ELEGIA CAILOR DE FRONT

Trag caii carele spre moarte,

îi biciuiesc călăreții de fum,

ziua de mâine e tot mai departe,

nu-i nimeni pe drum

Cei mai mulți vor pieri și o știu,

au fost scrise sentințe pripite,

din viață n-a ieșit nimeni viu,

clopote sângerează-n copite

Vor visa, înainte să-i tragă în jos

vreo ghiulea cărată în care,

cum aleargă pe câmpul frumos

când din mare lumina răsare

Și noroc de-ar avea, bucurie ar fi,

și-n galop spre amurg ar porni-o,

s-ar umple de dor universuri pustii

și cântec ar fi în loc de adio

Dar demonii lumii, nesiguri și lași,

însetați de durere și sânge,

îi ucid pe-acești cai nevoiași

ce n-au dreptul sumar de-a se plânge

Și-n pământul arat de soldați,

strecurați către viață din moarte, 

oameni și cai, iarăși frați,

vor fi flori și pagini de carte

Și când va cădea și ultima zi

și toți acuzații or pieri fără vină,

doar îngerii albaștri vor ști

s-aprindă în cer o lumină...

29 decembrie 2023

POATE LOCUI DUMNEZEU PE PĂMÂNT?

Acea pasăre rănită

ce-a căzut din sufletul meu

în sufletul tău

a murit, a murit,

a murit, iubito

Abia i-au fâlfâit aripile,

ochii de abia au clipit,

acea pasăre cântătoare

ce-a căzut din sufletul meu

în golul din jur,

a murit

De jur împrejur pulbere-n vânt,

numai sufletul meu se întreabă

dacă ar putea locui Dumnezeu

pe pământ...

29 decembrie 2023

DRAGOSTEA SFÂȘIETOARE

Tot aurul din lume,

toate diamantele adunate la un loc,

tot cerul albastru purtat în brațe de curcubeie

și toate minunile divine,

nu pot egala dragostea sfâșietoare

dintre un bărbat și o femeie

Magie. Unica magie adevărată

e dragostea 

dintre un bărbat și o femeie 

Culori. Culorile prizoniere

într-o rază de soare strivită-n azalee,

nu pot egala dragostea

dintre un bărbat și o femeie

Durerea. Toate rănile lumii

încuiate-n idee

nu dor mai mult

decât dragostea adevărată

dintre un bărbat și o femeie

Tot aurul din lume,

toate diamantele

și toți copacii fugind disperați 

unii spre alții

râzând în dureroasa îmbrățișare,

nu pot egala dragostea sfâșietoare...

18-19 decembrie 2023

FLUTURII

Îți încredințez fluturii,

ai grijă de ei, încă nu știu să zboare!

Rătăcesc pe cărări neumblate,

neumbrite de soare 

Ai grijă să nu-i sperii

cu freamătul lin al inimii tale,

o pasăre de pradă-i pândește

dintre petale!

Nu-i învăța să ucidă 

precum felinele carnivore,

învață-i iscusința de-a iubi pe nevăzute

secundele măcinate-ntre ore

Și tainele învață-i să le înțeleagă,

tainele tale tulburătoare, trandafirii,

și lasă-i să te învețe știința

de-a iubi dumnezeiește într-o singură zi.

Îți încredințez fluturii,

învață-i să cânte dinlăuntrul ochilor tăi nemaivăzuți

și aleargă după ei

pe cărări neumblate, printre arbori căzuți

Învață de la ei libertatea

de-a fi, de-a iubi

de la începutul și până la sfârșitul timpului

într-o singură zi...

