În țara-n care păianjenii fac legea
pe pânza lor se țese fărădelegea
Cad inocenții pradă capcanelor întinse,
pe culmi despădurite mocnesc focuri nestinse
Întreaga existență e o perdea în flăcări
și zboară-n sens invers neînsuflețite păsări,
Desculț prin grâul proaspăt, însângerat de maci,
dacă nu-ți strigi durerea, ai dreptul doar să taci
Dorm îngerii albaștri, au renunțat la vis,
de-atâta lașitate cad stelele-n abis
Dac-ar ploua cu îngeri, probabil n-ar mai fi
cărări desperecheate de oameni încă vii
În suflet triste umbre redesenează hărți
ca să trezească, poate, istoria din morți
Se-ntind peste vâltoare nedefinite punți,
strigă copacii ultimi ostracizați din munți
Se pregătesc să cadă din timpul vieții lor,
înainte să-i lovească vreo coadă de topor
Cenușii nu-i rămâne nici lacrima pe frunză,
căderea lor va rupe blestemul de pe pânză...
23 iunie 2020
marți, 23 iunie 2020
sâmbătă, 20 iunie 2020
Timpul între noi o să sângere
Nici nu știu dacă ai existat,
nici nu cred că-n viața asta ne-am întâlnit,
numai gândurile strivite-ntre pietre de moară
se împrăștie precum norii-n zenit
Nu înțeleg de ce-n visuri apari
după atâtea milenii parcurse,
pe alte cărări neumblate
iluzia noastră se scurse
Vrei să m-anunți că din umbră
alte dureri nevăzute m-așteaptă,
șerpi cu ochii de-azur
dinspre inima ta înspre inima mea
se îndreaptă
”Ai grijă de tine! Nu mai ești de bazalt,
îți cântă cocorii-n privire,
ești un fluture de zăpadă cât cerul de-înalt,
nevăzut de atâta strivire.
Vin păsări de pradă să-ți depene firul,
zborul tău e deodată mai jos,
plânge-n iluzii pierdute zefirul
scuturat peste omul frumos...”
Așa mi-ai fi spus, îngere,
coborât din pedepse cerești,
timpul între noi o să sângere
și-o să uite ce-n suflet îmi ești
Și-atunci în prăpăstii de oameni
m-ascund
asurzit de ecouri
la care nu știu să răspund...
19 iunie 2020
nici nu cred că-n viața asta ne-am întâlnit,
numai gândurile strivite-ntre pietre de moară
se împrăștie precum norii-n zenit
Nu înțeleg de ce-n visuri apari
după atâtea milenii parcurse,
pe alte cărări neumblate
iluzia noastră se scurse
Vrei să m-anunți că din umbră
alte dureri nevăzute m-așteaptă,
șerpi cu ochii de-azur
dinspre inima ta înspre inima mea
se îndreaptă
”Ai grijă de tine! Nu mai ești de bazalt,
îți cântă cocorii-n privire,
ești un fluture de zăpadă cât cerul de-înalt,
nevăzut de atâta strivire.
Vin păsări de pradă să-ți depene firul,
zborul tău e deodată mai jos,
plânge-n iluzii pierdute zefirul
scuturat peste omul frumos...”
Așa mi-ai fi spus, îngere,
coborât din pedepse cerești,
timpul între noi o să sângere
și-o să uite ce-n suflet îmi ești
Și-atunci în prăpăstii de oameni
m-ascund
asurzit de ecouri
la care nu știu să răspund...
19 iunie 2020
duminică, 14 iunie 2020
CÂNTECE PENTRU COPII
DRAGA NOASTRĂ, ȘCOALĂ DRAGĂ...
