mult timp în urmă se dădea-n bărci în fața camerelor de luat vederi, cu suficiența unei morse suprasaturate de hlizitul în oglindă, că ea nu știe cine e o altă tenismenă de-a noastră, deși tocmai jucase cu ea. Pentru o navigatoare în apele tulburi ale tenisului (altă greșeală de redactare), româncele sunt niște chestii mecanice, fără identitate, folosite pe post de vâsle. Numai că vâslele dulgherite la mare artă au izbit-o peste botic, punându-i o frână de muci pe care n-o s-o uite toată viața, deși , vorba lui Minulescu , uitarea-i înscrisă-n legile omenești.

    La bădărănia neocolonianistă, fetele i-au răspuns cu ironia daco-romană. Zic daco-romană ca să nu se supere nici prietenii mei care se trag direct din daci cu lejeritatea cu care se extrage oul din găină, și nici camarazii care s-au dat jos din arborele genealogic roman mai alaltăieri și s-au așezat la coada lupoaicei cu scopul absolut firesc de a lua masa de prânz biodegradabilă. Pe scurt, nu se vor supăra nici ăia de aveau aur, nici ăia de-au venit să-l fure. Mă rog,au venit să ne integreze, dar dacă tot nu eram atenți...

   Acum, eu sper că fiica bradului Douglas și al elanului cu trei picioare și fără creier, nu se va supăra prea tare pe pixul meu de pamfletar și la proxima întâlnire nu va refuza să-i întindă o extremitate a corpului propriu și personal, ca de exemplu, o mână catifelată de ajutor.  Ar fi mare păcat, că posezi niște calități care ar scoate ursul polar din bârlog ca să te întindă două-trei seturi la soarele nordului.

   Deci,te rog să nu faci asta, Eugenie Bouchard, cu chipul tău angelic de fiară-n devenire, că s-ar putea să mă cam scoți din fire, și-ntr-un final neprevăzut,să te cam ard. Vezi ce-ai făcut, canadianco, cu tupeul tău de viperă în plin atac: m-ai apucat de acea parte a corpului omenesc pe care postmodernii o numesc mânerul burții, și-am căzut în boala rușinoasă și fără leac a poeziei...

   În concluzie, ca să n-o mai lungim, că am treburi mai importante în spațiul carpato-danubiano-erotic, deschide dicționarul electronic și vezi cum se traduce urarea tradițională,  "hai, sictir" ...

20 aprilie 2015

pamflet

editorial "Arena Buzoiană"

NIMIC DESPRE GIGI

    Adevărul e că acest editorial vroiam să-l dedic tenismenei de ciocolată Stephens, pe care a tăbăcit-o Simona la Miami, adică acolo unde n-o să ajung niciodată pentru că nu-mi face bine aerul deșertului. Tipa are o poveste de viață foarte interesantă, pe care am să v-o spun undeva, cândva, dacă mă rugați frumos, sunteți cuminți și n-ați păcătuit în Săptămâna Mare. Adică n-ați pus limba pe nimic de dulce, n-ați preacurvit ca de obicei pe Facebook și nu v-ați vorbit colegul de redacție de rău. Pe scurt, o să beneficiați de o biografie romanțată dacă ați prostit. Pardon, postit.      Vă dau totuși un indiciu peste bot ca să nu vă mai fierb în suc de ouă roșii : tatăl jucătoarei de abanos a fost violator în serie! Când am auzit chestia asta am crezut că-i fiica Serenei Wiliams. P-asta o știți, e bruneta aia pe care nici măcar bărbatul   propriu și personal n-ar avea curajul s-o contrazică. Cât despre vreo corecție cred că n-ar îndrăzni să încerce nici dacă ar fi accidentată...

   Dar nu pot detalia subiectul că din tenebrele negre de la Poarta Albă, a văzut lumina zilei un individ pe nume Gheorghe.N-avea sulița la el, poseda doar o scobitoare dintr-o măslină  servită de gardianul de serviciu.Nu-l aștepta nici calul de pe care s-a luptat cu balaurul corupției până au dat-o la pace, ci doar o gloabă din Oltenia care stătea pe noadă când auzea șuieratul boierului ori când îi întindea o traistă cu lucernă: "Dii,mă, Luțule, dii ,mă, sărace..."

   A se observa schimbarea majoră din comportamentul fostului deținut, care nu mai face aroganțe, nu-i mai disprețuiește pe cei mai puțini norocoși și nici nu mai fură. E alt om, asta ne explică și judecătorii în motivarea eliberării celebrului scriitor pe pereți: "Comportamentul condamnatului pe timpul executării pedepsei a fost bun, fiind folosit la muncă, a elaborat trei lucrări pe care le-a publicat, nu a generat probleme de natură conflictuală cu ceilalți deținuți și nici cu cadrele unității."  Nu mai continui că mi-au dat lacrimile de crocodil, se inundă planeta și-i pericol de alunecări de teren.

  E clar că sistemul cocentraționar l-a făcut pe Becali din neom, om. Aici a înțeles că apelativul Gigi vine de la Gheorghe, nu de la Luigi cum credea pe vremea când se considera "amfitrionul Bucureștiului"...Din această nobilă poziție îi spăla cu simț de răspundere mașina lui Hagi, care a fost Gheorghe de la început, n-a avut nevoie de revelații mistice.

   Ce va face de acum omul  cel nou, nu-i greu de imaginat: îl va urma non-stop pe Hristos. Unde-i Fiul Domnului, hop,și el! Să aibă totuși grijă să nu fie acuzat de hărțuire de persoană divină, sau mai rău, dacă-l supără cu ceva Fiul, să nu-l sechestreze în portbagaj și să-l pună să dea pe GSP, fără telecomandă. Unde, evident, deși nu-i nimic de văzut, o să vadă totul,că după ce o viață a fost orb, acum a înviat și vrea s-o ia de la capăt. Totuși, fiind destul de râvnită calea spre Dumnezeu pe care a apucat-o, cu intravilan cu tot, în eventualitatea unei vânzări ulterioare, i-ar putea stârni invidia Patriarhului Daniel, proprietarul de drept al francizei. Care, însă, pentru suma potrivită, i-ar trece cu vederea păcatele trecute, prezente și viitoare.

  În concluzie, nu ne putem decât bucura de îndreptarea păcătosului care, după ce și-a adaptat numele la noua realitate, ar trebui să facă același lucru și cu Luțu, ignobilul scăpătat, angajat pe post de scrumieră. Dacă, pe vremuri, oltencele fierbinți și fără dinți în gură îi spuneau Hagiluțu, înșelate de parantezele brunetului printre care Turnul Eiffel părea Turnul din Pisa,  acum cel mai sugestiv nume pe care i-l poate aloca Becali, cu generozitatea sa proverbială, specifică sfinților,este Lăbuș. Sau Grivei, că-i la fel de frumos... 


editorial ARENA BUZOIANĂ
aprilie 2015