15 decembrie 2023 

CUM A PIERIT MOȘ CRĂCIUN

De când l-au tot prădat pe Moș Crăciun

și l-au golit de sens cerându-i mită,

e o impietate să fii bun

în lumea asta ipocrită 

L-au transformat în traficant de lucruri

ce nu vor umple golul din priviri

în lumea-n care nu poți să te bucuri

și nu mai ai nici dreptul să te miri

Cine i-a luat ziua de mâine

și dreptul de-a fi bun creștin,

când s-a născut Iisus puțină pâine

era de-ajuns, și poate-un pic de vin

De ce nu se mai poate întâmpla

să-i fie bine oricărui român,

ce gând străin cuprinse țara mea

de l-a îmbolnăvit pe Moș Crăciun?

Și l-au bătut în cuie la intrare,

i-au răscroit biografia,

și din iubita Românie Mare

a mai rămas un pic de România

Și nu mai e nimic la fel,

vechi obiceiuri au pierit subit,

i-au pus drept inimă un portofel,

plătește scump să poată fi iubit

Și va pleca la pol într-un târziu,

vor plânge-n urmă îngerii de milă,

și-n suflet a rămas pustiu

că Moș Crăciun e parcă Moș Gerilă...

8 decembrie 2023 

CRĂCIUNUL COPILĂRIEI

Nici nu știam că este Moș Crăciun,

la școală ni s-a spus de Moș Gerilă,

deasupra casei, înecați în fum,

îngeri desculți ne tot plângeau de milă

Noi nu știam că-s magazine-n lume 

cu daruri îngropate în sclipici,

zburam printre troiene, puși pe glume,

de ce-ai fugit copilăria mea de aici?

Abia de răspundeam când ne strigau bunicii,

dintre stejari ne prăvăleam la vale

spre disperarea zilnică-a pisicii

și-a câinelui, ce ne ieșeau în cale

Mergeam cu ”Bună dimineața!” ,

întotdeauna bucuroși,

ce minunată-i câteodată viața

când oamenii sunt pui de Feți-Frumoși!

Și la biserica albastră

Iisus redevenea copil în zori,

frumoasă-i existența noastră

când ninge pe pământ cu flori!

O, unde e Crăciunul simplu,

Crăciunul sufletelor bune?!

Că aș putea cu el să umplu

durerea rătăciților prin lume...

8 decembrie 2023

ULTIMUL POEM DIN AGENDA ALBASTRĂ

Să scriem cu pixul sau cu vechiul stilou

un ultim poem în agenda albastră,

pe când umbra mea devenise ecou

înfloreau nuferii ca și dragostea noastră

Emoții în glas, în suflet chemări,

vibrau coardele inimii ninse,

sufletul rătăcise prin flori

cerșind fericirea cu mâinele întinse

Tremurau gândurile, tăcerea și ea,

între noi se făcuse mirare,

mă izbea câteodată o stea 

tăioasă ca un semn de întrebare 

După care din râuri ieșeam la lumină

înveliți într-o rază albastră;

ce frumoasă a fost, ce divină,

sfâșiata dragoste-a noastră!

Nicăieri n-o să scrie, nicăieri n-o s-apună

soarele ce-a căzut din ochii fierbinți;

îngerul meu s-ar putea să mă pună

să mă-ntorc câteodată în minți

și să scriu cu un pix sau cu vechiul stilou

un ultim poem în agenda albastră,

pe când umbra mea devenise ecou

nuferi albi înfloreau ca și dragostea noastră...

8 decembrie 2023

NINGE-N MUNȚII MEI CU FLUTURI

Ninge-n munții mei cu fluturi ca-n poveștile străvechi,

Unde e copilăria să mă tragă de urechi?

Să-și ia sania și-n suflet să coboare înc-o zi,

Dusă de lumina lină și de glasuri de copii

Toți copacii mă întreabă câte veacuri o să ningă,

Dacă rugul vieții noastre pân la urmă-o să se stingă.