Draga noastră, școală dragă,
multe tu ne-ai învățat,
numai lucruri minunate
care-n bine ne-au schimbat
Refren:
Și-acuma vine
despărțirea grea,
te păstrez pe tine
în inima mea
(bis)
Refren:
Și-acuma vine
despărțirea grea,
te păstrez pe tine
în inima mea
(bis)
Draga noastră, școală dragă,
noi aici vom reveni
când se va-ntâmpla minunea
să redevenim copii
Refren:
Și-acuma vine
despărțirea grea,
te păstrez pe tine
în inima mea
(bis)
A SOSIT VACANȚA CU TRENUL DE FRANȚA
Cu jocuri și bucurii
a mai trecut un an,
o să te ascund pe undeva
frumosul meu ghiozdan
Refren:
A sosit vacanța
cu trenul din Franța,
hai copii la joc,
cărțile pe foc,
să nu mai citim
că ne îmbolnăvim
Dragă carnețele,
prietenul meu bun,
mă mândresc cu tine
însă tot ți-o spun:
(bis)
Refren:
A sosit vacanța
cu trenul de Franța,
hai copii la joc,
cărțile pe foc,
să nu mai citim
că ne îmbolnăvim
Școala mea frumoasă
eu te las acum,
mă întorc la toamnă
pe același drum
(bis)
Refren:
A sosit vacanța
cu trenul de Franța,
hai copii la joc,
cărțile pe foc,
să nu mai citim
că ne îmbolnăvim
1 Iunie 1993
Draga noastră, școală dragă,
multe tu ne-ai învățat,
numai lucruri minunate
care-n bine ne-au schimbat
Refren:
Și-acuma vine
despărțirea grea,
te păstrez pe tine
în inima mea
(bis)
Refren:
Și-acuma vine
despărțirea grea,
te păstrez pe tine
în inima mea
(bis)
Draga noastră, școală dragă,
noi aici vom reveni
când se va-ntâmpla minunea
să redevenim copii
Refren:
Și-acuma vine
despărțirea grea,
te păstrez pe tine
în inima mea
(bis)
A SOSIT VACANȚA CU TRENUL DE FRANȚA
Cu jocuri și bucurii
a mai trecut un an,
o să te ascund pe undeva
frumosul meu ghiozdan
Refren:
A sosit vacanța
cu trenul din Franța,
hai copii la joc,
cărțile pe foc,
să nu mai citim
că ne îmbolnăvim
Dragă carnețele,
prietenul meu bun,
mă mândresc cu tine
însă tot ți-o spun:
(bis)
Refren:
A sosit vacanța
cu trenul de Franța,
hai copii la joc,
cărțile pe foc,
să nu mai citim
că ne îmbolnăvim
Școala mea frumoasă
eu te las acum,
mă întorc la toamnă
pe același drum
(bis)
Refren:
A sosit vacanța
cu trenul de Franța,
hai copii la joc,
cărțile pe foc,
să nu mai citim
că ne îmbolnăvim
1 Iunie 1993
sâmbătă, 6 iunie 2020
NE STRIGĂ ÎNGERII ALBAȘTRI
Miroase-a iasomie, zboară fluturi,
prea-plinul inimii se-ntoarce înapoi,
ard amintirile pe ruguri
și curge albastrul cerului prin noi
Răsună clopotele în biserici,
dispar de pe retină monștri,
ne strigă îngerii himerici
și ne sărută-n vis ai noștri
Și ne-amintim că-n cimitire așteaptă,
de veghe oamenilor vii,
toți cei plecați pe lumea ailaltă,
ce-n crucile de lemn vor înfrunzi
Și poate le e sete și de dor
s-or întrupa la miezul nopții-n oameni,
ca tu să-i întâlnești întâmplător,
că, vai, cu ei atât de bine sameni!
Umpleți paharul vieții cu lumină
chiar dacă despărțirea vă mai doare,
călătoria-n trupuri e puțină,
noi suntem praf de stele căzătoare
Să v-amintiți cu-adevărat
de cei ce v-au ținut duios de mână,
sunt îngerii albaștri ce-au plecat
să vă aducă vouă vestea bună...
Când curge mierea dorului prin noi
și-n suflet ard nerostuite ruguri,
hai să întoarcem timpul înapoi,
redevenind în noaptea vieții fluturi...
6 iunie 2020
prea-plinul inimii se-ntoarce înapoi,
ard amintirile pe ruguri
și curge albastrul cerului prin noi
Răsună clopotele în biserici,
dispar de pe retină monștri,
ne strigă îngerii himerici
și ne sărută-n vis ai noștri
Și ne-amintim că-n cimitire așteaptă,
de veghe oamenilor vii,
toți cei plecați pe lumea ailaltă,
ce-n crucile de lemn vor înfrunzi
Și poate le e sete și de dor
s-or întrupa la miezul nopții-n oameni,
ca tu să-i întâlnești întâmplător,
că, vai, cu ei atât de bine sameni!
Umpleți paharul vieții cu lumină
chiar dacă despărțirea vă mai doare,
călătoria-n trupuri e puțină,
noi suntem praf de stele căzătoare
Să v-amintiți cu-adevărat
de cei ce v-au ținut duios de mână,
sunt îngerii albaștri ce-au plecat
să vă aducă vouă vestea bună...
Când curge mierea dorului prin noi
și-n suflet ard nerostuite ruguri,
hai să întoarcem timpul înapoi,
redevenind în noaptea vieții fluturi...
6 iunie 2020
Abonați-vă la:
Postări (Atom)