Sub zăpadă lumea veche de melancolii apune,

Ninge-n amintiri sublime cu toți fluturii din lume

Unii au zburat pesemne chiar din inima de leu,

Cântă orchestra divină, la pian e Dumnezeu,

Se întorc din vremi uitate clinchete de clopoței

Și se pierd, de dor de ducă, vulturii din ochii mei

Ninge-n munții mei cu fluturi, îngerii s-au pus pe scris,

Merg pe drumuri neumblate doar pe sensul interzis,

Biet soldat al vieții noastre stau de strajă la drapel

Și voi câștiga procesul vieții mele la apel...

7 decembrie 2023 

NU VOM ȘTI

Uneori, plouă cu flori,

Alteori, plouă din nori,

Dar noi n-o să știm, n-o să știm,

Unde ne ducem și de unde venim

Plopii par scări către cer,

Viața ne strânge în colții de fier,

De atâta umezeală și mâl,

Sufletul e un alt Cernobâl

Dar noi nu vom ști, nu vom ști,

Ce se ascunde în ultima zi...

2 decembrie 2023

ÎNTOARCEREA

E timpul să ne întoarcem înapoi,

Universul ne-așteaptă cu mesele puse,

Ce-a fost să fie pe pustie se duse,

Îngerii se târăsc prin noroi

Pe aici n-are rost să mai stăm agățați,

În propria umbră nu-i loc pentru scări,

Se-aud în deșert inocente scandări,

Nu-i nimeni de veghe în munții Carpați

Așa că-i mai bine să mergem invers

dinspre noi înspre cer neștiind ce-o să fie,

ne va ține de mână o altă stafie

într-un ultim și tragic demers...

2 decembrie 2023

NOAPTE AMARĂ

Uite, ți-am spus, 

acestea sunt suferințele mele,

hrănește-te cu ele!

Era o zi de toamnă ploioasă,

iar tu erai atât de frumoasă!

Nici nu știu de unde veneai

și unde aveai de gând să te duci,

zburau libelule albastre

deasupra unui cuib de cuci

Cerul acesta înnorat

este sufletul meu,

după perdea se ascunde de fluturi

un alt curcubeu

Se părea că m-auzi, dar te hrăneai cu patimă,

ți-era foame și sete,

un soare dintr-un alt univers

te izbea de perete

Uite, ți-am spus într-o noapte amară,

cântecul acesta curge din inima mea,

învelește-te cu el, când coboară;

dar tu plecaseși deja...

2 decembrie 2023

NU MĂ TREZI DIN VIS

Nu mă trezi, vreodată, iubita mea, din vis,

că te iubesc cum n-am iubit pe nimeni,

ne ninge cu petale din marele abis

și suntem pe planetă nesăbuit de tineri

Și-mi cresc sub piele frunze și în retină flori,

întinzi prin somn privirea ce la desfrâu îndeamnă,

în zori de zi, iubito, nu vreau să mă omori

chiar de m-ai condamnat definitiv la toamnă

Și parcă-i prea devreme să vină desfrunzirea,

nu vreau să renunțăm la stările fecunde,

în amintire fluturi sărbătoresc iubirea

și-n inima pierdută surâsul tău pătrunde

Și suntem pe planetă nesăbuit de tineri,

ne ninge cu petale din marele abis,

se-aude telefonul, dar nu răspunde nimeni,

nici îngerii nu vor să mă trezesc din vis.

25 noiembrie 2023

RECURS ÎN ANULARE

Procesul s-a desfășurat pe șest, 

tâlharii au fost judecători și avocați,

s-au folosit de tragicul pretext

să joace teatru cu bătrânii condamnați

I-au împușcat lângă un zid sordid,

le-au încălcat și dreptul la recurs

aceleași fiare cu surâs candid

ce-aplaudaseră și ultimul discurs

Anii au trecut, pe-aici se scurse ura,

din tot ce-a fost n-a mai rămas nimic,

s-a tot târât și s-a tot dat de-a dura

și țara noastră a mai murit un pic

Străine căi au apucat românii,

pribegi prin lume căutându-și rost,

le-aruncă-n palmă câte-un ban stăpânii

și nu mai e nimic din tot ce-a fost

De când l-au împușcat pe gospodar

istoria ne calcă în picioare,

cucuta fierbe zilnic în pahar

și-n noi simțim o Patrie ce moare

Măcar de dragu a ceea ce-a zidit

și a rămas acestui veac de pază,

să-l judecăm încă o dată, mai cinstit,

pe cel ce-a stat acestei țări de strajă

Să vină la ședință acuzatori

ce-au suferit în vremea lui de spaimă

și toți acei siniștri agitatori

ce și-au întors reverele la haină

și-au devenit capitaliști vulgari,

și ne-au împachetat în strat de scânduri,

să acuze fără noimă acei barbari,

în munți de tomuri sau în patru rânduri,

pe cel ce-a construit pentru români

un loc ce se numește țară,

și ne-a făcut să ne simțim stăpâni

când fiara bolșevică ne strângea în gheară

De data asta la proces

să vină avocați adevărați,

căci martorii au tot făcut demers

c-ar trebui acuzatorii condamnați

Istoria l-a răzbunat deja

pe Ceaușescu Nicolae dictatorul,

dar noi ar trebui să-i judecăm cumva

pe cei ce-au îngropat de viu poporul

Nu se mai poate s-acceptăm tacit 

minciuna ce ne otrăvește viața,

recurs în anulare pentru cel cinstit

numai așa se mai reduce greața

Căci oamenii au decis: a fost mai bun

decât urmașii blestemați,

îl mai înjură câte un nebun,

încă-i la modă să-l stigmatizați

Că nu-i firesc să mergem mai departe

târând minciuna după noi,

conducătorul a învins din moarte,

el este unul dintre acei eroi

pe care Patria Română

și i-a jertfit la supărare,

și chiar de azi e-o mână de țărână

trecând prin timp devine tot mai mare

19-21 noiembrie 2023

DE CÂND LA ZID AU FOST UCIȘI AI NOȘTRI

 Noi am plătit prea scump, prea mult, prea greu

păcatul de a fi conduși de monștri,

și când la zid au fost uciși ai noștri

a plâns de atâta nedreptate Dumnezeu

Tot ce-a urmat a fost un crunt supliciu,

o decădere a dreptului de om,

s-a scurs prin sânge ultimul atom,

trăim pe brânci în marele ospiciu

În care calendarele se-ntorc invers,

pe post de sfinți stau canibalii,

asediați de crunte saturnalii

vom face astăzi ultimul demers

Și vom solicita marii instanțe

să judece de poate mai curând

procesul celor ce ne vând

și pentru asta le plătim creanțe

Nu se mai poate s-acceptăm tacit

minciuna ce sufocă România

să deșteptăm în cei pierduți mândria

de-a arde precum bățul de chibrit

Prea multă și sinistră dezertare,

prea mulți strigoi pozează-n îngeri,

e timpul să învingă oameni sinceri,

e timpul pentru marea confruntare

Să punem adevărul în fereastră

cât suntem pe planetă flăcări vii,

să evadăm puțin din poezii

și să ne batem pentru țara noastră

Că am plătit prea scump, prea mult, prea greu

păcatele de-a fi conduși de monștri,

și când la zid au fost uciși ai noștri

a plâns de atâta nedreptate Dumnezeu

Și pentru toate faptele barbare,

și pentru dreptul de-a mai fi român,

pe fluturi și pe pietre am să depun

istoriei recurs în anulare

Să punem adevărul în lumina nouă,

cei ce-au pierit să redevină sfinți,

să se întoarcă fiii în părinți,

din ochii noștri triști să nu mai plouă...

20 noiembrie 2023

PETALE

 

Se prea poate, se prea poate

să dau cerul la o parte,

să mă uit după perdea

după tine, draga mea

Să îți văd ochii, lumina

după care te-ai ascuns,

și dacă în noapte vina

n-o să-mi fie de ajuns,

voi rămâne peste zi

când te-acoperi cu petale

și cu fluturi albăstrii

din surâsul dumitale

Când m-alungi să nu mai știu

să dau cerul la o parte,

să rămân, să mai fiu viu

ca o pagină de carte...

19 noiembrie 2023

ÎN ȚARA MEA

 

Se vinde tot, fecioarele-s la preț,
rulmenții se învârt către Stambul,
aveți supremul meu dispreț,
întreaga țară e un Cernobâl

În țara mea poeții nu au loc
și n-are loc de frunte poezia,
siniștrii pun impozit pe noroc,
se-ntinde ca o pegră nerozia

În țara mea copiii sunt săraci,
bătrânii se îndreaptă spre morminte,
la orice colț sunt condamnați ortaci
și-orice gazetă-n țara mea te minte

În școli și-n case este frig
se moare des de boala socială,
îngheață limba, nu mai pot să strig
nici la minerii care se răscoală

În țara mea-s crucificați eroii,
iar leprele-s expuse în vitrine,
noi suntem, din păcate, fiii ploii
și nu-i nicio speranță de mai bine...

14 decembrie 1991  

DESCHIDEȚI OCHII, ORBILOR!

 

Cine ne-a condamnat să pierim
cum pier florile ninse de tei?
cine ne-a interzis să iubim
Patria străbunilor mei?

Cine i-acceptă pe-acești
stricători de legi din vechime?
cine se-ascunde sub măști
ridicând un zid între mine și tine?

Cine ne spune că suntem bolnavi,
fără șansă la viață?
cine sunt tenebroșii zugravi
ce vând propagandă prin piață?

Cine sunt stricătorii de limbă
ce neamul vi-l vând ca pe-o marfă?
cine prin suflet se plimbă
la braț cu ultima boarfă?

Să fie de-ai noștri, să fie de-ai lor?
să fie o boală recentă?
deschideți ochii, orbilor!
striviți orânduirea dementă!

12 decembrie 1991/21 februarie 2020

NE-AM SĂTURAT DE FALSE BINEFACERI

 

Nu ne mai condamnați la libertate,
ne-am săturat de-atâtea teorii,
ne-om căuta și singuri de dreptate,
ne-am săturat de ideologii

Ne-am săturat de păsăreasca voastră,
limbaj de lemn întors azi pe invers,
ne plânge-n suflet pasărea măiastră
într-un sublim și inutil demers

Iubirea-n lume-i astăzi mai puțină,
în rații mici lumina se importă,
nu mai vorbiți în limba cea străină
că ne plesnește ultima aortă

Nu ne mai condamnați fără recurs
tot repetând că mâine-i bine,
bifăm aleatoriu foaia de parcurs,
copiii țării au bucurii puține

Și cine-i vinovat de-acest climat
care îngroapă-n el mândria
de-a fi de Dumnezeu predestinat
să-nfrunți cu sufletul stihia?

Să aperi țara ta de corbii
ce-au invadat-o ca pe-o pradă,
să te deschizi, să poată orbii
în întuneric soarele să vadă

Și tot ce-a fost sublim și cu tragism, 
ce-a definit prin vremi acest popor,
să apărăm de vandalism,
să fim români în ciuda tuturor

Din tot ce-aveam n-a mai rămas nimic,
doar muncitorii se încuie-n fabrici,
ne suntem cel mai mare inamic,
comedianți retrogradați din tragici

Mari amatori de vicii moderniste,
impozităm flămânzi necuviințe,
și dintre atâtea zodii fataliste
facem recurs la falsele credințe

Redevenim hamalii triști ai lumii
deplânși de miorițe și de meșteri,
și de strămoși ce la lumina lunii
au scos istoria din peșteri

Nu mai există pâine pentru toți, 
nu mai există carne-n galantare,
partidele s-adunături de hoți,
minciuna-i varianta ajutătoare

Iar noi visăm să fim ce-am fost
și mult mai mult decât atât,
istoriei să-i dăm de rost
să nu ne închidem gloria-n trecut

Noi vrem s-avem în frunte demnitari
care să apere destinul țării,
strămoșii noștri nu au fost zlătari
să-și vândă vatra și s-o dea uitării 

Noi vrem să fim în siguranță,
politica ne-amenință fățiș,
vrem demnitate și prestanță,
nu vrem să fim priviți cruciș

Nu ne-ngrădiți accesul la cultură,
din Eminescu ne-am născut, să știți,
ne-am săturat să ne priviți cu ură,
în spatele cortinei osândiți

Ne-am săturat de atâtea teorii,
cu viața noastră ați făcut afaceri
ne-am săturat de ideologii,
ne-am săturat de false binefaceri...

12 decembrie 1991

POPOR CU GÂTU-N LANȚ

 

Popor român, ți-e gâtu-n lanț,
se grohăie în preajma ta urât,
în visterie nu mai ai un sfanț,
paharul suferinței s-a umplut

Ai construit o țară cu sudoare,
e plină România de uzine,
dar astăzi, fiare-nrobitoare
ucid ce-i mai frumos în tine

Se bat bandiții pe ciolan,
și răzuiesc și osul tău,
accepți să nu mai faci ban,
și răul se preface în mai rău

Îți iau și bruma de avere
dintr-o istorie trucată,
te îmbolnăvești de ură și de fiere
și țara ta-i vândută la bucată

Ai devenit străin la tine-n casă,
nu mai ai dreptul să te răzvrătești,
adio, Patrie frumoasă,
ești interzisă-n cartea de povești

Țăranii nu mai merg cu-autobuzul,
biletele prea tare s-au scumpit,
cine-a uitat c-au înălțat Oituzul
la rangul unui maxim infinit?


Nu mai ai loc în cimitire,
o moarte s-a-ncuibat în toți,
n-ai bani de lumânări, de pomenire
și dricul e condus de mafioți

N-ai dreptul la revoltă și proteste,
prizonier în scările de bloc,
se fac pe viața falsă teste,
iar trădătorii-s câte doi pe loc

Te rătăcești ca un drogat prin viață,
în tine strigă asurzitor ocnașii,
în țara ta n-ai dreptul la o ață,
zadarnic plâng prin piețe nevoiașii

Bătrânii mor cu pensia ciuntită,
sfârșitu-n sărăcie-i infernal,
medicamente n-au, și n-au nici pită
și-acceptă măștile de carnaval

Se pun impozite pe sentimente,
pe dreptul de a fi transilvăneni,
pe dreptul la cuvinte pertinente,
se pun impozite și pe pomeni

La tine-n casă gazele se-nchid,
un frig istoric s-a-ncuibat în oase,
strategii se întorc din vid,
ne-așteaptă vremuri dureroase

Poporule, tu nu mai ai puterea
de-a rezista prin dragostea de  vatră,
ți-s interzise laptele și mierea
și țara ta au transformat-o-n șatră

Tu nu mai ai nimic din ale tale,
ai devenit argat în casa ta,
istoria te duce doar la vale
și la fereastră-ți cânt-o cucuvea

Ți-împart dușmanii ultima moșie,
pe trupul tău aterizează corbi
ce-n piețe croncăne democrație,
și cască gura un popor de orbi

Mă-ntreb în fiecare zi ce mai aștepți,
de ce nu-i dai pe toți afară?
n-avem nevoie-n suflet de nedrepți,
nu-ți trebuie stăpân la tine-n țară

Aruncă-i peste granița deschisă
să nu rămână-n urmă nicio umbră,
ridică-te ca Dumnezeu din clisă
și prin istoria nedreaptă, umblă!

11 decembrie 1991